DREPTUL AFACERILOR

I.
Rezumat:
Denumirea de drept al afacerilor sugerează ideea că această ramură
a dreptului românesc reprezintă un ansamblu de norme juridice care
reglementează afacerile. Raportul juridic de drept al afacerilor
cuprinde următoarele elemente: părţile, conţinutul şi obiectul.
Părţile (subiectele raportului juridic) sunt persoanele fizice sau
juridice care sunt titularele drepturilor şi obligaţiilor civile,
conţinutul raportului juridic este format din totalitatea 20 drepturilor
subiective şi a obligaţiilor civile pe care le au părţile iar obiectul
raportului juridic constă în conduita părţilor, adică în acţiunile ori
inacţiunile la care sunt îndreptăţite sau sunt obligate părţile. Dreptul
afacerilor se apropie prin obiectul său de reglementare de alte
ramuri de drept dar în acelaşi timp se diferenţiază de acestea.
Identificăm foarte multe asemănări cu dreptul comercial, dreptul
civil şi dreptul internaţional al afacerilor.
1. Precizaţi noţiunea de drept al afacerilor.
Un ansamblu de norme juridice care reglementează relațiile
sociale patrimoniale și personal-nepatrimoniale care apar între
persoane în legătură cu desfășurarea activității de întreprinzător,
precum și relațiile care apar în cazul intervenției statului în această
activitate. Denumirea de drept al afacerilor sugerează ideea că
această ramură a dreptului românesc reprezintă un ansamblu de
norme juridice care reglementează afacerile. Prin normă juridică se
înțelege o regulă de conduită generală și impersonală stabilită sau
recunoscută de stat care exprimă voința forței sociale ce deține
puterea și a cărei respectare este asigurată prin forța de coerciție
(constrângere) a statului.
2. Arătaţi obiectul dreptului afacerilor.
Obiectul dreptului afacerilor este reprezentat de trei
categorii de relații sociale:
a.Relațiile aferente dobandirii, menținerii și încetării de
întreprinzător, inclusiv relațiile corporative.
b.Relațiile care apar între intreprinzatori în legătură cu desfășurarea
activității economice aducătoare de profit.
c.Relațiile dintre intreprinzatori si autoritățile publice. Statul
reglementează activitatea intreprinzatorilor prin norme juridice
imperative punand in sarcina lor un șir de obligații.
3. Care sunt raporturile juridice de drept public dintre
autorităţile publice şi întreprinzător.
a.Raporturi care apar în legatura cu inmatricularea intreprinzatorului
în registrul comerțului și efectuarea de modificări în acest registru.
b.Raporturi care apar în legătură cu încălcarea regulilor concurenței.
c.Raporturi care apar în legătură cu obținerea de licențe pentru
unele genuri de activitate.
d.Raporturi care apar în legătură cu insolvabilitatea
intreprinzatorului.
e.Raporturi care apar în legătură cu tinerea corecta a evidenței
contabile de către întreprinzător.
4. Prin ce trăsături se diferenţiază capacitatea de folosinţă a
persoanei juridice de capacitatea de folosinţă a persoanei fizice.
Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice cuprinde
aptitudinea generală şi abstractă de a avea toate acele drepturi şi
obligaţii civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit
legii, nu pot aparţine decât persoanei fizice. Capacitatea de folosinţă
a persoanei juridice se sfârşeşte odată cu desfiinţarea acesteia.
Desfiinţarea persoanei juridice poate avea loc printr-unul dintre
următoarele moduri: constatarea ori declararea nulităţii actului de
constituire, fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau
desfiinţare printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de
lege. Capacitatea de folosinţă este recunoscută tuturor
persoanelor.Ea încetează în momentul decesului sau în momentul
rămânerii definitive a hotărârii de declarare judecătorească a morţii
(în situaţia în care moartea biologică a persoanei nu poate fi
constatată).
5. Realizaţi delimitarea dreptului afacerilor de dreptul civil.
Dispoziţiile Codului Civil se aplică şi raporturilor dintre
profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte
subiecte de drept civil. Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care
exploatează o întreprindere. Dreptul afacerilor se sprijină pe pilonii
dreptului civil: teoria generală a obligaţiilor, patrimoniul, persoana
juridică şi bunurile. Totodată, cuprinde însă şi norme care
reglementează instituţii specifice: actele de comerţ, societăţile
comerciale, titlurile de credit, procedura insolvenţei, norme ale
căror câmp de aplicare nu este întotdeauna identic cu cel al
dreptului civil.
II.
Rezumat:
Comercianții sunt acele persoane care desfășoară activități
economice cu titlul profesional în vederea obținerii unui profit.
Aceştia au următoarele obligaţii profesionale: publicitatea în
registrul comerțului, organizarea și ținerea contabilității a activității
comerciale şi exercitarea comerțului în limitele concurenței loiale.
Orice activitate comercială implică utilizarea unor bunuri şi drepturi
adecvate operaţiunilor respective. Elementele fondului de comerţ
sunt corporale (imobilul în care se exercită comerţul, maşini, unelte,
instalaţii, mărfurile şi ambalajele împreună cu dotările care sunt
destinate să le păstreze sau să le prezinte, inclusiv mobilierul,
materiile prime) şi incorporale (drepturile asupra numelui
comercial, asupra emblemei sau a altor semne distinctive, drepturile
asupra mărcilor de fabrică, de comerţ şi de serviciu, asupra
brevetelor de invenţii, a denumirilor de origine, a indicaţiilor de
provenienţă, clientela şi vadul comercial; drepturile de autor).
1. Cum se realizează înmatricularea unei societăţi comerciale?
Cererea de înmatriculare a unei societăți comerciale va fi semnată
de cel puțin un administrator sau după caz de reprezentantul
acestuia în condițiile legii de oricare dintre asociați. Înființarea în
România a unei sucursale sau filiale de către un comerciant care are
sediul principal în străinătate este supusă tuturor condițiilor
referitoare la înmatricularea, menționarea și publicarea actelor și
faptelor cerute pentru comercianții din țară. La înmatriculare,
solicitanților li se eliberează certificat de înregistrare conținând
numărul de ordine în Registrul Comerțului, codul unic de
înregistrare atribuit de către Ministerul Finanțelor Publice (CUI). La
înregistrarea modificărilor actului constitutiv se eliberează
certificatul de înscriere de menţiuni, însoţit de încheierea
judecătorului delegat, precum şi alte acte prevăzute de lege.
Termenul de eliberare a certificatului de înregistrare și a
certificatului de înscriere de mențiuni este de 3 zile lucrătoare de la
data înregistrării cererii, dacă persoana competentă să soluționeze
cererile de înregistrare nu dispune altfel, pentru completarea
documentației.
2. Definiţi fondul de comerţ.
Ansamblul bunurilor mobile și imobile, corporale și incorporale pe
care comerciantul le afectează desfășurării activității comerciale, în
scopul atragerii clientelei și al obținerii de profit.
3. Prezentaţi elementele necorporale ale fondului de comerţ.
Drepturile asupra numelui comercial (firma), asupra emblemei sau
a altor semne distinctive, drepturile asupra mărcilor de fabrică, de
comerţ şi de serviciu, asupra brevetelor de invenţii, a denumirilor de
origine, a indicaţiilor de provenienţă; drepturile asupra contractelor
de locaţiune pentru spaţiile destinate activităţii de comerţ; clientela
şi vadul comercial; drepturile de autor etc.
4. Care sunt obligaţiile ce le revin comercianţilor privind
evidenţa activităţii comerciale?
Obligațiile care le revin comercianților privind evidența
activității comerciale sunt stabilite de Legea nr. 82/1991 privind
contabilitatea cu modificările și completările ulterioare. Registrele
de contabilitate reprezintă principalul instrument de cunoaștere,
gestiune și control al patrimoniului comerciantului și al rezultatelor
obținute în activitatea comercială. Registrele de contabilitate
obligatorii sunt:
1) Registrul Jurnal;
2) Registrul Inventar;
3) Cartea Mare.
Întocmirea, editarea și păstrarea Registrelor de contabilitate se face
conform normelor elaborate de Ministerul Finanțelor Publice.
Totodată aceste registre pot fi folosite ca mijloace de probă în
litigiile dintre comercianți în ceea ce privește raporturile
comerciale. De asemenea prin intermediul acestor registre se poate
exercita un control asupra corectitudinii activității comercianților,
iar organele fiscale stabilesc pe baza înregistrărilor contabile
obligațiile fiscale ale comercianților. Răspunderea pentru tinerea și
organizării contabilitatii revine administratorului care are obligația
gestionarii patrimoniului iar în cazul în care contabilitatea nu se ține
de o persoana autorizata, răspunderea revine comerciantului.
Contabilitatea se mai poate tine și de alte persoane juridice
specializate în acest domeniu.
5. Care sunt elementele definitorii ale firmei ca element al
fondului de comerţ?
Firma este un element incorporal al fondului de comerț și
este definită ca numele sau, după caz, denumirea sub care un
comerciant își exercită comerțul și sub care semnează.
