UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

FINANȚE ȘI BĂNCI, ID, ANUL II

FONDUL DE COMERȚ
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
FINANȚE ȘI BĂNCI, ID, ANUL II

CUPRINS

1. Definiția și delimitările fondului de comerț

2. Teorii juridice ale fondului de comerț
3. Elementele componente ale fondului de comerț
a) Bunuri corporale
b) Bunuri necorporale
4. Actele juridice aplicabile fondului de comerț
5. Protecția fondului de comerț

Bibliografie

1
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
FINANȚE ȘI BĂNCI, ID, ANUL II

Dreptul comercial, ca și disciplină de studiu juridică, a fost creat din necesitatea de a

reglementa prin norme de drept activitatea economică existentă în societate, și anume
comerțul.

Etimologic, noțiunea de comerț provine din latinescul commercium, care în traducere

înseamnă „operațiuni cu mărfuri”, aceste operațiuni fiind este întreprinse de un comerciant.
Din punct de vedere economic, prin comerț înțelegem schimbul de mărfuri de la producători
la consumatori. În sens juridic, comerțul cuprinde o gamă largă de activități în care, pe lângă
schimbul de mărfuri propriu zis, mai sunt cuprinse activitățile specifice producerii de bunuri
pe care le realizează comercianții, precum și sfera de prestări de servicii. 1

Analizând cele trei sensuri ale noțiunii de comerț, putem deduce faptul că în patrimoniul
comercianților2 există un ansamblu de bunuri ce sunt afectate de activitatea acestora. În
literatura de specialitate acest ansamblu poartă denumirea de fond de comerț.

1. Definiția și delimitările fondului de comerț

Așa cum am menționat anterior, fondul de comerț este, în primul rând, un ansamblu de
bunuri. Bunurile din cadrul unei întreprinderi comerciale pot fi mobile sau imobile, corporale
sau necorporale.

În al doilea rând, ansamblul de bunuri este afectat de către comercianți în vederea desfășurării
de activități comerciale.

În al treilea rând, scopul principal al comercianților este acela de a obține profit din activitatea
desfășurată, dar și de a atrage clienți.

Așadar, fondul de comerț se definește ca un ansamblu de bunuri mobile și imobile, corporale

și necorporale, pe care un comerciant le afectează desfășurării activității sale comerciale, în
scopul atragerii clientelei și, implicit, obținerii de profit.3

Fondul de comerț trebuie delimitat de noțiunea de patrimoniu4 și de cea de întreprindere.

1
Didea, Ionel (2015), Drept Comercial, editura Univers Juridic, București, p. 9
2
In Codul Civil comercianții (profesioniști) sunt definiți drept persoane fizice sau juridice care exploatează, în
condițiile legii, o întreprindere economică (comercială), implicit pentru a obține profit.
3
Nemeș, Vasile (2012), Drept comercial, editura Hamangiu, București, p. 49
4
In art. 31 din Codul Civil patrimoniul este definit ca totalitatea drepturilor și datoriilor ce pot fi evaluate în bani
și aparțin persoanelor fizice sau juridice.

2
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
FINANȚE ȘI BĂNCI, ID, ANUL II

a) Patrimoniul

Spre deosebire de fondul de comerț, care se referă la bunurile mobile și imobile ale firmei,
patrimoniul se referă, din punct de vedere economic, la drepturile și obligațiile comercianților.
Concret, în fondul de comerț nu sunt incluse datoriile și nici creanțele comercianților, chiar
dacă acestea fac parte din patrimoniu.5

Astfel, se poate spune că fondul de comerț este o parte componentă a patrimoniului.

Deosebirea fundamentală dintre patrimoniu și fondul de comerț constă în faptul că cel din
urmă nu conține drepturi și obligații, ci doar bunuri afectate activității desfășurate de
profesionistul comerciant, în timp ce patrimoniul cuprinde drepturile și datoriile care aparțin
acestuia și care pot fi cuantificate în bani.

b) Întreprinderea

Există opinii diferite în literatura de specialitate: unii autori consideră că fondul de comerț și
întreprinderea sunt echivalente, ele fiind două fațete ale aceleiași instituții, în timp ce, în
opinia altor autori, diferențierea dintre aceste două noțiuni trebuie punctată.

