2.1.

1 Operațiunile extrabilanțiere ale băncilor comerciale

Multitudinea riscurilor cu care se confruntă băncile a determinat dezvoltarea de către

acestea a unei varietăți de instrumente prin care să asigure un management corespunzător al
acestora. Dintre acestea, se remarcă și cele care sunt analizate ca operațiuni în afara bilanțului,
respectiv:
a) securitizarea creanțelor;
b) cedarea sau vânzarea creditelor;
c) emiterea scrisorilor de garanție bancară;
d) instrumente financiare derivate;
e) acreditive;
f) contingente și angajamente.

a) Securitizarea creanțelor reprezintă o operațiune financiară de valorificare a

creanțelor, de către un vehicul investițional, care le achiziționează, le grupează și le afectează
garantarea unei emisiuni de valori mobiliare.
Esența securitizării constă în faptul că băncile își pot utiliza creanțele drept colateral
pentru emisiunea de titluri, în vederea obținerii de fonduri.
Pot face obiect al securitizării, creanțele izvorâte din:
• contracte de credit (inclusiv credit ipotecar);
• contracte de leasing;
• contracte de vânzare - cumpărare, cu plata prețului la termen sau în rate;
• orice titlu de creanță cu condiția că drepturile pe care le conferă să poată face obiectul
unei cesiuni.
• Securitizarea creditelor și a altor tipuri de active reprezintă o modalitate de
limitare a expunerii la risc a băncilor, aceasta dezvoltându-se în anii ’80 în SUA, cu aplicare
imediată pe piața ipotecară.
• Schematic, securitizarea are la bază următorul mecanism4:
băncile pot beneficia indirect, de securitizarea realizată pentru clienții corporate cărora le emit,
în schimbul unui comision, scrisori de credit și de garanție pentru obținerea ratingului necesar
companiilor care vând titlurile lor pe piață.

Securitizarea are impact asupra managementului băncii în diferite moduri:

