Subiecte finanțe

1. Definiti relatiile financiare sau finantele si prezentati diferenteledintre relatiile banesti

si relatiile financiare.
FINANTELE sunt strans legate de istoria statului, ele insotsc pe scena istoriei
institutia statului,prin utilizarea banilor si a formelor valorice in procesul repartitiei
produsului social.
Diferentele dintre relatiile banesti si relatiile financiare sunt : relatiile baneti
reflecta un schimb de valori echivalente ,care nu modifica marimea valorilor partilor
relatiei,in timp ce relatiile financiare reprezinta un transfer de valoare care modifica
marimea valori partilor relatiei.

2. Prezentati diferenta intre finantele publice si finantele private.

Finantele publice sunt relatiile financiare la care statul participa ca entitate de sine
statatoare.
Finantele private circumscriu relatiile de audit precum si relatiile create in cadrul
asigurarilor obligatorii si facultative.
SAU
Finanţele publice exprimă relaţii sociale de natură economică care se nasc în
procesul de constituire şi utilizare a resurselor publice între stat, pe de o parte, şi membrii
săi, pe de altă parte, în vederea satisfacerii nevoilor de interes general a societăţii. În acest
proces statul joacă un rol activ în viaţa economică şi socială a ţării folosindu-se de
metodele, tehnicile şi instrumentele politicilor fiscale şi bugetare prin intermediul cărora
caută să atenueze efectele negative ale unor crize ciclice şi să infuenţeze pozitiv procesele
economice şi sociale din societate. Spre deosebire de acestea,
Finanţele private exprimă relaţii sociale de natură economică care se nasc în
procesul de constituire şi utilizare aresurselor entităţilor private în vederea satisfacerii
nevoilor de interes individual, având drept scop maximizării bunăstării personale
3. Descrieti functiile finantelor intreprinderii.
Functiile finantelor intreprinderii sunt urmatoarele:
 Functia de repartitie care consta in formarea capitalurilor,in alocarea si folosirea lor in
scopul intreprinderii.
 Functia de control care are doua laturi,una constatativa si una corectiva,care se
impletesc organic. Aceata cuprinde toate fazele si laturile economice si financiare ale
circuitului economic.
4. Descrieti functiile finantelor publice.
Functiile finantelor publice sunt:
 Functia de constituire si repartizare a resurselor banesti consta in atragerea la
fondurile statului a unei parti din produsul national brut, in repartizarea si utilizarea
acestor fonduri in vederea satisfacerii cerintelor comune ale societatii si sustinerea
procesului investitional la nivelul economiei nationale.
 Functia de control asupra crearii, repartitiei, circulatiei si utilizarii resurselor financiare
publice este determinata de faptul ca fondurile financiare care se formeaza la
dispozitia statului sunt aparțin intregii societăți, aceasta fiind intetesată de: modul de
constituire a resurselor financiare; de repartizarea si utilizarea resurselor financiare cu
luarea in considerare a prioritatilor si a eficientei economice si sociale; de armonizarea
intereselor financiare ale societatii cu cele de perspectiva.

5. Enumerati componentele mecanismului financiar si caracterizati o componenta a

acestuia.
Componentele mecanismului financiar sunt:
 sistemul financiar=reprezintă totalitatea instrumentelor,instituţiilor care realizeaza
gestionarea patrimoniilor. Deci sistemul financiar cuprinde ansamblul autorităţilor şi
instituţiilor care gestionează banii publici şi privaţi.
 pîrghiile financiare
 metode administrative de gestiune financiară.
 organele cu funcţii în domeniul finanţelor.
 cadrul juridic sau legislativ (dreptul financiar).

6. Caracterizati sistemul financiar.

Sistemul financiar = reprezintă totalitatea instrumentelor,instituţiilor care
realizeaza gestionarea patrimoniilor. Deci sistemul financiar cuprinde ansamblul
autorităţilor şi instituţiilor care gestionează banii publici şi privaţi.

7. Prezentati succint modul de functionare a mecanismului financiar.

Prin mecanismul financiar se exercita, de catre stat si ceilalti actori din cadrul
economiei (intreprinderi, institutii s.a.), un control sistematic si riguros asupra intregii
activitati economice, financiare, monetare si sociale urmarind constituirea si utilizarea
eficienta a resurselor materiale, financiare si umane, precum si respectarea cadrului de
reglementare si a disciplinei in domeniul economico-financiar.
 Mecanismul financiar „functioneaza” prin intermediul flexurilor financiare, a circuitelor
financiare si a ciclurilor financiare.