- este un “atribut de identificare” a comerciantului,
- trebuie să aibă caracter de “noutate”, mai exact, să se deosebească
de celelalte firme existente, inclusiv de firmele folosite de
comercianții din sectorul public,
-trebuie să fie disponibilă, adică nu trebuie să fie deja înscrisă în
Registrul Comerțului de către un alt comerciant și nu trebuie să
producă confuzie cu alte firme existente,
-Liceitatea firmei: conceptul de liceitate are semnificația că aceasta
trebuie să se deosebească de firmele utilizate de comercianții din
sectorul public,
-Firma trebuie să aibă conținutul stabilit de Legea 26/1990
republicată, adică un conținut diferențiat în raport de formă juridică
a societății sau de calitatea de comerciant.

III.
Rezumat :
Orice persoană fizică, cetăţean român sau cetăţean al unui alt stat
membru al Uniunii Europene ori al Spaţiului Economic European,
poate desfăşura activităţi economice pe teritoriul României, în
condiţiile prevăzute de lege sub forma Persoanelor Fizice
Autorizate, Întreprinderilor Individuale şi a Întreprinderilor
Familiale. Persoanele fizice au obligaţia să solicite înregistrarea în
registrul comerţului şi autorizarea funcţionării, Înainte de începerea
activităţii economice, ca persoane fizice autorizate, respectiv
întreprinzători persoane fizice titulari ai unei întreprinderi
individuale. De asemenea, reprezentantul întreprinderii familiale are
obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi
autorizarea funcţionării, înainte de începerea activităţii economice.
Aceste trei forme de exercitare a activităţii economice de către
persoanele fizice au un regim juridic propriu care se regăseşte în
Ordonanța de urgență nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților
economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile
individuale și întreprinderile familiale aprobată cu modificări prin
Legea nr. 182/2016.
1. Care sunt formele în care persoanele fizice îşi pot desfăşura
activităţile economice?
a) au împlinit vârsta de 18 ani, în cazul persoanelor fizice care
solicită autorizarea pentru desfăşurarea de activităţi economice
pentru comerciantul individual şi independent, ca persoane fizice
autorizate; ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi
individuale, şi al reprezentantului întreprinderii familiale, respectiv
vârsta de 16 ani, în cazul membrilor întreprinderii familiale;
b) nu au săvârşit fapte sancţionate de legile financiare, vamale şi
cele care privesc disciplina financiar-fiscală;
c) au un sediu profesional declarat legislaţiei în vigoare; d) declară
pe propria răspundere că îndeplinesc condiţiile de funcţionare
prevăzute de legislaţia specifică în domeniul sanitar,
sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi al protecţiei muncii.
2. Descrieţi regimul juridic al PFA.
- poate avea în obiectul de activitate cel mult 5 clase de activităţi
prevăzute de codul CAEN. În scopul exercitării activităţii pentru
care a fost autorizată,
-poate colabora cu alte persoane fizice autorizate ca PFA,
- poate desfăşura activităţile pentru care este autorizată, singură sau
împreună cu cel mult 3 persoane, angajate de aceasta, în calitate de
angajator, cu contract individual de muncă, încheiat şi înregistrat în
condiţiile legii,
- o persoană poate cumula calitatea de persoană fizică autorizată cu
cea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în
acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică
decât cel pentru care PFA este autorizată,
-PFA nu va fi considerată un angajat al unor terţe persoane cu care
colaborează potrivit art. 16 al OUG 44/2008, chiar dacă colaborarea
este exclusivă. PFA este asigurată în sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale şi are dreptul de a fi asigurată în
sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru
şomaj, în condiţiile prevăzute de lege. PFA îşi desfăşoară activitatea
folosind în principal forţa de muncă şi aptitudinile sale profesionale.
Ea nu poate cumula şi calitatea de întreprinzător persoană fizică
titular al unei întreprinderi individuale. PFA poate cere ulterior
schimbarea statutului juridic dobândit şi autorizarea ca
întreprinzător persoană fizică titular al unei întreprinderi
individuale, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare. PFA
răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă
acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul său,
iar în caz de insolvenţă, va fi supusă procedurii simplificate
prevăzute de Legea privind procedura insolvenţei. PFA îşi încetează
activitatea şi este radiată din registrul comerţului în următoarele
cazuri:
a) prin decesul titularului PFA;
b) prin voinţa titularului PFA;
c) în condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/19903 privind registrul
comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Cererea de radiere, însoţită de copia certificată pentru conformitate
cu originalul a actelor doveditoare, după caz, se depune la oficiul
registrului comerţului de pe lângă tribunalul unde îşi are sediul
profesional, de către orice persoană interesată.
3. Care sunt cazurile în care Întreprinderea familială îşi
încetează activitatea şi este radiată din registrul comerţului?
Întreprinderea familială îşi încetează activitatea şi este radiată
din registrul comerţului în următoarele cazuri:
a) mai mult de jumătate dintre membrii acesteia au decedat;
b) mai mult de jumătate dintre membrii întreprinderii cer încetarea
acesteia sau se retrag din întreprindere;
c) în condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare. Cererea de radiere, însoţită
de copia certificată pentru conformitate cu originalul a actelor
doveditoare, după caz, se depune la oficiul registrului comerţului de
pe lângă tribunalul unde îşi are sediul profesional, de către orice
persoană interesată.
4. Prezentaţi regimul juridic al Întreprinderii familiale.
Întreprinderea familială este constituită din doi sau mai mulţi
membri ai unei familii. Membrii unei întreprinderi familiale pot fi
simultan PFA sau titulari ai unor întreprinderi individuale. De
asemenea, aceştia pot cumula şi calitatea de salariat al unei terţe
persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt
domeniu de activitate economică decât cel în care şi-au organizat
întreprinderea familială.Întreprinderea familială nu poate angaja
terţe persoane cu contract de muncă. Întreprinderea familială se
constituie printr-un acord de constituire, încheiat de membrii
familiei în formă scrisă, ca o condiţie de validitate. Acordul de
constituire va stipula, sub sancţiunea nulităţii, datele de identificare
ale membrilor familiei şi ale reprezentantului desemnat din rândul
acestora, condiţiile participării, cota procentuală a fiecărui membru
la beneficii şi la pierderi, raporturile dintre membrii întreprinderii
familiale, condiţiile de retragere şi data întocmirii. Reprezentantul
desemnat prin acordul de constituire va gestiona interesele
întreprinderii familiale în temeiul unei procuri speciale, sub forma
unui înscris sub semnătură privată. Procura specială se semnează de
către toţi membrii întreprinderii care au capacitate de exerciţiu
deplină şi reprezentanţii legali ai celor cu capacitate de exerciţiu
restrânsă. În scopul exercitării activităţii pentru care a fost
autorizată, întreprinderea familială poate stabili relaţii contractuale,
în condiţiile legii, cu orice persoane fizice şi juridice, cu alte
întreprinderi familiale, cu întreprinderi individuale sau cu PFA,
pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi
schimbe statutul juridic dobândit. Întreprinderea familială nu are
patrimoniu propriu şi nu dobândeşte personalitate juridică prin
înregistrarea în registrul comerţului. Prin acordul de constituire a
întreprinderii familiale, membrii acesteia pot stipula constituirea
unui patrimoniu de afectaţiune. Membrii întreprinderii familiale
răspund solidar şi indivizibil pentru datoriile contractate de
reprezentant în exploatarea întreprinderii cu patrimoniul de
afectaţiune şi, în completare, cu întreg patrimoniul acestora,
corespunzător cotelor de participare. Actele prin care se dobândesc
bunuri pentru activitatea întreprinderii familiale se încheie de
reprezentant fără autorizarea prealabilă a membrilor, dacă valoarea
bunului cu privire la care se încheie actul nu depăşeşte 50% din
valoarea bunurilor care au fost afectate întreprinderii şi a sumelor de
bani aflate la dispoziţia întreprinderii la data actului. Bunurile
dobândite sunt coproprietatea membrilor în cotele de participare la
beneficii fiind incluse în patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a
fost constituit.
5. Care sunt cazurile în care Întreprinzătorul persoană fizică
titular al unei întreprinderi individuale îşi încetează activitatea
şi este radiată din registrul comerţului?
Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi
individuale îşi încetează activitatea şi este radiat din registrul
comerţului ca şi în cazul PFA. În cazul decesului, moştenitorii pot
continua întreprinderea, dacă îşi manifestă voinţa, printr-o declaraţie
autentică, în termen de 6 luni de la data dezbaterii succesiunii. Când
sunt mai mulţi moştenitori, aceştia îşi vor desemna un reprezentant,
în vederea continuării activităţii economice ca întreprindere
familială. Activitatea va putea fi continuată sub aceeaşi firmă, cu
obligaţia de menţionare în cuprinsul acelei firme a calităţii de
succesor.

IV.
Rezumat:
Denumirea de act constitutiv desemnează atât înscrisul unic, cât şi
contractul de societate şi/sau statutul societăţii. În funcţie de tipul de
societate actul constitutiv cuprinde anumite elemente obligatorii.
