Fondul de comert. Notiunea de profesionist in comert.

~ noul Cod Civil ~

I. Notiuni generale in comert.

Comertul este ramura economiei ce se defineste ca fiind schimbul de produse, marfuri(

recunoscut sub numele de “troc”), cumpararea si vanzarea lor.

De-a lungul timpului s-au dezvoltat mai multe tipuri de comert, cum ar fi : comertul de stat,
comertul cooperatist, comertul particular, comertul extern, comertul intern, comertul cu
amanuntul, comertul angro, comertul ambulant, comert electronic; cel din urma dezvoltandu-se
foarte mult in ultima perioada.

Comerciantul (cunoscut in popor sub numele de negustor) reprezinta persoana fizica sau
juridica(cunoscuti in legilatie sub numele de profesionistul comerciant) specializata in
tranzactionarea marfurilor.

Dupa cum bine stim, comerciantii au existat inca din perioada antichitatii, premoderne;
comertul fiind realizat atunci in piete libere, unde mestesugarii calificati isi realizau singuri
marfurile pe care le comercializau fie in aceste piete, fie la sediu.

Asadar, statutul de comerciant a evoluat in functie de perioada si de societate; evoluand de la

temenul de “negustor”, la “omul de afacere” cum este denumit de societate in zilele noastre.

Pentru a o buna contabilitate si evidenta in economie a comertului de marfuri a fost

implementat cadrul legislative. Prin urmare, bunurile, drepturile si obligatiile comerciantului sunt
definite ca fiind patrimoniu.

Daca ne referim doar la bunurile comerciantului( mai exact marfurile, produsele ce tin de
efectuarea activitatii), vorbim aici de fondul de comert.

In comparatie cu patrimoniul ce are ca baza Codul Civil, fondul de comert izvoreste

exclusiv din vointa profesionistului in comert care afecteaza bunurile ce alcatuiesc fondul unei
activitati lucrative.

Pe langa fondul de comert, in activitatea economica regasim si capitalul si forta de munca, cel
din urma element nefiind inclus in fondul de comert.

1
 O activitate economica de care am reamintit si mai sus, se realizeaza prin intermediul
intreprinderilor economice, iar promovoarea schimburilor comerciale in mod legal in cadrul
acestor intreprinderi a fost infiintata Camera de comert.

II. Fondul de comert – cadrul legilativ.

Pentru a intelege mai bine rolul fondului de comert in activitatea comerciantului, pornim de
la corelarea celor doua concepte si anume intreprinderea si fondul de comert ( denumit prin lege
si patrimoniul de afectatiune).

Diferenta majora dintre cele doua concepte apare odata cu prezenta riscului. In cazul fondului
de comert, riscul afectarii bunurilor este permanent din cauza concurentei din piata, a carei
obiectiv este atragerea clientele, in scopul obtinerii de profit, insa obtinerea de profit in cazul
intreprinderii poate fi sau nu un scop al exploaterii (conform definitiei din N.C.Civ); prin urmare
si riscul intreprinzatorului este asumat sau nu.
i
Definitia OUG 44/2008 plaseaza generic activitatea intreprinzatorului sub semnul riscului, ceea
ce duce la existenta unui element comun cu fondul de comert.

Facand trimitere la cadrul legislativ, fondul de comert este mentionat la art 21 lit a) si art
42 din Legea 26/1990 fara a definit, insa in art 1 lit.c) din Legea nr 298/2011 ce tine de
modificarea si completarea Legii nr 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale regasim
definitia acestuia ce spune ca fondul de comert “constituie fond de comerț ansamblul bunurilor
mobile și imobile, corporale și necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenții, vad
comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfășurării activității sale.”

De asemenea, conform Noului Cod Civil fondul de comert este defintiv ca fiind
“ansamblul bunurilor mobile și imobile, corporale și necorporale (mărci, firme, embleme,
brevete de invenții, vad comercial), pe care un comerciant, prin voința sa, le utilizează – le
afectează – în vederea desfășurării activității sale, pentru obținerea de profit.”

