UNIVERSITATEA ”OVIDIUS” CONSTANȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

DOCTRINA ȘI DEONTOLOGIA
PROFESIEI CONTABILE ÎN
JAPONIA
Cuprins

1. Scurt istoric........................................................................................................................ 2
2. Contextul evoluției sistemului contabil japonez ............................................................. 2
3. Cadrul de reglementare .................................................................................................... 3
4. Organisme de normalizare în Japonia ............................................................................ 3
5. Profesia contabilă în Japonia ........................................................................................... 4
6. Cadrul contabil general .................................................................................................... 6
7. Principalele particularitați ............................................................................................... 7
8. Tentințe în evoluția contabilității japoneze .................................................................... 8
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................ 9

1
 Sistemul japonez prezintă un interes sporit de studiere atât prin prisma trecutului şi
culturii acesteia, având o istorie de peste două milenii şi jumătate, cât şi datorită mediului
economic, Japonia reuşind să se impună pe plan economic şi politic ca ce-a de-a doua mare
putere a lumii.

1. Scurt istoric

In cartea “ International accounting”, Mueller, Gernon şi Meek (1994) au clasificat ţările

lumii în patru grupe mari, în funcţie de particularităţile sistemelor lor contabile, iar Japonia au
plasat-o alături de majoritatea ţărilor Europei din grupul Continental. Se pare că, într-adevăr, în
ce priveşte cadrul legal al contabilităţii, Japonia îşi merită locul în această grupare, însă dacă
privim din perspectiva rigorilor de prezentare şi publicare a informaţiei financiar contabile,
Japonia se apropie mai mult de modelul anglo-saxon, orientat către investitori şi decizie.
După al doilea război mondial Japonia a devenit una dintre marile puteri economice ale
lumii. Bursa de la Tokyo se înscrie printre cele mai importante burse ale lumii, volumul
tranzacţiilor în anul 1994 depăşind de trei ori pe cel al bursei londoneze. Timp de peste 30 de
ani, Japonia a fost a doua economie a lumii, dar anul din anul 2010 a fost depasita de China.

2. Contextul evoluției sistemului contabil japonez

Schimbările majore în sistemul contabil din Japonia este introducerea evidenţei în

partidă dublă în anul 1870 dar şi introducerea raportării financiare către Comandamentul Aliat.
În 1878 au fost deschise bursele de valori în Tokyo şi Osake, luând naştere astfel şi
primele societăţi pe acţiuni. A urmat aprobarea Codului Comercial în 1890 în baza căruia
societăţile pe acţiuni erau obligate să prezinte statului situaţia economico-financiară a
întreprinderii privind activele şi raportul financiar.
Legislaţia fiscală de asemenea a exercitat un rol important în apariţia contabilităţii drept
profesie; astfel în 1896 a fost introdus impozitul pe venit care pe lângă contabilii simpli au mai
apărut şi agenţii fiscali, ce prezentau companiilor consultaţii profesionale în domeniul achitării
impozitelor.
Începutul secolului XX, mai exact anul 1909, a marcat începutul activităţii de audit în
Japonia având ca şi exemplu Marea Britanie, unde ţinerea evidenţei contabile şi activitatea de
audit erau destul de dezvoltate. În anul 1948 a aparut Legea Contabililor Publici Autorizati, iar

2
anul 1949 a marcat constituirea “Institutului Japonez al Experţilor Contabili” ca asociaţie
independentă iar în 1966 a fost aprobat prin lege şi numără peste 28.000 de membri.
În 1973 Japonia alături de Australia, Canada, Franţa, Germania, Olanda, Mexic, Marea
Britanie, Irlanda şi S.U.A. au pus bazele Comitetului de Standarde Internaţionale de
Contabilitate (IASC).

3. Cadrul de reglementare

În prezent Japonia prezintă un sistem triunghiular de reglementare a contabilităţii şi

raportării financiare. Legile de bază sunt: Codul Comercial, Legea Bursei, şi Legea Fiscală, la
care se mai adaugă o serie de reglementări auxiliare.

Raportul de influenţă între cele trei reglementări menţionate tinde să se schimbe de la

an la an în favoarea FSA (Financial Services Agency) şi în defavoarea Ministerului de Justiţie,
lucru care reorientează abordarea contabilităţii de la o perspectivă legalistă la una economică.