Când actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege ori
cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă a legii
sau când nu s-a îndeplinit o cerinţă legală pentru constituirea
societăţii, judecătorul delegat, din oficiu sau la cererea oricăror
persoane care formulează o cerere de intervenţie, va respinge, prin
încheiere, motivat, cererea de înmatriculare, în afară de cazul în
care asociaţii înlătură asemenea neregularităţi. Pe lângă procedura
obișnuită, (constituire simultană), comună tuturor formelor juridice
de societate reglementate de lege, în practică se realizează şi
procedura constituirii societăţilor prin subscripţie publică
(cunoscută în doctrină și sub denumirea de constituire continuată)
care este proprie societăţilor pe acţiuni justificată de nevoia
asigurării unei capitalizări masive a societății,
1. Enumeraţi tipurile de societăţi care se pot înfiinţa în
România.
Tipurile de societăți care se pot înființa în România sunt:
a)societate în nume colectiv,
b)societate în comandita simpla,
c)societate pe acțiuni,
d)societate în comandita pe acțiuni,
e)societate cu răspundere limitata.

2. Care sunt elementele actului constitutiv al societăţii în nume

colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată?
Actul constitutiv al societăţii în nume colectiv, în comandită
simplă sau cu răspundere limitată va cuprinde:
a) datele de identificare a asociaţilor; la societatea în comandită
simplă se vor arăta şi asociaţii comanditaţi;
b) forma, denumirea şi sediul social;
c) obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a
activităţii principale;
d) capitalul social, cu menţionarea aportului fiecărui asociat, în
numerar sau în natură, valoarea aportului în natură şi modul
evaluării. La societăţile cu răspundere limitată se vor preciza
numărul şi valoarea nominală a părţilor sociale, precum şi numărul
părţilor sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul său;
e) asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau
administratorii neasociaţi, datele lor de identificare, puterile ce li
s-au conferit şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat;
( în cazul societăţilor cu răspundere limitată, dacă sunt numiţi
cenzori sau auditor financiar, datele de identificare ale primilor
cenzori, respectiv ale primului auditor financiar);
 f) partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi;
g) sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte
asemenea unităţi fără personalitate juridică - atunci când se
înfiinţează o dată cu societatea, sau condiţiile pentru înfiinţarea lor
ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare;
h) durata societăţii;
i) modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.
3. Care sunt elementele actului constitutiv al societăţii pe acţiuni
sau în comandită pe acţiuni?
Actul constitutiv al societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni
va cuprinde:
a) datele de identificare a fondatorilor; la societatea în comandită pe
acţiuni vor fi menţionaţi şi asociaţii comanditaţi;
b) forma, denumirea şi sediul social;
c) obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a
activităţii principale;
d) capitalul social subscris şi cel vărsat şi, în cazul în care
societatea are un capital autorizat, cuantumul acestuia;
e) natura şi valoarea bunurilor constituite ca aport în natură,
numărul de acţiuni acordate pentru acestea şi numele sau, după caz,
denumirea persoanei care le-a adus ca aport;
f) numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, cu specificarea dacă
sunt nominative sau la purtător;( dacă sunt mai multe categorii de
acţiuni, numărul, valoarea nominală şi drepturile conferite fiecărei
categorii de acţiuni; orice restricţie cu privire la transferul de
acţiuni);
g) datele de identificare a primilor membri ai consiliului de
administraţie, respectiv a primilor membri ai consiliului de
supraveghere; ( puterile conferite administratorilor şi, după caz,
directorilor, şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat);
h) datele de identificare a primilor cenzori sau a primului auditor
financiar;
 i) clauze privind conducerea, administrarea, funcţionarea şi
controlul gestiunii societăţii de către organele statutare, numărul
membrilor consiliului de administraţie sau modul de stabilire a
acestui număr; j) durata societăţii;
k) modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor;
l) sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte
asemenea unităţi fără personalitate juridică, atunci când se
înfiinţează o dată cu societatea, sau condiţiile pentru înfiinţarea lor
ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare;
m) orice avantaj special acordat, în momentul înfiinţării societăţii
sau până în momentul în care societatea este autorizată să îşi
înceapă activitatea, oricărei persoane care a participat la constituirea
societăţii ori la tranzacţii conducând la acordarea autorizaţiei în
cauză, precum şi identitatea beneficiarilor unor astfel de avantaje;
n) numărul acţiunilor comanditarilor în societatea în comandită pe
acţiuni;
o) cuantumul total sau cel puţin estimativ al tuturor cheltuielilor
pentru constituire;
p) modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.
4. Descrieţi procedura de constituire a societăţilor pe acţiuni
prin subscripţie publică.
Procedura de constituire a societatii pe actiuni prin subscriptie
publica parcurge urmatoarele etape:
a) emiterea prospectului de emisiune, adică a ofertei adresate
publicului, în general, de a subscrie acțiuni la viitoarea societate
comercială,
b) depunerea prospectului de emisiune la oficiul registrului
comerțului,
c) subscrierea acțiunilor, etapă în care persoanele interesate de
oferta lansată prin prospect, vor putea subscrie acțiuni ale viitoarei
societăți,
d) convocarea adunării constitutive;
e) După autentificarea actelor constitutive, formalitățile procedurale
devin identice cu cele urmate în cazul constituirii simultane.
5. În ce condiţii poate fi declarată nulitatea unei societăţi
înmatriculate în registrul comerţului?
Nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului
poate fi declarată de tribunal numai atunci când:
a) lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică
atunci când legea impune acest lucru;
b) toţi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data
constituirii societăţii;
c) obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii
publice;
d) lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a
societăţii;
e) lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a
societăţii; f) actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii,
obiectul său de activitate, aporturile asociaţilor sau capitalul social
subscris;
g) s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim,
subscris şi vărsat;
h) nu s-a respectat numărul minim de asociaţi, prevăzut de lege.
Nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei, invocată în
cererea de anulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în
fond la tribunal. Pe data la care hotărârea judecătorească de
declarare a nulităţii a devenit irevocabilă, societatea încetează fără
efect retroactiv şi intră în lichidare. Dispoziţiile legale privind
lichidarea societăţilor ca urmare a dizolvării se aplică în mod
corespunzător. Prin hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii
se vor numi şi lichidatorii societăţii. Tribunalul va comunica
hotărârea judecătorească oficiului registrului comerţului, care, după
menţionare, o va trimite Monitorului Oficial al României spre
publicare în Partea a IV-a, în extras. Asociaţii răspund pentru
obligaţiile sociale până la acoperirea acestora în conformitate cu
prevederile legii. Declararea nulităţii societăţii nu aduce atingere
actelor încheiate în numele său. Nici societatea şi nici asociaţii nu
pot opune terţilor de bună-credinţă nulitatea societăţii.

V.
Rezumat:
Societatea în nume colectiv reprezintă acel tip de societate
constituită prin asocierea, pe baza deplinei încrederi, a două sau mai
multor persoane, care pun în comun mai multe bunuri, pentru a
desfăşura o activitate comercială, în scopul împărţirii beneficiilor
rezultate şi în care asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru
obligaţiile societăţii. Societatea în comandită simplă este definită ca
o societate constituită prin asociere, pe baza deplinei încrederi, a
două sau mai multor persoane, care pun în comun anumite bunuri,
pentru a desfăşura o activitate comercială, în scopul împărţirii
beneficiilor, şi care răspund pentru obligaţiile sociale, după caz,
nelimitat şi solidar (asociaţii comanditaţi), sau în limita aportului lor
(asociaţii comanditari). Aşadar cele două tipuri de societăţi se
aseamănă foarte mult sub aspectul funcţionării lor.
1. Descrieţi regimul juridic al dividendelor.
Cota-parte din profit ce se plătește fiecărui asociat constituie
dividend. Dividendele se distribuie asociaților proporțional cu cota
de participare la capitalul social vărsat, opțional trimestrial pe baza
situațiilor financiare interimare și anuale, după regularizarea
efectuata prin situațiile financiare anuale, dacă prin actul constitutiv
nu se prevede altfel. Acestea se pot plăti în mod opțional trimestrial
în termenul stabilit de AGA. Nu se vor putea distribui dividende
decât din profituri determinate potrivit legii. Dividendele plătite
contrar dispoziţiilor legale se restituie. Dreptul la acţiunea de
restituire a dividendelor, plătite contrar prevederilor legale, se
prescrie în termen de 3 ani de la data distribuirii lor. Dividendele
care se cuvin după data transmiterii acţiunilor aparţin cesionarului,
în afară de cazul în care părţile au convenit altfel.
2. Cu ce majoritate se pot alege şi revoca administratorii în
Societăţile în nume colectiv?
Asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului
social pot alege unul sau mai mulţi administratori dintre ei,
fixându-le puterile, durata însărcinării şi eventuala lor remuneraţie,
afară numai dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel. Cu
aceeaşi majoritate asociaţii pot decide asupra revocării
administratorilor sau asupra limitării puterilor lor, afară de cazul în
care administratorii au fost numiţi prin actul constitutiv.
3. Cărei categorii de asociaţi revine responsabilitatea pentru
operaţiunile societăţii în comandită simplă?
