DREPT COMERCIAL An III FR

1. Notiuni introductive: 1.1 Raportul Juridic de drept commercial. 1.2 Faptele de comert in conceptia Codului Comercial Roman. 1.3 Definirea faptelor, operatiunilor si actelor de comert. 1.4 Criterii pentru caracterizarea faptelor de comert. 1.5 Clasificarea faptelor de comert- Comertul electronic. 1.1 Raporturile juridice de drept comercial Sunt reglementate distinct si unitar de un sistem de norme care se aplica atat activitatilor profesionale ale comerciantilor cat si faptelor de comert. In conceptia obiectiva a codului comercial roman, caracterul comercial al unui fapt sau act juridic este determinat de activitatile specifice comertului, indiferent de calitatea celui care le savarseste. Se iau in considerare operatiunile juridice in sine, care se supun regulilor speciale, in virtutea faptului ca ele sunt acte de comert. Ideea de comercialitate este strans legata de notiunea de interpunere in schimb, care se realizeaza prin actul de comert. Definitia Raportului juridic de drept comercial: Reprezinta acea relatie sociala din cadrul activitatii de comert, reglementata de o norma de drept comercial si caracterizata prin existenta unor drepturi si obligatii, susceptibile de a fi realizate, la nevoie, prin forta coercitiva a statului ( in raport de drept comercial partile sunt pe picior de egalitate juridica). Premisele raporturilor comerciale: - existenta unor imprejurari ( fapte de comert) care sa produca efecte juridice prin realizarea lor. - Existenta unor norme juridice de drept comercial care reglementeaza relatiile sociale respective. - Existenta unor participanti la aceste relatii. Structura raporturilor juridice comerciale: - Partile intre care se stabileste raportul juridic comercial sunt persoanele fizice ( comerciantii) si persoanele juridice ( S.C., R.A., Organizatiile cooperatiste) - Obiectul raportului juridic il constituie actiunile sau inactiunile la care sunt indreptatite partile sau trebuie sa le respecte. - Continutul, alcatuit din totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le au partile in desfasurarea activitatii de comert. Raporturile juridice comerciale au ca obiect numai prestatii de natura patrimoniala.
1

Faptele de comert in conceptia Codului Comercial Roman. Codul Comercial Roman stabileste, prin art. 3, anumite acte si operatii pe care le califica drept acte de comert, prin savarsirea carora se nasc raporturi juridice ce sunt reglementate prin legile comerciale. Codul Com. Roman reglementeaza faptele de comert si nu actele de comert. Legiuitorul a supus astfel atat legilor comerciale, obligatiile rezultate din acte juridice, cat si obligatiile rezultate din fapte juridice. Conceptia subiectiva, traditionala pune accentual pe subiectul de drept si pe calitatea profesionala a acestuia. Dreptul comercial cuprinde reguli aplicabile comerciantilor, astfel comerciantul confera natura comerciala unor acte savarsite in cadrul activitatii sale. Pe de alta parte nu orice acivitate realizata de un comerciant devine act de comert( actele juridice savarsite in interesul exclusiv al gospodariei sau familiei sale nu sunt acte de comert) deoarece nu sunt un accesoriu al activitatii profesionale. Conceptia obiectiva sustine ca dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comertului, acele acte juridice, fapte si operatiuni calificate de lege ca fapte de comert, indiferent de persoana care le savarseste. Se disting doua categorii de fapte de comert: - acte al caror caracter comercial rezulta din forma lor( cambia, biletul la ordin, cecul) - toate actele care sunt definite in mod expres ca fiind acte de comert. Codul Comercial Roman nu defineste fapta de comert, ci doar face o enumerare, in art.3. Un prim argument in sustinerea acestei conceptii consta in faptul ca au fost recunoscute fapte de comert si alte acte si operatiuni care nu sunt mentionate in art. 3 al codului.( ex.: hotelaria,publicitatea, productia de film si televiziunea). Un alt argument in sustinerea acestei teze il constituie modul de redactare al art. 4, in care se arata ca, in afara faptelor de comert prevazute in art. 3, mai sunt fapte de comert si celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila, sau, contrariul, nu rezulta din continutul actului. In acest sens sectia comerciala a fostei curti de justitie a stabilit ca obligatia de plata a dividentelor este o fapta de comert, chiar daca nu este cuprinsa in enumerarea art. 3 Teza privind caracterul enuntiativ a enumerarii faptelor de comert are suport legal astfel: Legea 507/2002 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice de catre persoanele fizice, potrivit careia: cetatenii romani sau cetatenii statelor member ale U.E. pot desfasura activitati economice in Romania, in mod independent, pe baza liberei initiative ( nu sunt fapte de comert enumerate in art. 3). Definirea faptelor si operatiunilor de comert: Izvorul oricarui raport juridic comercial il constituie faptul si actul juridic. Faptele juridice sunt: actiuni si evenimente( nasterea, decesul, trecerea timpului), care se produc in puterea legii, deteminand nasterea, modificarea sau stingerea raportului juridic. Actul juridic reprezinta manifestarea de vointa a uneia sau mai multor personae fizice sau juridice, facuta cu intentia de a da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice.
2