8. Prezentati abordarile conceptului de capital(economica,financiara,patrimoniala si

juridica)
 În sens economic prin capitaluri se exprimă mijloacele băneşti precum şi expresia
bănească a bunurilor de natură material care sunt utilizate de întreprindere pentru
obținerea de bunuri, lucrări sau servicii, care sunt destinate vânzării în scopul
obținerii de profit.Ca să avem o întreprindere, mai întâi trebuie să avem capital
bănesc (banii).

 Din punct de vedere financiar, capitalul este reprezentat de cantitatea de monedă

adusă de acţionari sau asociaţi, la care se adaugă suma generată de activitatea
proprie şi imobilizată în deţinerea capitalului economic.

 Din punct de vedere patrimonial, capitalul financiar reprezintă fonduri proprii. El

poate fi schimbat la preţul pieţei dat de cursul (cotaţia) la bursă al acţiunilor, situaţie
în care apare, astfel, şi noţiunea de capitalizare bursieră (numărul de acțiiuni
inmulțit cu cursul buriser), ce reprezintă valoarea capitalului financiar
corespunzătoare cursului la bursă. Altfel spus, capitalizarea bursieră poate fi privită
ca expresie a preţului stabilit la bursă înmulţit cu numărul de acţiuni.

 Sub raport juridic, este uzitată noţiunea de capital social, ea fiind înţeleasă sub
forma contribuţiei în numerar sau în natură a asociaţilor sau acţionarilor la
constituirea sau dezvoltarea întreprinderii.

9. Care sunt modalitatile de formare a fondurilor intreprinderi?

Modalitati de formare a fondurilor intreprinderii: portul in bani si in natura,
autofinantarea, creditarea, leasing-ul, finantarea bugetara.

10. Care sunt sursele de finantare a capitalurilor proprii?

 Autofinantarea(sursa interna)-poate fi de mentinere si de crestere
 Aporturi noi de capital si subventii(sursa externa)

11. Explicati modalitatile de majorare a capitalurilor proprii.

Majorarea de capital se poate face în principal prin următoarele căi:
  aporturile noi în numerar şi în natură;
 încorporarea de rezerve;
 convertirea creanţelor;
 fuziunea şi absorbţia.
Majorarea de capital prin aporturi noi în numerar este hotărâtă de Adunarea
Generală a Acționarilor (AGA) și poate fi realizată prin două soluţii de tehnică financiară:
 prin aportul suplimentar efectuat numai de către acţionarii vechi, caz în care se
procedează la majorarea valorii nominale a acţiunilor deja existente;
 prin emiterea de noi acţiuni la care să poată subscrie atât vechii acţionari,cât şi
noii acţionari.

12. Capitalurile imprumutate - caracterizare generala.

Capitalurile împrumutate se formeaza când întreprinderea îsi epuizeaza resursele
proprii si recurg la îndatorare. Îndatorarea întreprinderilor se poate realiza pe termen
mediu si lung, precum si pe termen scurt.

13. Care sunt formele de materializare a capitalurilor?

Activele imobilizate amortizabile - corporale şi necorporale - cuprind: construcţiile,
amenajarea de terenuri, alte active imobilizate, precum şi cheltuielile de constituire, de
cercetare şi dezvoltare, fondul comercial etc.
Activele imobilizate neamortizabile se referă la titluri de participare şi creanţe legate de
participaţii. O întreprindere poate avea interese/participații în desfăşurarea activităţii altor
întreprinderi. În acest context, calea principală de participare la luarea deciziilor în
întreprinderile vizate o reprezintă cumpărarea de titluri de proprietate (acțiuni) şi
participarea la formarea capitalului lor social. Recuperarea capitalului imobilizat se face, în
acest caz, prin vânzarea titlurilor pe piaţa financiară şi nicidecum prin amortizare.

Activele circulante cuprind plasamentele de capital făcute pe durate de timp, de regulă

mai mici de un an. Ele sunt uşor transformabile în disponibilităţi băneşti care se pot folosi fie
pentru onorarea obligaţiilor scadente, fie pentru efectuarea de noi plasamente în stocuri
materiale sau chiar în active imobilizate.