Regimul juridic specific funcţionării societăţilor comerciale în
comandită simplă este direct influenţat de specificul acestei forme
de societate, care îmbină două categorii de asociaţi: asociaţii
comanditari şi asociaţi comanditaţi. În aceste condiţii
responsabilitatea pentru operaţiunile societăţii revin, în principiu,
asociaţilor comanditaţi.
4. Enumeraţi drepturile care li se recunosc prin lege asociaţilor
comanditari.
Prin lege, comanditarului i se recunosc următoarele drepturi:
- să îndeplinească servicii în administrarea internă a societăţii.
Având în vedere faptul că nu poate fi administrator decât un asociat
comanditat, rezultă că serviciile pe care le-ar putea face un asociat
comanditar în administrarea internă a societăţii, ar avea caracterul
unor servicii cu titlu gratuit. De asemenea, nimic nu împiedică un
comanditar să fie angajat al societăţii.
- să realizeze acte de supraveghere;
- să participe la numirea şi revocarea administratorilor;
- să acorde, în limitele actului constitutiv autorizarea
administratorilor pentru operaţiuni ce depăşesc puterile lor;
- să solicite actele societăţii din care să rezulte situaţia financiară a
societăţii;
 - să supună controlului exactitatea datelor înscrise în actele
societăţii (bilanţ şi cont de profit şi pierderi).
5. Prezentaţi succint regulile de funcţionare a societăţilor în
nume colectiv.
Societatea în nume colectiv reprezintă acel tip de societate
constituită prin asocierea, pe baza deplinei încrederi, a două sau mai
multor persoane, care pun în comun mai multe bunuri, pentru a
desfăşura o activitate comercială, în scopul împărţirii beneficiilor
rezultate şi în care asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru
obligaţiile societăţii.

VI.
Sa ne reamintim:
Societatea pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere
limitată se constituie prin contract de societate şi statut. Societatea
cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al
unei singure persoane. În acest caz se întocmeşte numai statutul.
Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui
înscris unic, denumit act constitutiv. Administrarea societăţii în
comandită pe acţiuni este încredinţată unuia sau mai multor asociaţi
comanditaţi. Asociaţii comanditaţi, răspund nelimitat şi solidar
pentru datoriile societăţii lor fiindu-le aplicabile interdicţiile
specifice asociaţilor din societăţile în nume colectiv. Comanditarilor
le vor fi aplicabile dispoziţiile specifice comanditarilor din
societatea în comandită simplă. În societatea în comandită pe
acţiuni, administratorii vor putea fi revocaţi de adunarea generală a
acţionarilor, printr-o hotărâre luată cu majoritatea stabilită pentru
adunările extraordinare. Adunarea generală, cu aceeaşi majoritate,
alege altă persoană în locul administratorului revocat, decedat sau
care a încetat exercitarea mandatului său. Numirea trebuie aprobată
şi de ceilalţi administratori, dacă sunt mai mulţi. Noul administrator
devine asociat comanditat. Administratorul revocat rămâne
răspunzător nelimitat faţă de terţi pentru obligaţiile pe care le-a
contractat în timpul administraţiei sale, putând însă exercita acţiune
în regres împotriva societăţii. Asociaţii comanditaţi, care sunt
administratori, nu pot lua parte la deliberările adunărilor generale
pentru alegerea cenzorilor sau, după caz, a auditorului financiar,
chiar dacă posedă acţiuni ale societăţii. Reglementările referitoare la
cenzorii din societăţile pe acţiuni sînt perfect aplicabile şi pentru
societăţile în comandită pe acţiuni.

Rezumat:
Societăţile de capitaluri se constituie într-un număr mare de
persoane, impus în principal de nevoile capitalului social, fără să
prezinte interes calităţile personale ale asociaţilor. Elementul
esenţial al acestor societăţi îl reprezintă cota de capital deţinută de
asociat (intuitu pecuniae). Sunt societăţi de capitaluri: societatea pe
acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni. Societatea cu
răspundere limitată, formă de societate hibridă între societăţile de
persoane şi cele de capitaluri, caracterizată prin răspunderea
asociaţilor numai până la concurenţa capitalului social subscris.
Funcţionarea acestor tipuri de societăţi prezintă multe asemănări dar
şi deosebiri care sunt descrise în unitatea de învăţare 6. Spre
exemplu în cazul Societăţilor în Comandită pe Acţiuni se aplică
regulile de la Societatea pe acţiuni, cu excepţia celor referitoare la
sistemul dualist de administrare.
1. Care sunt categoriile de acţiuni emise de Societăţile pe
acţiuni?
În funcție de modul de transmitere, acțiunile pot fi:
-acțiuni nominative- cuprinsul titlurilor de valoare se stabilește
titularului dreptului asupra acelei actiuni,
- acţiuni la purtător – adică acele acţiuni pentru care simpla deţinere
materială reprezintă dreptul asupra acţiunii;
În afara acestor acţiuni, considerate a fi acţiuni ordinare, există şi
acţiuni specifice, respectiv acţiunile preferenţiale sau prioritare.
2. Enumeraţi registrele pe care societăţile pe acţiuni trebuie să
le ţină.
În afară de evidenţele prevăzute de lege, societăţile pe acţiuni
trebuie să ţină:
a) un registru al acţionarilor care să arate, după caz, numele şi
prenumele, codul numeric personal, denumirea, domiciliul sau
sediul acţionarilor cu acţiuni nominative, precum şi vărsămintele
făcute în contul acţiunilor. Evidenţa acţiunilor tranzacţionate pe o
piaţă reglementată/sistem alternativ de tranzacţionare se realizează
cu respectarea legislaţiei specifice pieţei de capital;
b) un registru al şedinţelor şi deliberărilor adunărilor generale;
c) un registru al şedinţelor şi deliberărilor consiliului de
administraţie, respectiv ale directoratului şi consiliului de
supraveghere;
d) abrogat;
e) un registru al deliberărilor şi constatărilor făcute de cenzori şi,
după caz, de auditori interni, în exercitarea mandatului lor;
f) un registru al obligaţiunilor, care să arate totalul obligaţiunilor
emise şi al celor rambursate, precum şi numele şi prenumele,
denumirea, domiciliul sau sediul titularilor, când ele sunt
nominative. Evidenţa obligaţiunilor emise în formă dematerializată
şi tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau printr-un sistem
alternativ de tranzacţionare va fi ţinută conform legislaţiei specifice
pieţei de capital;
g) orice alte registre prevăzute de acte normative speciale.
3. Prezentaţi regulile de funcţionare a Societăţilor în comandită
pe acţiuni.
Pentru Societăţile în Comandită pe Acţiuni se aplică regulile
de la Societatea pe acţiuni, cu excepţia celor referitoare la sistemul
dualist de administrare. Societatea pe acţiuni, în comandită pe
acţiuni sau cu răspundere limitată se constituie prin contract de
societate şi statut. Societatea cu răspundere limitată se poate
constitui şi prin actul de voinţă al unei singure persoane. În acest
caz se întocmeşte numai statutul. Contractul de societate şi statutul
pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv.
Administrarea societăţii în comandită pe acţiuni este încredinţată
unuia sau mai multor asociaţi comanditaţi. Asociaţii comanditaţi,
răspund nelimitat şi solidar pentru datoriile societăţii lor fiindu-le
aplicabile interdicţiile specifice asociaţilor din societăţile în nume
colectiv. Comanditarilor le vor fi aplicabile dispoziţiile specifice
comanditarilor din societatea în comandită simplă. În societatea în
comandită pe acţiuni, administratorii vor putea fi revocaţi de
adunarea generală a acţionarilor, printr-o hotărâre luată cu
majoritatea stabilită pentru adunările extraordinare. Adunarea
generală, cu aceeaşi majoritate, alege altă persoană în locul
administratorului revocat, decedat sau care a încetat exercitarea
mandatului său. Numirea trebuie aprobată şi de ceilalţi
administratori, dacă sunt mai mulţi. Noul administrator devine
asociat comanditat. Administratorul revocat rămâne răspunzător
nelimitat faţă de terţi pentru obligaţiile pe care le-a contractat în
timpul administraţiei sale, putând însă exercita acţiune în regres
împotriva societăţii. Asociaţii comanditaţi, care sunt administratori,
nu pot lua parte la deliberările adunărilor generale pentru alegerea
cenzorilor sau, după caz, a auditorului financiar, chiar dacă posedă
acţiuni ale societăţii. Reglementările referitoare la cenzorii din
societăţile pe acţiuni sînt perfect aplicabile şi pentru societăţile în
comandită pe acţiuni.
4. Pentru care fapte administratorii sunt solidar răspunzători
faţă de societate în Societatea pe acţiuni.
Administratorii sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor
obligaţiilor, potrivit prevederilor legale. Administratorii sunt solidar
răspunzători faţă de societate pentru:
a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi;
b) existenţa reală a dividendelor plătite;
c) existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere;
d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;
 e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv
le impun.
Acţiunea în răspundere împotriva administratorilor aparţine şi
creditorilor societăţii, care o vor putea exercita numai în caz de
deschidere a procedurii reglementate de Legea 85/2014 privind
Insolvenţa. Administratorii răspund faţă de societate pentru
prejudiciile cauzate prin actele îndeplinite de directori sau de
personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi produs dacă ei ar fi
exercitat supravegherea impusă de îndatoririle funcţiei lor.
