UNIVERSITATEA TRANSILVANIA din Brasov

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SI ADMINISTRAREA AFACERILOR
Programul de studiu:CIG-ID

Profesioniștii - conform reglementărilor din Noul COD

CIVIL ROMÂN
 Vechiul Cod Civil român adoptat in 1864, intrat în vigoare la 1 decembrie 1865, a
reprezentat până la intrarea în vigoare a noului Cod Civil actul normativ care cuprindea
principalele norme ale dreptului civil român. Elaborat în anul 1864 după modelul Codului Civil
francez din 1804 (Codul Napoleon) și după proiectul de Cod Civil italian, vechiul Cod Civil a
fost abrogat, modificat și completat de-a lungul timpului pentru ca la 1 octombrie 2011, odată cu
intrarea în vigoare a noului Cod Civil să fie abrogat implicit în totalitate.

La 23 de ani după aprobarea vechiului Cod Civil, legiuitorul român a adoptat Codul
Comercial din 1887. La elaborarea Codului Comercial român s-a folosit ca model Codul
Comercial italian din 1882, care la momentul adoptării Codului Comercial român era cea mai
recentă reglementare în materie. Codul Comercial de la 1887 a urmat linia tradiției franceze,
având la bază sistemul obiectiv, în sensul în care normele acestuia sunt aplicabile raporturilor
juridice izvorâte din fapte de comerț, indiferent de persoana care le săvârșește. După adoptarea
sa, Codul Comercial român a constituit reglementarea de bază a activității comerciale,
completându-se în materiile în care acesta nu dispunea cu prevederile vechiului Cod Civil
(conform art. 1 al Codului Comercial)
În istoria modernă a dreptului comercial au existat două sisteme de reglementare, și anume
sistemul autonomiei dreptului comercial și sistemul unității dreptului privat. Codul Comercial de
la 1887 a adoptat sistemul autonomiei dreptului comercial.

Piatra de hotar în formarea dreptului comercial a constituit-o adoptarea Codului comercial

francez in 1807 când anumite acte juridice, fapte juridice și operațiuni au ieșit de sub incidența
Codului Civil francez din 1804 și li s-a dat o reglementare nouă în Codul Comercial,
corespunzătoare cerințelor producției, schimbului și circulației. Prin adoptarea Codului comercial
francez s-a consacrat dualismul dreptului privat și, implicit, autonomia dreptului comercial, ca
ramură distinctă a dreptului privat2 .

În Italia, Codul Comercial francez a fost adoptat în anul 1808 păstrându-se sistemul
autonomiei dreptului comercial. Acest Cod a servit ca exemplu și pentru Codul Comercial român
din 1887. Însă, în anul 1942, în Italia a fost adoptat un nou Cod Civil, care cuprindea o
reglementare unitară a dreptului privat, astfel dreptul comercial nemaibeneficiind de
reglementarea autonomă de până atunci. În concepția Codului civil italian, noțiunea de comerț a
fost înlocuită cu cea de activitate economică, iar noțiunea de comerciant, cu cea de
întreprinzător.

Codul Civil italian a generalizat concepția de întreprindere ca însumând orice formă de

activitate productivă organizată, industrială, agricolă, comercială și de credit. De asemenea, în
Codul Civil italian nu exista o definiție a întreprinderii, ci a întreprinzătorului. Prin întreprinzător
se înțelege acea persoana care exercită profesional o activitate economică organizată, în scopul
producției sau schimbului de bunuri sau servicii.

Codul de comerț german din 1897, deși introduce sistemul profesional, reglementând
activitatea comercianților și lăsând în afara sferei de aplicare activitatea necomercianților în
cadrul schimbului, păstrează concepția dualistă asupra dreptului privat menținând separarea
dreptului comercial de dreptul civil.

Codul elvețian al obligațiilor din 1884 reunește materia civilă și pe cea comercială,
concretizând concepția unității dreptului privat și încercând să înlăture dificultățile la care a dat
naștere în toate legislațiile problema precizării limitelor de aplicare a celor două ramuri de drept.

Sistemul de reglementare a dreptului comercial in Noul Cod civil roman

Urmand principiile traditionale, art. 1 Noul C.civ. prevede ca dispozitiile Codului civil
reglementeaza raporturile patrimoniale si pe cele nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de
drept civil.

