Universitatea

Facultatea de științe economice

,,Ștefan Cel Mare,,
Suceava
și administrație publică

Impactul costului capitalului asupra politicii

financiare a entităților lucrative și instituționale

Disciplina: Gestiune financiară

Student: Zubatîi Victor
Profesor: Lector univ. Dr. Moroșan Dănilă Lucia
Profil: Contabilitate și informatică de gestiune
An: 2, grupa 3 , 2019
 Noțiunea de capital
Noţiunea de capital apare pentru prima dată
în secolul al XII - lea şi a circulat la început
sub diverse sensuri; ca fond, stoc de mărfuri,
masă de bani etc. În secolul al XIV - lea,
termenul de capital este întâlnit cu înţeles de
bogăţie, averi băneşti, fonduri, etc. Conţinutul
modern de capital a fost introdus de
economistul francez A.J. Turgot în secolul al
XVIII - lea. În accepţiunea economistului
francez, noţiunea de capital însemna mai mult
decât bani sau bunuri, respectiv, o valoare
care participă la producerea unor noi valori şi
a profitului. În sens economic prin capitaluri
se exprimă mijloacele băneşti precum şi
expresia bănească a bunurilor de natură
material care sunt utilizate de întreprindere
pentru obținerea de bunuri, lucrări sau servicii,
care sunt destinate vânzării în scopul obținerii
de profit.
 Sursele de proveniență a capitalului
Se consideră că există două mari grupe de surse de finanţare: capitaluri proprii,
respectiv capitaluri proprii interne, obţinute prin autofinanţare pe baza reinvestirii unei
părţi din profitul net şi capitaluri proprii externe, procurate prin emisiuni noi de acţiuni
sau majorarea valorii celor existente, precum şi capitaluri împrumutate, cum ar fi
creditele bancare, creditele comerciale oferite de partenerii de afaceri
În funcţie de provenienţa resurselor cu ajutorul cărora se constituie şi sporeşte
capitalul întreprinderii, deosebim două modalităţi de finanţare:
• finanţarea internă
• finanţarea externă
 Structura capitalului (formele capitalului) și
riscul
Orice manager trebuie să cunoască
structura capitalului şi valoarea unei firme
pentru a putea lua o decizie dacă firma
respectivă este finanţată adecvat. Structura
capitalului oferă în acest sens primele
informaţii despre situaţia financiară a unei
firme
O structură optimă a capitalului
reprezintă în fapt, o decizie importantă
pentru orice mediu de afaceri. Aceasta
decizie nu e necesară doar din nevoia de a
maximiza rezultatele, dar şi pentru ca firmele
să fie mai competitive în cadrul sectorului de
activitate
 Costul capitalurilor proprii

Costul capitalurilor proprii reprezintă de fapt rata rentabilității cerută de acționarii

companiei, care să remunereze investiția lor în compania respectivă. Semnificative în
acest sens sunt mărimea pofitului viitor și hotărârile Adunării Generale a Acționarilor cu
privire la proporția distribuirii profitului net pentru dividende 

Costul capitalului propriu este dificil de estimat, bazându-se pe preferinţele pentru risc,
informaţiile şi modul de acţiune pe piaţa financiară a acţionarilor. Poate fi determinat prin
intermediul modelului de actualizare a dividendelor pe o durată nedefinită sau prin modelul
de evaluare a activelor financiare, Capital Assets Pricing Model (CAPM).
 Costul capitalului împrumutat

Deoarece într-o societate este dificil și adesea

imposibil de-a se acoperi nevoia de finanțare
doar din capitalul propriu, astfel că se
apelează la capitalul împrumutat. Capitalul
împrumutat este format, printre altele de:
• împrumutul bancar;
• împrumutul obligatar (obligaţiuni emise pe
piaţa financiara).