Operatiunea juridica este o tehnica prin care se realizeaza concret un act juridic. Deosebirile dintre actele si faptele de comert: - Faptele de comert pot fi exercitate de catre persoane fizice, exclusiv, ce pot avea( cf. art. 1 si 2 din legea 26/90 modificata si republicata, privind registrul comertului), calitatea de comercianti. - Calitatea de comerciant se obtine numai daca se exercita in mod obisnuit acte de comert. - In obiectul de activitate al societatilor comerciale pot fi cuprinse numai actele de comert prevazute de art. 1 din Legea 31/90, republicata, privind societatile comerciale. - Notiunea de fapte de comert este un termen propriu Codului Comercial Roman, care se delimiteaza de modelul italian si francez, care folosesc termenul de act. - Definirea faptelor de comert prezinta interes deosebit pentru ca unele acte juridice sunt bivalente( civile si comerciale), astfel incat este necesar sa se stabileasca criterii de diferentiere. - Enuntarea sau enumerarea faptelor de comert solicita existenta unor anumite criterii de comercialitate, in baza carora instanta sa poata recunoaste si alte fapte de comert neprevazute in mod expres de lege. Criterii pentru caracterizarea faptelor de comert: Doctrina, pentru acoperirea acestei lacune, a propus mai multe criterii pentru caracterizarea faptei de comert: 1. Potrivit Criteriului Speculatiei, actul de comert a fost considerat ca un act de speculatie, care se face in scopul realizarii de profit, speculandu-se asupra transformarii sau schimbarii de produse( cumpararea la un pret pentru revanzare la un pret mai mare)- criteriu criticat, pentru ca este, dupa unii: - prea larg[ exista si operatiuni speculative cu character civil( activitatea mestesugareasca sau agricola)]. - prea ingust( exista si operatiuni comerciale care nu sunt speculative( vanzarea in pierdere sau fara profit pentru atragerea clientelei, pentru reclama, sau pentru a evita o pierdere mai mare prin degradarea marfii cu vanzare lenta). 2. Potrivit Criteriului Circulatiei, actul de comert este un act de interpunere intre producator si consummator. Acest criteriu nu are in vedere scopul actului ci obiectul lui, retinandu-se in sfera dreptului comercial numai actele de intermediere intre productie si consum. 3. Potrivit Criteriului Intreprinderii, actul de comert este indeplinit printr-o intreprindere, ca o activitate organizata metodic si nu ca un act juridic organizat, o repetitie profesionala a actelor, potrivit organizarii sistematice si bazate pe mijloace materiale. Nu s-a adoptat un criteriu unic, ci s-a dat preferinta ideilor de profit si circulatie. Astfel actul de comert a fost definit ca fiind acel act prin care se realizeaza o interpunere in circulatia marfurior, efectuata cu intentia de a obtine profit.

Subiectele dreptului comercial: Calitatea de comerciant: Notiunie, conditii si categorii de comercianti: Comerciantul P.F.- definitie si trasaturi; Capacitatea juridica a comerciantului; Incompatibilitati; Consecinte asupra raporturilor juridice la care participa comerciantul: ILICITUL- Efectuarea de acte sau fapte de comert, fara a fi dobandit legal calitatea de comerciant, atrage dupa sine raspunderea contraventionala sau penala, deoarece se desfasoara o activitate comerciala ilicita. Legea 12/1990, privind protejarea populatiei impotriva unei activitati comerciale ilicite Legea 26/1990, privind neinmatricularea in Registrul Comertului. Pentru asigurarea unei certitudini asupra naturii si regimului juridic al actelor si operatiunilor savarsite de comercianti, legea instituie o prezumtie de comercialitate asupra actelor si faptelor licite sau ilicite ale acestuia, prin art. 4 Cod Com. Rom. Pentru buna desfasurare a activitatii comerciale, legea instituie anumite obligatii: - inmatricularea; - radierea inmatricularii la incheierea activitatii; - tinerea registrelor contabile; Legea 82/1991 republicata- Comerciantul poate fi supus procedurii reorganizarii comerciale si falimentului. Legea 64/1995- Legea insolventei comerciale si falimentului Comerciantii pot participa la constituirea unor camere de comert si industrie ( organizatii profesionale). Actele juridice incheiate de comercianti sunt supuse unor reguli specifice, derogatorii de la regimul actelor juridice civile. Calitatea de comerciant. Categorii. Art 7 Cod Com. prevede ca sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca o profesie obisnuita, respectandu-se 2 conditii: 1. savarsirea de fapte de comert; 2. exercitarea comertului ca o profesiune obisnuita; 1. Savarsirea unor fapte de comert. Faptele de comert trebuie sa fie obiective, adica enumerate de art. 3 Cod Com., la care s-au adaugat si altele, acele fapte care au caracterul de fapte obiective de comert. Savarsirea faptelor de comert obiective trebuie sa fie efectiva, nefiind suficienta simpla intentie de a deveni comerciant ( actele obiective de comert sa fie savarsite efectiv). Savarsirea faptelor de comert obiective sa fie licita. Actele si operatiunile contrare ordinii publice si bunelor moravuri sunt nule si nu produc efecte, deci nu confera nici calitatea de
4

comerciant.( ex.- imprumuturile cu dobanzi de camatar nu confera calitatea de comerciant celui care le practica). 2. Savarsirea de fapte de comert cu caracter de profesiune. Art 7 Cod Com. prevede ca faptele de comert trebuie savarsite ca o profesiune obisnuita. Art 9 Cod Com. prevede in mod expres ca o persoana care face in mod accidental o operatiune de comert, nu poate fi considerata comerciant, cu toate ca operatiunea respectiva este supusa legilor comerciale. Definitia Comerciantului: In literatura de specialitate, comerciantul a fost definit ca orice persoana fizica sau juridica ce desfasoara o activitate comerciala, adica savarseste acte de comert, cu caracter profesional; Art 1 alin. 2 din Legea 26/1990 republ. prevede ca: Comerciantii sunt persoane fizice care exercita in mod obisnuit acte de comert ( soc. com., regii autonome, organizatii cooperatiste). Micii comercianti nu constituie o categorie distincta in raport cu ceilalti comercianti, persoane fizice.( se supun acelorasi regulamente locale, cu exceptia obligatiei de a tine registre comerciale, prevazute de art. 34 Cod Com.). In temeiul art. 7 Cod Com., art 1, alin. 2, Legea 26/1990 republ., principalele categorii de comercianti sunt: - comerciantii P.F. - societati comerciale. - regii autonome. - organizatii cooperatiste. Comerciantul P.F. Trasaturi caracteristice. 1. Conditia inmatricularii in Registrul Comertului, pentru a se dobandi calitatea de comerciant, rezulta din art. 1/ Legea 26/1990, potrivit caruia comerciantii au obligatia ca inainte de inceperea comertului sa ceara inmatricularea in Reg. Com. Nerespectarea acestei obligatiuni legale este sanctionata nu numai cu amenda civila ( art. 41/Lg 26/1990) ci si cu sanctiuni contraventionale sau penale ( Lg. 12/1990). Pe langa cererea de inmatriculare comerciantul trebuie sa prezinte urmatoarele acte doveditoare: actul de identitate, de studii, autorizatia exercitarii comertului, eliberata de organul competent, dovada pentru sediul firmei, declaratie privind averea si modul de evaluare.( autorizatia exercitarii comertului de catre o P.F. sau A.F. se elibereaza de catre primar) 2. Conditia savarsirii unor fapte de comert in mod sistematic, ca o profesiune. Incetarea calitatii de comerciant a unei P.F. se poate datora vointei comerciantului sau unei cauze obiective si se face la cererea acestuia si inscrierea mentiunii in Reg Com.( art 1, alin. 1/Lg. 26/1990).