Regulile stabilite de Noul Codul civil constituie dreptul comun pentru toate domeniile la
care se refera litera sau spiritul dispozitiilor sale (art. 2).

Consacrand aplicarea generala a Codului civil, art. 3 prevede ca dispozitiile sale se aplica
si raporturilor dintre profesionisti, precum si raporturilor dintre acestia si orice alte subiecte de
drept civil.

In conceptia Noului Cod civil, profesionistii sunt toti cei care exploateaza o intreprindere
[art. 3 alin. (2)].Exploatarea unei intreprinderi reprezinta, potrivit art. 3 alin. (3), in exercitarea
sistematica, de catre una sau mai multe persoane a unei activitati organizate care consta in
producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent daca
are sau nu ca scop obtinerea de profit.
 Din dispozitiile citate rezulta ca Noul Cod civil a abandonat sistemul autonomiei dreptului
comercial, reglementat de Codul comercial (care urmeaza sa fi e abrogat), in favoarea sistemului
unitatii dreptului privat.

In sistemul Codului comercial, autonomia dreptului comercial era realizata prin

reglementarea faptelor de comert obiective. Articolul 3 C.com. stabilea o lista de 20 acte juridice,
fapte juridice si operatiuni economice, pe care le declara fapte de comert. Ele erau considerate
fapte de comert obiective, deoarece legiuitorul le-a considerat comerciale datorita naturii lor si
pentru motive de ordine publica.

Dupa obiectul lor si functia economica pe care o indeplineau, faptele de comert obiective
erau clasificate in operatiuni de interpunere in schimb sau circulatie (cumpararea si vanzarea de
bunuri, operatiunile de banca si schimb), intreprinderi (activitatile de producere de marfuri,
executarea de lucrari si prestarea de servicii) si acte si operatiuni conexe (acte si operatiuni aflate
in conexiune cu acte si operatiuni califi cate de lege ca fapte de comert).

De remarcat ca, in conceptia Codului comercial, intreprinderea reprezinta o categorie de

fapte de comert obiective. In absenta unei definitii legale a intreprinderii, in doctrina s-a
considerat ca notiunea de intreprindere desemneaza o activitate organizata al carui scop este
producerea de marfuri, executarea de lucrari si prestarea de servicii.

Prin stabilirea faptelor de comert obiective se realiza si determinarea calitatii de comerciant

si, implicit, se circumstantia domeniul dreptului comercial. Intr-adevar, potrivit art. 7 C.com.,
este comerciant orice persoana care savarseste cu caracter profesional una dintre faptele de
comert prevazute de art. 3 C.com. Odata dobandita calitatea de comerciant, potrivit art. 4 C.com.,
toate actele si operatiunile comerciantului erau considerate fapte de comert.

Avand ca premise sistemul faptelor de comert si notiunea de comerciant, dreptul comercial

era definit ca un ansamblu de norme juridice de drept privat aplicabile raporturilor juridice
izvorate din savarsirea faptelor de comert, precum si raporturilor juridice la care participa
comerciantii.
 Noul Cod civil nu cuprinde dispozitii care sa consacre in mod direct un sistem de
reglementare al dreptului comercial. In aceasta reglementare nu gasim notiunea de acte de
comert sau notiunea de comerciant.

Prin art. 3 Noul C.civ. se consacra unitatea de reglementare a raporturilor juridice

patrimoniale si nepatrimoniale. Dispozitiile Codului civil au o aplicare generala, ele aplicandu-se
si raporturilor juridice dintre profesionisti, precum si raporturilor juridice dintre acestia si
celelalte subiecte de drept civil.

In conceptia Noului Cod civil, profesionist este acela care exploateaza o intreprindere, iar
prin exploatarea unei intreprinderi se intelege exercitarea sistematica de catre una sau mai multe
persoane a unei activitati organizate ce consta in producerea, administrarea ori instrainarea de
bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent daca are sau nu ca scop obtinerea de profit.

In conditiile unei atare reglementari legale se poate pune problema existentei dreptului
comercial.