14. Prezentati formele costului capitalului.

Costul capitalului propriu este egal cu rata de randament pretinsă de acţionar. Această
rată de capitalizare corespunde ratei de randament minimă, care impulsionează furnizorul de
capital să cumpere acţiuni iar pe acţionar să renunţe la vânzare. Rata de randament este
influenţată de mărimea dividendului sperat, care la rândul lui depinde atât de mărimea
profitului anual cât şi de hotărârea adunării generale a acţionarilor cu privire la repartizarea
profitului net.Rata de randament depinde de mărimea dividendului sperat.
Costul împrumutului este dat de diferenţa dintre sumele primite cu titlu de împrumut,
pe de o parte, şi vărsămintele făcute pentru rambursările periodice, plata remuneraţiei şi a
altor cheltuieli financiare aferente capitalului împrumutat, pe de altă parte.

15. Prezentati succint elementele unui bilant financiar.

 Active imobilizate: imobilizari corporale,nemateriale si financiare
 Active circulante: stocuri,clienti si alte active circulante
 Capitaluri proprii: capital social,profit nedistribuit si rezerve
 Datorii pe termen lung,mediu si scurt: imprumuturi si daorii aimilate furnizorilor.

16. Ce este structura financiara si cum se cuantifica?

Structura financiară a întreprinderii este determinată de structura întregului pasiv al
bilanţului. Comparativ cu structura capitalului, care exprimă modul de alcătuire a capitalului
permanent, structura financiară cuprinde în plus capitalurile împrumutate pe termen scurt.
Prin structura financiară a întreprinderii se mai poate înţelege şi raportul existent între
finanţările sale pe termen scurt şi finanţările pe termen lung şi mijlociu.

17. Definiti investifiile si prezentati investitiile de portofoliu.

Investițiile reprezinta principala forma de dezvoltare a întreprinderii. Ele au un pronunțat
caracter novator întrucât creeaza condițiile materiale necesare promovarii progresului tehnic
si a rezultatelor activitaților de cercetare stiințifica în toate domeniile de activitate. Investițiile
definesc o categorie financiara pe cât de complexa pe atât de controversata.

18. Prezentati resursele de finantare a unei investitii.

 Resursele endogene: Amortismentul si profitul
 Resursele endogene: creditele bancare,creditul obligator,sporirea capitaului
social,subventii bugetare

19. Prezentați indicatorii utilizați în fundamentarea deciziei de investiții care se bazează

pe tehnica actualizării.
Cei mai folositi indicatori de evaluare a proiectelor de investitii bazati pe tehnica
actualizarii sunt:
  Termenul de recuperare actualizat (Discounted payback)
 Valoare neta actualizata VAN ( Net present value)
 Indicele de profitabilitate IP (Index of profitability)
 Rata interna de rentabilitate RIR ( Internal rate of return)

20. Cum se recupereaza investițiile în active imobilizate. Explicati procesul de recuperare

a acestora.
Suma de bani investita initial se reconstituie in mod progresiv, in timp ce valoarea
activului din bilant se miscsoreaza cu uzura. Prin urmare, la sfarsitul perioadei de
functionare (de serviciu) a activelor imobilizate va trebui sa existe o echivalenta a
fluxurilor, ceea ce se obtine in cazul in care vanzarile asigura si acoperirea deprecierii
(amortizarii).

21. Care sunt regimurile de amortizare utilizate in Romania?

Cheltuielile de constituire, cheltuielile de dezvoltare, concesiunile, brevetele,
licențele, mărcile comerciale, prepturile și activele similare, active necorporale de
ecploatare și evaluare a resurselor minerale, fondul comercial pozitiv, avansurile acordate
furnizorilor de imobilizări necorporale.

22. Explicati modul de determinare a amortizarii.

➢Amortizarea liniara , pe baza cotelor proporționale in timp, se determina prin

includerea uniforma in cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proportional cu
numarul de ani si duratele normale de functionare al activelor imobilizate.

➢Amortizarea degresiva – In varianta in care apare influenta uzurii morale, se procedeaza

astfel:
•In primul an de exploatare a mijlocului fix, amortizarea se determina aplicand cota de
amortizare multiplicata la valoarea de intrare
•Pentru anul al doilea si urmatorii se aplica aceeasi cota de amortizare, insa in fiecare an la
valoarea ramasa de amortizat.

➢Amortizarea accelerata consta in includerea in primul an de functionare in cheltuielile de

exploatare, a unei amortizari de pana la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv.