Cauze obiective: decesul persoanei fizice, retragerea sau expirarea duratei autorizatiei administrative, condamnarea penala, prin care instanta a pronuntat si pedeapsa complementara a interzicerii activitatii comerciale. Dovada calitatii de comercianti a P.F., cf. art. 46 Cod Com., se poate face cu orice mijloc de proba admis de legea comerciala, inclusiv cu martori si prezumtii. In cazul P.F. calitatea de comerciant este prezumata cu urmatoarele dovezi: autoritatea administrativa de exercitare a comertului, inmatricularea in Reg. Com., titulatura de comerciant folosita in anumite inscrisuri, plata impozitului pe profit. Capacitatea juridica a comerciantului P.F. Principiul dominant in materie comerciala este acela ca accesul la profesiunile comerciale este liber astfel incat orice persoana are libertatea de a exercita o profesiune comerciala. Comertul poate fi exercitat de orice persoana, cetatean roman sau strain, indiferent de sex, in functie de dorintele si interesele sale. Cu toate acestea legea instituie si anumite incapacitati, incompatibilitati, interdictii si decaderi din drepturile de a face comert, limitari care au drept scop protectia interesului general( a ordinii publice si bunelor moravuri). In legatura cu capacitatea se face distinctie intre capacitatea persoanei fizice de a face acte de comert izolate si capacitatea ceruta pentru comerciant. In temeiul dispozitiilor Cod Com. si legii privind persoanele fizice si juridice, o persoana fizica are capacitatea de a fi comerciant, daca are deplina capacitate de exercitiu. Potrivit acelorasi inscrisuri nu au capacitatea de a fi comercianti minorul si persoana pusa sub interdictie. Incompatibilitati: Prin Constitutie si prin legi speciale sunt prevazute interdictii de a exercita comertul cu caracter profesional pentru persoane care au functii sau profesii legate de exercitiul autoritatii publice. Aceste incompatibilitati sunt justificate de faptul ca activitatea comerciala, prin definitie, are un caracter profitabil si nu poate fi exercitata de persoanele care au anumite functii sau exercita anumite profesii care sunt legate de autoritatea publica, deoarece ar exista o incompatibilitate de interese. Potrivit art. 131,142, functia de judecator, procuror este incompatibila cu activitatea de comerciant. Legea 188/1999 privind functionarii publici prevede in art. 56 ca functionarii publici nu pot detine functii in regii autonome, soc. com. ori in alte unitati cu scop lucrativ, nu pot exercita la S.C. cu capital privat activitati cu scop lucrativ, care au legatura cu atributiile ce le revin din functiile publice pe care le detin si nu pot fi mandatarii unor persoane in ce priveste efectuarea unor acte in legatura cu functia publica pe care o indeplinesc. Pentru protejarea prestigiului functiei, legea stabileste expres faptele de comert pe care nu le poate savarsi functionarul public si totodata actele juridice a activitatilor care sunt interzise.
6

In mod traditional se considera ca exista incompatibilitatea de a fi comerciant si in privinta celor care exercita profesii liberale, avocati, medici, notari publici, experti. De retinut ca, in ceea ce priveste medicul, acesta poate desfasura activitati comerciale, in calitate de comerciant fiindu-i interzis insa comertul cu produse farmaceutice. In doctrina s-a stabilit ca sanctiunea incalcarii normelor privind incompatibilitatea nu poate fi decat profesionala sau disciplinara. Actele de comert savarsite de persoane incompatibile sunt valabile intre partile contractante. Persoana care nu respecta aceasta compatibilitate are de suferit.

Fondul de comert.
Definirea fondului de comert Functii si natura juridica Elementele fondului de comert( Elemente corporale si incorporale). Dreptul de proprietate industriala Regimul creantelor si al datoriilor Desi Fondul de Comert joaca un rol important in desfasurarea activitatilor comerciale, in legislatie nu este reglementat regimul sau juridic. In aceste conditii, doctrina a precizat pe baza principiilor generale notiunea si natura juridica a fondului de comert, precum si elementele necesare. Notiunea de fond de comert a fost definita ca un ansamblu de bunuri mobile si imobile, corporale si incorporale pe care un comerciant le afecteaza desfasurarii unei activitati comerciale in scopul atragerii clientelei si, implicit, a obtinerii de profit. In esenta fondul de comert permite atragerea si dezvoltarea unei clientele stabile si apararea intereselor comerciantului fata de actele de concurenta neloiala. Notiunea de fond de comert este distincta fata de notiunea de patrimoniu. Spre deosebire de fondul de comert, patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor comerciantului, care au o valoare economica Deci fondul de comert nu cuprinde creantele si datoriile comerciantului care apartin patrimoniului acestuia. In cadrul patrimoniului fondul de comert reuneste o serie de bunuri, cum ar fi clientela, vadul comercial, brevetele de inventie, marcile, desenele, indispensabile exercitarii comertului. Functiile Fondului de comert: - reprezinta instrumentul juridic de aparare impotriva concurentei neloiale. Posesorul fondului de comert poate exercita fie actiunea in contrafacere impotriva celor care aduc tulburari comertului sau, fie actiunea in concurenta neloiala. - valorifica unele elemente patrimoniale, care fara reunirea lor cu alte elemente in cadrul fondului de comert ar fi lipsite de valoare pecuniara. - acorda comerciantului un drept de preferinta asupra imobilului in care exercita comertul.
7

