FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

Specializarea: Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor

FONDUL DE COMERŢ
-Referat-

Coordonator: Student:
LECT.DR. LAURA VLADUCA AKIN ANDREI EMIN
Anul I, I.D., Sem. II
 1. Noţiunea fondului de comerţ

Desfăşurarea unei activităţi comerciale impune existenţa şi folosirea unor instrumente de lucru
adecvate. Acestea pot fi, în funcţie de obiectul comerţului, bunuri precum: localul, mobilier,
mărfuri, instalaţii, brevete de invenţii etc. Toate aceste bunuri destinate realizării activităţii
comerciale formează fondul de comerţ.

*Definiţie

În primul rând, fondul de comerţ este un ansamblu de bunuri. Aceste bunuri sunt bunuri
mobile sau imobile. Între bunurile mobile, unele sunt corporale, altele sunt incorporale.

În al doilea rând, acest ansamblu de bunuri este afectat de către profesionist (comerciant,
intreprinzator) desfăşurării unei activităţi comerciale.

În al treilea rând, scopul urmărit de comerciant este atragerea clientelei şi, implicit, obţinerea de
profit din activitatea desfăşurată.

Deci, fondul de comerţ poate fi definit ca un ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporale
şi incorporale, pe care un comerciant le afectează desfăşurării unei activităţi comerciale, în scopul
atragerii clientelei şi, implicit, obţinerii de profit.

*Delimitarea noţiunii de fond de comerţ

Noţiunea fondului de comerţ trebuie delimitată de alte noţiuni. Avem în vedere delimitarea
faţă de noţiunea de patrimoniu şi cea de întreprindere.

a) Fondul de comerţ şi patrimoniul. Noţiunea de fond de comerţ este distinctă faţă de

noţiunea de patrimoniu. Spre deosebire de fondul de comerţ, care este un ansamblu de bunuri
mobile şi imobile, corporale sau incorporale, afectate de comerciant desfăşurării unei activităţi
comerciale, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor comerciantului, care au o
valoare economică. Aceasta înseamnă că fondul de comerţ nu cuprinde creanţele şi datoriile
comerciantului, cu toate că ele fac parte din patrimoniul acestuia.

Trebuie arătat că, fondul de comerţ mai este desemnat şi cu denumirea de patrimoniu
comercial. Noţiunea de patrimoniu comercial are o accepţiune exclusiv economic si se referă la
bunurile destinate desfăşurării activităţii comerciale. Fondul de comerţ al societăţii nu se confundă
cu patrimoniul acesteia.

b) Fondul de comerţ şi întreprinderea. Dificultăţi mai mari există în delimitarea noţiunii de

fond de comerţ de noţiunea de întreprindere.

Într-o opinie se consideră că există o echivalenţă între fondul de comerţ şi întreprindere.

Într-o altă opinie, noţiunile de fond de comerţ şi întreprindere sunt noţiuni distincte.
 Fondul de comerţ este ansamblul bunurilor pe care comerciantul le afectează prin voinţa sa
exercitării comerţului.

Întreprinderea este o organizare sistematică de către comerciant a factorilor de producţie, între

care se află şi bunurile afectate desfăşurării activităţii comerciale.

Caracteristicile fondului de comerţ:

 este un bun unitar; - este un bun mobil; - este un bun mobil incorporal.

2. Elementele fondului de comerţ

Fondul de comerţ cuprinde acele bunuri pe care le reclamă desfăşurarea activităţii comerciale
avute în vedere de către comerciant. Deci, fondul de comerţ nu are o compoziţie unitară, ci una
variată în funcţie de specificul activităţii comerciantului.

Oricare ar fi obiectul activităţii comerciale, în general, fondul de comerţ cuprinde două

categorii de bunuri: incorporale şi corporale. Fiecare categorie subsumează anumite bunuri care au
un regim juridic propriu.

Elementele incorporale ale fondului de comerţ

În categoria elementelor incorporale ale fondului de comerţ sunt cuprinse drepturile care
privesc: firma, emblema, clientela şi vadul comercial, brevetele de invenţii, mărcile şi indicaţiile
geografice, dreptul de autor etc.

Firma sau firma comercială este un element de individualizare a comerciantului în câmpul

activităţii comerciale. Ea constă în numele său, după caz, denumirea sub care un comerciant este
înmatriculat în registrul comerţului, îşi exercită comerţul şi sub care semnează.

Emblema, ca şi firma, este un atribut de identificare în activitatea comercială, dar are un

caracter facultativ. Potrivit art. 30 alin. 2 din Legea nr. 26/1990, emblema este semnul sau
denumirea care deosebeşte un comerciant de altul de acelaşi gen.

Conţinutul emblemei poate fi un semn sau o denumire. El nu poate consta în reproducerea

obiectului unei activităţi comune.

Clientela şi vadul comercial. Clientela are un rol important pentru activitatea unui
comerciant; ea determină, prin număr, calitate şi frecvenţă, situaţia economică a comerciantului,
succesul ori insuccesul acestuia. Clientela este definită ca totalitatea persoanelor fizice şi juridice
care apelează în mod obişnuit la acelaşi comerciant, adică la fondul de comerţ al acestuia, pentru
procurarea unor mărfuri şi servicii.