• crește nivelul competiției pentru o mai bună calitate a creditelor;
• sporește nivelul competiției pentru atragerea de depozite, întrucât deponenții ar
putea considera mai atractivă cumpărarea de asset- back-securities, comparativ cu constituirea
de depozite;
• băncile pot beneficia indirect, de securitizarea realizată pentru clienții corporate
cărora le emit, în schimbul unui comision, scrisori de credit și de garanție pentru obținerea
ratingului necesar companiilor care vând titlurile lor pe piață.
b) Cedarea sau vânzarea creditelor reprezintă o operațiune care constă în vânzarea
creditelor, în totalitate sau parțial, către noi deținători. în general, se vând acele credite
negarantate (credite pentru nevoi personale) sau cele care au înregistrat restanțe de peste 90 de
zile. în categoria cumpărătorilor se includ băncile străine, agențiile de colectare și recuperare a
creditelor, companiile de asigurări, fondurile de pensii și fondurile mutuale.
Acest tip de operațiune extrabilanțieră a început să se dezvolte după anii ’80 în SUA,
iar în România vânzarea creditelor restante a devenit o practică a băncilor în condițiile actualei
crize financiare.
Vânzarea creditelor, după cum o dovedește practica băncilor, pe plan internațional, se
realizează în mai multe forme:
• participația;
• distribuția;
• fragmentarea.
 în varianta participation cumpărătorul este un outsider în contractul dintre banca
vânzătoare și debitor. Cumpărătorul unei participați! își asumă riscuri, întrucât banca
vânzătoare sau debitorul pot da faliment. Ca urmare a acestor limite, o formă mai frecvent
utilizată este distribuția. Prin această metodă, proprietatea asupra împrumutului este transferată
cumpărătorului care va deține drepturi asupra debitorului. Cea de-a treia metodă este cea a
împrumutului fragmentat. Fragmentarea se realizează în funcție de perioade, de la câteva zile
sau săptămâni, până la termene mai îndelungate. Cumpărătorul unei fracțiuni de credit va fi
îndreptățit să primească o fracțiune din venitul generat de împrumut.
Motivele pentru care se procedează la vânzarea împrumuturilor sunt multe și diverse:
pentru bancă reprezintă o oportunitate de a vinde active cu randamente scăzute și
de a le înlocui cu active mai negociabile și lichide, precum titlurile de stat;
vânzarea împrumuturilor încetinește ritmul de creștere al activelor bancare, ceea ce
permite managementului băncii să mențină un echilibru între nivelul capitalului
bancar și expunerea la risc;
S vânzarea creditelor este cerută de către investitorii pieței de capital, ca modalitate de
reducere a riscului, prin diminuarea costului capitalului și diversificarea
portofoliului de active.
Dezvoltarea acestui tip de operațiuni - vânzarea creditelor - poate avea implicații asupra
viitorului băncilor. Creșterea acestei piețe înseamnă că băncile pot face împrumuturi fără
constituire de depozite. Dacă această tehnică va crește în viitor, băncile vor avea nevoie, într-
o măsură mai mică, de asigurarea depozitelor. întrucât vânzarea creditelor este similară cu
emisiunea de titluri, rezultă că finanțarea băncilor prin această metodă face dificilă distincția
dintre bănci și alte instituții financiare.
Principala problemă pe care o ridică vânzarea creditelor, ca modalitate de obținere a
fondurilor este legată de calitatea creditelor. Băncile trebuie, de asemenea, să recunoască faptul
că sporirea fondurilor prin vânzarea creditelor este influențată de factorii ciclici.
în anumite perioade, când economia este în expansiune, există o abundență de credite
care se pot vinde, în timp ce, în anii de recesiune, volumul acestor operațiuni este în declin, ca
urmare a cererii reduse de credite.
c) Scrisoarea de garanție bancară. O altă operațiune extrabilanțieră, este acordarea de
garanții financiare, al căror principal scop este sprijinirea creditorului împotriva riscului de
faliment al debitorului. Una din cele mai utilizate garanții financiare este, deci, scrisoarea de
garanție bancară.
Aceasta reprezintă un angajament scris asumat de o bancă, în favoarea unei persoane
(beneficiar), prin care se obligă să-i plătească o sumă de bani, în cazul în care o altă persoană
(în contul căreia se emite garanția) nu a executat o anumită obligație asumată printr-un contract,
sau a executat- o necorespunzător. Banca emitentă a garanției se numește garant, iar
beneficiarul nu are nicio obligație față de aceasta.
O altă definiție atribuită scrisorii de garanție este cea de: document prin care banca
plătitorului confirmă, la cererea acestuia, că pentru anumite cazuri, bine precizate, va asigura
pe o perioadă de timp și în limita unei sume determinate, efectuarea plăților prevăzute în
scrisoare, dacă la data solicitării plății, acesta nu are alte disponibilități.
Emiterea unei scrisori de garanție antrenează riscuri pentru emitent și pentru