Natura juridica a fondului de comert: In doctrina au fost emise mai multe teorii cu privire la natura juridica a fondului de comert: 1. Teoria personificarii fondului de comert- potrivit careia fondul de comert este un subiect de drept autonom. El are firma, sediu si patrimoniu, deci are drepturi si obligatii proprii. 2. Teoria universalitatii de drept F. de Com. constituie o universalitate juridica, astfel ca fiecare element al F. de Com. are o natura juridica proprie. Aceste doua teorii au fost respinse deoarece efectele lor juridice incalca principiul unitatii patrimoniului. 3. Teoria universalitatii de fapt F. de Com. este o universalitate de fapt, creeata prin vointa titularului sau. A fost criticata si ea deoarece notiunea de universalitate de fapt nu costata decat o stare de fapt, fara a-I explica natura juridica. 4. Teoria patrimoniului de afectatiune este o teorie mai moderna, potrivit careia F. de Com.a fost calificat ca un patrimoniu de afectatiune, patrimoniu afectat realizarii unui scop: exercitarea comertului. Aceasta teorie nu a fost retinuta deoarece ea nu este decat oreformulare a teoriei universalitatii juridice. 5. Teoria proprietatii incorporale adoptata de majoritatea autorilor, care considera ca fondul de comert constituie un drept de proprietate incorporala, ca si drepturile de creatie intelectuala. Potrivit acestei teorii F. de Com. poate fi definit ca un bun incorporal de natura imobiliara, fiind totodata o universalitate de fapt. Elementele Fondului de Comert: Indiferent de obiectul activitatii comerciale, fondul de comert cuprinde 2 categorii de bunuri: corporale si incorporale. Elem. corporale ale F. de Com.: cuprind bunurile imobile si bunurile mobile corporale. In activitatea sa comerciantul se serveste de bunuri imobile( cladirea, instalatii, utilaje, masini) si de bunuri mobile (materiile prime si materialele, produsele rezultate din activitatea comerciala. Elem. incorporale ale F. de Com.: cuprind drepturile care privesc: firma, emblema si vadul comercial, brevetele de inventii, marcile de fabrica, de comert si de servicii, drepturile de autor. Acestea confera comerciantului dreptul exclusiv de a le exploata in folosul sau, in conditiile stabilite de lege. Aceste elemente explica diferenta dintre o firma consolidata si una nou infiintata si eficienta diferit inregistrata de firme cu vechime si dotari materiale. Dreptul de proprietate industriala: F. de Com. poate cuprinde si anumite drepturi de propritate industriala, ale caror obiecte se impart in doua categorii: - creatii noi( inventiile, know- how-ul, desenele si modelele industriale); - semne noi( marcile de fabrica, de comert, si servicii, denumirile de origine, indicatiile de provenienta) - drepturile asupra unei inventii sunt recunoscute de legea nr 64/1991 si aparate prin brevetul de inventie. Brevetul de inventie este un titlu eliberat de O.S.I.M. unei persoane fizice sau juridice, care face dovada ca este autorul inventiei.
8

Desenele si modelele industriale sunt elemente incorporale ale fondului de comert care reprezinta creatii de forma ce permit individualizarea produselor industriale printr-un element estetic sau artistic. Marcile de fabrica, de comert si de servicii sunt semne distinctive folosite de comercianti pentru a deosebi produsele, lucrarile si serviciile lor, de cele identice ori similare ale altor comercianti si pentru a stimula imbunatatirea calitatii produselor, lucrarilor si serviciilor. Denumirile de origine sunt mentiuni care indica locul fabricarii unor produse( de regula de natura alimentara), de calitate deosebita, datorita conditiilor naturale ale solului, climei. Indicatiile de provenienta sunt semne distinctive care arata cumparatorului tara sau localitatea de unde provin produsele, pentru a nu-l induce in eroare pe consumator Regimul creantelor si al datoriilor Creantele si datoriile nu fac parte din fondul de comertdeoarece el nu cuprinde intregul patrimoniu juridic, ci numai unele bunuri corporale si necorporale, anumite elemente de activ. In cazul transmiterii fondului de comert, creantele si datoriile nu se transmit dobanditorului, exceptie facand anumite drepturi si obligatii care izvorasc din contractul de munca, din contractul de furnitura( apa, gaz si electricitate), care se transmit dobanditorului, daca respectivele contracte nu au fost reziliate. Asemanari si deosebiri dintre soc. com. si soc. civile Asemanari: - Au aceeasi esenta: fiecare repr. o grupare de persoane si bunuri, realizata in scop economic si lucrativ; - Iau nastere printr-un contract de societate, unde se regasesc: aportul asociatilor, intentia de a desfasura in comun o anumita activitate, obtinerea si impartirea beneficiilor; - Au scop lucrativ, asociatii urmarind realizarea si impartirea de beneficii. Deosebiri: ( privesc in principal functia si structura lor) - O soc. com. are ca obiect de activitate savarsirea unor fapte de comert, pe cand una civila realizeaza activitati care nu sunt fapte de comert; In literatura de specialitate s-a sustinut ideea ca pers. fizica devine comerciant, in timp ce soc. com se naste comerciala, daca obiectul sau de activitate este comercial. - S.C. este investita cu personalitate juridica( potrivit art. 1), nu este numai un contract, ci ea constituie si un subiect de drept distinct de asociatii care o compun. Soc. civila insa nu are personalitate juridica, ramanand un simplu contract, fara a fi un subiect de drept. - Exista deosebiri si in ceea ce priveste conditiile in care acestea se constituie si functioneaza. O S.C. are o structura bine definita, reglementata de lege pentru fiecare forma juridica a acesteia, pe cand soc. civila are o forma care nu poate depasi cadrul contractual.
9

