Costul producţiei pe termen lung

Distincţia între costurile fixe şi cele variabile dispare,

toate costurile fiind acum variabile. Să sintetizăm în
continuare tot ceea ce am învăţat până acum. În timp,
după cum ne sugerează optimul producătorului, firma
poate să-şi minimizeze consumurile pe unitate de produs
pentru fiecare nivel al producţiei pe care îl realizează. Cu
alte cuvinte, prin ajustări succesive şi prin substituirea
continuă a factorilor de producţie mai scumpi cu factori
mai ieftini, firma reuşeşte să atingă, pentru fiecare nivel de
producţie, minimul costului mediu pe termen scurt. De
aceea, curba costului mediu pe termen lung apare ca o
“învelitoare” a punctelor corespunzătoare costurilor medii
de pe termen scurt, astfel:

Graficul -Costul mediu pe termen lung

În evoluţia costului mediu pe termen lung acţionează

legea randamentelor de scară descrescătoare, care, aşa
cum cunoaşteţi deja, exprimă legătura dintre ritmul de
creştere a producţiei şi cel al creşterii consumului de
factori de producţie. În consecinţă, graficul costului mediu
pe termen lung evidenţiază existenţa a trei etape în
procesul de expansiune a firmei:
– zona I este zona randamentelor de scară crescătoare, sau
a economiilor de scară;
– zona II este zona randamentelor de scară constante;
– zona III este cea a randamentelor de scară
descrescătoare sau a dezeconomiilor de scară.
Printre cele mai importante explicaţii ale economiilor de
scară se numără:
i) Costurile făcute o singură dată. Un exemplu îl constituie
cheltuielile cu cercetarea pentru a scoate pe piaţă o nouă
generaţie de calculatoare sau cele cu reclama pentru
lansarea unui nou produs.
ii) Specializarea lucrătorilor şi utilajelor. Producţia pe
scară largă permite segmentarea muncii pe operaţiuni
foarte simple care pot fi executate automat; în plus, vă este
deja cunoscut faptul că specializarea lucrătorilor conduce
la creşterea eficienţei lor.
iii) Geometria. De exemplu, ştiaţi din şcoala generală că
volumul creşte mai repede decât suprafaţa – deci, de
exemplu, o firmă care fabrică apă grea îşi va reduce
cheltuielile de depozitare, extinzându-şi suprafaţa.
iv) Cauze financiare. Este evident că accesul la sursele de
finanţare externe firmei este mai ieftin pentru marile
corporaţii comparativ cu micile firme.
Dezeconomiile de scară se explică în general prin apariţia
problemelor de comunicare în cadrul firmei. Din cauza
dimensiunilor mari, există probleme în coordonarea
eficientă a operaţiunilor din cadrul firmei. Într-o firmă
mică întreprinzătorul este strâns legat de producţie şi el
este cel care adoptă atât deciziile strategice, cât şi pe cele
curente. În firmele mari apare o îndepărtare a managerilor
de producţie şi o structură organizatorică ce îngreunează
procesul decizional.