I.

CREDITUL

Trăsături caracteristice ale creditului

Creditul reprezintă operaţiunea prin care se ia în stăpânire imediată resurse, în schimbul unei
promisiuni de rambursare viitoare, în mod normal însoţite de plata unei dobînzi ce remunerează
pe împrumutător.

Operaţiunea de creditare priveşte două parţi. O parte acordă creditul, cealaltă parte îl
primeşte. Operaţiunile de creditare pot interveni într-o gamă amplă de relaţii între indivizi atât
sub forma unor acorduri personale simple, cât şi sub formă de tranzacţii formalizate şi formulate
în cadrul unor contracte complexe.

Părţile implicate, tipul de instrumente utilizate şi condiţiile în care creditul este consimţit,
sunt extrem de diverse. În amplitudinea sa, esenţa raportului de credit se dezvaluie prin analiza
trăsăturilor caracteristice:

a) Subiectii raportului de credit, creditorul şi debitorul, prezintă o mare diversitate în ceea

ce priveşte apartenenţa la structurile social-economice, motivele angajării în raport de credit şi
durata angajării sale etc.

În calitate de creditori se afirmă întreprinderile, care manevrează importante disponibilitaţi

monetare. Pe de altă parte întreprinderile prin repartizarea profitului, constituie fonduri de
rezervă, remunerează acţionarii, ceea ce majorează global capacitatea de creditare a economiei
naţionale. In acelaşi timp creşterea venitului populaţiei, prin angajarea masivă în procesele
economice, prin nivelul înalt de productivitate a muncii şi prin economisire, a făcut din populaţie
un factor major în operaţiuni de creditare, în primul rînd în rol de creditor.

În calitate de debitori alături de întreprinderi şi populaţie se afirmă şi statul, ca unul din

principalii debitori. În ţările dezvoltate atât întreprinderile şi populatia sunt debitori majori, cât şi
statul este un debitor major. Îndatoririle sale se pot compara în volum cu cele ale populaţiei şi
înterprinderilor.
 b) Promisiunea de rambursare, element esenţial al raportului de credit, presupune riscuri, şi
necesită, în consecinţa, adesea, angajarea unei garanţii. În raporturile de credit, riscurile
probabile sunt:

 riscul de nerambursare constă în probabilitatea întirzierii plăţii sau a incapacitaţii de plată

datorită conjuncturii, dificultăţilor sectoriale, sau dificienţelor împrumutatului.
 riscul de imobilizare survine la bancă, sau la deţinătorul de depozite, care nu este în
măsură să satisfacă cererile titularului de depozite, din cauza unei gestiuni nereuşite a
creditelor acordate.
 garanţia personală este angajamentul luat de o terţa persoană de a plăti, în cazul în care
debitorul este în incapacitate. În cazul garanţiei simple, garantul are dreptul de a discuta
asupra îndeplinirii obligaţiei sale, de a cere executarea primordiala a debitorului şi, în
cazul în care există mai mulţi garanţi, să răspundă numai pentru partea sa. În cazul
garanţiei solidare garantul poate fi tras la răspundere pentru a plăti, concomitent, sau
chiar înaintea debitorului, dacă aparent prezintă condiţii preferabile de solvabilitate.
c) Termenul de rambursare ca trăsătură specifică a creditului are o mare varietate. De la
termene foarte scurte, 24 ore, termen practicat între bănci pe pieţele mondiale, şi încheindu-se cu
termene de la 30 la 50 de ani şi chiar 100, în cazul împrumuturilor pentru construcţia de locuinţe.

Pentru creditele pe termen scurt, creditele acordate întreprinderilor, sau credite de consum,
este caracteristică rambursarea integrală la scadenţă. Creditele pe termen mijlociu şi lung implică
adesea rambursarea eşalonata.

d) Dobânda, este o caracteristică esenţială a creditului. În acordurile de credit s-a încetaţenit

clauza dobânzii fixe. Însă în anii 70 a apărut noţiunea de dobândă variabilă, ce variază în
dependenţa de inflaţie.

e) Tranzacţia (acordarea creditului). Creditul poate fi consimţit în cadrul unei tranzacţii

unice; acordarea unui împrumut, vînzarea unei obligaţiuni, angajarea unui depozit. În ultimul
timp s-a dezvoltat sistemul de credit deschis, în cadrul căruia împrumuturile efective intervin la
intervale liber alese de debitor.
 II. FINANȚAREA

Finanțarea afacerii

Finanțarea (alocarea de fonduri) reprezintă actul prin care o organizație sau companie

furnizează resurse financiare, sub formă de bani sau alte valori (precum efortul sau timpul), cu
scopul de a finanța o nevoie, un program sau un proiect. În general, acest termen este utilizat în
contextul în care o firmă își folosește rezervele interne pentru a-și satisface nevoile financiare, în
timp ce termenul de finanțare externă este utilizat atunci când firma obține capital din surse
externe.

