Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins:
1
Clientela şi vadul comercial
Expresia „fond de comerţ” apare in cadrul legislaţiei actuale în Legea nr. 11/1991
privind combaterea concurenţei neloiale, asa cum a fost modificată si completată prin Legea
nr. 298/2001. Potrivit art. 11 lit. c din această lege, constituie fond de comerţ ansamblul
bunurilor mobile şi imobile corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de
invenţie, vad comercial) utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale”.
În opinia Prof. Univ. dr. Smaranda Angheni definiţia nu este completă deoarece
definiţia trebuie sa cuprindă şi scopul fondului de comerţ şi anume atragerea clientelei. Este o
condiţie sine qua non a fondului de comerţ: comerciantul, prin bunurile afectate desfăşurării
comerţului şi care alcătuiesc fondul de comerţ, îşi propune atragerea unui număr cât mai mare
de clienţi, şi astfel, obţinerea unui câştig mai mare.
Elementele caracteristice ale fondului de comerţ sunt1:
În primul rând, fondul de comerţ este un ansamblu de bunuri. Aceste bunuri sunt
bunuri mobile şi imobile. Între bunurile mobile, unele sunt corporale, altele sunt incorporale.
În al doilea rând, acest ansamblu de bunuri este afectat de către comerciant
desfăşurării unei activităţi comerciale.
În al treilea rând, scopul urmărit de comerciant este atragerea clientelei, şi implicit,
obţinerea de profit din activitatea desfăşurată.
În concluzie fondul de comerţ poate fi definit ca un ansamblu de bunuri mobile şi
imobile, corporale şi incorporale pe care un comerciant le afectează desfăşurării unei activităţi
comerciale, în scopul atragerii clientelei şi, implicit, obţinerii de profit2
2
Clientela şi vadul comercial
3
Clientela şi vadul comercial
4
Clientela şi vadul comercial
Clientela
Clientela are un rol important pentru activitatea unui comerciant; ea determină, prin
număr, calitate şi frecvenţă, situaţia economică a comerciantului, succesul şi insuccesul
acestuia. De aceea, clientela apare ca un element indispensabil al fondului de comerţ, fiind
considerat, chiar, principalul element al fondului de comerţ. În ciuda acestei importanţe pe
care o are clientela în activitatea comerciantului legea totuşi nu o defineşte în mod expres,
neexistând o reglementare referitoare la aceasta.
Prin clientelă se înţelege totalitatea persoanelor fizice şi juridice care ape lează în
mod obişnuit la acelaşi comerciant, adică la fondul de comerţ al acestuia pentru procurarea
unor mărfuri şi servicii.
6
Conf. Univ. Dr. Gabriel Mihai, Drept comercial român, Ovidius University Press, Constanţa, 2009,
p.42;
5
Clientela şi vadul comercial
Factori interni care nu fac parte din fondul de comerţ, dar care – fie de natură
obiectivă, fie subiectivă – contribuie la atragerea clientelei şi, implicit, la sporirea
valorii fondului transmis.
Pentru a putea vorbi de o clientelă trebuiesc îndeplinite următoarele două condiţii:
- să existe în realitate;
- să fie personală celui care o exploatează.
O clientelă există atunci când aceasta este reală şi sigură. O clientelă virtuală sau
potenţială nu poate fi luată în seamă.
Referitor la condiţia clientelei personale a celui care o exploatează, în practică
întâlnim o problemă în cazul dependenţei comerciale sau juridice. Dependenţa comercială
apare în situţia în care un comerţ este exploatat în cadrul altei întreprinderi (micile
comerţuri exploatate în incinta marilor magazine, restaurante instalate într-o întreprindere
foarte mare). Într-o astfel de speţă Curtea de Casaţie în plenul ei a decis la data de 24 aprilie
1970 că, în asemenea situaţii, clientela aparţine marii întreprinderi în care îşi desfăşoară
activitatea micile comerţuri. Astfel, s-a decis că activitatea unui restaurant situat în incinta
unui hipodrom se desfăşoară sub dependenţa totală a societăţii de curse, în zilele şi orele de
program ale hipodromului.