- Soc. civile nu au obligatia de a se inmatricula la registrul comertului, de a tine registre de contabilitate si de a face comert in limitele unei concurente licite. Formele juridice ale SC. 1. Societatea in nume colectiv- obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor. 2. Societatea in comandita simpla- obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati, in timp ce asoc. comanditari raspund numai pana la concurenta aportului lor. 3. Sociatatea pe actiuni- capitalul social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, in timp ce asociatii raspund numai in limita aportului lor. 4. Societatea in comandita pe actiuni- capitalul social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspundere nelimitata si solidara a asociatilor comanditati, in timp ce asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta aportului lor. 5. Sociatatea cu raspundere limitata- obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatii raspund numai in limita aportului lor. Persoanele care vor sa infiinteze o soc. com. sunt libere sa aleaga orice forma de societate prevazuta de lege, tinand seama de factorii: natura afacerii, marimea capitalului social, numarul asociatilor interesati. Clasificarea societatilor comerciale: 1. Dupa natura societatii: soc. de persoane si soc. de capitaluri. Soc. de persoane se formeaza in considerarea persoanei asociatilor, determinante fiind calitatile personale ale acestora, increderea reciproca intre asociati, iar in cazul soc. de capitaluri prezinta importanta capitalul si nu persoana asociatilor( actiunile sunt transmisibile si negociabile). 2. Dupa obiectul de activitate se impart in: soc. de productie, de comercializare a marfurilor, de costructii,de prestari servicii. 3. In functie de intinderea raspunderii: soc. cu rasp. nelimitata( soc. in nume colectiv), soc cu rasp. limitata( soc. pe actiuni si SRL), soc. cu rasp. mixta( soc. in comandita). 4. Dupa numarul de persoane asociate: pluripersonale si unipersonale. 5. In fct. de structura capitalului social si de modul in care este impartit intre asociati: soc. cu parti de interese( soc. in nume colectiv si soc. in comandita simpla), soc. cu parti sociale ( SRL-urile), soc. cu actiuni( soc. pe actiuni si in comandita pe actiuni). 6. Soc. emitente si neemitente de titluri de valoare( actiuni si obligatiuni). In soc. pe actiuni si in comandita pe actiuni capitalul social este reprezentat prin parti emise de societate, iar in SRL-uri prin certificate de parti sociale. 7. In fct. de provenienta capitalului sunt: cu capital romanesc, de stat sau private; cu capital strain; cu capital mixt. Societatea in nume colectiv: este o soc. constituita prin asocierea, pe baza deplinei increderi, a doua sau mai multe persoane care pun in comun anumite bunuri, pentru a
10

desfasura o activitate comerciala, in scopul impartirii beneficiilor rezultate si in care asociatii raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile societatii. Este cea mai veche forma de soc. com., cuprinzand un numar mic de asociati care de obicei se cunosc intre ei. Se desprind caracterele soc. in nume colectiv: asocierea se bazeaza pe increderea deplina a asociatilor; capitalul social este divizat pe parti de interes( netransmisibile); obligatiile soc. sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor. Constituirea soc. in nume colectiv: se constituie prin contractul de societate, care trebuie sa cuprinda urmatoarele clauze: - identificarea asociatilor; - forma, denumirea, sediul, emblema soc.; - obiectul de activitate, cu precizarea domeniului si a activitatii principale; - asociatii care reprezinta si administreaza societatea, puterile ce li s-au conferit si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau separat; - partea fiecarui asociat la beneficii si pierderi; - sediile secundare fara personalitate juridica; - durata societatii; - modul de dizolvare si lichidare a ei; Cf. art. 7 acest contract de societate poate fi incheiat intre persoane fizice, intre pers. fiz. si pers. juridice si intre 2 sau mai multe pers. juridice. Pt. incheierea contractului trebuie sa existe cel putin 2 asociati cu cetatenie sau cu nationalitate romana sau straina. Soc. com. care dobandeste calitatea de asociat intr-o soc. in nume colectiv nu isi pierde nici forma proprie ca S.C. si nici personalitatea juridica. Dimpotriva ea isi continua activitatea comerciala pe care o desfasoara in nume propriu si, in paralel, face comert cu sociatatea in nume colectiv al carei asociat este. Firma soc. in nume colectiv trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre asociati, cu mentiunea: soc. in nume colectiv scrisa in intregime, cf. art. 32din L 26/90. Sediul social poate fi ales de asociati dupa preferinta, pentru asigurarea primirii comunicarilor oficiale. Capitalul social: legea nu stabileste un plafon minim al capitalului social subscris sau al celui varsat. In contract trebuie sa se arate si aportul fiecarui asociat la capitalul social. Soc. in nume colectiv devine pers. juridica si dobandeste calitatea de comerciant de la data inmatricularii in reg. comertului. Societatea in comandita simpla a fost definita ca o sic. constituita prin asociere, pe baza deplinei increderi, a doua sau mai multor persoane care pun in comun anumite bunuri pentru a desfasura o activitate comerciala in scopul impartirii beneficiilor si care raspund pentru obligatiile sociale, dupa caz, nelimitata si solidar( asoc. comanditati) sau in limita aportului lor( asoc. comanditari). Comanditarii au banii si vor sa-i investeasca fara sa riste o raspundere nelimitata, incredinteaza banii comanditatilor, care nu au suficient capital, dar au initiativa si vor sa desfasoare o activitate comerciala, in scopul obtinerii de beneficii. Caracteristicile soc. in comandita simpla:
11

- asocierea se bazeaza pe incredera deplina a asociatilor comanditati si comanditari; - capitalul social este divizat in parti de interes care nu sunt reprezentate prin titluri; - raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale este diferita: comanditatii raspund nelimitat si solidar, in timp ce comanditarii raspund in limita aportului lor; Constituirea soc. in comandita simpla: Actul constitutiv este contractul de societate, asocierea bazandu-se pe considerarea calitatilor personale ale asociatilor. Asociatii pot fi atat pers. fizice cat si pers juridice, trebuie sa existe cel putin un asociat comanditat si un asociat comanditar. Ca pers juridica soc. in comandita simpla are o firma proprie, care trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre asociatii comanditati cu mentiunea: soc. in comandita simpla scrisa in intregime. Numele asociatului comanditar nu poate figura in firma societatii pt. ca acesta are o raspundere limitata pentru obligatiile societatii. Calitatea de administrator o pot avea numai asociatii comanditati. Formalitatile sunt simple: intocmirea contractului de societate si inmatricularea in registrul comertului, societatea devenind persoana juridica din ziua inmatricularii. Societatile de capitaluri se constituie dintr-un numar mare de asociati, impus de nevoile capitalului social, fara sa prezinte interes calitatile personale ale asociatilor. Elementul esential il reprezinta cota de capital investita de asociat. In soc. de capitaluri factorul personal este irelevant, aportul asociatilor nu poate fi decat in numerar si in natura, fiind excluse prestatiile in munca. Transmiterea actiunilor este reglementata in conditii extrem de favorabile spre deosebire de soc. de persoane, la care transmiterea partilor sociale se face in conditii restrictive. Societatea pe actiuni este forma cea mai complexa si mai evoluata a soc. comerciale. Aici conteaza mai mult aporturile asociatilor decat calitatile personale ale acestora. Aceasta forma de soc. este destinata marilor afaceri care necesita capitaluri insemnate, fiind conceputa pentru atragerea de contributii banesti modeste in formarea marilor capitaluri, necesare unor investitii de anvengura. Definitie : Este acea societate constituita prin asocierea mai multor persoane care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, anumite actiuni, pentru desfasurarea unei activitati comerciale, in scopul impartirii beneficiilorsi care raspund pentru obligatiile sociale numai in limita aportului lor. Caracteristicile S.A. : - soc. se constituie dintr-un numar minim de asociati( actionari); - capitalul social este divizat in actiuni, care sunt titluri negociabile si transmisibile; - raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale este limitata, ei raspunzand numai pana la concurenta capitalului social subscris. Actiunile pot fi emise numai dupa inmatricularea la reg. comertului. Constituirea soc. pe actiuni: Cf. L. 31 se prevad 2 modalitati de constituire: 1. constituirea obisnuita sau simultana, prin aporturile asociatilor:
12