Sfera de cuprindere a întreprinderii este mai amplă, în ea regăsind-se și concepte precum

munca și capitalul social. Juridic, capitalul social al unei întreprinderi reprezintă totalitatea
aporturilor în numerar și în natură a asociaților care participă la constituirea acesteia.
Economic, capitatul social face referire la patrimoniul întreprinderii. 6

c) Sediul social

Sediul social al unei firme este un alt element ce trebuie diferențiat de fondul de comerț.
Acesta nu este decât clădirea unde comercianții își desfășoară activitatea, nereprezentând
totalitatea bunurilor afectate în exercitarea acțiunilor economice, fiind astfel, un element al
fondului de comerț.7

2. Teorii juridice ale fondului de comerț

5
Cărpenaru, Stanciu D. (2016), Tratat de drept comercial Român, ediția a V-a actualizată, editura Universul
Juridic, București, p. 97
6
Cărpenaru, Stanciu D. (2016), Tratat de drept comercial Român, ediția a V-a actualizată, editura Universul
Juridic, București, p. 138-139
7
Schiau, Ioan (2009), Drept Comercial, editura Hamangiu, București, p. 76-77

3
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
FINANȚE ȘI BĂNCI, ID, ANUL II

În ultimii ani, în literatura de specialitate au apărut mai multe teorii privind natura juridică a
fondului de comerț. Printre acestea amintim: teoria patrimoniului de afectațiune, teoria
universalității de fapt, teoria universalității de drept, teoria fondului de comerț ca un bun
necorporal.8

Teoria patrimoniului de afectațiune. În cadrul Ordonanței de Urgență nr. 44/ 16 Aprilie 2008
privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate,
întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu modificările ulterioare, patrimoniul
de afectațiune este definit ca “totalitatea bunurilor, drepturilor și obligațiilor persoanei fizice
autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate
scopului exercitării unei activități economice, constituite ca o fracțiune distinctă a
patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor
întreprinderii familiale, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora.” 9

Potrivit acestei teorii, patrimoniul de afectațiune cuprinde și fondul de comerț. De remarcat

este că, cel puțin în ceea ce privește persoanele fizice autorizate, patrimoniul de afectațiune
cuprinde și drepturile și obligațiile acestora, a membrilor întreprinderii familiale sau a celei
individuale.

Teoria universalității de fapt. Se referă la faptul, prin voința comerciantului, bunurile care
alcătuiesc fondul de comerț sunt afectate de exercitarea activității economice, acestea fiind
caracteristice universalității juridice.10

Întrucât fondul de comerț reprezintă un ansamblu de bunuri, nu se justifică aplicarea unui

regim distinct elementelor componente, în raport cu ansamblul în sine.

8
Piperea, Gheorghe (2008), Drept comercial, editura C.H. Beck, vol. I, București, p. 66-67
9
O.U.G. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate,
întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, art. 2, lit. j
10
www.ceccarbusinessmagazine.ro, Expertiza și auditul afacerilor, nr. 45, 20-26 Noiembrie 2018

4
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
FINANȚE ȘI BĂNCI, ID, ANUL II

Teoria universalității de drept. Potrivit acestei teorii, fondul de comerț este o universalitate
juridică, cu drepturi și obligații distincte. În practică, această teorie a fost respinsă deoarece
fondul de comerț nu este reglementat prin lege, ca în cazul universalităților juridice.

În fapt, teoria universalității de drept contravine principiului patrimoniului unitar (un titular nu
poate avea mai multe patrimonii, patrimoniul nu există fără titular).11

Teoria fondului de comerț ca un bun necorporal. Luând în considerare definiția fondului de

comerț, principalele elemente ale fondului constau în bunuri necorporale, drept urmare,
fondul de comerț a fost considerat un bun mobil, necorporal și unitar.