De asemenea, printr-o decizie a Camerei Civile de pe lângă Curtea de Casaţie s-a
considerat că, un comerţ situat în exteriorul unui mare magazin lipit de zidul ei are o clientelă
proprie, în schimb în cazul micilor magazine amplasate în incinta unui asemenea supermarket
acestea nu au o clientelă proprie.
În ceea ce priveşte dependenţa juridică se poate aplica aceeaşi soluţie. Dependenţa
juridică poate apărea în situaţia unui contract de concesiune, de distribuţie sau de
franchising. Totuşi practica jurisdicţională nu este uniformă. Astfel, în unele cazuri clientela
s-a considerat ca aparţinând persoanei dependente jurdic, respectiv franchises, iar în cazul
unui contract de concesiune în care se concesiona celebra companie Honda, s-a considerat
că în calitatea de concedent aceasta are dreptul asupra clientelei şi, în niciun caz,
concesionarul.
Concluzia care se depsrinde este următoarea; indiferent de dependenţă (comercială
sau juridică), clientela aparţine aceluia care are un renume, o marcă de comerţ sau de
fabricaţie cunoscută, ceea ce denotă încă o dată că, clientela contribuie la reputaţia
comerciantului, la creşterea valorii fondului de comerţ (în integralitatea lui), deci poate fi
6
Clientela şi vadul comercial
calficată drept factor estern, exterior fondului de comerţ, alături de alţi factori externi.
Clientela poate fi calificată mai degrabă un scop al exploatării fondului 7.
Clientela se caracterizează prin următoarele trăsături specifice: este comercială,
personală şi actuală.
Comercialitatea este trăsătura specifică majoră a comercianţilor şi se deosebeşte de
clientela civilă a membrilor unor profesii liberale: avocaţi, notari, medici, etc.
Caracterul personal al clientelei se găseşte în orice activitate comercială
desfăşurată de un agent economic.
Actualitatea clientelei este o condiţie sine qua non a fondului de comerţ. Clientela
este elementul esenţial al fondului de comerţ şi fără el nu se poate vorbi de comerţ. Deşi
este o masă de persoane neorganizată şi variabilă, clientela este o valoare economică
datorită relaţiilor ce se stabilesc între titularul fondului de comerţ şi persoanele care îşi
procură mărfurile de la comerciantul respectiv.
Într-o opinie pertinentă izvorâtă din practica comercială, se poate recunoaşte
clientelei calitatea de scop determinant, urmărit de orice comerciant. Toate celelalte elemente
ale fondului de comerţ constituie mijloace de a atrage, de a păstra şi de a extinde clientela.
Componentele care alcătuiesc fondul de comerţ acţionează ca suporţi materiali ai clientelei.8
Într-o opinie, s-a apreciat că titularul fondului de comerţ are un adevărat “drept de
clientelă”, lucru ce implică obligaţia celorlalţi comercianţi de a-l respecta. În condiţiile
concurenţei, un asemenea drept nu poate fi recunoscut. Este adevărat, prevederile Legii
11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale este un mijloc juridic de protejare a
comerciantului, căruia i se sustrage clientela în mod ilicit. De aici, nu se poate concluziona
asupra existenţei acestui ”drept la clientelă”.
Clientela nu poate fi ataşată unui bun (fondului de comerţ), clientela nu aparţine
nimănui, este atrasă de mărfurile şi serviciile de o calitate mai bună şi un preţ mai mic, se
afirmă într-o opinie.
Chiar dacă nu se recunoaşte că dreptul la clientelă este un drept exclusiv al titlului
fondului de comerţ, clientela este un element al fondului de comerţ, iar titularul are un drept
incorporal asupra clientelei pe care şi-1 poate apăra îm potriva actelor şi faptelor ilicite de
sustragere a clientelei sau de concurenţă neloială. În măsura în care aceste acte şi fapte
constitue manifestări ale concurenţei neloiale, titularul fondului de comerţ are la dispoziţie
7
Conf. Univ. Dr. Gabriel Mihai, Drept comercial român, Ovidius University Press, Constanţa, 2009,
p.42;
8
Ion Turcu, Tratat teoretic şi practic de drept comercial, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pag. 237;
7
Clientela şi vadul comercial
Vadul comercial
8
Clientela şi vadul comercial
9
Prof. Dr. Stanciu Cărpenaru, Drept comercial român, Editura All Bucureşti, 1995, p.106;
9
Clientela şi vadul comercial
10
I.N. Fintescu, Curs de drept comercial, vol I Bucureşti, 1929, pag.167 ;
11
Prof. Dr. Stanciu Cărpenaru, Drept comercial român, Editura All Bucureşti, 1995, p.106;
10
Clientela şi vadul comercial
de comerţ. Clientela ţine de factorii subiectivi, vadul comercial ţine de factorii obiectivi ai
activităţii comerciale.
