INTREBARI FINANTE

1. DEFINIȚI RELAȚIILE FINANCIARE SAU FINANȚELE ȘI PREZENTAȚI DIFERENȚELE DINTRE RELAȚIILE

BĂNEȘTI ȘI RELAȚIILE FINANCIARE.

Relatiile financiare sau finantele sunt acele relatii economice, exprimate valoric, care apar in procesul
repartitiei produsului intern brut in legatura cu satisfacerea nevoilor colective ale societatii.

Diferenta dintre cele doua tipuri de relatii , respectiv relatiile financiare si relatiile banesti, consta in
faptul ca sfera finantelor este mai ingusta decat cea a relatiilor banesti , cuprinzand numai relatiile
banesti care exprima un transfer de valoare, nu si pe cele care reflecta o schimbare a formelor valorii.

2. PREZENTAȚI DIFERENȚA DINTRE FINANȚELE PUBLICE ȘI FINANȚELE PRIVATE.

Finanţele publice exprimă relaţii sociale de natură economică care se nasc în procesul de constituire şi
utilizare a resurselor publice între stat, pe de o parte, şi membrii săi, pe de altă parte, în vederea
satisfacerii nevoilor de interes general a societăţii. În acest proces statul joacă un rol activ în viaţa
economică şi socială a ţării folosindu-se de metodele, tehnicile şi instrumentele politicilor fiscale şi
bugetare prin intermediul cărora caută să atenueze efectele negative ale unor crize ciclice şi să
influenţeze pozitiv procesele economice şi sociale din societate. Spre deosebire de acestea, finanţele
private exprimă relaţii sociale de natură economică care se nasc în procesul de constituire şi utilizare a
resurselor entităţilor private în vederea satisfacerii nevoilor de interes individual, având drept scop
maximizării bunăstării personale.

3. DESCRIEȚI FUNCȚIILE FINANȚELOR ÎNTREPRINDERII.

Functiile finantelor intreprinderii sunt : functia de repartitie si functia de control.

Functia de repartitie a finantelor intreprinderii consta in formarea capitalurilor, in alocarea si folosirea

lor in scopul realizarii obiectivelor intreprinderii.

Functia de control a finantelor intreprinderi are doua laturi , una constatativa si alta corectiva. Controlul
prin intermediul finantelor intreprinderii presupune un anumit cadru organizatoric si masuri care sa
duca la prevenirea abaterilor , pentru cresterea rentabilitatii si eficientei, apararea integritatii si utilizarii
rationale a capitalului si respectarea legislatiei. Aceasta are o sfera larga de actiune , cuprinzand toate
fazele si laturile economice si financiare ale circuitului economic.
4. DESCRIEȚI FUNCȚIILE FINANȚELOR PUBLICE.

Finantele publice au doua functii : functia de constituire si repartizare a resurselor banesti si functia de
control.

Functia de constituire si repartizare a resurselor banesti consta in atragerea fondurilor statului unei
parti din produsul national brut , in repartizarea si utilizarea acestor fonduri in vederea satisfacerii
cerintelor comune ale societatii si sustinerea procesului investional la nivelul economiei
nationale.Repartitia produsului national brut cuprinde distribuirea primara ce consta in impartirea
acestuia intre paricipantii directi,nemijlociti la procesul productiei materiale si redtribuirea acestuia ce
reprezinta transferul unei parti din produsul national brut de la unele persoane la altele.

Functia de control este determinata de faptul ca fondurile financiare care se formeaza la dispozitia
statului apartin intregii societati, aceasta fiind interesata de:modul de constituire a resurselor financiare,
de repartizare si utilizare a resurselor, de armonizarea intereselor financiare ale societatii.

5. ENUMERAȚI COMPONENTELE MECANISMULUI FINANCIAR ȘI CARACTERIZAȚI O COMPONENTĂ A

ACESTUIA.

Componentele mecanismului financiar sunt:

1. sistemul financiar

2. pîrghiile financiare

3. metode administrative de gestiune financiară.

4. organele cu funcţii în domeniul finanţelor.

5. Cadrul juridic sau legislativ (dreptul financiar)

Pîrghia financiară este instrument de natură economică sau financiară, cu ajutorul căreia statul
acţionează asupra interesului economic al unei colectivităţi determinate sau al membrelor acesteia luaţi
în mod individual pentru realizarea unui obiectiv anumit, sau stimulînd evoluţia în direcţiile dorite. În
cadrul mecanismului de autoreglare caracteristic economiei de piaţă pârghiile financiare contribuie pe
baze la rezolvarea unor probleme ce nu se pot soluţiona cu funcţionarea obişnuită a mecanismului
respectiv.
6. CARACTERIZATI SISTEMUL FINANCIAR

Sistemul financiar cuprinde ansamblul autoritatilor si institutiilor care gestioneaza banii publici si privati.
Sistemul de fonduri reprezinta componenta de baza ale oricarui mecanism financiar considerat la nivelul
unei tari, semnificand totalitatea fondurilor banesti financiare ce se constituie la scara economiei
nationale.