Caracteristicile fondului de comerț ce rezultă din cele arătate sunt următoarele:

- Fondul de comerț este un bun mobil – se supune regimului juridic al bunurilor mobile;
- Fondul de comerț este un bun unitar - poate face obiectul unei vânzări;
- Fondul de comerț este un bun necorporal – poate face obiectul unui drept de
uzufruct.12

3. Elemente componente ale fondului de comerț13

Indiferent de natura activității economice și de domeniul în care se desfășoară aceasta, fondul

de comerț se compune din două categorii de bunuri: corporale și necorporale.

a) Bunuri corporale

Din categoria bunurilor corporale (se împart în bunuri mobile și imobile) ce alcătuiesc fondul
de comerț al unei întreprinderi amintim: mașini, utilaje, echipamente, imobile (clădiri),
materii prime, mărfuri ș.a.

11
Schiau, Ioan (2009), Drept Comercial, editura Hamangiu, București, p. 77
12
Cărpenaru, Stanciu D. (2016), Tratat de drept comercial Român, ediția a V-a actualizată, editura Universul
Juridic, București, p. 99-100
13
În legea 265/2022 privind registrul comerțului și pentru modificarea și completarea altor acte normative cu
incidență asupra înregistrării în registrul comerțului fondul de comerț este definit drept “ansamblul bunurilor
mobile și imobile, corporale și necorporale – mărci, firme, embleme, brevete de invenții, vad comercial –
utilizate de un operator economic în vederea desfășurării activității sale și a atragerii și menținerii clientelei.”

5
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
FINANȚE ȘI BĂNCI, ID, ANUL II

Bunurile corporale se pot considera elemente ale fondului de comerț doar în cazul în care pot
atrage clientelă și, implicit, profit. Asta înseamnă că acestea trebuie să se afle în stare bună de
funcționare, să prezinte un element de noutate, să fie specializate. În practică, se întâmplă
adesea ca bunurile corporale să nu fie în proprietatea titularului fondului de comerț, ele putând
fi închiriate.

b) Bunuri necorporale

Din categoria bunurilor necorporale ce alcătuiesc fondul de comerț fac parte: firma, clientela,
emblema, vadul comercial, drepturile de autor, drepturile de proprietate industrială. 14

Firma.

Fiind un element de demarcație a comerciantului, firma mai poartă denumirea de firmă de

comerț. În România, regimul juridic al firmelor comerciale este reglementat de legea 26/1990
privind Registrul Comerțului. În cadrul acestei legi firma este definită ca “numele sau, după
caz, denumirea sub care un comerciant este înmatriculat în registrul comerțului, își exercită
comerțul și sub care semnează.”15

Este necesar ca firmele nou înființate să se caracterizeze prin noutate, deosebindu-se de cele
deja existente. Potrivit legii 26/1990 dacă denumirea unei firme este asemănătoare cu cea a
alteia existente, trebuie adăugată o mențiune de departajare. Astfel, comercianții – persoană
fizică, vor include în numele firmei numele complet sau numele și inițiala prenumelui.

În cazul asociațiilor familiale, numele firmei trebuie să conțină numele celui care inițiază
formarea asociației, cu mențiunea “asociație familială”.

În cazul societăților comerciale, firmele dețin un nume propriu însoțit de terminația ce le

caracterizează – societate în nume colectiv, în comandită simplă, societăți pe acțiuni, în
comandită pe acțiuni, societăți cu răspundere limitată, societăți pe acțiuni.

Clientela

14
Filip, Liviu (2019), Suport curs drept comercial, Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi”, Iași, p. 131
15
Legea 26/1990 privind registrul comerțului, cu modificările și completările ulterioare, art. 30, alin. (1)

6
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
FINANȚE ȘI BĂNCI, ID, ANUL II

Clientela însumează totalitatea persoanelor fizice și juridice care se află în raport juridic cu un
comerciant.16 Clienții apelează în mod frecvent la comerciant, implicit la fondul de comerț al
acestuia, pentru achiziționarea de bunuri și servicii.