Administratorii sunt solidar răspunzători cu predecesorii lor
imediaţi dacă, având cunoştinţă de neregulile săvârşite de aceştia,
nu le comunică cenzorilor sau, după caz, auditorilor interni şi
auditorului financiar.
5. Enumeraţi atribuţiile principale ale Consiliului de
supraveghere în cadrul sistemului dualist de administrare a
Societăţilor pe acţiuni.
Consiliul de supraveghere reprezintă societatea în raporturile
cu directoratul. Directoratul înregistrează la registrul comerţului
numele membrilor săi, menţionând dacă ei acţionează împreună sau
separat. Aceştia vor depune la registrul comerţului specimene de
semnătură. Consiliul de supraveghere poate solicita directoratului
orice informaţii pe care le consideră necesare pentru exercitarea
atribuţiilor sale de control şi poate efectua verificări şi investigaţii
corespunzătoare. Fiecare membru al consiliului de supraveghere are
acces la informaţiile transmise consiliului. Consiliul de
supraveghere are următoarele atribuţii principale:
a) exercită controlul permanent asupra conducerii societăţii de către
directorat;
b) numeşte şi revocă membrii directoratului;
c) verifică conformitatea cu legea, cu actul constitutiv şi cu
hotărârile adunării generale a operaţiunilor de conducere a
societăţii;
 d) raportează cel puţin o dată pe an adunării generale a acţionarilor
cu privire la activitatea de supraveghere desfăşurată.
În cazuri excepţionale, când interesul societăţii o cere, consiliul de
supraveghere poate convoca adunarea generală a acţionarilor.
Consiliului de supraveghere nu îi pot fi transferate atribuţii de
conducere a societăţii. Cu toate acestea, în actul constitutiv se poate
prevedea că anumite tipuri de operaţiuni nu pot fi efectuate decât cu
acordul consiliului.

VII.
Rezumat:
Actul constitutiv al societăţilor poate fi modificat prin hotărâre a
adunării generale ori a Consiliului de administraţie, respectiv
directoratului. După fiecare modificare a actului constitutiv,
administratorii, respectiv directoratul, vor depune la registrul
comerţului actul modificator şi textul complet al actului constitutiv,
actualizat cu toate modificările. Schimbarea formei societăţii,
prelungirea duratei ei sau alte modificări ale actului constitutiv al
societăţii nu atrag crearea unei persoane juridice noi. Din punct de
vedere juridic, fuziunea şi divizarea societăţilor sunt moduri de
reorganizare a acestora, fiind operaţiuni complexe care pot avea
toate cele trei efecte ale reorganizării şi anume: efectul creator,
efectul modificator şi efectul extinctiv. Încetarea existenţei societăţii
impune dizolvarea acesteia. Dizolvarea societăţii intervine în
anumite situaţii prevăzute de lege punând capăt activităţii normale a
societăţii.
1. Prezentaţi cazurile de excludere a asociaţilor în cazul
Societăţii cu răspundere limitată.
Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită
simplă, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată:
a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a
obligat;
 b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a
devenit legalmente incapabil;
c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în
administraţie ori contravine dispoziţiilor art. 80 şi 82 din Legea
31/1990;
d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau
se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui
sau al altora. Excluderea se pronunţă prin hotărâre judecătorească la
cererea societăţii sau a oricărui asociat. Când excluderea se cere de
către un asociat, se vor cita societatea şi asociatul pârât. Hotărârea
irevocabilă de excludere se va depune, în termen de 15 zile, la
oficiul registrului comerţului pentru a fi înscrisă, iar dispozitivul
hotărârii se va publica la cererea societăţii în Monitorul Oficial al
României, Partea a IV-a.
2. Care sunt cazurile în care, la cererea oricărei persoane
interesate precum şi a Oficiului Naţional al Registrului
Comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii?
La cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului
Naţional al Registrului Comerţului, tribunalul va putea pronunţa
dizolvarea societăţii în cazurile în care:
a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot
întruni;
b) acţionarii/asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut ori
reşedinţa cunoscută;
c) nu mai sunt îndeplinite condiţiile referitoare la sediul social,
inclusiv ca urmare a expirării duratei actului care atestă dreptul de
folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social ori
transferului dreptului de folosinţă sau proprietate asupra spaţiului cu
destinaţie de sediu social;
d) a încetat activitatea societăţii sau nu a fost reluată activitatea
după perioada de inactivitate temporară, anunţată organelor fiscale
şi înscrisă în registrul comerţului, perioadă care nu poate depăşi 3
ani de la data înscrierii în registrul comerţului;
 e) societatea nu şi-a completat capitalul social, în condiţiile legii;
f) societatea nu şi-a depus situaţiile financiare anuale şi, după caz,
situaţiile financiare anuale consolidate, precum şi raportările
contabile la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice,
în termenul prevăzut de lege, dacă perioada de întârziere depăşeşte
60 de zile lucrătoare;
g) societatea nu şi-a depus la unităţile teritoriale ale Ministerului
Finanţelor Publice, în termenul prevăzut de lege, declaraţia că nu a
desfăşurat activitate de la constituire, dacă perioada de întârziere
depăşeşte 60 de zile lucrătoare. Hotărârea tribunalului prin care s-a
pronunţat dizolvarea se comunică societăţii, oficiului registrului
comerţului pentru înregistrarea menţiunii de dizolvare în registrul
comerţului, Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală - administraţia judeţeană a finanţelor
publice/administraţia finanţelor publice a sectorului, se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe pagina de internet
a Oficiului Naţional a Registrului Comerţului sau pe portalul de
servicii on-line al acestuia.
3. Definiţi fuziunea societăţilor.
Fuziunea este operațiunea prin care:
a)una sau mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare
si transfera totalitatea patrimoniului lor unei alte societăți în
schimbul repartizarii catre actionarii societății sau societăților
absorbite de acțiuni la societatea absorbantă și eventual a unei parti
în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acțiunilor
astfel repartizate,
b)mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare si
transfera totalitatea patrimoniului lor unei societati pe care o
constituie, în schimbul repartizarii catre actionarii lor de acțiuni la
societatea nou constituită și eventual al unei plăti în numerar de
maximum 10% din valoarea nominală a acțiunilor astfel repartizate
4. Enumeraţi modalităţile prin care capitalul social al unei
societăţi poate fi redus.
 Capitalul social poate fi redus prin:
a) micşorarea numărului de acţiuni sau părţi sociale;
b) reducerea valorii nominale a acţiunilor sau a părţilor sociale;
c) dobândirea propriilor acţiuni, urmată de anularea lor.
Capitalul social mai poate fi redus, atunci când reducerea nu este
motivată de pierderi, prin:
a) scutirea totală sau parţială a asociaţilor de vărsămintele datorate;
b) restituirea către acţionari a unei cote-părţi din aporturi,
proporţională cu reducerea capitalului social şi calculată egal pentru
fiecare acţiune sau parte socială;
c) alte procedee prevăzute de lege.
Reducerea capitalului social va putea fi făcută numai după trecerea
a două luni din ziua în care hotărârea a fost publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea a IV-a. Hotărârea va trebui să respecte
minimul de capital social, atunci când legea îl fixează, să arate
motivele pentru care se face reducerea şi procedeul ce va fi utilizat
pentru efectuarea ei.
5. Prezentaţi conţinutul proiectului de fuziune sau de divizare.
Administratorii societăţilor care urmează a participa la fuziune
sau la divizare vor întocmi un proiect de fuziune sau de divizare,
care va cuprinde:
a) forma, denumirea şi sediul social ale tuturor societăţilor
implicate în fuziune sau divizare;
b) fundamentarea şi condiţiile fuziunii sau ale divizării;
c) condiţiile alocării de acţiuni la societatea absorbantă sau la
societăţile beneficiare;
d) data de la care acţiunile sau părţile sociale prevăzute la lit. c) dau
deţinătorilor dreptul de a participa la beneficii şi orice condiţii
speciale care afectează acest drept;
e) rata de schimb a acţiunilor sau părţilor sociale şi cuantumul
eventualelor plăţi în numerar;
f) cuantumul primei de fuziune sau de divizare;
 g) drepturile conferite de către societatea absorbantă sau
beneficiară deţinătorilor de acţiuni care conferă drepturi speciale şi
celor care deţin alte valori mobiliare în afară de acţiuni sau măsurile
propuse în privinţa acestora;
h) orice avantaj special acordat experţilor la care se face referire la
art. 2433 şi membrilor organelor administrative sau de control ale
societăţilor implicate în fuziune sau în divizare;
i) data situaţiilor financiare ale societăţilor participante, care au fost
folosite pentru a se stabili condiţiile fuziunii sau ale divizării;
j) data de la care tranzacţiile societăţii absorbite sau divizate sunt
considerate din punct de vedere contabil ca aparţinând societăţii
absorbante sau uneia ori alteia dintre societăţile beneficiare;
k) în cazul divizării: - descrierea şi repartizarea exactă a activelor şi
pasivelor care urmează a fi transferate fiecăreia dintre societăţile
beneficiare; - repartizarea către acţionarii sau asociaţii societăţii
divizate de acţiuni, respectiv părţi sociale, la societăţile beneficiare
şi criteriul pe baza căruia se face repartizarea.