7. PREZENTAȚI SUCCINT MODUL DE FUNCȚIONARE AL MECANISMULUI FINANCIAR.

Mecanisumul financiar reprezinta un mod de organizare a fluxurilor financiar-monetare , si un mod de

constituire , distribuire, utilizare a fondurilor banesti financiare , concentrand procesele, tehnicile si
instrumentele de reglare a activitatii financiare.
8. PREZENTATI ABORDARILE CONCEPTULUI DE CAPITAL (ECONOMICA, FINANCIARA, PATRIMONIALĂ ȘI

JURIDICA)

În sens economic prin capitaluri se exprimă mijloacele băneşti precum şi expresia bănească a bunurilor
de natură material care sunt utilizate de întreprindere pentru obținerea de bunuri, lucrări sau servicii,
care sunt destinate vânzării în scopul obținerii de profit.

Din punct de vedere financiar, capitalul este reprezentat de cantitatea de monedă adusă de acţionari
sau asociaţi, la care se adaugă suma generată de activitatea proprie şi imobilizată în deţinerea capitalului
economic.

Din punct de vedere patrimonial, capitalul financiar reprezintă fonduri proprii. El poate fi schimbat la
preţul pieţei dat de cursul (cotaţia) la bursă al acţiunilor, situaţie în care apare, astfel, şi noţiunea de
capitalizare bursieră (numărul de acțiiuni inmulțit cu cursul buriser), ce reprezintă valoarea capitalului
financiar corespunzătoare cursului la bursă. Altfel spus, capitalizarea bursieră poate fi privită ca expresie
a preţului stabilit la bursă înmulţit cu numărul de acţiuni.

Sub raport juridic, este uzitată noţiunea de capital social, ea fiind înţeleasă sub forma contribuţiei în
numerar sau în natură a asociaţilor sau acţionarilor la constituirea sau dezvoltarea întreprinderii.

9. CARE SUNT MODALITĂȚILE DE FORMARE A FONDURILOR ÎNTREPRINDERII?

Modalitatile de formare a fondurilor intreprinderii sunt :

➢ Aportul in bani si in natura

➢ Autofinantarea

➢ Leasing-ul

➢ Finantarea bugetara

10. CARE SUNT SURSELE DE FORMARE A CAPITALURILOR PROPRII?

Capitalurile proprii se formează din contribuţii externe şi interne. Contribuţiile externe cuprind aportul
proprietarilor şi eventual unele aporturi ale statului, ale unor organisme specializate. Contribuţiile
interne sunt constituite din sumele ce se degajă ca urmare a capacităţi de autofinanţare a agenţilor
economici sau întreprinderii.
11. EXPLICATI MODALITATILE DE MAJORARE A CAPITALURILOR PROPRII.

Majorarea de capital se poate face in principal prin urmatoarele cai:

➢ Aporturi noi in numerar si in natura ➢ Incorporarea de rezerve

➢ Convertirea creantelor ➢ Fuziunea si absorbtia

Majorarea de capital prin aporturi noi in numerar este hotarata de Adunarea Generala a Actionarilor (
AGA) si poate fi realizata prin doua solutii de tehnica financiara:

➢ Prin aportul suplimentar efectuat numai de catre actionarii vechi, caz in care se procedeaza la
majorarea valorii nominale a actiunilor deja existente

➢ Prin emiterea de noi actiuni la care sa poata subscrie atat vechii actionari, cat si noii actionari

12. CAPITALURILE IMPRUMUTATE – CARACTERIZARE GENERALĂ.

Capitalurile imprumutate genereaza obligatia entitatii fata de tertii creditori de a rambursa la scadenta
sumele imprumutate si de a plati dobanzile aferente.

Din punct de vedere al termenelor de acordare şi utilizare, se împart în:

· împrumuturi pe termen lung;

· împrumuturi pe termen mediu;

· împrumuturi pe termen scurt.

13. CARE SUNT FORMELE DE MATERIALIZARE A CAPITALURILOR

Formele de materializare ale capitalurilor intreprinderii sunt:

➢ Capitalul total al intreprinderii,

➢ Activele imobilizate amortizabile

➢ Activele imobilizate neamortizabile

➢ Activele circulante
14. PREZENTAȚI FORMELE COSTULUI CAPITALULUI.