beneficiar. Instituția emitentă a scrisorii de garanție se poate afla în situația să nu își onoreze
obligațiile, în caz de faliment. De asemenea, întrucât, scrisorile de garanții nu sunt asigurate,
este posibil că beneficiarul scrisorii să nu primească nicio sumă, în caz de faliment al
emitentului. O bancă nu poate fi forțată să plătească angajamentele din scrisoarea de garanție,
dacă suma respectivă depășește limite legale de expunere.
Pentru reducerea expunerii la riscuri, antrenată de emiterea scrisorilor de garanție,
băncile utilizează diferite tehnici, precum:
 renegocierea termenilor și ajustarea acestora în funcție de circumstanțe;
 diversificarea scrisorilor de garanție în funcție de regiunea și domeniul de
activitate al beneficiarului în scopul diminării concentrării expunerii la risc;
 vânzarea unor participați! astfel încât să fie diversificat riscul, alături de o
varietate de alte instituții.
d) Utilizarea derivatelor
Securitizarea activelor, vânzarea creditelor și emiterea scrisorilor de garanție pot ajuta
banca să-și reducă riscurile asociate portofoliului de credite și expunerii la variația ratei de
dobândă.
Intrucât securitizarea și vânzarea creditelor se practică pentru grupe de active cu
caracteristici comune (cash-flowuri, maturitate, dobândă) au fost necesare contracte financiare
care să ofere protecție în caz de default și pentru alte categorii de active. în acest scop se
folosesc derivatele de credit, în cadrul cărora se remarcă: credit swap; credit option; credit
linked notes etc.
Credit swap reprezintă un acord (sau înțelegere) între două părți creditoare (bănci care
au acordat credite) prin care acestea convin să schimbe o parte din plățile (principal și dobândă)
efectuate de clienții debitori cu scopul diversificării riscului de credit. între cele două bănci
participante se interpune un intermediar, care garantează fiecăreia dintre părți obținerea
performanței, ca urmare a acestei înțelegeri. întrucât portofoliul de credite ale fiecărei bănci
provine din piețe diferite, credit swap-ul permite fiecărei bănci să extindă numărul de piețe din
care colectează venituri sub formă de dobânzi și recuperează principalul, reducând dependența
de o singură piață.
Un alt instrument utilizat de bănci este credit option. Acesta reprezintă un contract care
permite împrumutărorului (creditor) să se protejeze în caz de scădere a valorii activelor sau să
compenseze costul ridicat al împrumutului ca urmare a modificărilor în ratingul creditului.
Credit - Linked - Notes pune laolaltă instrumente de datorie, precum obligațiunile, prin
contracte de credit option, conferindu-i debitorului o mai mare flexibilitate a plăților. Credit-
linked-notes garantează emitentului că va fi efectuată plata aferentă creditului în cazul în care
anumiți factori semnificativi se modifică.
Utilizarea derivatelor de credit prezintă deosebită importanță în activitatea bancară,
întrucât au ca scop reducerea riscului de credit. Aceste contracte sunt negociate între două bănci
sau între o bancă și o instituție nefinanciară și au ca efecte:
 reducerea riscului de neplată;
 stabilizarea venitului din dobânzi, aferent creditelor și plasamentelor în titluri,
 reducerea costului împrumuturilor în cadrul piețelor.
De asemenea, derivatele de credit pot furniza și o anumită protecție împotriva riscului
de rată a dobânzii.
e) Acreditivul documentar reprezintă o altă operațiune extrabilanțieră în care se
implică tot mai mult băncile. Acesta reprezintă o modalitate de plată, în practica comercială,
prin care banca cumpărătorului se obligă a plăti vânzătorului direct, sau prin intermediul unei
bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
Altfel spus, acreditivul reprezintă suma de bani special rezervată de un cumpărător
în contul său, la o bancă ce deservește un furnizor, pentru ca acestuia să i se facă o plată în
momentul în care dovedește livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor, în condițiile stabilite
în contract.
f) Băncile desfășoară și o serie de alte operațiuni extrabilanțiere desemnate cu
termenii de „contingente” și „angajamente”. O datorie contingență este, fie o obligație
potențială a cărei existență va fi confirmată de manifestarea unor evenimente viitoare incerte,
fie o obligație curentă generată de evenimente trecute, dar care nu poate fi recunoscută. De
asemenea, un activ contingent este un activ potențial care apare ca urmare a unor evenimente
care nu sunt certe și a căror recunoaștere ar determina înregistrarea unor venituri care este
posibil să nu se obțină niciodată (de exemplu, garanții pentru licitații viitoare).
Creșterea rapidă a operațiunilor extrabilanțiere și a derivatelor de credit, începând cu
anii ’80 în țările dezvoltate au transformat industria bancară, creând noi surse de venituri și noi
surse de expunere la risc.