In opinia noastra, dreptul comercial continua sa existe; disparitia sa este de neacceptat, atat
juridic, cat si practic. Sub aspect juridic, nu se poate ignora specificul actelor juridice savarsite cu
caracter profesional. Sub aspect practic, dreptul comercial nu se reduce la reglementarea
raporturilor juridice obligationale, ci cuprinde si normele care reglementeaza societatile
comerciale, titlurile de credit, procedura insolventei etc., care nu fac obiectul Noului Cod civil.

Noul Cod civil si-a propus si a realizat schimbarea sistemului de reglementare a dreptului
comercial; sistemul autonomiei dreptului comercial a fost inlocuit cu sistemul unitatii dreptului
privat.

Noul sistem de reglementare a dreptului comercial este fundamentat pe conceptele de

profesionist si intreprindere. Avand in vedere noile concepte, dreptul comercial trebuie
reconsiderat.

Continuand sa existe, dreptul comercial se bazeaza pe fundamentele originare, care sunt

actele de comert si comerciantul.
 In prezent, aceste fundamente trebuie definite avand in vedere conceptele de intreprindere si
profesionist consacrate de Noul Cod civil.

Intreprinderea – forma juridica a realizarii activitatii comerciale

Consacrand o reglementare unitara a raporturilor juridice de drept privat, Noul Cod civil
prevede ca dispozitiile sale se aplica si raporturilor juridice dintre profesionisti, precum si
raporturilor juridice dintre acestia si oricare alte subiecte de drept civil [art. 3 alin. (1)].

In sensul Noului Cod civil, profesionistii sunt toti cei care exploateaza o intreprindere [art. 3
alin. (2)].

Exploatarea unei intreprinderi este definita ca fiind exercitarea sistemica de catre una sau mai
multe persoane a unei activitati organizate ce consta in producerea, administrarea ori instrainarea
de bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent daca are sau nu ca scop obtinerea de profit [art. 3
alin. (3)].

Cum se poate observa, in conceptia Noului Cod civil, desfasurarea unei activitati organizate
si sistematice califica aceasta activitate ca avand caracter profesional, iar persoana care o
realizeaza are calitatea de profesionist. Deci, exploatarea unei intreprinderi este forma juridica a
oricarei activitati profesionale.

Definitia data de Noul Cod civil exploatarii unei intreprinderi si, totodata, intreprinderii este
o definitie generala, fara distinctie, in functie de obiectul activitatii, economice sau non-
economice.

Potrivit definitiei legale, exploatarea unei intreprinderi sau intreprinderea are urmatoarele
caracteristici:

a) Intreprinderea consta in exercitarea sistematica si permanenta a unei activitati organizate,

potrivit unor reguli proprii;

b) Activitatea organizata este realizata de una sau mai multe persoane pe riscul lor. Persoanele
care realizeaza activitatea organizata au calitatea de profesionisti:
c) Obiectul activitatii organizate este producerea, administrarea [administrarea bunurilor altuia
este o activitate economica, care, in prezent, este reglementata de Codul civil (art. 792-857)] ori
instrainarea de bunuri sau prestarea de servicii;

d) Scopul intreprinderii poate fi obtinerea unui profit sau realizarea unui scop nonprofit.

In caracterizarea unei intreprinderi, scopul urmarit de persoana sau persoanele care

organizeaza activitatea este esential.

Desfasurarea unei activitati organizate, cu caracter profesional, in scopul obtinerii profitului

este proprie activitatii comerciale. O intreprindere al carei scop este obtinerea profitului este o
intreprindere economica sau comerciala si, dimpotriva, o intreprindere lipsita de scopul obtinerii
profitului este o intreprindere necomerciala, o intreprindere civila.

Articolul 2 lit. f) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de
catre persoanele fi zice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale (M.Of.
nr. 328/25.04.2008) defineste intreprinderea economica ca fiind activitatea economica
desfasurata in mod organizat, permanent si sistematic, combinand resurse financiare, forta de
munca atrasa, materii prime, mijloace logistice si informatie, pe riscul intreprinzatorului, in
cazurile si in conditiile prevazute de lege.

Din cele aratate rezulta ca numai intreprinderea comerciala este forma juridica a realizarii
activitatii comerciale.

Intreprinderea comerciala are urmatoarele caracteristici:

a) Intreprinderea consta in exercitarea organizata a unei activitati economice.