4. Organisme de normalizare în Japonia

În Japonia funcţionează mai multe societăţi academice de contabilitate:

a) JAA, 1937, Asociaţia Japoneză de Contabilitate;

b) JCAA, 1975, Asociaţia Japoneză de Contabilitate a Costurilor;
c) Japan Audity Association, 1978, Asociaţia Japoneză de Audit;
d) Japan Association of Business Analists, Asociaţia Japoneză a Analiştilor din Afaceri;
e) Japanese Association for International Accounting Studies. 1984, Asociaţia Japoneză
pentru Studii Internaţionale de Contabilitate;

3
 f) Association of International Studies for Public Sector Accounting, Asociaţia pentru
Studii Internaţionale pentru Sectorul Contabil Public;
g) Japan Tax Accounting Association, Asociaţia Japoneză de Contabilitate a Impozitelor.

Corpul de consiliere a Agenţiei pentru servicii financiare - Business Accounting

Council – BAC - este organismul japonez de normalizare a contabilităţii. El este apropiat, prin
analogie, de Consiliul Naţional al Contabilităţii (CNC) din Franţa, deoarece cei mai mulţi din
membrii săi sunt personalităţi neguvernamentale. Ca răspuns al diferitelor cereri ale
Ministerului de Finanţe, BAC pregăteşte standardele contabile, recunoscute sub numele de
„Business Accounting Principles". Toate companiile japoneze care cad sub incidenţa Legii
bursiere trebuie să respecte aceste standarde.

5. Profesia contabilă în Japonia

Profesia contabilă japoneză a exercitat o influenţă relativ scăzută asupra modului de

raportare financiară, prin comparaţie cu administraţia japoneză sau cu profesia ţărilor anglo-
saxone. „Institutului japonez al experţilor contabili" (the Japanese Institute of Certified Public
Accountants: JICPA) a fost constituit în 1949 ca asociaţie independentă, iar în 1966 a fost
aprobat prin lege (Certified Public Accountants Law) şi numără peste 21.400 membri (15.500
seniori, 5.750 juniori şi 156 firme de audit).
Organismul profesiei (JICPA) emite recomandări pe probleme contabile, care tind, însă,
să se limiteze la chestiuni mărunte. Aspectele semnificative sunt acoperite de principiile
contabile emise de BAC. Având ca principal obiectiv supravegherea profesiei contabile în
ansamblu şi menţinerea unui înalt nivel de etică şi profesionalism, JICPA este implicată în
diverse alte activităţi, precum:

 Controlul calităţii misiunilor de audit luate de membri ai corpului de experţi, inclusiv

verificarea calităţii activităţilor desfăşurate de firme;
 Asigurarea educaţiei profesionale continue, inclusiv organizarea cursurilor pentru
experţii juniori;
 Participarea activă la organizaţii internaţionale: JICPA este membru fondator al IFAC
(International Financial Accounting Committee), IASB (International Accounting
Standards Board) şi CAPA (Confederation of Asian and Pacific Accountants), şi unul
dintre cei mai importanţi membri ai IAASB (International Auditing and Assurance
Standards Board).

4
5
 Așa cum reiese din schema de mai sus, pentru a avea profesia de contabil autorizat se
susține un examen național organizat de FSA. Procesul de formare durează 2 ani, timp în care
candidații susțin mai multe examene și trebuie să rezolve corect toate subiectele.
Prima etapă este cea a examenului sub forma de grile din: contabilitate și raportare
financiară; contabilitate managerială; audit și dreptul afacerilor.
A doua etapă a evaluării în procesul obținerii calificării de contabil este proba eseurilor
din: contabilitate financiară și manageriale; audit; dreptul afacerilor și legea impozitelor,
persoanele scutite au la alegere una din următoarele teme: administrarea afacerilor; științe
economice; Cod Civil și statistică.
A treia etapă pentru candidați reprezintă practica în contabilitate, după care a patra etapă
constă în examenul final JICPA. Candidații promovați se pot înregistra în cadrul CPA-Contabili
Publici Autorizați.
Ceea ce este important și trebuie menționat este faptul că cei doi ani de practică pot fi
făcuți înainte sau după examenul final.
După 1996, profesia contabilă poate fi exercitată de societăţi de audit, acestea
cuprinzând minimum cinci asociaţi, toţi experţi contabili. Asociaţii sunt în mod nedefinit şi
solidari responsabili. Foarte puţini titulari ai diplomei lucrează în afara profesiei.

6. Cadrul contabil general

Principiile contabile general admise în Japonia cuprind Principiile contabile emise de

BAC, Standardele de contabilitate publicate de ASBJ şi Ghidurile practice întocmite de JICPA,
organismul profesional al acestei ţări.
Principiile contabile reprezintă un set de reguli ce cuprinde un număr de şapte principii
generale, care acoperă fiecare aspect al contabilităţii şi raportării în domeniu:

 valoarea justă – cel mai important;

 ţinerea registrelor;
 distincţia dintre capital şi profit;
 imaginea fidelă;
 permanenţa sau continuarea aplicării metodelor;
 consistenţa;
 conservatorismul.