Alte angajamente bancare

Scrisori de confort
Scrisoarea de confort reprezintă angajamentul băncii faţă de beneficiarul documentului,
cum că a rezervat din resursele solicitantului scrisorii/băncii, fondurile necesare încheierii unui
contract comercial sau a unei tranzacţii.
Caracteristicile scrisorii de confort:
• • moneda: lei şi/sau valută;
• • perioada de valabilitate: până la încheierea contractului comercial sau cel mult 1 an
de la data emiterii;
• • comision de emitere fix.

Elemente specifice în etapa de analiză şi monitorizare:

➢beneficiarul oricărei scrisori de confort emise de bancă este un potenţial partener comercial
sau finanţator intern/extern al solicitantului-client;
➢eliberarea scrisorilor de confort se efectuează din sursele proprii ale clientului (depozite
colaterale) blocate, sau din credit (ex. : linie de credit aflat în derulare sau un credit nou cu
constituirea garanţiilor aferente);
➢dacă nu se consideră oportună finanţarea, nu se va elibera scrisoarea de
confort, iar răspunsul va fi comunicat clientului, în cel mai scurt timp posibil;
➢la baza solicitării clientului trebuie să existe intenţia încheierii unui contract comercial
pentru cumpărarea unor bunuri sau servicii de la furnizori din ţară sau strainatate sau încheierea
altor tipuri de tranzacţii;
➢emiterea scrisorilor de confort în baza creditului acordat de bancă se face numai după
încheierea contractului de credit sau în baza unui contract de credit deja existent;
➢scrisorile de confort se emit în 2 exemplare: un original pentru beneficiar şi un duplicat
pentru bancă ;
➢scrisorile de confort pot fi eliberate direct clienţilor, sau, în baza solicitării, se remite
partenerului acestora, prin intermediul băncii sale, letric sau prin mesaj Swift;
➢după încheierea contractului comercial, respectiv a tranzacţiei pentru care s-a solicitat
scrisoarea de confort şi primirea la bancă a unui exemplar din contractul comercial, se închide
contul în afara bilanţului “Alte garanţii date pentru clientelă - scrisori de confort”;
➢scrisorile de confort îşi încetează valabilitatea odată cu încheierea contractului
comercial/tranzacţie pentru care a fost solicitată;
➢evidenţa scrisorilor de confort de orice fel se ţine separat la emitent, respectiv la nivelul
unităţii bancare teritoriale sau a direcţiei de specialitate, într-un registru care va avea rubrici
distincte pentru evidenţierea tipurilor de scrisori, cu specificarea elementelor de identificare şi
a surselor în baza cărora au fost emise.

Scrisori de intenţie
Scrisoarea de intenţie exprimă intenţia băncii adresata clientului - solicitant care îşi
derulează operaţiunile prin conturile deschise la unităţile teritoriale ale băncii în cauză - în
vederea susţinerii şi dezvoltării relaţiilor de afaceri - prin acordarea de produse tip credit şi
efectuarea de servicii bancare.
Caracteristicile scrisorii de intenţie:
• • moneda: lei şi/sau valută;
• • scrisoarea de intenţie nu angajeaza răspunderea băncii;
• • comision de emitere fix.

Elemente specifice în etapa de analiză şi monitorizare:

➢emiterea scrisorilor de intenţie în lei se face de către unitatea bancară teritorială la care
clientul are deschise conturile, iar cele în valută de direcţia de specialitate - în baza solicitării
şi informaţiilor furnizate de unitatea bancară teritorială respectivă;
➢scrisoarea de intenţie se emite într-un numar corespunzator de exemplare, din care un
exemplar nenegociabil este pentru bancă ;
➢evidenţa scrisorilor de intenţie se ţine într-un Registru (fişier) al scrisorilor de intenţie
emise, la nivelul unităţii emitente/ Direcţia Relaţii Internaţionale şi Finanţare Externă din
centralele băncilor;
➢la solicitarea clienţilor se pot elibera şi scrisori de intenţie al căror text nu modifică
răspunderea băncii.

Scrisori de bonitate
Scrisoarea de bonitate este documentul pe care banca îl eliberează pentru derularea
afacerilor (încheierea unor operaţiuni comerciale/finanţare, adjudecarea unor oferte, în cazul
licitaţiilor etc.) clientului său, la solicitarea acestuia sau a băncilor/altor instituţii.
 Caracteristicile scrisorii de bonitate
• • scrisoarea de bonitate nu constituie un angajament din partea băncii;
• • scrisoarea de bonitate poate fi eliberată atât pentru disponibilităţile în lei, cât şi pentru
cele în valută;
• • comision de emitere fix.

Elemente specifice în etapa de analiză şi monitorizare

Unitatea teritorială a băncii efectuează următoarele:
➢analizează solicitarea părţii interesate referitoare la eliberarea scrisorii de bonitate;
➢băncile eliberează pentru clienţi scrisoarea de bonitate necesară derulării afacerilor pe
teritoriul României, indiferent de limba în care este redactată;
➢în cazul în care se solicită eliberarea unei scrisorii de bonitate necesară derulării afacerilor
internaţionale, se înaintează către direcţia de specialitate din centrala băncii solicitarea
respectivă, care are şi acordul unităţii teritoriale.