Factorii care influențează clientele sunt interni și externi. Printre factorii de natură internă
amintim: calitatea produselor și a serviciilor comerciantului, deschiderea firmei – locul în care
este amplasat sediul, fidelitatea clienților, strategiile de marketing practicate de comerciant
(inclusiv în mediul on-line).

Factorii externi ce influențează clientela unei firme sunt dați de concurența în cadrul pieței –
concurența, atunci când este loială, este benefică pentru societate, ea permițând
consumatorilor să găsească comercianții cei mai ieftini; ea îi constrânge pe aceștia să extindă
producția si să mențină prețurile la un nivel normal.

Printre alți factori care influențează clientela se numără și mediul politic, mediul socio-
economic în care întreprinderea își desfășoară activitatea, cât și mediul demografic sau cel
tehnologic.

Emblema

Tot în cadrul legii 26/1990 privind Registrul Comerțului putem găsi definiția emblemei:
„semnul sau denumirea care deosebește comerciantul de un altul de același gen”. 17

O caracteristică de bază a emblemei este aceea că, spre deosebire de firmă, ea este opțională.
Emblema trebuie să se caracterizeze prin unicitate și noutate, permițând deținătorului firmei
să fie identificat mai repede în cadrul pieței.

Prin înscrierea emblemei în Registrul Comerțului, comerciantul are dreptul de folosință

exclusivă a acesteia, așa cum este stipulat în art. 30 din legea 26/1990. O altă caracteristică a
emblemei este aceea că, spre deosebire de firmă, se poate transmite independent de fondul de
comerț.18

16
Teodorescu, Luiza Melania (2021-2022), Suport de curs drept comercial, Universitatea “Titu Maiorescu”
București, p. 56
17
Legea 26/1990 privind registrul comerțului, cu modificările și completările ulterioare, art. 30, alin. (2)
18
Teodorescu, Luiza Melania (2021-2022), Suport de curs drept comercial, Universitatea “Titu Maiorescu”
București, p. 55

7
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
FINANȚE ȘI BĂNCI, ID, ANUL II

Vadul comercial

Autorii din domeniu au păreri împărțite în ceea ce privește corelarea dintre clientelă și vadul
comercial; cu toate acestea, există un consens: clientela este determinată de vadul comercial.

Vadul comercial reprezintă capacitatea fondului de comerț de a atrage clientela. 19 Capacitatea

vadului comercial de atragere a clientelei este influențată de o serie de factori, amintiți mai
sus.

Drepturile de autor

În legislația autohtonă, drepturile de autor sunt reglementate prin legea nr. 8/1996 privind
drepturile de autor și drepturile conexe. Drepturile de autor derivă din activitatea literară,
științifică sau artistică, iar valorificarea drepturilor patrimoniale se efectuează în condițiile
legii. În acest caz, titularul fondului de comerț are dreptul de a difuza și reproduce materialele
în condițiile legii.

Drepturile de proprietate industrială

Obiectele dreptului de proprietate industrială se împart în două categorii: creații și semne noi.

Pentru a beneficia de protecția invențiilor noi – în condiții legale, comercianții au obligația de

a înscrie noua creație la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM).

4. Actele juridice aplicabile fondului de comerț

Elementele fondului de comerț fac obiectul unor acte juridice: contract de vânzare-cumpărare,
cesiune, donație, aport în societatea comercială ș.a.

De menționat este faptul că, în afară de firmă – care se înstrăinează împreună cu fondul de
comerț, celelalte elemente componente ale sale se pot înstrăina separat.