6
 7. Principalele particularitați

Una din particularităţile modelului japonez se referă la datoriile comerciale care includ
numai obligaţiile către furnizorii de marfă şi materii prime. Sumele datorate pentru servicii sunt
încadrate la “alte datorii” sau la “cheltuieli de plătit”.
Situaţiile fiananciare, întocmite pe baza Codului Comercial sunt adresate mai mult
statului ai cuprind informaţii sumare; acestea trebuie să includă:
- Bilanţul contabil care conţine trei secţiuni: active, datorii şi capitaluri proprii;
- Contul de profit şi pierdere, structurat în două secţiuni mari: rezultatul ordinar (din
exploatare şi din afara exploatării), şi rezultatul extraordinar;
- Note la situaţiile financiare;
- Raportul de gestiune;
- Declaraţia privind propunerea de repartizare a rezultatului.
De asemenea raportul financiar se publică în două limbi: japoneză şi engleză; şi se
întocmeşte în două valute: yeni şi dolari atât în conformitate cu standardele S.U.A. cât şi cu
cele japoneze.
Un aspect important este şi obligativitatea întreprinderilor de a calcula dividende de
două ori pe an, ianuarie şi iulie, raportarea financiară realizându-se de asemenea de două ori.
O ultimă particularitate este reprezentată de câteva diferenţe remarcate între standardele
nipone şi IFRS:

JAPONIA IFRS
1. Leasingul financiar, cu
excepţia celui care se Nu se capitalizează Se capitalizează
transferă dreptul de
proprietate către locatar

2. Contractele de construcţie Metoda terminării lucrărilor Gradul de avansare a lucrărilor

pentru care rezultatul
poate fi determinat

3. Stocurile Sunt evaluate la cost şi prin metoda Se evaluează la minimul dintre cost
LIFO şi valoarea realizabilă netă iar
metoda LIFO nu este permisă

4. Provizioanele Se pot constitui chiar dacă nu se Se constituie numai atunci cand se

naşte o obligaţie naşte o obligaţie
5. Fondul comercial Amortizat pe o durată de viaţă de Supus annual testului pentru
20 de ani depreciere
6. Elemente extraordinare Sunt definite în mod cuprinzător Nu sunt permise.

7
 8. Tentințe în evoluția contabilității japoneze

În 2001 sau pus bazele unui organism privat care să creeze un cadru conceptual şi să
emită standarde de contabilitate. Începând cu anul fiscal 2002 multe dintre caracteristicile
tradiţionale ale contabilităţii au fost abandonate, în ideea orientării către modelul contabil
internaţional.
Sintetizând trăsăturile contabilităţii japoneze, Christopher Nobes ajunge la următoarele
concluzii:
Influenţa trăsăturilor germane se manifestă prin:

 controlul guvernamental;
 caracterul inaccesibil al conturilor;
 formate uniforme pentru situaţiile financiare;
 predominanţa regulilor fiscale;
 aplicarea cu stricteţe a costurilor istorice;
 forma juridică predomină realitatea;
 rezerva legală (25%) etc.

Influenţa trăsăturilor americane se manifestă prin:

 reguli speciale pentru companiile cotate;

 prezenţa unor formate americane;
 informaţii privind fluxurile de trezorerie;
 amortizarea fondului comercial;
 metoda aleasă în contabilitate pentru evaluarea stocurilor trebuie să fie aceeaşi cu cea
aleasă pentru impozitare (sunt acceptate toate metodele de evaluare, dar, contrar
practicii americane, cea mai utilizată este CMP);
 utilizarea terminologiei contabile americane;
 publicarea „câştigului pe acţiune".

Trăsăturile proprii se referă la:

 utilizarea cursurilor de schimb istorice pentru anumite elemente monetare;

 exprimarea situaţiilor financiare în procente;
 forma specială de „audit statutar" (Statutory audit).

8
BIBLIOGRAFIE

1. “Contabilitate internaţională”, Neculai Tabara, Emil Horomnea, Mirela-Cristina Mircea

2. “Comparatie intre sistemul contabil japonez si standardele IFRS, English version 3.0. “–
Ernst & Young
3. http://eurlex.europa.eu
4. http://businessday.ro/03/2011/economia-japoniei-in-cifre