Obiectivul general şi scopul final al oricărei afaceri îl constituie desfăşurarea unei

activităţi rentabile şi creşterea permanentă a profitului. Demararea şi realizarea afacerii
presupune o investiţie de capital din partea întreprinzătorului, acţionarilor şi asociaţilor.

Elaborarea unei strategii de finanţare şi de atragere de fonduri, cunoaşterea alternativelor

posibile şi obţinerea fondurilor în condiţiile unui nivel redus al riscului de îndatorare reprezintă
sarcini vitale pentru succesul şi supravieţuirea afacerii.

Problema obţinerii de fonduri este diferită la întreprinzătorii mici şi cei care doresc să
înceapă o afacere, faţă de firmele mari, care se află în faza de dezvoltare.

Pentru atragerea de fonduri există câteva etape de parcurs pentru o organizaţie care se
află în oricare din situaţiile de mai sus.

Etapele finanţării

• Cunoaşterea posibilităţilor întreprinzătorului şi a situaţiei organizaţei proprii;

• Cunoaşterea tuturor alternativelor de finanţare disponibile;

• Cunoaşterea cerinţelor fiecărei alternative;

• Efectuarea de analize pentru a stabili care alternativă se potriveşte cel mai bine
situaţiei afacerii;

• Pregătirea necesară abordării mai multor surse de finanţare.

 Figura 1 Etapele finanţării

III. STUDIU DE CAZ – FINANȚAREA PRIN CREDITELE

GUVERNAMENTALE

Persoanele interesate pot beneficia de creditele guvernamentale prin aplicarea la diferite

programe initiate de Guvernul României în ceea ce privește acordarea unor fonduri în scopul
utilizării lor în dezvoltarea unei afaceri, ori în scop personal. Un bun exemplu de oferirea unui
credit în scopul dezvoltării unei afaceri este programul “IMM Invest”, instituit de Guvern in
2017 si modificat în cursul anului curent.

Astfel, Microîntreprinderile și firmele mici și mijlocii (IMM) din România care vor
credite bancare cu dobânzi suportate de stat o perioadă limitată vor trebui să se înscrie online
într-o aplicație care va fi deschisă pe un portal dedicat.

Ca urmare a crizei coronavirus COVID-19, statul a modificat programul IMM Invest instituit

în 2017. Principala modificare constă în faptul că firmele beneficiare de credite bancare vor avea
practic dobândă zero, pentru că statul va plăti în locul lor dobânda și comisioanele. Dar nu pe
toată perioada creditului.

Conform normelor de aplicare, perioada de acoperire prin grant de la buget a dobânzii și

comisioanelor de administrare și risc este de la momentul acordării creditelor/liniilor de credit
contractate și până la 31 decembrie 2020.

Grantul pentru dobânzi se aprobă anual printr-un act normativ cu putere de lege pentru anul
2020 şi pentru următorii 2 ani doar în condiţiile în care creşterea economică estimată de Comisia
Naţională de Strategie şi Prognoză pentru această perioadă se situează sub nivelul creşterii
economice din anul 2020.

Subvenţionarea dobânzii se realizează în condiţiile respectării prevederilor legislaţiei din

domeniul ajutorului de stat în vigoare - a explicat miercuri Ministerul Finanțelor Publice.

de valabilitate a schemei de ajutor de stat, respectiv perioada în care se selectează

beneficiarii și se emit scrisori de garanție/acorduri de finanțare este limitată la data de 31
decembrie 2020, iar perioada în care se poate efectua plata grantului se întinde până la data de 31
martie 2021, inclusiv, cu posibilitatea prelungirii.