➢Amortizarea in sistem progresiv este caracterizata de raptul ca baza de calcul, respectiv

valoarea de intrare, ramane contanta pe toata perioada de calculare a amortizarii, in schimb
cotele de amortizare sunt crescatoare de la an la an.

23. Definiți activele imobilizate și activele circulante. Dați câteva exemple.

 Activele imobilizate reprezinta bunurile si valorile cu o durata de utilizare mai mare de un
an si care nu se consuma la prima utilizare, acestea fiind impartite in trei categorii: imobilizari
necorporale (cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare, concesiuni, licente, brevete,
marci comerciale, fondul comercial), imobilizari corporale (terenuri si constructii, masini,
utilaje, mijloace de transport) si imobilizari financiare (actiuni, imprumuturi acordate pe
termen lung).

Activele circulante (curente) sunt bunuri si valori care participa la un singur circuit
economic, fiind detinute pe termen scurt (mai mic de un an) de catre societate. Aceasta
categorie de active este importanta pentru finantarea curenta a activitatii unei companii. Din
punct de vedere al structurii, activele circulante se impart in: stocuri, creante, investitii pe
termen scurt, casa si conturi la banci.

24. Care sunt sursele de finanțare a activelor circulante?

Finanţarea activelor circulante se face din trei surse importante: pasivele de exploatare,
fondul de rulment, creditele de trezorerie.

25. Ce înțelegi prin trezoreria întreprinderii și cum se realizeză?

Aceasta cuprinde totalitatea mijloacelor utilizate de întreprindre în scopul accelerării
încasărilor și plății la timp a obligațiunilor. Ea constituie un element esențial al gestiunii pe
termen scurt, deoarece prin aceasta se concretizează rezultatele modului de realizare a
activității și de respectare a cerințelor echilibrului financiat. Se analizează din două puncte de
vedere: organizatoric și structural.

26. Cum este gestionat excedentul sau deficitul de trezorerie?

În cazul în care rezultă deficit de trezorerie se decurg la următoarele etape: mai întâi se
acționează în direcția diminuării deficitului prin măsuri adecvate. A doua etapă presupune ca
tratamentul deficitului se îndreaptă spre acțiuni ce iau în calcul costul și avantajele obținute.

27. Care sunt indicatorii de analiză a echilibrului financiar?

Fondul de Rulment Net (FRN)
Nevoia de Fond de Rulment Net (NFRN)

28. Cum se determină rezultatul exercițiului financiar?

La nivelul întreprinderii, dacă bilanțul contabil exprimă starea patrimonială la încheierea
exercițiului, atunci contul de profit și pierdere ca situație financiară reflectă modul cum s-a
ajuns la acest rezultat final și mulțimea fluxurilor de veniti și de cheltuieli care au condus la
rezultatele finale. Însumând rezultatul din exploatare cu cel financiar se obține rezultatul
curent.

29. Definiți dividendele și prezentați condițiile de acordare a acestora.

Dividendul este orice distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică, în
favoarea acționarilor sau asociaților săi din profitul net stabilit pe baza situațiilor financiare
anuale, proporțional cu cota de participare a acestora la capitalul social vărsat, dacă actul
constitutiv nu s-a prevăzut altfel.
Conditiile de acordare a cotei de distribuire se stabilesc de resortul adunarii generale a
asociatior. In cadrul acesteia, se pune problema de a opta intre distribuirea dividendelor sau
capitalizarea unei parti cat mai mari din profitul net

30. Prezentați principalele rate utilizate în analiza financiară.

Analiza financiară la nivelul oricărei societăți are ca obiectiv măsurarea rentabilității
capitalurilor sale și a riscului cu care s-a obținut această rentabilitate, deci, cu alte cuvinte, a
raportului între rentabilitatea obținută și riscul asumat
Rata rentabilităţii fnanciare - Permite comparabilitatea proftabilităţii afacerii indiferent
de ramura în care se desfăsoară actvitatea, dezvăluind astfel, oportunităţile de investiţii din
punct de vedere financiar. Un minim acceptabil al ratei rentabilităţii finaciare ar trebui să fie
rata dobânzii bancare.
Riscul intrepriderii- Obiectivul general în gestiunea financiară constă în maximizarea
rentabilității la un anumit nivel de risc sau minimizarea riscului la un anumit nivel de
rentabilitate așteptată