Formele costului capitalurilor sunt :

➢ Costul capitalului propriu este egal cu rata de randament pretinsa de actionar. Aceasta rata de
capitalizare corespunde ratei de randament minima, care impulsioneaza furnizorul de capital sa
cumpere actiuni , iar pe actionar sa renunte la vanzare. Rata de randament este influentata de marimea
dividendului sperat.

➢ Costul capitalului imprumutat este dat de diferenta dintre sumele primite cu titlu de imprumut, pe de
o parte, si varsamintele facute pentru rambursarile periodice, plata remuneratiei si a altor cheltuieli
financiare aferente capitalului imprumutat, pe de alta parte.

➢ Costul mediu ponderat al capitalului este dat de suma costurilor diferitelor surse de finantare
ponderata cu cota parte aferenta fiecareia in finantarea totala. Reprezinta o combinatie intre capitalul
social, rezerve, fonduri, creditul obligatar si creditul bancar pe termen lung si mediu

15. PREZENTAȚI SUCCINT ELEMENTELE UNUI BILANȚ FINANCIAR.

Bilantul grupeaza elementele de activ in functie de durata imobilizarii lor in timp : active imobilizate si
active circulante, iar cele de pasiv in functie de caracterul existentei lor in timp, adica de exigibilitatea
lor: capital propriu si de datorii pe termen lung, mediu si scurt.

16. CE ESTE STRUCTURA FINANCIARĂ ȘI CUM SE CUANTIFICĂ?

Structura financiară a întreprinderii este determinată de structura întregului pasiv al bilanţulu si

cuprinde capitalurile împrumutate pe termen scurt. În sens larg, structura capitalului exprimă structura
întregului pasiv al bilanţului întreprinderii. Prin structura financiară a întreprinderii se mai poate înţelege
şi raportul existent între finanţările sale pe termen scurt şi finanţările pe termen lung şi mijlociu

17. DEFINITI INVESTIȚIILE ȘI PREZENTATI INVESTIȚIILE DE PORTOFOLIU.

Investițiile reprezinta cheltuieli care se efectueaza pentru obținerea de active imobilizate, adica pentru
construirea, reconstruirea, largirea, modernizarea si achiziționarea de active fizice de natura masinilor,
utilajelor, instalațiilor, cladirilor, mijloacelor de transport etc.

18. PREZENTAȚI RESURSELE DE FINANȚARE A UNEI INVESTIȚII.

În funcţie de provenienţă, resursele de finanţare a investiţiilor pot fi :

Resursele endogene (REn) Numite şi resurse proprii, provin din amortisment, profit şi alte resurse, şi se
degajă din autofinanţare.

Resursele exogene (REx) Se mobilizează, pentru completarea resurselor necesare finanţării investiţiei,
pe seama: creditelor bancare; creditului obligatar; sporirii capitalului social; subvenţii bugetare.
19. PREZENTAȚI INDICATORII UTILIZAȚI ÎN FUNDAMENTAREA DECIZIEI DE INVESTIȚII CARE SE BAZEAZĂ

PE TEHNICA ACTUALIZĂRII.

Cei mai folosiţi indicatori de evaluare a proiectelor de investiţii bazaţi pe tehnica actualizării sunt:

• termenul de recuperare actualizat (Discounted payback);

• valoarea netă actualizată VAN (Net present value);
• indicele de profitabilitate IP (Index of profitability);
• rata internă de rentabilitate RIR (Internal rate of return).

20. CUM SE RECUPEREAZA INVESTIȚIILE ÎN ACTIVE IMOBILIZATE. EXPLICATI PROCESUL DE

RECUPERARE A ACESTORA.

Recuperarea investitiilor in active imobilizate se face prin intermediul amortizarii care se compenseaza
treptat, sub aspect valoric, pierderea valorii de intrebuintare-prin uzura fizica si morala- pe masura
includerii acesteia in cheltuielile de exploatare.

21. CARE SUNT REGIMURILE DE AMORTIZARE UTILIZATE IN ROMANIA?

➢ Amortizarea liniara

➢ Amortizarea degresiva

➢ Amortizarea accelerata consta

22. EXPLICATI MODUL DE DETERMINARE A AMORTIZARII.

➢ Amortizarea liniara , pe baza cotelor proportionale in timp, se determina prin includerea uniforma in
cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proportional cu numarul de ani si duratele normale
de functionare al activelor imobilizate.