Presupune o procedura simpla folosita si in cazul constituirii soc. in nume colectiv, in comandita simpla si cu raspundere limitata. Consta in redactarea si semnarea contractului si statutului in forma autentica, subscrierea integrala si varsarea de min. 30% a capitalului social de catre fondatori, numirea prin contract si statut a administratorilor si cenzorilor, autorizarea functionarii sociatatii de catre judecatorul delegat, publicarea in M. Of., inmatricularea in reg. comertului si inregistrarea la administratia financiara in a carei circumscriptie se afla sediul soc. 2. constituirea continuata sau prin subscriptie publica: Presupune o faza premergatoare, necesara formarii capitalului social pe calea subscriptiei publice, in situatia in care asociatii care initiaza constituirea soc. nu au resursele financiare necesare pt. a subscrie intregul capital social si sa verse minimul cerut de lege. Astfel ei apeleaza la subscriptia publica, facand o oferta de subscriere adesata oricarei persoane care dispune de bani si doreste sa ii investeasca prin cumpararea de actiuni. Implica urmatoarele operatiuni: - intocmirea si lansarea prospectului de emisiune a actiunilor; - subscrierea actiunilor; - validarea subscriptiei si aprobarea actelor constitutive ale soc. de catre adunarea constitutiva a subscriitorilor.

Titlurile mobiliare emise de soc. pe actiuni: 1. Actiunile: In soc pe actiuni asociatii contribuie la formarea capitalului social sau la majorarea acestuia prin efectuarea unui aport, in numerar sau in natura, in schimbul caruia vor primi actiuni. Definitie: Actiunea este un titlu reprezentativ al contributiei asociatului, constituind o fractiune a capitalului social, care confera posesorului calitatea de actionar. Trasaturile actiunilor: - sunt fractiuni ale capitalului social care au o anumita valoare nominala; - sunt fractiuni egale ale capitalului social; - sunt indivizibile; - sunt titluri negociabile; In fct. de drepturile conferite actiunile sunt:Act. ordinare, care se impart in: Act. nominative( il identifica pe titularul actiunii). si Act. la purtator( nu mentioneaza elemente de identificare a titularului lor, astfel titular al actiunii este posesorul ei, drepturile aferente actiunii apartin si pot fi exercitate de persoana care poseda titlul. Alta categorie de actiuni sunt Act. preferentiale- confera titularilor lor drepturi diferite de cele ale titularilor act. ordinare. Actiunea va trebui sa cuprinda urmatoarele elemente: - denumirea si durata societatii; - data contractului de societate;
13

numarul din reg. comertului sub care se afla inmatriculata societatea si numarul M.Of. in care s-a facut publicarea. - capitalul social, numarul actiunilor si numarul de ordine al acelei actiuni; - valoarea nominala a actiunilor; - varsamintele efectuate; - avantajele acordate fondatorilor; Conditii pentru emiterea actiunilor: - pot fi emise numai dupa inmatricularea societatii; - nu vor putea fi emise pt. o suma mai mica decat valoarea nominala; - nu vor putea fi emise noi actiuni inainte de a fi complet platite cele din emisiunea precedenta; Transmiterea actiunilor se realizeaza in mod diferit, dupa cum sunt , nominative sau la purtator. Dreptul de proprietate asupra act. nominative se transmite printr-o declaratie facuta in reg. actionarilor soc. emitente, semnata de cedent si de cesionar sau mandatarii lor si prin mentiunea facuta pe titlu. Dreptul de proprietate asupra actiunilor la purtator se transmite prin simpla traditiune a acestora. Actionarii pot sa instraineze actiunile lor si prin oferta publica, prospectul de oferta trebuind sa aibe mentiunile: - contul de profit si pierderi rezultat din ultimul bilant; - dividentele acordate pe baza acestui bilant; - actiunile emise de societate si garantiile date; 2. Obligatiile: In situatia in care capitalul soc. pe actiuni a devenit insuficient pentru realizarea obiectului sau de activitate, soc. poate recurge la una din solutiile: - majorarea capitalului social - contractarea unui credit bancar obisnuit, pe termen scurt; - emiterea de obligatiuni pentru a obtine imprumutul necesar pe termen lung( intre 5-20 ani), astfel soc. emite niste titluri de credit care sa acopere suma de bani de care are nevoie. Definitie: Obligatiunile sunt titluri de credit emise de societate in schimbul sumelor de bani imprumutate, care incorporeaza indatorirea societatii de a rambursa aceste sume si de a plati dobanzile aferente. Se clasifica in doua categorii: 1. Obligatiunea nominativa cuprinde in titlu numele, prenumele si domiciliul obligatarului, respectiv denumirea si sediul acesteia. 2. Obligatiunea la purtator nu cuprinde mentiunile de identificare a titularului, dreptul apartine posesorului titlului, care il poate transmite prin traditiune. Pentru emiterea obligatiunilor L. 31/90 stabileste urmatoarele conditii de fond: - existenta unui plafon maxim al valorii imprumutului, raportat la valoarea capitalului social; - valoarea nominala a unei obligatiuni nu poate fi mai mica de 25.000 lei; - toate obligatiunile din aceeasi emisiune trebuie sa fie de o valoare egala si sa acorde drepturi egale posesorilor lor;
14