VIII.
Rezumat:
Lichidarea societății cuprinde acele operații de lichidare a
patrimoniului societății, care privesc plata creditorilor și împărțirea
soldului între asociați. În această fază, societatea continuă să își
păstreze personalitatea juridică, dar este subordonată cerințelor
lichidării. Lichidatorii pot fi persoane fizice sau persoane juridice.
Lichidatorii persoane fizice sau reprezentanţii permanenţi -
persoane fizice ale societăţii lichidatoare - trebuie să fie lichidatori
autorizaţi, în condiţiile legii. Lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi
administratorii, respectiv membrii directoratului. Creditorii
societăţii au dreptul de a exercita contra lichidatorilor acţiunile care
decurg din creanţele ajunse la termen, până la concurenţa bunurilor
existente în patrimoniul societăţii, şi numai după aceea de a se
îndrepta împotriva asociaţilor, pentru plata sumelor datorate din
valoarea acţiunilor subscrise sau din aceea a aporturilor la capitalul
social. Lichidarea societăţii trebuie terminată în cel mult un an de la
data înregistrării în registrul comerţului a menţiunii de dizolvare.
Pentru motive temeinice, la cererea lichidatorului, oficiul registrului
comerţului poate prelungi acest termen cu încă un an, dar nu mai
mult de două ori. Lichidarea nu liberează pe acţionari/asociaţi şi nu
împiedică deschiderea procedurii de insolvenţă a societăţii.
Lichidarea prezintă anumite particularităţi în funcţie de tipul de
societate supusă acestei proceduri.
1. Care sunt regulile obligatorii a fi respectate pentru lichidarea
şi repartizarea patrimoniului social al societăţilor, chiar dacă în
actul constitutiv se prevăd norme în acest scop,
Sunt obligatorii următoarele reguli reglementate prin Legea
31/1990:
a) până la preluarea funcţiei de către lichidatori, administratorii şi
directorii, respectiv membrii directoratului, continuă să-şi exercite
atribuţiile, cu excepţia celor prevăzute la art. 233 din Legea 31/1990
(privitoare la interdicţia de a mai întreprinde noi operaţiuni);
b) actul de numire a lichidatorilor, menţionând puterile conferite
acestora sau sentinţa care îi ţine locul, precum şi orice act ulterior
care ar aduce schimbări cu privire la persoana lor sau la puterile
conferite trebuie depuse, prin grija lichidatorilor, la oficiul
registrului comerţului, pentru a fi înscrise de îndată şi publicate în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
2. Descrieţi atribuţiile conferite lichidatorilor de reglementările
legale.
Lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane juridice.
Lichidatorii persoane fizice sau reprezentanţii permanenţi -
persoane fizice ale societăţii lichidatoare - trebuie să fie lichidatori
autorizaţi, în condiţiile legii. Lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi
administratorii, respectiv membrii directoratului. Lichidatorii sunt
datori, îndată după preluarea funcţiei, ca împreună cu directorii şi
administratorii, respectiv cu membrii directoratului societăţii, să
facă un inventar şi să încheie un bilanţ, care să constate situaţia
exactă a activului şi pasivului societăţii, şi să le semneze.
Lichidatorii sunt obligaţi să primească şi să păstreze patrimoniul
societăţii, registrele ce li s-au încredinţat de administratori, respectiv
de membrii directoratului, şi actele societăţii. De asemenea, aceştia
vor ţine un registru cu toate operaţiunile lichidării, în ordinea datei
lor. Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul sub controlul cenzorilor. În
cazul societăţilor pe acţiuni organizate potrivit sistemului dualist,
lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul sub controlul consiliului de
supraveghere. n afară de puterile conferite de asociaţi, cu aceeaşi
majoritate cerută pentru numirea lor, lichidatorii vor putea:
a) să stea în judecată în numele societăţii;
b) să execute şi să termine operaţiunile de comerţ referitoare la
lichidare;
c) să vândă, prin licitaţie publică, imobilele şi orice avere mobiliară
a societăţii;
d) să facă tranzacţii;
e) să lichideze şi să încaseze creanţele societăţii.
f) să contracteze obligaţii cambiale, să facă împrumuturi
neipotecare şi să îndeplinească orice alte acte necesare.
3. Prezentaţi particularităţile lichidării societăţilor în nume
colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată.
Numirea lichidatorilor în societăţile în nume colectiv, în
comandită simplă sau cu răspundere limitată va fi făcută de toţi
asociaţii, dacă în contractul de societate nu se prevede altfel. Dacă
nu se va putea întruni unanimitatea voturilor, numirea lichidatorilor
va fi făcută de instanţă, la cererea oricărui asociat ori administrator,
cu ascultarea tuturor asociaţilor şi administratorilor. Împotriva
sentinţei se poate declara numai apel de către asociaţi sau
administratori, în termen de 15 zile de la pronunţare. După
terminarea lichidării societăţii în nume colectiv, în comandită
simplă sau cu răspundere limitată, lichidatorii trebuie să
întocmească situaţia financiară şi să propună repartizarea activului
între asociaţi. Situaţia financiară semnată de către lichidatori se
înaintează spre a fi înregistrată şi publicată pe pagina de internet a
oficiului registrului comerţului. Asociatul nemulţumit poate face
opoziţie, în termen de 15 zile de la notificarea situaţiei financiare de
lichidare şi a proiectului de repartizare. Pentru soluţionarea
opoziţiei, problemele referitoare la lichidare vor fi separate de
acelea ale repartizării, faţă de care lichidatorii pot rămâne străini.
După expirarea termenului de 15 zile sau după ce hotărârea asupra
opoziţiei a rămas definitivă, situaţia financiară de lichidare şi
repartizare se consideră aprobată şi lichidatorii sunt liberaţi.
4. Prezentaţi particularităţile lichidării societăţilor pe acţiuni şi
în comandită pe acţiuni.
Numirea lichidatorilor în societăţile pe acţiuni şi în comandită
pe acţiuni se face de adunarea generală, care hotărăşte lichidarea,
dacă, prin actul constitutiv, nu se prevede altfel. Adunarea generală
hotărăşte cu majoritatea prevăzută pentru modificarea actului
constitutiv (majoritate de cel puţin două treimi din drepturile de vot
deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi dacă prin actul
constitutiv nu se prevede altfel)). În cazul în care majoritatea nu a
fost obţinută, numirea se face de tribunal, la cererea oricăruia dintre
administratori, respectiv dintre membrii directoratului, sau dintre
asociaţi, cu citarea societăţii şi a celor care au cerut-o. Hotărârea
este supusă numai apelului. Administratorii, respectiv membrii
directoratului, vor prezenta lichidatorilor o dare de seamă asupra
gestiunii, pentru timpul trecut de la ultima situaţie financiară
aprobată până la începerea lichidării. Lichidatorii au dreptul să
aprobe darea de seamă şi să facă sau să susţină eventualele
contestaţii cu privire la aceasta. În cazul în care unul sau mai mulţi
administratori, respectiv membri ai directoratului, sunt numiţi
lichidatori, darea de seamă asupra gestiunii administratorilor,
respectiv a directoratului, se va depune la oficiul registrului
comerţului şi se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea
a IV-a, împreună cu bilanţul final de lichidare. Când gestiunea trece
peste durata unui exerciţiu financiar, darea de seamă trebuie anexată
la prima situaţie financiară pe care lichidatorii o prezintă adunării
generale. Orice acţionar poate face opoziţie, în termen de 15 zile de
la publicare. Toate opoziţiile făcute vor fi conexate, pentru a fi
soluţionate printr-o singură sentinţă. Orice acţionar are dreptul să
intervină în instanţă, iar hotărârea va fi opozabilă şi acţionarilor
neintervenienţi. După terminarea lichidării, lichidatorii întocmesc
situaţia financiară finală, arătând partea ce se cuvine fiecărei acţiuni
din repartizarea activului societăţii, însoţită de raportul cenzorilor
sau, după caz, raportul auditorilor financiari. Situaţia financiară,
semnată de lichidatori, se va depune, pentru a fi menţionată, la
oficiul registrului comerţului şi se va publica în Monitorul Oficial al
României, Partea a IV-a. Orice acţionar poate face opoziţie, în
condiţiile legii. Dacă termenul de 15 zile a expirat fără a se face
opoziţie, situaţia financiară se consideră aprobată de toţi acţionarii,
iar lichidatorii sunt liberaţi, sub rezerva repartizării activului
societăţii. Independent de expirarea termenului, chitanţa de primire
a celei din urmă repartiţii ţine loc de aprobare a contului şi a
repartiţiei făcute fiecărui acţionar. Sumele cuvenite acţionarilor,
neîncasate în termen de două luni de la publicarea situaţiei
financiare, vor fi depuse la o bancă sau la una dintre unităţile
acesteia, cu arătarea numelui şi prenumelui acţionarului. Plata se va
face persoanei arătate. În cazul în care societatea aflată în lichidare
este în stare de insolvenţă, lichidatorul este obligat să ceară
deschiderea procedurii insolvenţei. În condiţiile legislaţiei
insolvenţei, creditorii vor putea cere deschiderea procedurii
insolvenţei faţă de societatea aflată în curs de lichidare. Constatând
îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legea insolvenţei,
judecătorulsindic va dispune deschiderea procedurii simplificate a
insolvenţei.
