Seminar Finanțele Agenților Economici

1. CAPITALURILE AGENȚILOR ECONOMICE

Metode de formare a fondurilor agenților economici

2. Creditul bancar
2.1. Definire
Performanţa unei întreprinderi depinde în mare măsură de structura sa financiară, şi anume cât
din activitatea sa este finanţată din capitaluri proprii şi împrumuturi. Conform teoriei economice,
există un raport optim între cele două surse de finanţare, raport care conduce la minimizarea
costului capitalului întreprinderii şi, implicit, la maximizarea valorii întreprinderii.
Creditul bancar reprezintă o sursa principala de fonduri, in special pentru firmele mici și mijlocii.
Creditarea este metoda prin care se formează capitalurile împrumutate. Aceste capitaluri au
caracter rambursabil și sunt purtătoare de dobânzi care afectează profitul firmei. De pe piața
capitalurilor pot fi contractate împrumuturi: pe termen mijlociu și lung și/sau pe termen scurt.
I. împrumuturile pe termen mijlociu, și lung au o scadență mai mare de un an și au rolul de a
finanța cu deosebire activele imobilizate. Capitalurile constituite din capitalurile proprii, la care se
adaugă capitalurile create din împrumuturi pe termen mijlociu și lung sunt numite capitaluri
permanente.
Capitalurile permanente sunt constituite din resurse care se caracterizează prin faptul că sunt la
dispoziția întreprinderii o perioadă îndelungată. Capitalul propriu poate fi considerat din acest punct
de vedere nucleul din care se constituie capitalul permanent deoarece provine din resursa cea mai
stabilă a firmei; resursa proprie care este folosită de aceasta atât cât există firma. Din acest motiv
folosirea împrumuturilor pe termen mijlociu și lung o considerăm ca o metodă de sporire a
capitalurilor permanente. În țara noastră sunt considerate împrumuturi pe termen lung cele ale
căror scadență depășesc 5 ani. Capitalurile permanente sunt preferabile capitalurilor constituite pe
baza împrumuturilor pe termen scurt deoarece pot fi structurate mai ușor astfel încât scadența lui să
coincidă cu viața economică a activului ce urmează să fie finanțat. În felul acesta fluxurile monetare
pozitive (încasările) generate de procesele economice de utilizare a activelor create prin investiții
(cu ajutorul capitalului împrumutat pe termen lung și mijlociu) pot servi la rambursarea ratelor de
împrumut.
În cazul împrumuturilor contractate cu o bancă sau cu o altă instituție financiară (societate de
asigurare, fond mutual etc.) trebuiesc avuți în vedere trei factori: a) costul capitalului, b) garanțiile
cerute de creditor c) modul și termenele de rambursare. Comparativ cu împrumutul obligatar,
împrumutul bancar pe termen mijlociu și lung oferă trei mari avantaje: rapiditate, flexibilitate în
utilizare și costuri de obținere relativ reduse.