Elementele fondului de comert sunt:

- Corporale:
 bunuri imobile ( ex:cladiri, echipament, utilaje, masini etc)
 bunuri mobile coporale (materii prime, material, produsele finite, marfurile
etc)
- Necorporale: firma, emblema, clientela, vadul comercial, brevetele de invenții, drepturile
de autor, mărcile de fabrică, de comerț și de serviciu.

Daca facem trimitere la cadrul legislativ, firma si emblema profesionistului comerciant (sub
orice forma jurdica PFA, SRL, SA etc) sunt elemente ce se inscriu in limba romana conform art

2
30 alin (3) din Legea 26/1990 la Registrul Comertului, fapt ce ii da dreptul de folosinta exclusiva
a acestora. Spre deosebire de firma si emblema, clientele si vadul comercial sunt elementele
fondului de comert nereglementate prin lege.

Fondul de comert, ca atare, precum și elementele acestuia pot face obiectul unor acte juridice
precum:vanzarea-cumpararea, transmiterea ca aport intr-o alta societate, garantia reala mobiliara
a acestuia. De asemenea, fondul de comert se poate transmite si pe cale succesorala conform
conditiilor prevazute in Noul Cod Civil.

III. Notiunea de profesionist in comert.

Dupa cum am mentionat si mai sus, fondul de comert este detinut de profesionistul
comerciant ( regasit el sub orice forma PFA, SRL, SA etc).

Pentru a definii notiunea de profesionist, pornim de la art 3 alin (2) din Noul Cod Civil
conform cauia”sunt considerati profesionist toti cei care exploateaza o intreprindere” si conform
art 3 alin (3), “constituie exploatarea unei intreprinderi exercitarea sistematica, de catre una sau
mai multe personae, a unei activitati organizate ce consta in producerea, administrarea ori
instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii indifferent daca are sau nu un scop lucrativ.”

Asadar, profesionistul nu este persoana care exercita o meserie sau o profesia, ci este este
acea persoana care exploateaza o intreprindere; astfel notiunea de profesionist capata o conotatie
juridica.

Conform LPA pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil termenul
de profesionist include categoriile de comerciant, intreprinzator sau operator economic precum si
orice alte persoane autorizate sa desfasoare activitati economice sau profesionale, astfel cum
aceste notiuni sunt prevazute de lege, la data intrarii in vigoare a Codului civil. Textul mentionat
inainte impreuna cu prevederile NCC, art. 3, alin (2) si alin. (3), sunt cele doua texte care explica
in mod explicit notiunea de profesionist.

De asemenea, trebuie evidentiat faptul ca LPA inlocuieste noutiunea de “cormeciant” cu cea

de “persoane fizice” sau “persoane juridice” supuse inregistrarii in Registrul Comertului,
conform preveridlor art 1 din Legea 26/1990.

Notiunea de “comerciant” supravietuieste in sistemul juridic legislativ in ciuda in care este

mentionate in norme speciale ce contin sensul propriu al acestui termen, dar si intr-o serie de acte
normative mentionate in Legea nr 84/2008 privind marcile si indicatiile georgrafice, republicata;
Ordonanta Guvernului nr 130/2000 privind protectia consumatorilot la incheierea si executarea
contractelor la distant, republicata, cu modificarile uletrioare; Legea nr 193/2000 privind
clauzele abusive din contractile incheiate intre comercianti si consumatori; Legea pomiculturii nr
348/2003; Legea nr 296/2004 privind Codul consumului;Legea nr. 363/2007 privind combaterea

3
practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor
cu legislatia europeană privind protectia consumatorilor, cu modificările ulterioare; Legea nr.
158/2008 privind publicitatea inselatoare si publicitatea comparativa; Legea nr. 321/2009 privind
comercializarea produselor alimentare, cu modificarile şi completările ulterioare.

Articolul 3 alin (2), evidentiaza caracterul independent al activitatii profesionistului, mai

exact arata ca o persoana este profesionist doar atunci cand exploateaza o intreprindere si faptul
ca acesta lucreaza in nume propriu avand propiul risc.