➢ Amortizarea degresiva – In varianta in care apare influenta uzurii morale, se procedeaza astfel :

♦ In primul an de exploatare a mijlocului fix, amortizarea se determina aplicand cota de amortizare

multiplicata la valoarea de intrare

♦ Pentru anul al doilea si urmatorii se aplica aceeasi cota de amortizare, insa in fiecare an la valoarea
ramasa de amortizat.

➢ Amortizarea accelerata consta in includerea in primul an de functionare in cheltuielile de exploatare,

a unei amortizari de pana la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv.

➢ Amortizarea in sistem progresiv este caracterizata de faptul ca baza de calcul, respectiv valoarea de
intrare,ramane contanta pe toata perioada de calculare a amortizarii, in schimb cotele de amortizare
sunt crescatoare de la an la an.
23. DEFINITI ACTIVELE IMOBILIZATE SI ACTIVELE CIRCULANTE. DATI CATEVA EXEMPLE
Activele imobilizate reprezinta bunurile si valorile cu o durata de utilizare mai mare de un an si care nu
se consuma la prima utilizare, acestea fiind impartite in trei categorii: imobilizari
necorporale, imobilizari corporale si imobilizari financiare.

Activele circulante sunt obiecte ale muncii care participa direct la procesul de productie, se consuma
integral si isi schimba formele functionale in cadrul procesului de productie si sunt innoite dupa fiecare
ciclu de productie.

EXEMPLE: echipamente, nave , complexuri de locuinte, materii prime, materii consumabile, marfurile
etc.

24. CARE SUNT SURSELE DE FINANTARE A ACTIVELOR CIRCULANTE?

Activele circulante au 3 surse de finantare :

• fondul de rulment (FR)

• Necesarul fondului de rulment (NFR)

• creditele pe termen scurt (CS), daca disponibilitatile banesti (D) nusunt suficiente

25. CE INTELEGI PRIN TREZORERIA ÎNTREPRINDERII SI CUM SE ANALIZEAZĂ?

Trezoreria este rezultatul tuturor fluxurilor financiare care se derulează în întreprindere cât şi a
modalităților de finanțare adoptate. În analiza trezoreriei trebuie să se țină seama de soldurile care
există la un moment dat, dar și de planifi carea trezoreriei pe termen scurt și pe termen ceva mai lung.
Desigur, previziunea trezoreriei unei societăți comerciale es

26. CUM ESTE GESTIONAT EXCEDENTUL SAU DEFICITUL DE TREZORERIE?

În cazul în care rezultă excedent de trezorerie, se procedează la tratarea acestuia pe mai multe etape.
Mai întâi se cercetează provenienţa excedentului. Acesta poate proveni fie dintr-un fond de rulment
permanent supradimensionat prin contractarea de datorii financiare fără o folosire imediată, fie dintr-o
nevoie de fond de rulment mai mică, determinată de o scadenţă a plăţilor mult mai mare decât cea a
încasărilor – cum este cazul întreprinderilor specializate în comerţul cu amănuntul.

In cazul în care din comparaţia încasărilor cu plăţile perioadei rezultă un deficit de trezorerie,
tratamentul acestuia presupune o activitate în două etape. Astfel, în prima etapă se acţionează în
direcţia diminuării deficitului prin măsuri adecvate cum ar fi : solicitarea încasării în avans a unor bunuri
vândute; reducerea volumului şi duratei creditului comercial acordat clienţilor fără a modifica politica
vânzărilor; iniţierea de demersuri pe lângă furnizori în vederea obţinerii unor credite comerciale pentru
intervale de timp mai lungi; vânzarea unor active care depăşesc necesităţile reale; renunţarea pentru
moment la efectuarea unor cheltuieli sau plăţi care nu au legătură directă cu activitatea de exploatare.
27. CARE SUNT INDICATORII DE ANALIZA A ECHILIBRULUI FINANCIAR?

Analiza echilibrului pe bază de bilanţ utilizează doi indicatori importanţi:

• Fondul de Rulment Net (FRN)

• Nevoia de Fond de Rulment Net (NFRN)

28. CUM SE DETERMINĂ REZULTATUL EXERCIȚIULUI FINANCIAR?

Rezultatul exerciţiului se poate calcula ca diferenţa dintre veniturile totale şi cheltuielile efectuate
pentru realizarea acestora.

29. DEFINIȚI DIVIDENDELE ȘI PREZENTAȚI CONDIȚIILE DE ACORDARE A ACESTORA.

Dividendele reprezinta o parte din profitul realizat de o companie (societate pe actiuni) care este distribuit
actionarilor.