5. În ce termen trebuie terminată lichidarea societăţii şi pentru ce
perioadă poate fi prelungită pentru motive temeinice.
 Lichidarea societăţii trebuie terminată în cel mult un an de la
data înregistrării în registrul comerţului a menţiunii de dizolvare.
Pentru motive temeinice, la cererea lichidatorului, oficiul registrului
comerţului poate prelungi acest termen cu încă un an, dar nu mai
mult de două ori. Lichidarea nu liberează pe acţionari/asociaţi şi nu
împiedică deschiderea procedurii de insolvenţă a societăţii.
Lichidarea prezintă anumite particularităţi în funcţie de tipul de
societate supusă acestei proceduri. Test de autoevaluare

IX.
Rezumat:
Insolvența este acea stare a patrimoniului care se caracterizează
prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata
datoriilor certe lichide și exigibile. Actualmente valoarea-prag
pentru deschiderea procedurii insolvenței (cuantumul minim al
creanței, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a
procedurii de insolvență) este de 50.000 lei atât pentru creditori, cât
și pentru debitori, pentru creanțe de altă natură decât cele salariale,
iar pentru salariați este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.
Procedura insolvenţei, indiferent de formă, este declanşată prin
introducerea la tribunal a unei cereri fie de societatea debitoare, fie
de unul sau mai mulţi creditori, sau de orice alte persoane sau
instituţii prevăzute de lege. În principiu, societatea debitoare aflată
în stare de insolvenţă este obligată să solicite tribunalului
deschiderea procedurii insolvenţei în termen de maximum 30 de
zile fie de la apariţia stării de insolvenţă, fie din momentul în care
constată iminenţa stării de insolvenţă. Din momentul în care se
deschide procedura de insolvenţă se produc o serie de efecte
juridice, expres prevăzute de lege şi care privesc patrimoniul
societăţii debitoare. Societatea, aflată în stare de insolvenţă sau de
insolvenţă iminentă poate să ia parte în calitate de debitoare la
procedura generală, adică poate intra după perioada de observaţie
(cuprinsă între data deschiderii procedurii şi data confirmării
planului de reorganizare sau de faliment), succesiv, în procedura de
reorganizare judiciară şi în procedura de faliment sau separat, numai
în procedura reorganizării judiciare ori doar în procedura
falimentului.
1. Care sunt condiţiile de aplicare a procedurii insolvenţei?
Numai societatea debitoare îşi poate întemeia cererea de
deschidere a procedurii pe iminenţa insolvenţei şi poate susţine
această stare de fapt a patrimoniului cu mijloacele de probă admise
de lege. Societatea trebuie să fie sigură de iminenţa insolvenţei,
altfel, declanşarea prematură a procedurii atrage răspunderea
societăţii debitoare pentru prejudiciul creat şi mai mult, ar
compromite şansele reorganizării. Procedura insolventei este acea
procedura concursuala, colectiva si egalitara, prin care se urmareste
ca debitorul aflat în insolvență să-și achite datoriile față de creditorii
sai, cu acordarea, atunci cand este posibil, a șansei de redresare a
activității acestuia. Insolvența este acea stare a patrimoniului
debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor
bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
Datoriile ajunse la scadenţă nu mai pot fi plătite, fie din lipsa
fondurilor băneşti, fie din insuficienţa fondurilor de care dispune
societatea, fiind exclusă situaţia în care societatea debitoare refuză
să-şi execute obligaţiile, indiferent dacă acest refuz este întemeiat
sau nu. Valoare prag necesară admiterii cererii creditorului sau a
debitorului, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit
în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, în
cuantum de minim 50.000 lei, sau de 6 salarii medii brute pe
economie datorate fiecărui salariat care formulează o asemenea
cerere de deschidere a procedurii insolvenţei. Societatea debitoare
nu poate achita la scadenţă datoriile exigibile, cu disponibilităţile
băneşti pe care le are la dispoziţie, insolvenţa este iminentă.
2. Arătaţi deosebirea dintre insolvenţa şi insolvabilitatea
societăţii.
 Spre deosebire de insolvenţă, insolvabilitatea societăţii este o
stare de dezechilibru financiar al patrimoniului său, în care valoarea
elementelor pasive este mai mare decât valoarea elementelor active,
fără să poată constitui temei pentru declanşarea procedurii colective
a insolvenţei. În principiu, societatea, aflată în stare de insolvenţă
sau de insolvenţă iminentă poate să ia parte în calitate de debitoare
la procedura generală, adică poate intra după perioada de observaţie
(cuprinsă între data deschiderii procedurii şi data confirmării
planului de reorganizare sau de faliment), succesiv, în procedura de
reorganizare judiciară şi în procedura de faliment sau separat, numai
în procedura reorganizării judiciare ori doar în procedura
falimentului.
3. Arătaţi efectele deschiderii procedurii insolvenţei societăţilor.
Din momentul în care se deschide procedura de insolvenţă se
produc o serie de efecte juridice, expres prevăzute de lege şi care
privesc patrimoniul societăţii debitoare. Suspendarea tuturor
acţiunilor judiciare şi extrajudiciare privind realizarea creanțelor
asupra averii debitorului aflate pe rolul instanţelor, inclusiv
îndeplinirea măsurilor de executare silită dispuse asupra averii
societăţii debitoare pentru realizarea creanţelor, cum ar fi instituirea
unui sechestru asigurător, a căror valorificare urmează să aibă loc
numai în cadrul acestei proceduri, prin depunerea cererilor de
admitere a creanţelor. Suspendă curgerea termenului de prescripţie
asupra acţiunilor îndreptate împotriva societăţii debitoare,
îngheţarea oricăror accesorii a creanţelor anterioare acestei date.
Orice act încheiat de societatea debitoare după data deschiderii
procedurii, orice operaţiune sau plată este nulă, dacă nu este
autorizată de judecătorul-sindic sau avizată de administratorul
judiciar.
4. Care sunt primele măsuri în procedura insolvenţei
societăţilor.
Ca o primă măsură a procedurii insolvenţei,
administratorul judiciar desemnat de judecătorul-sindic face toate
demersurile necesare în vederea întocmirii tabelului creanţelor
împotriva averii debitorului, în care se vor menţiona: creditorii,
sumele datorate, prioritatea şi situaţia fiecărei creanţe. Va notifica
deschiderea procedurii de insolvenţă creditorilor societăţii
debitoare, Oficiului registrului comerţului unde este înregistrată
aceasta, pe care o publică într-un ziar de largă circulaţie şi în
Buletinul Procedurilor de Insolvență. După verificarea creanţelor, în
cazul în care acestea sunt admise vor fi trecute într-un tabel
preliminar al creanţelor, care va fi înregistrat la tribunal, publicat în
Buletinul Procedurilor de Insolvenţă şi care se va comunica
debitorului.Creanţele înscrise în tabel pot fi contestate de societatea
debitoare, de creditori şi de orice altă persoană interesată în termen
de 7 zile de la publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă a
tabelului preliminar . Se va definitiva tabelul creanţelor împotriva
averii societăţii debitoare, care va fi înregistrat la tribunal şi va fi
publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă.
5. Prezentaţi conţinutul reorganizării judiciare în cadrul
procedurii insolvenţei.
În ipoteza în care sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege,
în temeiul sentinţei de deschidere a procedurii generale, societatea
debitoare intră în etapa de reorganizare judiciară care are drept scop
esenţial salvgardarea societăţii debitoare şi achitarea datoriilor sale,
conform unui program de plată a creanţelor şi a unui ansamblu
complex de măsuri detaliate într-un plan de reorganizare, prin care
se urmăreşte continuarea activităţii de către societatea debitoare.
Întreaga procedură de reorganizare implică întocmirea, aprobarea,
confirmarea, implementarea şi respectarea planului de reorganizare,
care poate să prevadă: restructurarea operaţională şi/sau financiară a
societăţii debitoare; restructurarea corporativă prin modificarea
structurii de capital social; restrângerea activităţii prin lichidarea
parţială sau totală a activului din averea debitorului etc. Planul de
reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu
posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele
financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului
şi va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în
ceea ce priveşte modalitatea de selecţie, desemnare şi înlocuire a
administratorilor şi a directorilor. Reorganizarea judiciară a
societăţii debitoare se poate realiza şi prin fuziunea sau divizarea
societăţii, prin lichidarea unor bunuri sau prin distribuirea acestora
în contul creanţelor, către creditori, prin eşalonarea, scutirea de
dobânzi şi alte costuri, remiterea totală sau parţială de datorie,
modificarea sau stingerea garanţiilor reale.reorganizarea este
credibilă dacă planul prevede sursele de finanţare ale reorganizării,
fluxurile sale financiare şi demonstrează existenţa unor şanse reale
de realizare, de achitare a datoriile curente, rezultate din continuarea
procedurii, cât şi de achitare, conform programului de plăţi, a
datoriilor anterioare deschiderii procedurii.