Clientela se află într-o strânsă legătură cu vadul comercial, care este definit ca o aptitudine
a fondului de comerţ de a atrage publicul. Această potenţialitate a fondului de comerţ este rezultatul
unor factori multipli care se particularizează în activitatea fiecărui comerciant. Asemenea factori
sunt: locul unde se află amplasat localul, calitatea mărfurilor şi serviciilor oferite clienţilor,
preţurile practicate de comerciant, comportarea personalului comerciantului în raporturile cu
clienţii, abilitatea în realizarea reclamei comerciale, influenţa modei etc.

Prin natura sa vadul comercial nu este un element distinct al fondului de comerţ, ci numai
împreună cu clientela.

Drepturile de proprietate industrială. Fondul de comerţ poate cuprinde şi anumite drepturi

de proprietate industrială.

În doctrină, obiectele dreptului de proprietate industrială se împart în două categorii. Din

categoria creaţiilor noi fac parte: invenţiile, know-how-ul, desenele şi modelele industriale. În
categoria semnelor noi intră mărcile şi indicaţiile geografice.

Mărcile sunt semne distinctive folosite de agenţii economici pentru a deosebi produsele,
lucrările şi serviciile lor de cele identice sau similare ale altor agenţi economici.

Drepturile de autor. Fondul de comerţ poate să cuprindă şi anumite drepturi de autor

rezultate din creaţia ştiinţifică, literară şi artistică. Titularul fondului de comerţ, în calitate de
dobânditor al drepturilor patrimoniale de autor, are dreptul de reproducere şi difuzare, de
reprezentare sau folosire, în alt mod a operei şi, în consecinţă, dreptul la foloasele patrimoniale
corespunzătoare.

Regimul creanţelor şi datoriilor. Creanţele şi datoriile comerciantului nu fac parte din

fondul de comerţ. Concluzia se bazează pe faptul că fondul de comerţ, deşi cuprinde un ansamblu
de elemente corporale şi incorporale, totuşi, el nu constituie o universalitate juridică, un
patrimoniu în sens juridic.

Elementele corporale ale fondului de comerţ

Din categoria elementelor corporale sau materiale fac parte bunurile imobile şi bunurile
mobile corporale.

Bunuri imobile. În activitatea sa, comerciantul se serveşte şi de anumite bunuri imobile.

Acestea pot fi imobile prin natura lor (de exemplu, clădirea în care se desfăşoară comerţul) sau
imobile prin destinaţie (de exemplu, instalaţii, utilaje, maşini etc.).

Potrivit Codului comercial, actele de vânzare-cumpărare privind bunurile imobile sunt de

natură civilă şi nu comercială.

Bunurile mobile corporale. Fondul de comerţ cuprinde şi bunurile mobile corporale cum
sunt: materiile prime, materialele etc., destinate a fi prelucrate, precum şi produsele (mărfurile)
rezultate din activitatea comercială.
 Întrucât fondul de comerţ este o universalitate şi, deci, cuprinde toate bunurile afectate
activităţii comerciale, mărfurile trebuie considerate ca elemente ale fondului de comerţ. În
consecinţă, actele juridice privind fondul de comerţ privesc şi mărfurile, afară de stipulaţiune
contrară.

3. Actele juridice privind fondul de comert

Aspecte generale

Fondul de comert ca bun unitar, precum si elementele sale componente pot face obiectul
unor acte juridice: vanzare - cumparare, locatiune, gaj, donatie, testament, aport intr-o societate
comerciala, etc.

Vânzarea – cumpărarea fondului de comerţ

Acest contract poate avea ca obiect fondul de comert ca bun unitar sau elementele
componente ale acestuia. Trebuie aratata insa ca, desi el este un bun mobil si urmeaza regulile
vanzarii bunurilor mobile, totusi, in privinta bunurilor imobile cuprinse in fondul de comert sunt
aplicabile regulile dreptului comun. Creantele si datoriile titularului fondului de comert in lipsa
unei stipulatii contractuale, nu se transmit ca urmare a instrainarii fondului de comert.

Vanzarea fondului de comert da nastere unei obligatii speciale in sarcina vanzatorului. Este
vorba de obligatia de a nu face concurenta cumparatorului.

Aportul în societate al fondului de comerţ

Potrivit legii, titularul poate transmite dreptul de proprietate ori numai dreptul de folosinta
asupra fondului de comert. Acest act nu comporta primirea unui pret in schimbul fondului de
comert asociatul va primi parti interes ori actiuni, in functie de forma juridic a societatii comerciale.

Locatiunea

In temeiul contractului de locatiune, in schimbul unui pret proprietarul fondului, in calitate

de locator, transmite locatorului folosinta asupra fondului de comert sau asupra unor elemente ale
sale.

Gajul

In dreptul civil, o conditie a gajului o reprezinta remiterea lucrului catre creditor.

 BIBLIOGRAFIE

- “Drept comercial roman”, Editura All, Bucuresti 1998– Stanciu Carpenaru

- “Teoria si practica dreptului comercial roman”, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998,
Ioan Turcu
- “Firma si emblema comerciala “, in “Revista de drept comercial”, nr.2/1998, Ion
Bacanu
- “Clientela comerciala“in Revista de drept comercial nr. 5/1998, Octavian Capatana