- valoarea obligatiunilor subscrise trebuie sa fie integral varsata. In acelasi timp exista si anumite conditii de forma: - hotararea privind emiterea de obligatiuni trebuie sa fie adoptata de o adunare generala extraordinara; - daca emiterea se face prin subscriptie publica trebuie publicat un prospect de emisiune; - obligatiunile trebuie sa fie semnate de doi administratori cand sunt mai multi, sau de unicul administrator al soc. Stingerea obligatiunilor se efectueaza prin rambursarea imprumutului de catre societatea emitenta, la scadenta sau anticipat. La scadenta fiecare titular al unei obligatiuni va primi suma de bani corespunzatoare valorii nominale a obligatiunii si dobanda aferenta. Rambursarea anticipata se face la o suma mai mare valorii nominale a obligatiunilor. Diferenta o reprezinta prima sau premiul, care urmareste sa compenseze dobanzile pe perioada ramasa pana la scadenta. Administrarea societatii pe actiuni: Soc. pe actiuni poate fi administrata in urmatoarele moduri: - soc. este administrata de un administrator unic, care are puteri depline in efectuarea operatiunilor necesare realizarii obiectului de activitate al soc. si reprezinta soc. in raporturile cu tertii. In acest caz legea cere ca administaratorul sa fie cetatean roman. - soc. este administrata de consiliul de administratie, care este un orga colectiv de conducere, format din mai multi administratori, numiti sau alesi. Unul dintre membrii va fi presedintele consiliului de admin.. Cons. de admin. isi asuma intreaga responsabilitate in ceea ce priveste administrarea si reprezentarea soc. Deciziile se iau in prezenta a cel putin jumatate din membrii cons., care se intrunesc ori de cate ori este nevoie, la sfarsitul sedintei intocmindu-se un proces verbal. - soc. este administrata prin sistemul consiliului de admin.-comitet de directie. Aceasta modalitate repr. o formula de administrare in care cons. de admin. deleaga o parte din puterile sale unui comitet de directie, compus din membrii alesi dintre administratori. Comitetul de directie este condus de catre directorul general sau directorul societatii si are sarcina de a rezolva problemele gestininii curente. Comitetul de directie este un organ operativ, intrunindu-se cel putin o data pe saptamana. - soc. este administrata prin sistemul consiliu de administratie- directori executivi. Directorii executivi sunt functionari ai soc. si sunt numiti de catre cons. de admin., daca in actul constitutiv nu se prevede altfel. Nu pot fi numiti directori executivi cei care sunt incapabili, au fost condamnati pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita. Directorii executivi nu pot fi membri in cons. de admin. si nici in cons de directie. Statutul juridic al administratorilor Administratorii pot fi actionari sau persoane straine de sociatate, care trebuie sa indeplineasca anumite conditii de studii, moralitate, practica, nationalitate. Pot fi numiti de adunarea constitutiva sau alesi de ad. generala. Functioneaza insa pe o perioada limitata pentru a se evita abuzurile in numirea lor. Pentru ocrotirea intereselor societatii
15

administratorii au obligatia sa depuna o garantie, care nu poate fi mai mica decat valoarea nominala a 10 actiuni sau decat dublul remuneratiei lunare. Administratorii soc pe actiuni sunt raspunzatori solidar pentru: - realitatea varsamintelor efectuate pe asociati; - existenta reala a dividentelor platite; existenta registrelor cerute de lege si tinerea lor corecta; - indeplinirea exacta a hotararilor ad. generale; - indeplinirea stricta a indatoririlor pe care legea, contractul de societate si statutul le impun. Administratorii nu pot, fara aprobarea ad. generale, sa incheie contracte in baza carora soc. urmeaza sa dobandeasca imobile, instalatii, bunuri durabile, pe un pret ce depaseste in total, sau in parte o zecime din capitalul social. Administratorii iau masuri pentru intocmirea bilantului si a contului de profit si pierderi, calculeaza beneficiile repartizeaza dividendele si marimea lor. Pentru realizarea mandatului incredintat ei raspund solidar fata de societate si terti.Daca s-a luat decizia de chemare in raspundere a acestora atunci inceteaza de drept si mandatul administratorilor, ajungandu-se la inlocuirea lor. In afara de revocare functia de administrator poate inceta si in urmatoarele cazuri: - incapacitate, incompatibilitate sau cand prin statut s-a prevazut o limita de varsta, la implinirea acesteia; - decaderea in cazul condamnarii pentru o infractiune prevazuta de L. 31/90 republicata; - renuntarea administratorului; decesul acestuia; Statutul juridic al cenzorilor Controlul asupra actelor si operatiunilor administratorilor se exercita de catre cenzori. Cf. legii soc. va avea trei cenzori si tot atatia supleanti alesi pe o perioada de 3 ani, putand fi realesi. Inainte de a intra in functiune ei trebuie sa depuna o garantie echivalenta cu o treime din garantia ceruta administratorilor. Cel putin un cenzor trebuie sa fie contabil autorizat sau expert contabil. Cenzorii supravegheaza gestiunea soc., verifica bilantul si tinerea registrelor si verifica corectitudinea evaluarii patrimoniului. Cf. legii 31 cenzorii sunt obligati: - sa faca lunar inspectia casei; - sa convoace ad. generala ordinara sau extraordinara; - sa ia parte la ad. generale; - sa costate regulata depunere a garantiei de catre administratori si lichidatori; - sa vegheze ca dispozitiile legii, ale contractului de societate sau statutului sa fie indeplinite de administratori si lichidatori. Cenzorii trebuie sa aduca la cunostinta administratorilor neregulile administratiei si incalcarile dispozitiilor legale si statutare. Revocarea cenzorilor se face numai de ad. generala, mandatul poate inceta in caz de deces, impiedicarea fizica sau legala, incetarea sa renuntarea voluntara la mandat, fiind inlocuit de supleantul cel mai in varsta. Societatile cu raspundere limitata
16