31. Care sunt politicile de dividend ce pot fi aplicate de entitățile economice? Prezentați-le
pe scurt.
- Dividend constant: presupune menținerea dividendelor la nivelul perioadei anterioare.
- Dividend ceare presupune constant raportul dividende / profit: întreprinderea adoptă
un dividend calculat prin proporția fixă a raportului dividend / profit apreciat ca o rată
normală.
- Dovodend rezidu: se bazează pe faptul că investitorii preferă ca întreprinderea sa
reînvestească profitul decât să le plătească dividende.
- Dividend maxim posibil: reprezintă o politica opusa celei reziduale, în care reținerile din
profit apar ca un rezidiu.
- Neutralitatea politicii de dividende. O întreprindere poate procede la reducerea
dividendelor cuvenite, în schimbul realizării autofinanțării unor proiecte de investiții.
32. Prezentați indicatorii folosiți în analiza financiară pe baza contului de profit și pierdere.
Marja comercială, producția exercițiului, cifra de afaceri netă, valoarea adăugatp,
excendentul brut de exploatare, dimensionarea și analiza rezultatelor exploatării. Rezultatul
curent al exercițiului, dimensionarea și analiza rezultatului extraordinar, rezultatul brut al
exercițiului, rezultatul net al exercițiului.

33. Definiți resursele financiare publice și clasificați-le în funcție de regularitatea cu care se

încasează la buget.
Resursele financiare publice reprezinta mijloacele banesti aflate la dispozitia
administratiilor publice, in timp ce resursele bugetare reprezinta acea parte a resurselor
financiare publice cuprinsa in bugetele entitatilor publice.
- resurse ordinare: venituri fiscale (impozite directe și indirecte), venituri nefiscale
(dividende, redevente)
- resurse extraordinare (imprumuturile de stat interne și externe, ajutoarele, donațiile,
emisiunea monetară fără acoperire)

34. Clasificați veniturile după conținutul economic.

 prelevari fiscale obligatorii (impozite, taxe si contributii)

 venituri de trezorerie (imprumuturi pe termen scurt contractate pe piata de
capital prin emisiunea si vanzarea de titluri de stat, bonuri de tezaur, obligatiuni
sau certificate de depozit)
 venituri provenite din imprumuturi interne si externe
 venituri provenite din finantari externe nerambursabile
 venituri din emisiune monetara fara acoperire

35. Definiți și caracterizați elementele impozitelor.

Elementele impozitelor sunt: subiectul, suportatorul, obiectul impunerii, sursa
impozitului, unitatea de impunere, cota impozitului, asieta, termenul de plată.
 Subiectul impozitului este persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata
impozitului.
 Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportă în mod efectiv
impozitul.
 Obiectul impunerii îl reprezintă materia supusă impunerii.
 Sursa impozitului arată din ce anume se plăteşte impozitul.
 Unitatea de impunere reprezintă unitatea de măsură care exprimă dimensiunea
obiectului impozabil.
  Cota impozitului reprezintă impozitul aferent unei unităţi de impunere.
 Asieta identificară obiectul impozabil, stabilirea mărimii materiei impozabile şi
determinarea impozitului datorat statului.
 Termenul de plată indică data până la care impozitul trebuie
achitat statului.

36. Contribuțiile obligatorii – definiție și tipologie.

Contribuțiile obligatorii sunt o firmă special a fiscalității directe pe care le datorează
potrivit legii, persoanele fizice / juridice, către unele bugete.
Principalele contribuții obligatorii sunt:
- Contribuția la asigurările sociale de stat (CAS)
- Contribuția asiguratorie pentru muncă
- Contribuția la pensii pentru condiții normale de muncă
- Contribuția la sănătate.

37. Care este diferența dintre cheltuielite publice și cheltuielile bugetare? !!!!
Cheltuielile publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul
instituţiilor publice (aparat de stat, instituţii de armată, ordine internă şi siguranţă naţională,
cercetare ş.a.), care se acoperă fie de la buget (pe plan central sau local), fie din fonduri
extrabugetare sau de la bugetele proprii ale instituţiilor sau din veniturile obţinute de
acestea.
Cheltuielile bugetare se referă la acele cheltuieli care se acoperă de la bugetul de stat, din
locale, din bugetul asigurărilor sociale de stat. Deci, cheltuielile bugetare au o sferă mai
restrânsă decât cheltuielile publice, în cadrul cărora sunt cuprinse. Trebuie subliniat si faptul
ca in cadrul sistemului cheltuielilor publice, cheltuielile bugetare detin o pondere foarte mare.