De mentionat este faptul ca in fostul Cod Comercial intreprinderea desemneaza o categorie

de fapte de comert obiective, astfel in absenta unei definitii legale, in doctrina s-a considerat ca
notiunea de intreprindere reprezinta oactivitate organizata al carui scop este producerea de
marfuri, prestarea de servicii si executarea de lucrari.

Pentru a intelege mai bine notiunea de profesionist, ne axam pe diferentele intre notiunea de
“profesionist comerciant” si cea de “profesionist”; diferente evidentiate de cerintele legale ale
celor doua notiuni.

Printre cerintele existentei profesionistului comerciant regasim:

- Exercitarea de activitati de productie, comert sau prestari servicii cu scop lucrativ in mod
sistematic, efectiv, continuu si regulat, cu titlul de profesiune; (art. 10 noul Cod civil care
se refera la modificarea Legii nr. 31/1990, iar expresia „acte de comert” din Legea nr.
31/1990 este inlocuita cu „activitati cu scop lucrativ”, deoarece societatea comerciala este
un profesionist care desfasoara astfel de acte, cu scop lucrativ)
- Supunerea la inregistrarea in Registrul comertului – deci nu supunerea la inregistrari,
inscrieri sau autorizari in alte registre publice valabile pentru ceilalti profesionisti sau
liber-profesionisti, [art. 6 alin. (1) noul Cod civil, potrivit caruia referirile la comercianti
se considera a fi facute la persoanele fizice sau, dupa caz, la persoanele juridice supuse
inregistrarii in registrul comertului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990]
- Detinerea unui patrimoniu de afectatiune(fond de comert), astfel cum el este definit deja
in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, cat si in cuprinsul noului Cod civil .

Profesionistii sunt o specie mai larga, care cuprinde si comerciantul, deoarece profesionistii
sunt:
- Cei care exercita activitati economice in mod independent (cei supusi reglementarilor
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 si liber-profesionistii care exercita
profesii reglementate sau liberale);
- persoane juridice de drept privat (unde sunt incluse societatile comerciale, companiile
nationale si societatile nationale, regiile autonome, grupurile de interes economic,
societatile cooperative, organizatiile cooperatiste, societatile europene, societatile

4
 cooperative europene si grupurile europene de interes economic cu sediul principal in
Romania, alte societati cu personalitate juridica);
- institutiile publice, precum si
- organizatii non-guvernamentale si alte entitati fara personalitate juridica.(ONG-uri,
Asociatii etc).

Concluzionam astfel ca, profesionistul in Noul Cod Civil nu poate inlocui complet termenul
de comerciant; in acest sens regasim si art 8, alin (1) din LPA( Legea de punere in aplicare), care
mentioneaza ca notiunea de profesionist include categoriile de comerciante, intreprinzator,
operator economic, precum si alte persoane autorizate sa desfasoare activitati economice sau
profesionale, asa cum aceste notiune sunt prevazute in Noul Cod Civil.
Aceasta nu inseamna ca aceste categorii nu mai exista, ci doar ca referirea la ele se va face de
acum prin noul termen de profesionist, care le include pe toate, ceea ce suntem insa de parere ca
poate cateodata crea confuzii si neclaritati si va fi nevoie in continuare de precizarea categoriei
de profesionist respective, pentru a se intelege corect referirea respectiva si a se realiza
diferentierea specifica in deosebirea categoriilor de profesionisti intre ele, deoarece nu orice
profesionist este comerciant desi orice comerciant va fi de acum denumit profesionist, fiind
necesara insa precizarea ca exercita activitati cu scop lucrativ. Reiteram remarca ca
profesionistul care desfasoara activitati (de productie, comert sau prestari servicii) cu scop
lucrativ este de fapt fostul comerciant si deci ar putea fi inlocuit prin sintagma de profesionist cu
scop lucrativ, aceasta fiind de acum diferentierea intre profesionisti, precum o subliniaza si art. 3
alin. (3) noul C. civ.

Barascu Ion Alexandru

Stiinte Economice- Management

An I, IFR