După perioada de expirare a granturilor de acoperire a dobânzilor și comisioanelor, IMM-

urile (inclusiv microîntreprinderile) vor suporta dobânzi pentru creditele garantate de stat astfel:

 ROBOR la 3 luni plus o marjă fixă de 2,0% pe an pentru creditele de investiții și

 ROBOR la 3 luni plus o marjă de 2,5% pe an pentru creditele/liniile de credit pentru

finanțarea capitalului de lucru.

Marja nu va include comisionul de administrare, comisionul de risc precum și taxele aferente

operațiunilor conexe activității de creditare cum ar fi taxe notariale, costurile legate de evaluare
și înregistrarea garanțiilor.

Nu sunt eligibile pentru acordarea de garanţii în cadrul programului întreprinderile mici şi

mijlocii din sectoarele/domeniile: activităţi de jocuri de noroc şi pariuri, producţie sau
comercializare de armament, muniţii, explozibili, tutun, alcool, substanţe aflate sub control
naţional, plante, substanţe şi preparate stupefiante şi psihotrope, activităţi de investigare şi
protecţie.

Pe lângă garanțiile de 80% sau 90% puse de stat la credite, firmele beneficiare vor trebuie să
vină cu garanții colaterale.

În cazul garanțiilor de stat acordate în cadrul programului, Fondul Național de Garantare a

Creditelor pentru IMM (FNGCIMM) mandatează instituțiile de credit finanțatoare să încheie
contractele de garanție pentru garanțiile colaterale constituite de beneficiarul finanțării/terți
garanți, atât în favoarea acestora, cât și a statului român, prin MFP, în calitate de cocreditori,
precum și să efectueze formalitățile legale de publicitate ale garanțiilor colaterale, în cazul în
care legea prevede efectuarea unor astfel de formalități.

Beneficiarul trebuie să prezinte instituțiilor de credit garanții colaterale, care, în cazul

creditelor de investiții, împreună cu garanția de stat și ipoteca legală imobiliară și/sau mobiliară
asupra activelor finanțate din credit, acoperă în proporție de cel puțin 100% valoarea finanțării.

Pentru creditele/liniile de credit destinate finanțării capitalului de lucru, instituția de credit

are obligația de a asigura cel puțin constituirea următoarelor tipuri de garanții, proporțional cu
procentul de garantare: ipotecă legală mobiliară asupra universalității de bunuri mobile sau
imobile, prezente ori viitoare, afectate activității beneficiarului, inclusiv fondul de comerț și
stocurile, ipotecă legală asupra soldurilor creditoare ale tuturor conturilor deschise de
beneficiarul programului la instituția de credit finanțatoare.

Ca exemplu de finanțare prin programul IMM invest poate fi dat unul din programele
băncilor, cum ar fi Banca Comercială Română:
 Studiu de caz privind privind creditele bancare pe termen mediu și lung.

O societate comercială contractează și primește în contul de disponibilități un credit pe 5

ani, în sumă de 30.000 lei care se rambursează în tranșe egale. Dobânda anuală de 20% se
calculează și se achită lunar.

a) Încasarea creditului în contul de disponibilități:

5121 Conturi la bănci în lei = 1621 Credite bancare pe termen lung 30.000

b) Calcularea ,înregistrarea și achitarea dobânzii în prima lună (30.000*20%:12 luni)

666 Cheltuieli privind dobânzile = 5121 Conturi la bănci în lei 500

c) Rambursarea primei rate lunare a creditului (30.000 :60 luni)

1621 Credite bancare pe termen lung = 5121 Conturi la bănci în lei 500

d) Calcularea ,înregistrarea și achitarea dobânzii în luna a doua (29.500*20%:12 luni)

666 Cheltuieli privind dobânzile = 5121 Conturi la bănci în lei 491,67

e) Rambursarea ratei a 2-a a creditului:

1621 Credite bancare pe termen lung = 5121 Conturi la bănci în lei 500

Aceeași înregistrare contabilă se va face lunar la fiecare achitare a ratei și a dobânzii, pana la
finalizarea celor 5 ani.

4. BIBLIOGRAFIE

1. https://www.bcr.ro/ro/business/creditare/programe-speciale-de-finantare/imm-invest/pdf
2. https://www.startupcafe.ro/finantari/credite-firme-dobanda-zero-ordonanta-42.htm
3. https://www.fngcimm.ro/imm-invest
4. Creditul Bancar – 2008, Universitatea Dunărea de Jos, Facultatea de Științe Economice
Galați
5. Finanțarea afacerii – Roxana Elena Gudula.