19
Filip, Liviu (2019), Suport curs drept comercial, Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi”, Iași, p. 132

8
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
FINANȚE ȘI BĂNCI, ID, ANUL II
Înstrăinarea fondului de comerț se face în baza reglementărilor Codului Civil.

a) Contractul de vânzare-cumpărare a fondului de comerț

Contractul de vânzare-cumpărare este definit drept acel act prin care vânzătorul se obligă să
transmită cumpărătorului dreptul de proprietate asupra unui bun, iar cumpărătorul se obligă a
plăti prețul acelui bun (stabilirea unui preț este esențială în procesul de vânzare-cumpărare). 20

Înstrăinarea întregului fond de comerț sau a componentelor acestuia se face cu mențiune în

Registrul Comerțului, iar vânzătorul este obligat să nu facă concurență cumpărătorului (se
interzice începerea unui nou comerț în imediata apropiere a cumpărătorului). 21

b) Aportul fondului de comerț în societatea comercială

Transmiterea fondului de comerț ca aport într-o societate comercială este diferită față de
vânzarea acestuia.

Cel care transmite fondul de comerț capătă calitatea de asociat în firma respectivă, iar în loc
de preț, acesta va primi acțiuni sau părți sociale.22

Transmiterea fondului de comerț ca aport într-o societate comercială se face în baza

reglementărilor din actul constitutiv.

c) Contractul de donație

În art. 41 alin. (1) din legea 26/1990 se stipulează că fondul de comerț poate fi donat, iar
dobânditorului îi este permisă continuare activității sub firma anterioară, dar cu acordul
deținătorului precedent sau al succesorilor acestuia.23

20
Deak, Francisc (2017), Tratat de drept civil, contracte speciale, ediția a V-a , editura Universul Juridic,
București, p. 15-16
21
Nemeș, Vasile (2012), Drept comercial, editura Hamangiu, București, p. 61
22
În funcție de natura juridică a societății comerciale.
23
Dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerț va putea să continue activitatea sub firma anterioară, care
cuprinde numele unui comerciant persoană fizică sau al unui asociat al unei asociații familiale, societăți în nume
colectiv ori comandită simplă, cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi și cu
obligația de menționare în cuprinsul acelei firme a calității de succesor.

9
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
FINANȚE ȘI BĂNCI, ID, ANUL II
5. Protecția fondului de comerț

Legislația în vigoare prevede metode și mijloace de recuperare a eventualelor daune sau

prejudicii cauzate de concurența neloială. Potrivit acesteia, persoanele care se angrenează în
concurență neloială sunt obligate să înceteze actul și să plătească daune pentru prejudiciul
adus unui alt agent comercial.

În România, protecția fondului de comerț este realizată prin intermediul legii 11/1991 privind
combaterea concurenței neloiale.

10
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
FINANȚE ȘI BĂNCI, ID, ANUL II

BIBLIOGRAFIE

Cărpenaru Stanciu D. (2016), Tratat de drept comercial Român, ediția a V-a actualizată,
editura Universul Juridic, București

Deak Francisc (2017), Tratat de drept civil, contracte speciale, ediția a V-a , editura Universul
Juridic, București

Didea Ionel (2015), Drept Comercial, editura Univers Juridic, București

Filip Liviu (2019), Suport curs drept comercial, Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi”,
Iași

Mîzgă Ioan (2011), Drept comercial, suport de curs, Universitatea Hyperion, București

Piperea Gheorghe (2008), Drept comercial, editura C.H. Beck, vol. I, București

Roșca Nicolae (2004), Dreptul afacerilor, vol. I, Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău

Rusu Vladislav, Ghenadie Focșa (2006), Curs de drept comercial, Academia de Studii
Economice din Moldova

Schiau Ioan (2009), Drept Comercial, editura Hamangiu, București

Nemeș Vasile (2012), Drept comercial, editura Hamangiu, București

Teodorescu, Luiza Melania (2021-2022), Suport de curs drept comercial, Universitatea “Titu
Maiorescu” București

Legislație

Codul Civil

Legea 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe

Legea 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale

11
 UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
FINANȚE ȘI BĂNCI, ID, ANUL II
Legea 26/1990 privind registrul comerțului

Legea 265/2022 privind registrul comerțului și pentru modificarea și completarea altor acte
normative cu incidență asupra înregistrării în registrul comerțului

O.U.G. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice

autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu modificările ulterioare

Resurse web

https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/fondul-de-comert-a4157/

12