1
 Seminar Finanțele Agenților Economici

a. Rapiditatea rezidă din faptul că firma negociază direct cu cei care acordă creditele, apoi suportă
cheltuieli de obținere relativ mici și realizează operațiuni și documente formale mai puține decât în
cazul unei emisiuni de obligațiuni. Sporirea capitalului permanent prin împrumut bancar pe termen
mijlociu și lung asigură, pe de o parte, accesul la împrumut mult mai rapid, iar pe de altă parte, o
flexibilitate viitoare mai mare deoarece permite vehicularea mai ușoară a condițiilor legate de
împrumut datorită faptului că se negociază cu un împrumutător și nu cu o mulțime de obligatari care
pot avea interese nu întotdeauna convergente. Rata dobânzii pentru creditul bancar pe termen
mijlociu și lung poate fi variabilă sau fixă pe întreaga perioadă de acordare a creditului. Rata
variabilă este stabilită, de regulă, cu un anumit număr de puncte peste dobânda bancară de referință,
rata obligațiunilor emise de stat sau rata oferită interbănci. Aceasta se ajustează anual, trimestrial,
lunar sau pe baza altor date specificate în contractul de credit fixă se află în general aproape de rata
dobânzii obligațiunilor cu aceeași scadență și risc ca cele ale împrumutului bancar.
b. Majoritatea creditelor pe termen mijlociu și lung sunt garantate, iar contractele de împrumut
prevăd și acorduri restrictive (pozitive sau negative) care să dea o mai mare certitudine în legătură
cu recuperarea împrumutului. Acordarea împrumutului se realizează pe baza garanțiilor și a unei
documentații tehnico-economice bine fundamentate. Garanțiile sunt fie sub forma:
1. ipotecii asupra unor bunuri imobile prin definiție (clădiri, construcții, terenuri etc.) sau prin
destinație (instalații fixate în spațiu, furnale, forje, cuptoare etc.);
2. gajului asupra unor bunuri mobile - fără deposedare - (mașini, utilaje) aflate în proprietatea
împrumutatului, valorificabile pe piață, sau - cu deposedare - (acțiuni, obligațiuni, metale
prețioase);
3. cesiunii de creanță privind drepturi de încasat rezultate din contracte ferme de livrare a
produselor către parteneri cu bonitate recunoscută de bancă, a cesiunii drepturilor de
despăgubire din asigurările care constituie o garanție suplimentară a băncii pentru bunuri
ipotecate sau gajate;
4. scrisorilor de garanție emise de bănci sau instituții financiare din țară și străinătate.
Documentația tehnico-economică întocmită cu acest prilej cuprinde:
a) memorii justificative pentru listele de utilaje;
b) studiul de fezabilitate bazat pe analiza propriei activități și a perspectivelor sale;
c) proiecția resurselor și a utilizării lor până la rambursarea creditului;
d) ultimul bilanț încheiat și documentele prin care se atestă proprietatea și neafectarea bunurilor
constituite drept garanții.

2
 Seminar Finanțele Agenților Economici

2.2. Clasificare creditelor

Sporirea capitalului permanent prin împrumuturi pe termen mijlociu și lung este folosit în primul
rând pentru finanțarea investițiilor în active imobilizate însă și în finanțarea activității de exploatare
dacă necesarul de resurse pentru crearea activelor circulante este pe termen relativ lung, dar nu
permanent. În felul acesta se evită crearea imobilizărilor de resurse proprii, dacă activitatea de
exploatare se restrânge, iar finanțarea se face doar din aceste resurse. Restituirea împrumutului pe
termen mijlociu și lung se face, în general, în rate egale periodice. în această situație se reduce riscul
creditorului de a-și recupera împrumutul comparativ cu modul de rambursare într-o singură sumă.
în contractul de credit pe termen mijlociu și lung se poate prevede și o perioadă de grație (de
vacanță) în care nu trebuiesc rambursate ratele ci doar dobânzile.
În cazul unei perioade de grație dobânda se calculează cu relația

=
100
unde
C este împrumutul acordat,
t - perioada de acordare,
d - este rata anuală a dobânzii,
T - poate fi exprimat ca 360 zile sau ca 12 luni.

Împrumuturile pe termen scurt. Termenul de acordare a împrumuturilor pe termen scurt este de

până la un an. Apelul la împrumuturilor pe termen scurt se face pentru-a finanța partea din nevoia
neacoperită de capitalurile permanente. Capitalul rezultat din reunirea resurselor aferente
capitalurilor permanente cu cele pe termen scurt, formează capitalul economic sau investit al
întreprinderii. Resursele pe termen scurt pot fi obținute din împrumuturi bancare sau din finanțări
nebancare. Intre creditele bancare pe termen scurt cele mai utilizate sunt: credite de trezorerie;
credite pentru stocuri; credite de mobilizare.
Creditele de trezorerie sunt utilizate pentru asigurarea echilibrului trezoreriei atunci când plățile
curente depășesc încasările determinate de caracterul ciclului de exploatare (sezonalitatea acestuia)
sau de unele "accidente" cu care se confruntă firma (întârzieri în livrări, perturbări ale ciclului
numerarului etc.). La acordarea acestor credite preocuparea centrală a băncii este de a se asigura
asupra bonității firmei și a solvabilității ei pe termen scurt. Creditele de trezorerie nu sunt garantate
cu active certe, nu au termene stabilite de rambursare de aceea prezintă pentru bancă un risc relativ
mare. Una din formele foarte flexibile de acordare a creditelor de trezorerie este "descoperirea de
cont", prin care, în limitele sumei și a duratei fixată de bancă, se oferă firmelor posibilitatea. de a
avea la conturile lor la bancă solduri debitoare pe anumite perioade.

