Surse straine de finantare

Finantarea afacerii reprezintă totalitatea modalitaţilor prin care agentul economic reuseste sa
dispuna in timp util de resursele financiare necesare realizarii proiectelor propuse în conditii de
eficienta maxima. Scopul oricarei activitati economice il constituie maximizarea profitului. In
acest sens, procedeaza la analiza financiara a activitatii, stabilindu-se punctele tari şi punctele
slabe ale gestiunii financiare in vederea fundamentarii unei noi strategii de mentinere si de
dezvoltare intr-un mediu concurential. Astfel, devine de mare importanta identificarea tipurilor
de resurse de finantare care sustin activitatea economica respectiva.

Analizand datele din documentele contabile de sinteza, rezulta ca pasivul bilantier, prin
componenta sa, evidentiaza modul de finantare sau de sutinere financiara a activului si
exigibilitatea surselor de finantare. Astfel, categoria de pasiv corespunzatoare finantarii proprii a
activului, asigurata de proprietar, ca investitor, este denumita capitaluri proprii.
Capitalurile proprii cuprind:
 Aporturile de capital
 Primele de capital
 Rezervele
 Rezultatul reportat
 Rezultatul exercitiului financiar

Sursele proprii sunt nerambursabile si se utilizeaza conform legislatiei in vigoare, asigurand

finantarea permanenta a intreprinderii.
Finantarea straina a activului se regaseste in categoria datoriilor. In aceasta situatie se afla:
 Creditele bancare si de la alte institutii de credit
 Imprumuturile din emisiunile de obligatiuni
 datoriile comerciale fata de furnizori
 Datoriile fiscale, salariale si sociale
 Datoriile catre asociati rezultate din operatiuni de capital si dividende
 Alte datorii
 Avand in vedere termenul de scadenţa al datoriilor, acestea pot fi:
• Pe termen lung- Imprumuturi, datorii fata de terti
• Pe termen scurt- credite comerciale, credite bancare pe termen scurt

Sursele straine au caracter rambursabil şi sunt de regula purtaoare de dobanzi, asigurand

finantarea temporara a intreprinderii.
In funcţie de sursele utilizate, exista doua cai de finantare a afacerii:
 Finantarea prin fonduri proprii
 Finantarea prin angajamente la termen

Tipurile de surse:
1.Surse proprii de finantare ale agentului economic
 Capital
 Prime de capital
 Rezerve din reevaluare
 Rezerve
 Rezultatul exercitiului
 Rezultatul Raportat
 Amortizare
Avantaje:
 Mentinerea independentei si autonomiei financiare
 Nu se creeaza obligatii suplimentare
 Asigura pastrarea capacitatii intreprinderii de a contracta credite
 Constituie un mijloc sigur de acoperire a necesitatilor financiare
2.Surse imprumutate
 Datorii fata de terti (passive si stabile)
 Credite bancare pe termen scurt
 Provizioane
 Credite bancare pe termen lung
 Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni
Avantaje:
 Timp scurt de acces la resursele financiare necesare
 Este accesibil in orice moment
 Poate fi obtinut un volum variavil de resurse financiare , in functie de necesitati
 Posibilitate de negociere a conditiilor de rambursare
 Pot fi finantate activitatii fara sa se consume resurse proprii sau sa se contracteze credite
 Este pastrata independenta si autonomia financiara

Sursele straine de finantare sunt:

 Datorii pe termen scurt (mai putin de un an)
 Datorii pe termen mediu (durata de finantare este de pana la 5 ani)
Sursele pot fi grupate:
 Datorii fata de terti (passive stabilite sau surse atrase temporar in circuitul economic al
agentului economic)
 Provizioane si ajustari privind deprecierea activelor
 Surse imprumutate pe termen scurt
 Surse imprumutate pe termen lung si mediu
 Creditul bancar

Creditul bancar ca sursa de finantare a afacerii prezinta urmatoarele avantaje:

 Dobandirea unor noi resurse financiare

 Un nivel ridicat de flexibilitate privind suma acordata, conditiile de creditare etc.
 Existențta unei priviri de ansamblu asupra planului de afaceri (ideea afacerii, obiective,
strategii eficiente) in vederea recunoasterii potentialului business-ului de catre institutia
bancara
 Asigurarea unui acces mult mai facil la diferite servicii acordate de institutia bancara, in
baza relatiei intemeiate cu aceasta

Printre dezavantajele creditului bancar ca resursa de finantare, mentionam:

 Abordarea prudenta si usor ezitanta a bancilor privind acordarea finantarii companiilor la

inceput de drum
 Generarea unor riscuri legate de imposibilitatea respectarii obligatiilor de plata, in cazul
falimentului
 Posibilitatea aparitiei unor noi conditii/restrictii legate de mediul de afaceri
 Existenta unei posibile fluctuatii în ceea ce priveste rata dobanzii

Un aspect important de mentionat consta in faptul ca institutia bancara impune anumite garantii
reale in vederea furnizarii creditului. Prin intermediul acestor garantii, banca are certitudinea ca
datoria se poata acoperi.

Pentru a avea o certitudine privind obtinerea unui credit, antreprenorul trebuie sa pregatească un
set cu documentele solicitate de banca si, totodata, sa acorde o garantie in schimbul acestuia.
Garantiile pot consta in imobile, utilaje sau obiecte aflate in proprietatea companiei, reusind sa
obtina calitatea de ipoteca.
Este important o apreciere corecta a valorii creditului în corespondenta cu:

 Necesitatile actuale ale afacerii

 Capacitatea companiei de a rambursa valoarea creditului

Imprumut obligatoriu

Imprumutul obligatoriu reprezinta o forma deosebita a creditului pe termen lung care consta
in emisiunea si vanzarea publica a obligatiunilor.

In efectuarea unui imprumut obligatoriu pot interveni urmatoarele parti:

 Fiduciarul
 Curtierul
 Banca
 Comisia de valori mobiliare

Principalele caracteristici ale imprumutului obligatoriu sunt:

 Marimea imprumutului obligatar
 Valoarea de emisiune
 Marimea dobanzii
 Durata si modalitatea de rambursare

Obligatiunile sunt titluri de valoare, negociabile, reprezentand un drept de creanta asupra

capitalurilor imprumutate unei societati. De obicei, aceste imprumuturi au un costd e procurare
mai mic decat subscrierile la capitalul social si nu afecteaza dreptul de
proprietate al actionarilor. Decizia privind emisiunea de obligatiuni apartine Adunarii
Generale a Actionarilor si se realizeaza prin institutii care actioneaza ca intermediar (societatile
de valori mobiliare), in nume propriu sau ca garant al emisiunii.
 Marimea imprumutului obligatar se stabileste in functie de necesitatile de finantare,valoarea
de emisiune a unei obligatiuni putand fi egala cu valoarea nominala (la paritate), sau mai mica
(subpari), ceea ce le face mai atractive.

Diferenta intre valoarea de emisiune si valoarea nominala este prima de emisiune,iar diferenta
intre valoarea rambursata (mai mare) si valoarea de emisiune este prima derambursare.

Rambursarea unui imprumut obligatoriu se poate face in mai multe modalitati:

 Prin amortizari constante si anuitati variabile- rambursarea se face prin transeegale de
imprumut
 Prin anuitati constante si amortizari variabile- pentru a avea anuitati constanteeste necesar
ca rambursarile imprumutului sa varieze crescator si compensator cu variatia
descrescatoare a dobanzii
 Integral la scandenta- este metoda cea mai des utilizata desi are costul cel mai ridicat,
dobanda vccalculandu-se de fiecare data cand se plateste, la toata valoarea imprumutului.
Pentru societatea imprumutata, prezinta avantajul dispunerii de capitalul imprumutatpe
toata perioada de acordare a acestuia, compania capitalizeaza acumularea bruta realizata
din exploatarea investitiei
 Prin vanzarea la Bursa de Valori- este interesanta pentru societatea imprumutata atunci
cand cursul bursier al obligatiunilor este inferior valorii de rambursat, este insa, in multe
tari, limite legale privind numarul de obligatiuni rascumparate