38. Enumerați criteriile de grupare a cheltuielilor publice și prezentați un criteriu la alegere.

Crtireiile de grupare a cheltuielilor publice sunt: clasificația administrativă, economică,
funcțională, financiară, în funcție de rolul lor în procesul reproducției sociale, gruparea
folosita de organismele ONU și clasificații mixte sau combinate.
Clasificația administrativă: are la bază criteriul instituţiilor prin care se efectuează
cheltuielile publice: ministere, instituţii publice autonome, unităţi administrativ-teritoriale
etc. Gruparea cheltuielilor pe criterii administrative este utilă, deoarece alocaţiile bugetare
se stabilesc pe beneficiari: ministere şi alte instituţii centrale, judeţe, oraşe, comune etc. Ea
însă suferă prin faptul că un minister, departament, agenţie guvernamentală, judeţ,
municipiu sau oraş reuneşte cheltuieli cu destinaţii variate şi, în plus, structura ministerelor
şi, respectiv, subordonarea instituţiilor publice se modifică periodic, ceea ce face cheltuielile
publice necomparabile în timp

39. Care sunt factorii care influențează nivelul cheltuielilor publice?

Factorii care influențează nivelul cheltuielilor publice sunt factorii demografici, factorii
economici, factorii sociali, urbanizarea, factori militari, factori de ordin istoric, factori politici.

40. Prezentați abordarea economică, financiară și juridică a asigurărilor.

Abordarea economică cuprinde următoarele caracteristici exclusive: existența riscului,
formarea comunității de risc, constituirea fondului de asigurare,și utilizarea acestuia în baza
principiului mutualității.
Abordarea juridică este frecventă întrucât asigurarea trebuie să capete forma juridică, iar
acestă formă este ceea dintâi sesizabilă. O asemenea forma i-o confera contractul, care
constituie "legea parților", precum si legea propriuzisa, care emana de la puterea legislativa.
(Legea . 237/2015).
Abordarea financiară este evidențiată de rolul: asiguratorul de intermediar financiar,
asigurării de ramură participant la oferta de capital de împrumut pe piața financiară, asigurării
de active financiar.

41. Definiti asiguratul , asiguratorul si fluxurile financiare care se stabilesc intre acestia.
Asiguratul este persoana fizică sau juridică care, ăn schimbul primei de asigurare își
asigură bunurile sau se asigură împotriva unor evenimente.
Asiguratorul este persoana juridică care preia riscurile asiguraților, iar în cazul acestora,
acoperă pagubele produse sau achită sumele asigurate.
Fluxurile financiare ce se stabilesc între aceștia pot fi :
o de contrapartida: apar in cazul achizitionarii unui bun cu plata imediata, in
numerar
o decalate (intarziate): se nasc in cazul operatiunilor comerciale insotite de
credite. Creanta si, respectiv, datoria se vor stinge la o data ulterioara.
o multiple: apar cănd relațiile financiare dintre agenții economici sunt
complexe
o autonome: apar in cazul operatiunilor financiare privind acordarea sau
primirea de imprumuturi, cand au loc transferuri de bani de la o persoana
la alta

42. Funcțiile relațiilor de asigurare.

 Funcţiiile îndeplinite de relaţiile de asigurare sunt:
>< funcţia de repartiţie cu cele două componente ale sale:
· de formare a fondului de asigurare pe baza primelor
· de utilizare a acestuia pentru achitarea despăgubirilor sau a sumelor asigurate;

>< funcţia de control care urmăreşte modul de constituire şi de repartizare a fondului de

asigurare;
>< funcţia de compensare a pagubelor prezintă interes pentru asigurat întrucât conferă
siguranţă cu privire la protecţia vieţii şi a bunurilor iar pentru economia naţională
asigurarea contribuie prin despăgubirile acordate la refacerea condiţiilor pentru
desfăşurarea activităţii productive;
>< funţia de prevenire a producerii pagubelor se manifestă prin finanţarea activităţilor de
prevenire a riscurilor de la fondul de asigurare; Funcția de prevenire se exercita pe doua
cai principale:
a) prin finanțarea unor activitați de prevenire a calamitaților si accidentelor.
b) prin stabilirea unor condiții de asigurare care sa-l oblige pe asigurat la o
conduita preventiva permanenta
>< funcţia financiară este rezultat al tuturor fluxurilor financiare care se formează în cazul
relaţiilor de asigurări şi anume:
· de plată a primelor de asigurare
· de plată a despăgubirilor
· de economisire în cazul asigurărilor de viaţă
· de creditare datorită diferenţelor dintre încasări şi plăţi.
Funcții secundare:
1) facilitarea accesului la credite, credite de export, credite ipotecare, credite de consum,
etc.;
2) contribuție dupa unii substanțiala la "exportul invizibil", prin plata primelor externe;
3) consultanța oferita de societațile de asigurare asiguraților pe linie de subscriere,
prevenire a daunelor, prejudiciilor, evaluare, litigii, etc.