Concepţia modernă consideră că distincţia dintre clientelă şi vadul comercial nu are
consecinţe juridice; în ultimă analiză, clientela este mai degrabă scopul comerciantului;
celelalte elemente ale fondului de comerţ fiind destinate ca mi jloace pentru atingerea acestui
scop; atragerea, menţinerea sau dezvoltarea clientelei.
Fondul de comerţ, ca bun distinct şi unitar, poate fi apărat prin mijloace comune
răspunderii juridice: răspunderea contravenţională, civilă, penală.
Fiind un bun mobil incorporal, fondul de comerţ nu poate fi apărat prin acţiunea în
revendicare, deoarece această acţiune este specifică apărării dreptului de proprietate asupra
bunurilor corporale. Fondul de comerţ conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare
asemenea oricărui drept de proprietate incorporală.
Orice atingere adusă fondului de comerţ sau a unuia dintre elementele sale
componente poate fi considerat, conform legii, un fapt de concurenţă neloială.
Legea nr.11 din 29.01.1991, privind combaterea concurenţei neloiale, impune
subiecţilor (comerciantul persoană fizică sau societatea comercială persoană juricică) un mod
de comportare corect faţă de orice alt subiect de drept comercial, indiferent dacă este
persoană fizică sau juridică.
Concurenţa între diveşi subiecţi de drept constituie o componentă a comertţului liber
şi face parte din legile obiective ale pieţei. Astfel putem afirma despre concurenţă că este un
element al progresului economic, la polul opus situându-se monopolul de stat sau cartelul
producătorilor.
Cât timp concurenţa se situează în limita unor scopuri benefice pentru societate,
pentru consumator, pentru echilibrul pieţii, ea este licită, fiind o componentă a comerţului12.
În concepţia legii13 constituie concurenţă neloială orice act sau fapt contrar uzanţelor
cinstite în activitatea comercială sau industrială. În articolele 4-9 din legea privind concurenţa
neloială sunt declarate mai multe activităţi ca fiind fapte de concurenţă neloială. Astfel art. 4
12
Conf. Univ. Dr. Gabriel Mihai, Drept comercial român, Ovidius University Press, Constanţa, 2009,
p.48;
13
Legea nr. 11 / 1991 privind concurenţa neloială
11
Clientela şi vadul comercial
din legea menionată sunt enumerate faptele care atrag răspunderea contravenţională a
subiectelor de drept comercial care le săvârşesc.
Răspunderea penală este atrasă prin săvârşirea infracţiunilor de concurenţă neloială
prevăzute în art.5 din Legea 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale. Infracţiunea
de concurenţă neloială constă în folosirea unei firme, unei embleme, unor desemnări speciale
de natură a produce confuzie cu privire al cele folosite legitim de alt comerciant.
Art. 6 din această lege prevede că, în toate cazurile de săvârşire a unor fapte de
concurenţă neloială, titularul fondului de comerţ poate obţine, pe calea acţiunii în justiţie,
încetarea sau înlăturarea actelor păgubitoare, precum şi despăgubiri pentru prejudiciile
cauzate.
Conform art. 9 din lege14 dacă vreuna dintre faptele prevazute de art. 4
(contravenţiile) sau art. 5 (infracţiunile) cauzează daune patrimoniale sau morale, cel
prejudiciat este în drept să se adreseze instanţei competente cu acţiune în răspundere civilă
corespunzătoare.
14
Legea nr. 11 / 1991 privind concurenţa neloială
12
Clientela şi vadul comercial
Bibliografie
13