3
 Seminar Finanțele Agenților Economici

În cazul creditelor furnizori întreprinderile pot primi de la clienți avansuri în mijloace bănești
pentru achiziționarea materiilor prime necesare începerii fabricației produselor contractate cu
aceștia. Creditul pe bază de bilete de trezorerie sau bonuri de casă se obține de întreprindere prin
emiterea și plasarea în public a biletelor sau. bonurilor amintite, cu scadență de până la un an cu o
dobândă atrăgătoare.
Microfinantarea
Microfinantarea este o sursa de finanțare care a luat avânt foarte mult in ultimii ani si care este
din ce în ce mai utilizată de firmele aflate la început de drum.
Aceasta se adresează microîntreprinderilor si presupune acordarea de împrumuturi în condiții mai
ușoare, dar și la costuri și dobânzi mai ridicate, în comparație cu creditul bancar.
Aceasta este sursa de finanțare pe termen scurt și acoperă cheltuielile pentru ca o firma sa se
pună pe picioare.
Suma pe care o poți atrage este mult mai mica decât in cazul unui credit bancar datorita
condițiilor mult mai flexibile și mai ușor de îndeplinit.
Se mai utilizează aceasta sursa de finanțare si sub forma de garanție pentru eventuale
împrumuturi sau credite bancare.

2.3. Lista băncilor licențiate în România

Lista băncilor licențiate în România este prezentată pe site-ul Băncii Naționale a României -
https://www.bnro.ro/Banci-comerciale și conține următoarele bănci comerciale:
1. Alpha Bank România
2. Banca Română de Credite şi Investiţii
3. Banca Comercială Intesa Sanpaolo România
4. Banca Comercială Română (BCR)
5. BCR Banca pentru Locuinţe
6. Banca de Export-Import a României EXIMBANK
7. Banca Românească - Membra a Grupului National Bank of Greece
8. Banca Transilvania
9. BRD - Groupe Société Générale
10. CEC Bank
11. Crédit Agricole Bank România
12. Credit Europe Bank (România)
13. Garanti Bank
14. Idea Bank
15. Libra Internet Bank

4
 Seminar Finanțele Agenților Economici

16. Vista Bank

17. OTP Bank România
18. Patria Bank
19. First Bank
20. Porsche Bank România
21. ProCredit Bank
22. Raiffeisen Bank
23. Raiffeisen Banca pentru Locuinţe
24. UniCredit Bank
Sucursale ale instituţiilor de credit străine
1. Alior Bank SA Varșovia
- Sucursala Bucureşti -
2. BLOM Bank France S.A. Paris
- Sucursala România -
3. BNP Paribas Fortis SA/NV
- Sucursala Bucureşti -
4. Citibank Europe plc, Dublin
- Sucursala România -
5. ING Bank N.V., Amsterdam
- Sucursala Bucureşti -
6. TBI Bank EAD Sofia
- Sucursala Bucureşti -
7. Veneto Banca Spa Italia Montebelluna
- Sucursala Bucureşti.

2.4. CREDITAREA BANCARĂ A IMM - URILOR

În cadrul activității de creditare se pune accent în primul rând, pe analiza viabilității și realismul
afacerilor cu scopul identificării și evaluării capacității de plată a solicitanților, respectiv capacității
acestuia de a genera venituri și lichidități, aceasta fiind principala sursă de rambursare a creditului și
de plata a dobânzii. În determinarea capacității de plată a clienților se va ține cont atât de analiza
aspectelor financiare cât și cele nefinanciare ale afacerilor atât din perioadele expirate cât si din cele
prognozate.
O condiţiile de bază pentru ca un IMM să aibă acces la credit este ca acesta să funcţioneze de cel
puţin un an. Indiferent de împrumutul solicitat, IMM-ul trebuie să aibă înregistrate situaţiile
financiare la autorităţile fiscale, pe o perioada care să fie minim un an financiar complet.