Direcţia de specialitate din centrală efectuează următoarele demersuri:

➢analizează solicitarea unităţii teritoriale a băncii privind eliberarea scrisorii de bonitate, şi,
potrivit competenţelor de aprobare la nivelul direcţiei, decide eliberarea sau nu a scrisorii de
bonitate;
➢eliberează scrisoarea de bonitate necesară derulării afacerilor internaţionale, indiferent de
limba în care este redactată;
➢solicită unităţii teritoriale a băncii comisionul aferent eliberării scrisorii de bonitate;
➢volumul informaţiilor oferite de către bancă va fi corelat cu solicitarea formulată prin
cererea de eliberare a scrisorii de bonitate;
➢scrisoarea de bonitate nu constituie un angajament din partea băncii. Această precizare se
va înscrie în mod obligatoriu în scrisoarea de bonitate eliberată de către bancă, indiferent de
limba în care este redactată sau de cererea solicitantului;
➢scrisoarea de bonitate se eliberează în 2 exemplare originale, din care un exemplar pentru
solicitant şi un exemplar pentru bancă, dupa însuşirea de către client a datelor prezentate;
➢evidenţa scrisorilor de bonitate se ţine pe baza Registrului scrisorilor de bonitate emise, la
nivelul unităţii teritoriale a băncii, respectiv la nivelul direcţiei responsabile cu afacerile
internaţionale.

4.4. Scrisori de garanţie/contragaranţie bancară

Scrisoarea de garanţie bancară (SGB) este un angajament scris, independent de
contractul comercial sau de tranzacţie, asumat de către bancă (banca garantă), în favoarea unei
persoane, denumită beneficiarul garanţiei, de a plăti acestuia o anumită sumă de bani în cazul
în care o altă persoană, denumită garantat/ordonator în contul şi din ordinul căruia se emite
garanţia, nu a onorat obligaţia garantată, exprimată în bani, astfel cum aceasta a fost asumată
prin contractul comercial/tranzacţie, faţă de beneficiarul garanţiei. SGB-urile sunt emise în
conformitate cu Regulile Uniforme privind Scrisorile de Garanţie Bancară (Publicaţia URDG
nr. 758 / iulie 2010 a Camerei Internaţionale de Comerţ Paris).
 Scrisoarea de contragaranţie bancară (CGB) este un angajament scris, de plată,
asumat de către bancă (banca contragarantă) prin care aceasta cere unei alte bănci (banca
garantă) emiterea unei scrisori de garanţie bancară în favoarea unui beneficiar (în condiţiile
cerute de banca contragarantă). Contragaranţia bancară conţine, pe lângă instrucţiunea expresă
privind termenii şi condiţiile în care se solicită emiterea scrisorii de garanţie bancară, toate
elementele specifice unei scrisori de garanţie bancară.
Acreditivele stand-by reprezintă un angajament irevocabil, independent de contractul
comercial sau de tranzacţie, prin care emitentul (banca) se angajează faţă de beneficiar să
îndeplinească obligaţiile de plată ale ordonatorului, în condiţiile prevăzute în acreditiv.
Scrisorile de garanţie bancară şi cele de contragaranţie bancară trebuie să cuprindă
următoarele elemente esenţiale:
a) emitentul (banca garantă), ordonatorul şi beneficiarul garanţiei;
b) obligaţia de plată garantată;
c) angajamentul de plată al băncii garante şi modul în care banca îşi exprimă angajamentul;
d) suma maxim garantată;
e) condiţiile şi modul de executare;
f) valabilitatea scrisorii de garanţie bancară;
g) locul depunerii cererii de executare (ex. ghişeele băncii garante);
h) clauze de reducere a valorii angajamentului garantului;
i) clauze referitoare la posibilitatea transferului/cesiunii scrisorii de garanţie bancară;
j) clauze privind legislaţia aplicabilă şi/sau regulile aplicabile;
k) data şi locul emiterii garanţiei;
l) semnăturile autorizate ale băncii garante.
Totodată băncile oferă scrisori de garanţie bancară internaţionale. În funcţie de
destinaţia acestora există mai multe tipuri de SGB:
1. SGB pentru participarea la licitaţii (Bid Bond). Banca garantează despăgubirea
organizatorului licitaţiei dacă ofertantul revocă oferta înainte de adjudecare, precum şi în cazul
în care acesta câştigă dar nu încheie contractul în condiţiile prevăzute în ofertă;
2. SGB de bună execuţie a contractelor (Performance Bond). Banca
garantează buna execuţie a contractelor de export;
3. SGB de bună execuţie pentru perioada de garanţie (Guarantee for Warranty Obligations).
Banca garantează buna execuţie a obligaţiilor contractuale aferente perioadei de garanţie;
4. SGB pentru restituirea avansului (Advance Payment Guarantee). În cazul neîndeplinirii
obligaţiilor contractuale, banca va restitui suma plătită în avans de către importator în favoarea
exportatorului;
5. SGB de restituire a reţinerilor monetare (Retention Money Guarantee). Banca garantează
restituirea sumei reţinute din valoarea contractului, pentru perioada de garanţie a contractului;
6. SGB de bună plată a contractelor comerciale (Payment Guarantee). Banca garantează plata
bunurilor livrate, a lucrărilor executate şi a serviciilor prestate;
7. SGB de bună plată a creditelor (Loan Facility Payment Guarantee). Banca garantează ratele
de credit scadente la un anumit termen, precum şi dobânzile aferente.