X.
Să ne reamintim:
În ipoteza în care sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, în
temeiul sentinţei de deschidere a procedurii generale, societatea
debitoare intră în etapa de reorganizare judiciară care are drept scop
esenţial salvgardarea societăţii debitoare şi achitarea datoriilor sale,
conform unui program de plată a creanţelor şi a unui ansamblu
complex de măsuri detaliate într-un plan de reorganizare, prin care
se urmăreşte continuarea activităţii de către societatea debitoare.
Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate fi tras la
răspundere pentru exercitarea atribuțiilor cu reacredință sau gravă
neglijență. Există rea-credință atunci când administratorul
judiciar/lichidatorul judiciar încalcă normele de drept material ori
procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unui interes legitim.
Există gravă neglijență atunci când administratorul
judiciar/lichidatorul judiciar nu îndeplinește sau îndeplinește
defectuos o obligație legală și prin aceasta determină vătămarea
unui interes legitim . Conform dispoziţiilor legale administratorul
judiciar/lichidatorul judiciar poate fi tras la răspundere civilă,
penală, administrativă sau disciplinară pentru actele efectuate în
cursul procedurii, potrivit normelor de drept comun.
Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar care acționează cu
bună-credință, în limitele atribuțiilor prevăzute de lege și a
informațiilor disponibile, nu poate fi tras la răspundere pentru actele
procesuale efectuate ori pentru conținutul înscrisurilor întocmite în
cadrul procedurii.

Rezumat:
Prin procedura falimentului se înţelege procedura de insolvenţă
concursuală colectivă şi egalitară care se aplică debitorului în
vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind
urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Atunci când sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege,
judecătorul-sindic va decide, prin sentință sau, după caz, prin
încheiere, intrarea în faliment. Lichidatorul judiciar va trimite o
notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de
debitor/administratorul judiciar, ale căror creanțe s-au născut după
deschiderea procedurii, debitorului și registrului unde debitorul este
înmatriculat, pentru efectuarea mențiunii. Notificarea va fi
comunicată creditorilor cu cel puțin 10 zile înainte de împlinirea
termenului-limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a
creanțelor. Urmează efectuarea inventarierii averii debitorului,
lichidarea bunurilor din averea debitorilor şi distribuirea sumelor
realizate în urma lichidării.
1. Enumeraţi cazurile în care judecătorul-sindic va decide, prin
sentință sau, după caz, prin încheiere, intrarea în faliment a
societăţii. 21 Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire
a insolvenţei şi de insolvenţă, art. 182
Judecătorul-sindic va decide, prin sentință sau, după caz, prin
încheiere, intrarea în faliment în următoarele cazuri:
 a) debitorul și-a declarat intenția de a intra în procedura
simplificată;
b) debitorul nu și-a declarat intenția de reorganizare;
c) niciunul dintre celelalte subiecte de drept îndreptățite nu a
propus un plan de reorganizare sau niciunul dintre planurile propuse
nu a fost acceptat și confirmat;
d) debitorul și-a declarat intenția de reorganizare, dar nu a propus
un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost
acceptat și confirmat;
e) obligațiile de plată și celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite
în condițiile stipulate prin planul confirmat sau desfășurarea
activității debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi
averii sale;
f) a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se
propune, după caz, intrarea debitorului în faliment.
2. Care sunt măsurile dispuse de judecătorul-sindic prin
hotărârea prin care se decide intrarea în faliment?
Prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment,
judecătorul-sindic va pronunța dizolvarea debitorului persoană
juridică și va dispune:
a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
b) în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator judiciar
provizoriu, precum și stabilirea atribuțiilor și a onorariului acestuia,
în conformitate cu criteriile aprobate prin legea de organizare a
profesiei;
c) în cazul procedurii simplificate, confirmarea în calitate de
lichidator judiciar a administratorului judiciar, desemnat potrivit
prevederilor legii;
d) termenul maxim de la intrarea în faliment în cadrul procedurii
generale, de predare a gestiunii averii de la debitor/administratorul
judiciar către lichidator judiciar, împreună cu lista actelor și
operațiunilor efectuate după deschiderea procedurii;
 e) întocmirea de către administratorul judiciar și predarea către
lichidatorul judiciar, în termen de maximum 5 zile de la intrarea în
faliment, în cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzând
numele și adresele creditorilor și toate creanțele acestora la data
intrării în faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea
procedurii, a tabelului definitiv al creanțelor și a oricăror altor
tabele întocmite în procedură, a oricăror rapoarte de distribuție, a
listei actelor și operațiunilor efectuate după data deschiderii
procedurii. Această obligație revine administratorului special, cu
avizul administratorului judiciar, dacă, până la data deschiderii
procedurii falimentului, nu a fost ridicat dreptul de administrare;
f) notificarea intrării în faliment.
3. Cum se distribuie sumele obţinute ca urmare a valorificării
averii societăţii debitoare?
Fondurile obținute din vânzarea bunurilor și drepturilor
din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de cauze de
preferință, vor fi distribuite în următoarea ordine:
1. taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor
respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și
administrarea acestor bunuri, precum și cheltuielile avansate de
creditor în cadrul procedurii de executare silită, creanțele
furnizorilor de utilități născute ulterior deschiderii procedurii
precum şi remunerațiile datorate la data distribuirii persoanelor
angajate în interesul comun al tuturor creditorilor (administratorul
judiciar, avocaţi, experţi, lichidatorul judiciar);
2. creanțele creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferință
născute în timpul procedurii de insolvență. Aceste creanțe cuprind
capitalul, dobânzile, precum și alte accesorii, după caz;
3. creanțele creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferință,
cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările și penalitățile de
orice fel, inclusiv cheltuielile; În cazul în care sumele realizate din
vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a
respectivelor creanțe, creditorii vor avea, pentru diferență, creanțe
chirografare sau bugetare, după caz, care vor veni în concurs cu cele
cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute
la art. 161 din Legea nr. 85/2014. Dacă după plata sumelor arătate
mai sus rezultă o diferență în plus, aceasta va fi depusă, prin grija
lichidatorului judiciar, în contul averii debitorului.
4. Descrieţi procedura inventarierii averii debitorului în cadrul
insolvenţei.
Vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele,
birourile, corespondența comercială, arhiva, dispozitivele de stocare
și prelucrare a informației, contractele, mărfurile și orice alte bunuri
mobile aparținând averii debitorului. Nu vor fi puse sub sigilii:
a) obiectele care vor trebui valorificate de urgență pentru a se evita
deteriorarea lor materială sau pierderea din valoare;
b) registrele de contabilitate;
c) cambiile și alte titluri de valoare scadente sau care urmează a fi
scadente în scurt timp, precum și acțiunile ori alte titluri de
participație ale debitorului, care vor fi preluate de lichidatorul
judiciar pentru a fi încasate sau pentru a efectua activitățile de
conservare necesare;
d) numerarul pe care lichidatorul judiciar îl va depune în bancă în
contul averii debitorului. În timpul acțiunii de sigilare, lichidatorul
judiciar va lua măsurile necesare pentru conservarea bunurilor.
Dacă averea debitorului poate fi inventariată complet într-o singură
zi, lichidatorul judiciar va putea proceda imediat la inventariere,
fără a aplica sigiliile. În toate celelalte cazuri se va proceda la
inventariere în cel mai scurt timp posibil. Administratorul special va
trebui să fie de față și să asiste la inventar, dacă judecătorul-sindic
dispune astfel. Dacă administratorul special nu se va prezenta, el nu
va putea contesta datele din inventar. Pe măsura desfășurării
inventarierii, lichidatorul judiciar ia în posesie bunurile, devenind
depozitarul lor judiciar. Inventarul va trebui să descrie toate
bunurile identificate ale debitorului. Actul de inventar va fi semnat
de lichidatorul judiciar și de administratorul special, iar dacă acesta
nu participă la inventariere, numai de către lichidatorul judiciar. În
vederea conservării patrimoniului, în cazul în care în averea
debitorului nu există suficiente lichidități, lichidatorul judiciar va
putea valorifica de urgență bunuri ale debitorului, cu prioritate pe
cele asupra cărora nu există cauze de preferință, pentru obținerea
acestor lichidități, fără aprobarea creditorilor. Valorificarea se va
efectua prin licitație publică, după evaluarea prealabilă, pornind de
la valoarea de lichidare indicată de evaluator.
5. Arătaţi care sume vor fi provizionate cu ocazia distribuirilor
parțiale de sume realizate în urma lichidării societăţii aflate în
procedura de faliment.
Cu ocazia distribuirilor parțiale, următoarele sume vor fi
provizionate:
1. sume proporționale datorate creditorilor ale căror creanțe sunt
supuse unei condiții suspensive care nu s-a realizat încă;
2. sume proporționale datorate proprietarilor de titluri la ordin sau
la purtător și care au originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat;
3. sume proporționale datorate creanțelor admise provizoriu;
4. rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii
debitorului, inclusiv cele generate de litigiile în curs.