5
 Seminar Finanțele Agenților Economici

În general acesta este un criteriu eliminatoriu . Dacă firma are o existenţă mai mică de 12 luni,
băncile apreciază că riscul de neplată este mare, iar întreprinderea este inclusă în categoria start-up.
Băncile comerciale au destinate următoarele tipuri de credite IMM-urilor:
1. Credite globale de exploatare în lei Nivelul acestuia depinde de diferenţa dintre activele
curente şi pasivele curente, fiind folosit pentru a acoperii obligaţiile de plată pe termen scurt ale
întreprinderii. Acest credit se acordă agenţilor economici utilizând contul curent pentru a acoperi
deficitul de trezorerie în trimestrul prognozat.
2. Credite pentru active constituite temporar, în lei şi valută Termenul maxim de acceptare a
acestui tip de credit este de 12 luni.
3. Credite pentru active în stocuri şi cheltuieli sezoniere în lei Specificul procesului de producţie
din întreprinderile care prelucrează materii prime agricole solicită din partea acestora să formeze
stocuri care să se consume într-o perioadă mai mare de un trimestru, fără a depăsi 12 luni de la
constituire.
4. Credite pentru producţia de export şi exportul de produse în lei şi valută Imobilizările cerute
de realizarea exportului au în vedere perioada de producţie sau de prefinanţare a exporturilor
precum şi perioada de decontare cu partenerii străini. Perioada de imobilizare admisă este de un an,
cu excepţia imobilizărilor pentru acele produse ce au un ciclu lung de fabricaţie, unde termenul este
mai mare.
5. Credite pe documente remise spre încasare În cadrul acestui tip de credit se au în vedere
imobilizările de active în decontări cu clienţii, imobilizări consemnate în documente remise de
firmă spre încasare. Perioada de creditare este de maxim 45 de zile, numai dacă activele respective
nu au fost cuprinse în planul de trezorerie sau nu au asigurată o altă sursă de finanţare.
6. Linia de credit Aceasta are în mare parte aceleași caracteristici ca și descoperitul de cont ataşat
la card, în cazul persoanelor fizice. Banca aprobă un plafon de finanţare, din care firma poate
retrage bani oricând are nevoie. Dobânda se calculează doar pentru sumele utilizate (retrease), iar
ramubursarea banilor se poate face oricând. În genere, linia de credit se aprobă pentru intervale de
12 luni, dar care se poate prelungi pentru o nouă perioadă (3,6,9,12 luni). Deşi este foarte flexibilă
la rambursare, linia de credit are ca principal dezavantaj faptul că suma împrumutată este mai
redusă.
Pentru a obţine mai mulţi bani, întreprinderea poate apela la credite pentru capital de lucru,
acestea acordându-se pe perioade de cel mult 12 luni, destinaţia uzuală fiind, în general,
achiziţionarea de materii prime sau reducerea decalajului dintre încasări şi plăţi.

6
 Seminar Finanțele Agenților Economici

DAE reprezintă costul total al creditului calculat sub forma unui procent anual în care sunt
incluse atât dobânda, cât și comisioanele aferente acestuia (respectiv, comisionul de analiză și
comisionul de administrare credit).
Pentru a corela corect DAE în compararea creditelor, este foarte important ca acest indicator să
fie calculat pentru aceeași sumă împrumutată și același termen de rambursare și aceeași modalitate
de rambursare la nivelul tuturor ofertelor comparate. Pentru a se obține o comparație relevantă, se
pot utiliza calculatoarele DAE puse la dispoziție de pagini de internet independente de comparație
sau pe paginile de internet ale băncilor.
Pentru un credit de 150.000 lei pe o perioadă de 30 de ani, o diferență de DAE de doar 0,1% (de
la 4% la 4,1%) poate crește suma care se o rambursează pe toată perioada de creditare cu peste
3.000 lei.
Tipurile de costuri incluse în DAE pe care un finanțator le poate percepe, conform legislație în
vigoare:
● dobânda (fixă sau variabilă);
● comision de analiză dosar;
● comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent.
În situația în care banca nu cunoaște anumite costuri care sunt percepute de către terți, acestea nu
intră în calculul DAE, însă și acestea trebuie avute în vedere (costurile legate de asigurări sau
garanții):
● costuri pentru evaluarea/verificarea rapoartelor de evaluare a bunurilor imobile/mobile admise în
garanție;
● primele de asigurare aferente polițelor de asigurare;
● costurile notariale etc.

Există o serie de legături între trei rate de performanță și anume rata rentabilității economice, rata
rentabilității activelor, rata rentabilității activităţii din exploatare (ca variabile dependente) și ratele
de lichiditate (rata lichidității curente, rata lichidității rapide, rata lichidității efective.