43. Clasificarea asigurărilor după obiectul asigurării.

Dupa obiectul, domeniul asigurarii sunt 4 mari ramuri:
a) asigurari de bunuri;
 -asigurarea animalelor;
- asigurarea culturilor agricole, pomilor, hameiului si rodului viilor;
- asigurarea cladirilor, construcțiilor si a conținutului acestora;
- asigurarea autovehiculelor, etc.
b) asigurari de persoane: asigurări de viață; asigurări de accidente.
c) asigurari de raspundere civila;
- asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de
autovehicule;
- asigurarea de raspundere civila a conducatorilor auto profesionisti pentru
pagubele produse prin accidente cu autovehicule aparținând societaților
comerciale; - asigurarea de raspundere civila legala.
d) asigurari de interes financiar.

44. Clasificarea asiguărilor după natura raporturilor dintre asigurat și asigurator.

Asigurare directă: asigurările se stabilesc între aceștia fie prin contractual de asigurare, fie
prin lege.
Asigurarea indirectă: asigurările se stabilesc de fiecare data între societăți de asigurare:
REASIGURAREA și RETROCESIUNEA.

45. Piața financiară – concept, rol și clasificare.

Piețele financiare permit accesul investitorilor particulari și investiționali să-și fructifice
economiile de a tranzacționa activele financiare pentru obținerea unor câștiguri din
diferențele dintre prețurile de cumpărare și cele de vânzare.
Rolul pieţelor financiare este acela de a asigura un cadru neutru şi avantajos tuturor celor
trei participanţi, pentru finanţarea agenţilor deficitari şi pentru plasarea disponibilităţilor
celor excedentari.
Acestea se clasifică după mai multe criterii:
- Dpdv al agenților implicați. piața primară, piața secundară.

- Dpdv al duratei pentru care sunt mobilizate resursele:

o Piața monetară pentru tranzacțiile pe termen scurt
o Piața de capital pentru tranzacțiile pe termen scurt.

- Dpdv al titlurilor ce fac obictul tranzacțiilor: piața efectelor comerciale, piața acțiunilor,
piața interbancară.
46. Piața monetară – caracterizare generală.
Piaţa monetară are ca obiect cererea şi oferta de bani, în particular de capital pe termen
scurt. Ca şi piaţa financiară în general, rolul pieţei monetare este de a mobiliza disponibilităţi,
de a asigura resurse financiare şi de a realiza echilibrul pieţei dar, ca element particular, pe
termen scurt. Piaţa monetară este organizată ca piaţă primară (finanţarea pe termen scurt a
agenţilor economici) şi piaţă secundară (negocierea activelor (titlurilor) financiare pe termen
scurt şi conversia termenelor de scurtă durată), precum şi după natura operaţiunilor sau,
altfel spus, după titlurile ce fac obiect de tranzacţie.
Are ca obiect cererea și oferta de bani, în particular de capital pe termen scurt. Rolul
acesteia este de a mobiliza disponibilități, de a asigura resurse financiare și de a realiza
echilibrul pieței, dar ca element particular, pe termen scurt.

47. Piața de capital – caracterizare generală.

Piața de capital are ca obiect cererea și oferta pe termen mediu și lung, iar ca
particularitate, durata mare a scadențelor.
Cererea poate fi structurală, provenită din nevoia de constituire sau mărire a capitalului
social al unei societăţi comerciale sau din nevoia de finanţare a unui program de dezvoltare
(investiţie de producţie sau social-culturală), dar şi conjuncturală, provenită din caracterul
excesiv (dur) al condiţiilor de creditare bancară, sau din deficitul bugetar sau al balanţei
comerciale sau de plăţi. Oferta de capital provine de la agenţi excedentari, care în principiu
pot solicita confidenţialitate privind participarea lor.
După titlul de tranzacționare, piaţa de capital poate fi de acţiuni, de obligaţiuni (bond
market), ipotecară (tranzacţii cu titluri de credit ipotecar) sau de titluri de rentă (emise de
stat fără precizarea scadenţei). De asemenea, după agenţii economici implicaţi, poate fi
primară sau secundară. Instituţia financiară tipică pieţei secundare este bursa de valori.