Caracteristicile scrisorii de garanţie bancară

SGB se acordă pentru:
- garantarea plăţii unor aprovizionări destinate activităţii curente, inclusiv a unor echipamente
achiziţionate în sistem credit furnizor/cumpărător sau în sistem leasing;
- participării la licitaţii;
- restituirii avansurilor acordate;
- plăţii taxelor vamale, altor creanţe bugetare în cazul importurilor temporare, transportului
mărfurilor aflate în tranzit încărcate pe mijloace de transport;
- în favoarea unui client/nonclient, în baza contragaranţiilor unei bănci partenere, a unor credite
acordate clienţilor săi de alte instituţii de credit.

Elemente specifice în etapa de analiză şi monitorizare

Operaţiunile de eliberare SGB implică riscuri pentru bancă similare acordării unui credit.
Analiza cererilor şi a documentaţiilor prezentate de clienţi se va efectua potrivit metodologiei
de analiză şi evaluare a riscului de credit, bazându-se pe aceleaşi principii şi reguli de analiză
şi aprobare ca şi la acordarea unui credit. Operaţiunile de emitere SGB la ordinul băncilor
partenere şi în baza contragaranţiilor primite de la acestea sunt operaţiuni fără risc de credit.
Pentru aceste operaţiuni nu se mai efectuează analiza bonităţii clientului şi nu se încheie
acorduri de garantare - contracte de credite.
Scrisorile de garanţie bancară emise în baza acordurilor de garantare sau a unor
contracte de credit trebuie să se încadreze în sumele, termenele şi condiţiile prevăzute în
acordurile încheiate, conform aprobării. Eventualele modificări ale SGB/CGB (ex: valoarea
garanţiei/contragaranţiei, valabilitatea garanţiei/contragaranţiei, beneficiarul etc.) se
efectuează la solicitarea clienţilor în baza cererilor de modificare a scrisorilor de
garanţie/contragaranţie bancară aprobate de bancă.
Emiterea SGB/CGB în baza unui plafon valoric, precum şi modificările SGB/CGB
emise în baza Acordului de garanţie/contract de credit se face în baza analizei privind
activitatea de creditare. Ulterior, corespunzător aprobării, se va completa şi se va semna de
către bancă cererea de emitere/modificare SGB/CGB.
Un caz particular al SGB care diferă din punct de vedere al raportului de drepturi şi
obligaţii de cele reglementate şi prevăzute în acte normative în vigoare sunt cele care prevăd
un termen de valabilitate care nu este exprimat prin menţionarea unei date calendaristice fixe
sau care îşi încetează valabilitatea numai după returnarea originalului la bancă, sau după
confirmarea descarcării de obligaţii. Pentru aceste SGB-uri, la încheierea acordurilor de
garantare sau a contractelor de credit, solicitanţii trebuie să prezinte de regulă drept garanţii
asigurătorii depozit colateral sau contragaranţia statului.
Costuri
Comisioanele care se percep de către bancă pentru eliberarea scrisorilor de garanţie
bancară sunt următoarele: comision de garantare, comision de eliberare, comision de
modificare.