În cadrul activității de creditare se pune accent în primul rând, pe analiza viabilității și realismul
afacerilor cu scopul identificării și evaluării capacității de plată a solicitanților, respectiv capacității
acestuia de a genera venituri și lichidități, aceasta fiind principala sursă de rambursare a creditului și
de plata a dobânzii. În determinarea capacității de plată a clienților se va ține cont atât de analiza
aspectelor financiare cât și cele nefinanciare ale afacerilor atât din perioadele expirate cât si din cele
prognozate

7
 Seminar Finanțele Agenților Economici

ANALIZA BONITĂŢII SOLICITANŢILOR DE CREDITE PERSOANE JURIDICE

Analiza bonității are ca și punct de plecare analiza bilanțul contabil (situația activelor,
datoriilor si capitalurilor proprii) și contului de profit și pierdere, deoarece acestea oferă o imagine
cât mai clară în ceea ce privește rentabilitatea și eficiența activității desfășurate. Diagnosticul
situației economico-financiară solicitantului este indispensabil pentru evaluarea eligibilității
acestuia.

Cifra de afaceri este reprezentată de veniturile realizate de client la finele unei perioade
(luna, trimestru, an), din vânzarea produselor, serviciilor, mărfurilor acestuia etc. O firma cu o cifra
de afaceri crescătoare desfășoară o activitate viabila, cu perspective de dezvoltare. Orice trend
descendent al cifrei de afaceri poate constituii un semnal de alarma pentru creditori.
Rezultatul exercițiului (profit sau pierdere) este un indicator sintetic care exprimă eficiența
activității desfășurate. Cu atât mai mult cu cât capitalurile proprii sunt influențate direct de valoarea
acestui indicator, in sensul diminuării acestora cu pierderea si al majorării cu profitul înregistrat. În
general o banca nu acorda credite agenților economici care înregistrează pierderi, adică aceștia nu
prezintă capacitatea de a-și recupera cheltuielile din veniturile realizate.
Lichiditatea reprezintă capacitatea firmei de a face față datoriilor pe termen scurt, prin
transformarea cât mai rapidă a activelor pe termen scurt în lichidități.
Lichiditatea imediata
− −
ℎ = 100

Lichiditatea curentă
ℎ
− −
= 100

În cadrul analizei acestui indicator, o banca prudenta va elimina din start activele pe termen scurt
care nu se pot transforma rapid in lichidități (stocuri foarte greu valorificabile, clienți cu probleme
etc).
Analiza indicatorilor de lichiditate pot reflecta:
- tipul de activitate pe care societatea o desfășoară: pentru o firmă cu o activitate preponderant
comercială sau care are o viteză de rotație a stocurilor foarte mare, nu se remarcă diferențe
semnificative intre lichiditatea curenta și cea imediată imediata, însă în cadrul unei firme cu
activitate productivă și ciclu lung de fabricație, diferențele dintre lichiditatea curenta si lichiditatea
imediata sunt mai pronunțate;
- eficiența managementului societății precum și modalitatea de finanțare a acesteia.

8
 Seminar Finanțele Agenților Economici

O valoare mai mare a lichidității, ca urmare a datoriilor pe termen scurt mai reduse, poate reflecta o
finanțare din zona pasivelor pe termen lung, adică provenind din fondul de rulment.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei firme de a putea transforma toate activele sale în
numerar pentru plata tuturor obligațiilor

− − −
=

Solvabilitatea unei firme cu o activitate viabilă se caracterizează astfel :

 raportul de mai sus are valori supraunitare;
 ponderea datoriilor totale (catre furnizori, buget, salariați, banca) în total activ nu depășească
50%.

Gradul de îndatorare exprimă raportul dintre datorii și capitaluri proprii calculându-se astfel:
Gradul de îndatorare generala