Împrumutul obligatar, este o importantă sursă de finanţare din exteriorul companiei,

respectiv atragerea capitalului prin apel la economiile publice sau emisiunea de obligaţiuni.
Ca formă specifică a creditului, împrumutul obligatar presupune materializarea crean ţelor
asupra companiilor emitente sub forma unor titluri financiare numite obligaţiuni
 Riscurile ce pot apărea în cazul în care compania se
finanțează din contul capitalului împrumutat pot fi:
Riscul de lichiditate. Creditul poate servi atât pentru rezolvarea crizelor temporare de trezorerie,
cât și pentru finanțarea investițiilor de dezvoltare. Riscul de lichiditate apare când politica de
finanțare a fost elaborată fără coerență în raport cu strategia companiei și cu evolu țiile viitoare
previzibile ale relațiilor de afaceri actuale
Riscul obținerii de pierderi. Efectele pozitive ale îndatorării sunt generate de economiile fiscale pe
care compania le obține prin deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile. Aceste economii de
impozit pot fi obținute doar dacă acea companie degaj ă un rezultat de exploatare superior
acestor cheltuieli, adică rentabilitatea sa economic ă este mai mare decât rata de dobând ă la
creditele contractate
Constrangeri din partea partenerilor. Creșterea îndatorării peste capacitatea de rambursare
constiuie un semnal de alarma pentru creditori și pentru partenerii de afaceri. O structur ă
dezechilibrată, bazată mai mult pe resurse atrase, comport ă o cre ștere a riscului companiei,
respectiv un transfer al acestuia către terții implica ți în rela ții de afaceri sau de creditare cu
compania
Riscul de insolvabilitate. Creșterea îndatorării crește și riscul intrării în incapacitate de plat ă. De la
un anumit grad de îndatorare, avantajele ob ținute din economiile fiscale vor fi echilibrate de
creșterea costurilor asociate riscului de insolvabilitate al companiei
 Evoluția costului capitalului propriu și capitalului
împrumutat. Evoluția costului capitalurilor proprii

• Printre metodele moderne propuse pentru

estimarea evoluţiei viitoare a costului
capitalului propriu se numără reţele
neuronale artificiale şi algoritmii genetici.
Au o aplicabilitate limitată, iar controversele
cu privire la oportunitatea utilizării acestor
tehnici în estimarea variabilelor financiare
se datorează noutăţii instrumentului
econometric utilizat şi lipsei rezultatelor
stabile. Problema imediată o constituie
valabilitatea doar pe termen scurt a
predicţiilor furnizate, ele fiind folosite
actualmente in scopuri speculative
 Impactul costului capitalului a entităților
lucrative și instituționale
Politica financiară elaborată la nivel
macroeconomic exercită un impact profund
asupra politicii financiare a întreprinderii.
Acțiunea se legitimează prin apărarea
patrimoniului și independența întreprinderii,
pe fundalul intensificării fără precedent a
raporturilor agenților economici cu mediul
Cum piața financiară nu este perfectă,
decizia de invenstiții trebuie fundamentată
împreună cu decizia de finanțare. Alegerea
între sursele proprii și/sau împrumutate de
capital este, la rândul ei, dependentă de
decizia (politica) de dividend.
Politica financiară se realizează prin decizii,
prin opțiuni fundamentale pentru cea mai
bună sursă de formare și cea mai eficientă
allocare de capitaluri.
 Concluzii
• Pornind de la ideea că evoluţia costului capitalului pe piaţa se
află sub incidenţa unui complex de factori situaţia financiară a
emitenţilor fiind doar unul dintre aceştia. Nivelul de dezvoltare al
pieţei de capital este dependent direct de aplicarea eficientă a
principiilor de guvernanţă corporativă precum şi de asigurarea
parametrilor de lichiditate. Factorul psihologic îşi pune de
asemenea amprenta asupra comportamentului celor care
tranzacţionează pe piaţa bursieră, determinând evoluţii iraţionale
ale costurilor.
 • Bibliografie
• http://www.conta-conta.ro/miscellaneous/727_miscellaneous_contabilitate_files%20727_.
pdf
• https://www.academia.edu/36208998/Capitolul_I._Definirea_capitalului_%C3%AEntreprind
erii_%C8%99i_structura_capitalului_%C3%AEntreprinderii_1.1.Definirea_no%C8%9Biunii_de
_capital?auto=download
• http://store.ectap.ro/suplimente/Simpozion-29-31.05.2009_ro.pdf
• Rosenberg B., Rudd, A., The Corporate Uses of Beta în The Revolution in Corporate Finance,
editată de J.M. Stern și D.H. Chew, New York, 1992, pag. 451
• Dr. Petcu Monica, Costul capitalului și rata de actualizare, Tribuna Economic ă, nr.40/2006
• Stancu I., Finanţe.Pieţe financiare şi gestiunea portofoliului. Investi ţii reale şi finanţarea
lor.Analiza şi gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2002; pag
152-155