48. Care sunt instrumentele financiare tranzacționate pe piața de capital.

Acțiuni, obligațiuni, titluri de stat, alte tipuri de titluri de valoare, instrumente financiare
derivate, unități de fond etc.

49. Definiți acțiunile și prezentați tipologia acestora după un anumit criteriu.

Acțiunile sunt titluri de proprietate cu venit variabil. Acestea se prezintă după două
criterii. Unul dintre aceste criteri este după drepturile pe care le generează:
a) ordinare, care dau deţinătorului drepturi proporţionale cu valoarea lor nominală: de
proprietate, de subscriere, de atribuire, de vot, de dividend;
 b) privilegiate, care conferă dreptul la un „privilegiu”, de pildă un divident fix distribuit
indiferent de mărimea profitului obţinut de emitent.

50. Definiți obligațiunile și prezentați tipologia acestora după un anumit criteriu.

Obligațiunile sunt emise cu scopul obținerii pe termen mediu și lung a unor resurse
financiare sub formă de credit rambursabil. Unul dintre criteriile acesteia se clasifică după
forma de prezentare, care sunt nominative și la purtător. Obligațiunile se clasifică după forma
de prezentare sau după locul contractării și condițiile de emisiune.
După forma de prezentare:
a) nominative, cu numele posesorului înscris pe ele şi fără posibilitatea negocierii pe piaţa
secundară;
b) la purtător, cu regim similar acţiunilor la purtător.

51. Care este diferența dintre acțiuni și obligațiuni?

Deosebirile dintre obligaţiuni şi acţiuni constau în modalitatea de remunerare (dividende
pentru acţiuni şi dobânzi pentru obligaţiuni) şi în faptul că obligaţiunile nu conferă
deţinătorului putere de decizie în societatea emitentă

 Acțiunile sunt capitaluri proprii și reprezintă proprietatea într-o societate, în timp ce

deținătorii de obligațiuni nu au nicio participație la societate, cu excepția faptului că au
dreptul la dobândă din partea companiei.
 Obligațiunile sunt datorii către companie, iar deținătorii de obligațiuni sunt primii care
primesc banii înapoi în cazul dizolvării unei companii.
 Obligațiunile sunt relativ mai sigure, dar au o rentabilitate mai mică a investițiilor.
Acțiunile pot fi volatile, dar pot avea și recompense mai mari.
 Acțiunile sunt pentru perpetuitate sau atâta timp cât societatea durează, în timp ce
obligațiunile sunt pe o perioadă limitată de timp și nu au valoare după terminarea
termenului.

52. Ce este bursa de valori si care sunt operatiunile ce pot fi desfasurate la bursa?

Bursa de valori este o instituție a pieței secundare de capital la care se tranzacționează

titluri (valori) mobiliare. În obiectul ei de activitate se includ hârtiile de valoare, valutele și
metalul prețios.
 Bursa de valori are funcția de a concentra cererea și oferta de valori mobiliare, de a
asigura tranzacționarea lor operativă, de a înregistra și de a face publice cursurile de vânzare /
cumpărare.

Bonus:

Prezentați resursele de finanțare a unei investiții.

În funcție de proveniență avem: resurse endogene și exogene.

În categoria resurselor endogene fac parte amortismentul și profitul.
În categoria resurselor exogene fac parte creditele bancare, creditul obligatar, sporirii
capitalului social, subvenții bugetare.

Prezentați indicatorii utilizați în fundamentarea deciziei de investiții care se bazează pe

tehnica actualizării.
- Termenul de recuperare actualizat
- Valoarea netă actualizată
- Indicele de profitabilitate IP
- Rata internă de rentabilitate RIR

Prezentati principalele rate utilizate în analiza financiară.

Rata rentabilității economice – ce se exprimă ca raport între rezultatul exploatării și

activul total ca raport între excendentul brut al exploatării și activul total.
Rata rentabilității financiare reflect capacitatea întreprinderii de a obține profitul net prin
utilizarea capitalurilor proprii, în acctivitatea desfășurată.