= 100

Gradul de indatorare financiară

ă= 100

Viteza de rotație a activelor circulante relevă numărul de rotații efectuate de activele circulante pe
parcursul unei anumite perioade (numărul de cicluri de producție). La modul general, acest
indicator se calculează ca raport intre cifra de afaceri si activele circulante (stocuri si creanțe).
Analiza vitezei de rotație trebuie făcută în evoluție și în comparație cu situația din alte societăți
comerciale ce fac parte din ramuri de activitate similare. Activele circulante sunt folosite tot mai
eficient, dacă numărul de rotații efectuate în decursul unei perioade este mai mare.
Durata medie de încasare a clienților este reprezentată de amânarea medie a plații acordată
clienților și se calculează ca raport între soldul mediu al clienților și CA, exprimându-se in zile. O
buna gestiune financiară a firmei se concretizează prin reducerea amânărilor la plată acordate
clienților, fara a prejudicia însa piețele de desfacere.
Durata medie de plata a furnizorilor reprezintă amânarea medie a plății acordată de furnizori, și
este exprimată ca raport între soldul mediu al furnizorilor și costul aprovizionărilor, fiind de
asemenea exprimat tot în zile. Prelungirea duratei creditelor obținute de la furnizori sporește
volumul resurselor atrase, resurse necesare finanțării activelor circulante.
Rentabilitatea exprimă capacitatea agentului economic de a obține un anumit profit din activitatea
ce o prestează. Indicatorii rentabilității pot fi grupați astfel:

9
 Seminar Finanțele Agenților Economici

- rentabilitatea din exploatare exprima posibilitatea unui agent economic de a obține un anumit
profit din activitatea sa de bază, înaintea influentelor elementelor financiare și extraordinare;
- rentabilitatea economica exprima posibilitatea unui agent economic de a obtine un anumit profit
prin valorificarea activelor economice de care acesta dispune;
- rentabilitatea financiara exprima capacitatea capitalului propriu de a produce profit. În cazul
apelării la credite, premisa de bază ca firma să-și sporească rentabilitatea financiară este ca
rentabilitatea economică sa fie mai mare decât ratei dobânzii (modelul Modigliani-Miller). In caz
contrar, daca se apelează la credite în condițiile în care rata rentabilității economice este mai mică
decât rata dobanzii, apare o degradare a rentabilității financiare, din cauza efectului de levier
(îndatorare) negativ.
Indicatorul de acoperire a dobânzii evidențiază capacitatea unei firmei de a plăti dobânda la
creditele angajate de aceasta. Acest indicator se calculează cu ajutorul raportului dintre rezultatul
dinaintea plătii dobânzii și impozitului pe profit (earnings before interests and taxes – EBIT) și
cheltuielile cu dobânzile. Se consideră ca un nivel al acestui indicator superior nivelului de 3
reflecta o mai bună capacitate a firmei de a-și achita dobânda la credite. Această apreciere
financiară a bonității clienților se realizează prin cuantificarea rezultatelor și a celor doua categorii
de indicatori, astfel încât sa poata fi determinate performanțele bune ți foarte bune

Aplicație 1.
Din pasivul bilanțului unei societăți reies următoarele:
 capitalul social: 10.000.000. lei, format din 100.000 acțiuni cu o valoare nominală de 100
lei/acțiune;
 datorii pe termen lung: 2.000.000 lei;
 datorii pe termen mediu: 1.500.000 lei;
 datorii pe termen scurt: 1.000.000 lei.
Acțiunile societății sunt cotate la bursă:
 cursul actual: 150 lei/acțiune;
 ultimul dividend: 15 lei/acțiune;
 creșterea prevăzută a ultimului dividend: 5%.
Costul capitalului pe acțiuni (rata dividendului) :14%.
Costul datoriilor pe termen lung: 11%.
Costul datoriilor pe termen mediu: 10%.
Costul datoriilor pe termen scurt: 13%.
Să se calculeze costul mediu ponderat al capitalului folosind:
a) metoda ponderării contabile

10
 Seminar Finanțele Agenților Economici

b) metoda ponderării bursiere.

Vom folosi următoarele notații:

Cmp - costul mediu ponderat
Ps - ponderea fiecărei surse de capital în total capitaluri Cs - costul procentual al fiecărei surse de
capital Cb - capitalizarea bursieră
K% - noul cost în procente al capitalului evaluat la bursă
DO - ultimul dividend
P0 - cursul unei acțiuni la bursă
N - numărul de acțiuni
gs - rata de creștere a dividendului

a. METODA PONDERĂRII CONTABILE

Costul mediu ponderat al capitalului se determin cu relația și ține cont de datele din evidența
contabilă.
∑( )
=
100

TIPUL PONDERE COST COST MEDIU

SUME
CAPITALULUI (%) (%) PONDERAT
1 2 3 4 5=(3 x 4 )/100
Capital social 10.000.000 68,97 14 9.65%
Datorii pe termen lung 2.000.000 13,79 11 1,52%
Datorii pe termen mediu 1.500.000 10,34 10 1,03%
Datorii pe termen scurt 1.000.000 6,90 13 0,90%
TOTAL 14.500.000 100 -