Are o forma mixta, imprumutand anumite caractere atat de la soc de persoane cat si de la soc. de capitaluri. Se bazeaza pe increderea asociatilor, de aceea numarul asociatilor este limitat, acestia raspunzand pentru obligatiile sociale numai in limita aportului lor, ca si la soc. pe actiuni. Definitie: SRL a fost definit ca fiind acea soc. constituita pe baza deplinei increderi, de doua sau mai multe persoane care pun in comun anumite bunuri pentru a desfasura o activitate comerciala in vederea impartirii beneficiilor si care raspund pentru obligatiile sociale in limita aportului lor. Caracterele SRL-urilor: - asocierea se bazeaza pe increderea asociatilor; - capitalul social este divizat in anumite fractiuni, denumite parti sociale care nu sunt reprezentate prin titluri negociabile; - asociatii raspund pentru obligatiile sociale numai in limita aportului lor; Constituirea SRL-urilor: Se constituie prin contract si statut, putand participa persoane fizice si juridice, numarul asociatilor fiind limita la 50. Firma este alcatuita dintr-o denumire proprie, la care poate fi adaugat numele unuia sau mai multor asociati. Contractul de societate trebuie sa prevada capitalul social subscris sau varsat, acesta neputand fi mai mic de 2 mil. lei si el se constituie din aportul asociatilor. Aceste aporturi pot fi in natura sau in numerar. Partile sociale nu pot fi mai mici de 1000 lei fiecare, ele pot fi transmise in mod liber si neconditionat intre asociatii aceleiasi societati. Soc. nu are voie sa emita titluri negociabile pentru reprez. acestor parti sociale. Nr. de parti sociale care se repartizeaza fiecarui asociat este d.p. cu cota de participare la capitalul social. Modificarea soc. comerciale Conditiile pietei pot determina agentii economici sa modifice soc. com. pentru a se adapta noilor cerinte, marindu-se sau micsorandu-se capitalul social, schimbandu0se obiectul societatii sau a formei juridice a acestuia, prelungindu-se durata societatii. Modificarile actului constitutiv sunt: - reducerea sau marirea capitalului social, excluderea asociatilor si fuziunea societatilor; - prelungirea duratei soc., schimbarea ob. de activitate sau a formei soc, mutarea sediului, schimbarea denumirii; retragerea unui asociat, cesiunea partilor sociale sau a capitalului la capitalul social, scindarea, infiintarea de filiale sau sucursale, completarea actului constitutiv cu clauze noi privind emisiunea de obligatii, cesiunea de parti sociale sau a aportului la capitalul social, posibilitatea continuarii soc. cu mostenitorii sau a continuarii soc. cu un singur asociat. Controlul judiciar se exercita prin judecatorul delegat numai pentru modificarile privind: - mutarea sediului soc. in alta localitate; - schimbarea obiectului principal de activitate; - modificarea capitalului social, fuziunea si divizarea, reducerea sau prelungirea duratei societatii, dizolvarea si lichidarea ei. Actul aditional cuprinzand modificarile facute se depune la Oficiul reg. comertului pentru inregistrare, apoi se trmite spre publicare in M. Of.. Daca se aduc mai multe modificari actului constitutiv, fie concomitent, fie succesiv, el va fi actualizat cu toate
17

modificarile la zi si depus la reg. comertului. Hotararea asociatilor privind modificarea actului costitutiv poate fi atacat de creditorii societatii si de alte persoane prejudiciate prin aceste hotarari. L 31 reglementeaza insa si unele conditii speciale in care se modifica actul costitutiv: - Marirea capitalului social poate fi impusa de dorinta asociatilor de a dezvolta activitatea soc. sau de a inlatura unele dificultati financiare. Se poate face prin finantare externa sau autofinantare. - Reducerea capitalului social este o modalitate la care se recurge in cazul in care se pierde o parte dincapitalul social datorita unei activitati deficitare a societatii sau a unei conjuncturi nefavorabile. Reducerea se poate face prin micsorarea nr. de actiuni sau de parti sociale, prin reducerea valorii nominale a actiunilor sau a partilor sociale. - Prelungirea duratei societatii poate fi hotarata de adunarea generala in cazul in care durata soc. a fost determinata prin actul constitutiv, daca soc. desfasoara o activitate profitabila, stabilindu-se o alta durata de functionare, sau pe o perioada nedeterminata. - Transformarea soc. com. poate interveni atunci cand in cursul existentei unei soc., anumite interese ale asociatilor impun schimbarea formei juridice a soc., modificandu-se astfel actul constitutiv. - Excluderea sau retragerea unor asociati este valabila pentru cei care nu isi aduc aportul la care s-au obligat, pentru asociatii pusi sub interdictie sau le-a fost deschisa procedura falimentului, pentru asociatii care avand raspundere nelimitata pentru obligatiile sociale, se amesteca fara drept in administratie. Hotararea asociatilor se va mentiona in reg. comertului, dupa care se va publica in M. Of., pe cheltuiala soc. Fuziunea si divizarea soc. com. Definitia fuziunii: Este operatia prin care 2 sau mai multe soc. com. se reunesc pentru a forma una singura. Reunirea se face fie prin absorbirea unei soc. de catre alta soc. fie prin contopirea a 2 sau mai multe soc. pentru a forma o soc. noua. Divizarea se poate realiza in 2 modalitati: - prin impartirea intregului patrimoniu al soc. care isi inceteaza existenta, intre doua sau mai multe soc. existente, ori care iau, astfel, fiinta; - prin desprinderea unei parti din patrimoniul societatii care isi continua existenta si transmiterea acestei parti catre una sau mai multe soc. existente, ori care iau, astfel, fiinta; In cazul soc. aflate in procedura de lichidare, fuziunea sau divizarea se pot efectua numai inainte de inceperea repartitiei intre asociati a partilor ce li s-ar cuveni din lichidare. Soc. care isi inceteaza existenta se dizolva fara lichidare, cu transmiterea universala a patrimoniului sau catre alta soc. in starea existenta la data fuziunii sau divizarii. Dpdv economic divizarea este operatiunea inversa fuziunii, ducand la impartirea societatilor si nu la concentrarea lor. Dpdv juridic ambele operatii au aceleasi trasaturi si produc aceleasi efecte. Proiectul de fuziune sau divizare se depune de catre administratorii soc. la Reg. Com. unde este inmatriculata fiecare soc, iar dupa ce este vizat se publica in M.Of., pe cheltuiala soc. In termen de cel mult 2 luni de la publicarea proiectului in M.Of. sau, dupa caz, de la data cand hotararea judecatoreasca a devenit irevocabila, ad. gen a fiecareia dintre soc.
18

participante va hotari asupre fuziunii sau divizarii. Actul constitutiv al noilor societati va fi aprobat prin votul ad. gen. a soc. care isi inceteaza existenta si care isi transmite patrimoniul catre soc. beneficiara. Asociatii soc. dizolvate dobandesc parti soc. sau actiuni la soc. beneficiare ale transmisiunii universale.

19