a) Comision de garantare. După încheierea acordului de garantare sau a contractului de credit,

în lei sau valută, se calculează comisionul de garantare după următoarea formula:
Vac × K × Nz
Comision garantare = -------------------
360 × 100
unde Vac reprezintă valoarea acordului de garantare sau a contractului de credit, K este nivelul
comisionului de garantare în funcţie de numărul de SGB-uri care se emit în baza acordului de
garantare sau a contractului de credit, iar Nz reprezintă perioada maximă permisă pentru
emiterea, respectiv expirarea SGB exprimată în număr de zile calendaristice.
Comisionul de garantare se aplică la valoarea plafonului acordului de garantare sau a
contractului de credit, în mod diferenţiat, în funcţie de numărul de SGB-uri care se emit în baza
acordului de garantare, respectiv a contractului de credit şi se va percepe la începutul fiecarui
an, până la ieşirea din obligaţii pentru angajamentele de plată asumate de bancă.
b) Comision de eliberare. Se determină utilizând următoarea formulă:
VSGB × K × Nz
Comision eliberare = ----------------------
360 × 100
unde VSGB reprezintă valoarea scrisorii de garanţie bancară eliberate, K este nivelul
comisionului de eliberare, iar Nz reprezintă perioada de valabilitate efectivă a SGB exprimată
în număr de zile calendaristice.
Pentru SGB-urile aferente garantării ratelor de leasing, credit furnizor/cumpărător etc., a căror
valoare se reduce eşalonat în timp la scadenţe ferme, comisionul de eliberare se va calcula la
sold, în funcţie de scadenţele stabilite. Formula de calcul a comisionului de eliberare în acest
caz include nivelul comisionului aferent termenului maxim de valabilitate al scrisorii de
garanţie, pe toată perioada de valabilitate a acesteia, care se va aplica la soldul rezultat la fiecare
scadenţă şi în funcţie de perioada de valabilitate efectivă dintre două scadenţe exprimată în
număr de zile calendaristice.
c) Comision de modificare. Acesta se percepe în cazul modificării valorii sau a
termenului de valabilitate a SGB, precum şi în cazul modificării unor clauze cuprinse în acordul
de garantare, a contractului de credit sau a scrisorii de garanţie bancară. Astfel, eventualele
solicitări din partea clienţilor de prelungire a termenului de valabilitate, ori de suplimentare a
valorii SGB, se asimilează operaţiunilor noi, prin care riscul băncii se extinde asupra unor
perioade mai mari de timp, sau se majorează expunerea. Astfel, vor fi supuse fiecare în parte
plăţii comisionului de garantare/eliberare, după caz. Modul de calcul şi de încasare al
comisionului de modificare este similar cu cel specificat la comisionul de garantare sau
eliberare.
Avizarea scrisorilor de garanţie bancară
În cadrul acestui tip de scrisori de garanţie bancară intervine banca avizatoare şi banca
garantă sau emitentă.
Banca avizatoare este banca aflată în relaţii de corespondent sau care are cod SWIFT
schimbat cu banca garantă/emitentă a scrisorii de garanţie bancară şi are relaţie de cont curent
cu beneficiarul sau relaţii de corespondent cu banca beneficiarului. Rolul său este de avizare
şi/sau transmitere către beneficiar sau banca acestuia a scrisorilor de granaţie bancară şi a
modificărilor la acestea potrivit instrucţiunilor primite de la banca garantă/emitentă, precum şi
de transmitere a corespondenţei ulterioare de la beneficiar către banca garantă.
 Banca garantă/emitentă este cea care emite scrisoarea de garanţie, angajându-se ca
debitorul principal să plătească, în cazul în care ordonatorul ar refuza sau nu ar fi în măsură să
onoreze el însuşi obligaţia garantată.
Caracteristicile serviciului
• • clienţii externi ai procesului sunt băncile garante/emitente ale scrisorii de garanţie
bancară şi beneficiarii acestora;
• • moneda: lei sau valută.