Ponderea capitalurilor se determină astfel:

Ponderea capitalului social
10.000.000
= 100 = 68,97%
14.500.000
Ponderea datoriilor pe termen lung
2.000.000
= 100 = 13,79%
14.500.000

Ponderea datoriilor pe termen mediu

11
 Seminar Finanțele Agenților Economici
1.500.000
= 100 = 10,34%
14.500.000
Ponderea datoriilor pe termen scurt

1.000.000
= 100 = 6,90%
14.500.000
Se determină valorile din coloana 5

Cost mediu ponderat aferent capitalului social = (68,97x14)/100 = 9,65%

Cost mediu ponderat aferent datoriilor pe termen lung = (13,79 x 11)/100 = 1,52%

Cost mediu ponderat aferent datoriilor pe termen mediu = (10,34 x 10)/100 = 1,03%

Cost mediu ponderat aferent datoriilor pe termen scurt = (6,90 x 13)/100 =0,90%

b. METODA PONDERĂRII BURSIERE

Capitalul social se transformă în capitalizare bursieră:

Cb = N x P0 = 100.000 x 150 = 15.000.000 lei.

Noul cost în procente al capitalului evaluat la bursă:

0
%= +
0
15
%= + 5% = 0,1 + 0,05 = 15%
150
Pe baza calculului bursier noile valori valoarea capitalului social va fi de 15.000.000

Să se calculeze valorile aferente capitalurilor și Costul mediu ponderat.

TIPUL PONDERE COST COST MEDIU

SUME
CAPITALULUI (%) (%) PONDERAT
1 2 3 4 5=(3 x 4 )/100
Capital social K=15
Datorii pe termen lung
Datorii pe termen mediu
Datorii pe termen scurt
TOTAL 100 -

12
 Seminar Finanțele Agenților Economici

Aplicație 2.
Din pasivul bilanțului unei societăți reies următoarele:
 capitalul social: 15.000.000 lei, format din 100.000 acțiuni cu o valoare nominală de 150
lei/acțiune;
 datorii pe termen lung: 4.000.000 lei;
 datorii pe termen mediu: 2.600.000 lei;
 datorii pe termen scurt: 2.300.000 lei.
Acțiunile societății sunt cotate la bursă:
 cursul actual: 250 lei/acțiune;
 ultimul dividend: 20 lei/acțiune;
 creșterea prevăzută a ultimului dividend: 6%.
Costul capitalului pe acțiuni (rata dividendului): 12%.
Costul datoriilor pe termen lung: 15%.
Costul datoriilor pe termen mediu: 14%.
Costul datoriilor pe termen scurt: 13%.
Societatea face o nouă investiție în valoare de 1.500.000 lei avântată printr-un împrumut pe
termen lung, pentru care va plăti o dobândă de 16%.
Să se calculeze costul capitalului marginal, știind că s-a prevăzut ca această îndatorare
suplimentară să antreneze noi exigențe din partea acționarilor și anume: o creștere a dividendului de
3%.
Calculul se va face pe baza metodei ponderării bursiere.
Calculul se va face înainte și după includerea noului împrumut în decizia de finanțare.

TIPUL PONDERE COST COST MEDIU

SUME
CAPITALULUI (%) (%) PONDERAT
1 2 3 4 5=(3 x 4 )/100
Capital social
Datorii pe termen lung
Datorii pe termen mediu
Datorii pe termen scurt
TOTAL 100 -

13
 Seminar Finanțele Agenților Economici

TIPUL PONDERE COST COST MEDIU

SUME
CAPITALULUI (%) (%) PONDERAT
1 2 3 4 5=(3 x 4 )/100
Capital social
Datorii pe termen lung
Datorii pe termen mediu
Datorii pe termen scurt
Noul împrumut pe termen
lung
TOTAL 100 -

CAPITALURI COST MEDIU TOTAL COSTURI

EXPLICAȚII
TOTALE PONDERAT
1 2 3 4=12x31:100
Înainte de noul
împrumut
După noul împrumut
Diferențe (noul
împrumut)

Dacă rentabilitatea firmei < costul marginal în procente, atunci nu se contractează împrumutul
respectiv.
Dacă rentabilitatea firmei > costul marginal în procente, atunci se contractează împrumutul
respectiv.

14