Potrivit O.U.G. nr. 44/2008, prin activitate economica se intelege activitatea agricola, industriala,
comerciala, desfasurata pentru obtinerea unor bunuri sau servicii a caror valoare poate fi
exprimata in bani si care sunt destinate vanzarii ori schimbului pe pietele organizate sau unor
beneficiari determinati, in scopul obtinerii unui profit;

b) Activitatea economica este realizata de una sau mai multe persoane ca profesionisti. Avand in
vedere activitatea desfasurata, acesti profesionisti au calitatea de comercianti;
c) Obiectul activitatii economice il reprezinta producerea si circulatia marfurilor, executarea de
lucrari sau prestarea de servicii;

d) Scopul desfasurarii activitatii economice este obtinerea profitului.

Desigur, in prezent, pentru dreptul comercial, intreprinderea comerciala (economica)

prezinta un mare interes; ea reprezinta criteriul pentru determinarea sferei dreptului comercial,
precum si a calitatii de comerciant.

Actele juridice comerciale – actele aferente exploatarii unei intreprinderi

comerciale

Desfasurarea unei activitati economice organizate, constand in producerea si circulatia

marfurilor, executarea de lucrari ori prestarea de servicii implica savarsirea unor acte juridice,
fapte juridice si operatiuni economice.

Intrucat privesc o intreprindere comerciala, aceste acte juridice, fapte juridice si operatiuni
economice pot fi calificate, conventional, ca acte juridice comerciale.

Prin urmare, in prezent, sunt considerate acte juridice comerciale numai acele acte juridice,
fapte juridice si operatiuni economice aferente exploatarii unei intreprinderi comerciale.

Actele juridice comerciale se particularizeaza prin urmatoarele caracteristici:

a) Actele comerciale sunt acte juridice, fapte juridice si operatiuni economice generate de
desfasurarea activitatii economice in mod organizat de catre profesionisti, care sunt comerciantii;

b) Actele comerciale au ca obiect producerea si circulatia marfurilor, executarea de lucrari si

prestarea de servicii;

c) Actele comerciale au drept scop obtinerea de profit.

Comerciantii – profesioniști ai intreprinderii comerciale

Potrivit art. 3 alin. (2) Noul C.civ., persoana care exploateaza o intreprindere are calitatea de
profesionist.
 Avand in vedere ca o intreprindere poate fi o intreprindere comerciala sau intreprindere
civila, inseamna ca profesionistul care exploateaza o intreprindere comerciala are calitatea de
comerciant.

Proiectul Legii de punere in aplicare a Codului civil prevede ca notiunea de profesionist

include notiunea de comerciant, intreprinzator, agent economic (art. 6).

Prin urmare, in prezent, are calitatea de comerciant orice persoana, fi zica sau juridica, care
exploateaza o intreprindere comerciala.

Persoanele fi zice pot desfasura activitati economice in formele prevazute de O.U.G. nr.
44/2008, si anume: individual si independent, ca persoane fi zice autorizate, ca titular al unei
intreprinderi individuale sau ca membru al unei intreprinderi familiale. In toate cazurile,
exploatand o intreprindere comerciala, persoana fi zica in cauza are calitatea de comerciant.

Persoanele juridice care exploateaza o intreprindere comerciala au si ele calitatea de

comerciant (societatile comerciale, regiile autonome, societatile cooperative, organizatiile
cooperatiste etc.).

Concluzii

Adoptarea Noului Cod civil marcheaza un moment crucial in istoria dreptului comercial
roman.

Noutatea esentiala adusa de Noul Cod civil consta in schimbarea sistemului de reglementare
a dreptului comercial; sistemul autonomiei dreptului comercial, consacrat de Codul comercial
din 1887, a fost inlocuit cu sistemul unitatii dreptului privat.
 Bibliografie:

 Curs Dreptul Afacerilor;

 https://www.schoenherr.eu/fileadmin/tx_news/schoenherr_Chirica__Mitan_Diverse_as
pecte_in_legatura_cu_adoptarea_sistemului_monist.pdf
 http://www.curieruljudiciar.ro/2010/11/09/dreptul-comercial-in-conditiile-noului-cod-
civil/