Etapele procesului de avizare a scrisorilor de garanţie bancară primite

Banca avizatoare, prestează către beneficiarii de scrisori de garanţie bancară
următoarele servicii:
a) transmiterea către beneficiar/banca beneficiarului a SGB, modificărilor şi corespondenţei
ulterioare în legatură cu SGB primite pe circuit bancar, fără nici o altă obligaţie sau
responsabilitate decât cea a confirmării autenticităţii mesajului sau confirmarea capacităţii
legale a persoanelor ce semnează documentele ce angajează banca garantă;
b) transmiterea cererilor beneficiarilor (primite prin intermediul băncilor sau direct de la
aceştia), precum şi a oricăror altor documente (inclusiv cele comerciale) în legătură cu
scrisorile de garanţie avizate, către banca garantă, fără nici o altă obligaţie sau responsabilitate
decât cea a confirmării capacităţii legale de a angaja beneficiarul, a persoanelor ce semnează
cererile, sau documente.
Remiterea cererilor de plată în executarea scrisorilor de garanţie bancară avizate
În situaţia în care ordonatorii scrisorii de garanţie bancară nu îşi îndeplinesc obligaţiile
contractuale garantate prin aceasta aşa cum fost asumate, faţă de beneficiarii scrisorii de
garanţie bancară, prin contractul comercial sau prin tranzacţie, beneficiarii recurg la executarea
scrisorii de garanţie bancară. Transmiterea către băncile garante/emitente a cererilor de plată
în executare, precum şi a eventualelor documente comerciale solicitate prin textul scrisorii de
garanţie bancară, se face de către beneficiari de regulă prin intermediul băncii avizatoare, prin
acelaşi circuit bancar prin care a fost primită scrisorea de garanţie bancară.
În vederea executării scrisorii de garanţie bancară, beneficiarii acestora, trebuie să prezinte
potrivit cerinţelor din scrisorea de garanţie bancară cererea de plată adresată băncii
garante/emitente semnată de reprezentanţii legali ai societăţii comerciale beneficiară a scrisorii
de garanţie bancară, precum şi de documentele menţionate în scrisoarea de garanţie bancară
(drept condiţie a cererii de plată).
Controlul şi remiterea documentelor în caz de executare
În vederea prezentării unei documentaţii de executare conforme cu uzanţele şi
reglementările internaţionale, banca oferă consultanţă beneficiarului scrisorii de garanţie
bancară. Astfel, se va verifica dacă documentele prezentate apar a fi conforme în raport cu
termenii şi condiţiile scrisorii de garanţie bancară. Băncile avizatoare nu au nici o obligaţie sau
responsabilitate cu privire la forma, autenticitatea, sau efectul legal al documentelor prezentate
ca justificare a cererii de plată, cu privire la declaraţiile sau particularităţile conţinute de aceste
documente şi cu privire la buna credinţă a acţiunii sau omisiunile, oricare ar fi aceasta (conform
art. 11 al Publicaţiei 758/2010 al Camerei Internaţionale de Comerţ din Paris).
Scoaterea din evidenţă a scrisorilor de garanţie avizate
Banca procedează la scoaterea scrisorilor de garanţie bancară, avizate, din evidenţă în una din
următoarele situaţii:
a) expirarea termenului de valabilitate al scrisorii de garanţie bancară şi nesolicitarea
executării până la acest termen;
b) la instrucţiunile scrise ale beneficiarului scrisorii de garanţie bancară, după
executarea scrisorii de garanţie bancară pentru întreaga sa valoare şi încasarea integrală;
c) anularea scrisorii de garanţie, înainte de expirarea termenului de valabilitate al
acesteia, la instrucţiunile beneficiarului scrisorii de garanţie bancară. Scoaterea scrisorii de
garanţie bancară avizată se realizează numai după recuperarea tuturor spezelor şi comisioanelor
aferente dosarului respectiv.