30. PREZENTATI PRINCIPALELE RATE UTILIZATE ÎN ANALIZA FINANCIARĂ

Rata rentabilităţii financiare - Permite comparabilitatea profitabilității afacerii indiferent de ramura în

care se desfasoară activitatea, dezvăluind astfel, oportunitățile de investiții din punct de vedere
financiar. Un minim acceptabil al ratei rentabilităţii finaciare ar trebui să fie rata dobânzii bancare.

31. CARE SUNT POLITICILE DE DIVIDEND CE POT FI APLICATE DE ENTITATILE ECONOMICE?

PREZENTATILE SUCCINT.

a) Dividend constant. Presupune menţinerea dividendelor la nivelul perioadei anterioare. Constituie o

politică promovată de către cei care cred în valoarea informativă a dividendelor

b) Dividend care presupune constant raportul dividende/profit. întreprinderea adoptă un dividend

calculat prin proporţia fixă a raportului dividend / profit, apreciat ca o rată normală, dar nu şi ideală, de
repartizare a profitului. Întrucât profiturile vor fi, cu siguranţă, fluctuante promovarea acestei politici va
necesita resurse suplimentare, în unele situaţii, pentru acoperirea dividendelor.

c) Dividend reziduu. Politica reziduală se bazează pe faptul că investitorii preferă ca întreprinderea să

reţină şi să reinvestească profitul decât să le plătească dividende, dacă rata rentabilităţii obţinută pentru
profitul reinvestit depăşeşte rata rentabilităţii pe care investitorii ar obţine-o plasând dividendele în
investiţii cu un grad de risc comparabil.

d) Dividend maxim posibil. Reprezintă o politică opusă celei reziduale, în care reţinerile din profit apar ca
un reziduu. Teoria se bazează pe distribuirea de dividende crescătoare an de an într-o rată constantă
mai mică decât rata de actualizare a dividendelor viitoare. Cu cât dividendele şi rata lor anuală de
creştere sunt mai mari, cu atât valoarea acţiunilor întreprinderii va fi mai mare.

e) Neutralitatea politicii de dividende. O întreprindere poate proceda la reducerea dividendelor cuvenite

în schimbul realizării autofinanţării unor proiecte de investiţii. În acest caz, politica de dividende nu este
decât un subprodus al politicii de investiţii.
32. PREZENTATI INDOCATORII FOLOSITI IN ANALIZA FINANCIARA PE BAZA CONTULUI DE PROFIT SI

PIERDERE

Indicatorii folositi in analiza financiara sunt : marja comercială; producţia exerciţiului; cifra de afaceri;
valoarea adăugată; excedentul brut de exploatare; rezultatul exploatării; rezultatul financiar; rezultatul
curent al exerciţiului; rezultatul extraordinar; rezultatul brut al exerciţiului; rezultatul net al exerciţiului.

33. DEFINIȚI RESURSELE FINANCIARE PUBLICE ȘI CLASIFICAȚI-LE ÎN FUNCȚIE DE REGULARITATEA CU

CARE SE ÎNCASEAZĂ LA BUGET.

Resursele financiare publice reprezinta mijloacele banesti aflate la dispozitia administratiilor publice, in
timp ce resursele bugetare reprezinta acea parte a resurselor financiare publice cuprinsa in bugetele
entitatilor publice34. Clasificați veniturile după conținutul economic.

I. Resursele bugetului de stat

II. Resursele bugetului asigurărilor sociale de stat

III. Resursele bugetelor locale

IV. Resursele fondurilor speciale

35. DEFINIȚI ȘI CARACTERIZAȚI ELEMENTELE IMPOZITELOR.

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi
juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice.

Printre elementele impozitului se numara: subiectul, suportatorul, obiectul impunerii, sursa

impozituluim unitatea de impunere, cotaimpozitului, asieta, termenele de plata.

36. CONTRIBUȚIILE OBLIGATORII – DEFINIȚIE ȘI TIPOLOGIE.

Contributiile obligatorii sunt o forma speciala a fiscalitatii directe pe care le datoreaza potrivit legii,
persoanele fizice sau juridice catre unele bugete.
In Romania principalele contributii obligatorii sunt:

• contributia la asigurarile sociale de stat (CAS), care se constituie ca venit al bugetului asigurarilor
sociale de stat;
• contributia la Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate (CASS),
• venit al acestui buget; contribuția asiguratorie pentru muncă
37. CARE ESTE DIFERENTA DINTRE CHELTUIELILE PUBLICE SI CHELTUIELILE BUGETARE

Cheltuielile publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul instituţiilor publice
(aparat de stat, instituţii de armată, ordine internă şi siguranţă naţională, cercetare ş.a.), care se acoperă
fie de la buget (pe plan central sau local), fie din fonduri extrabugetare sau de la bugetele proprii ale
instituţiilor sau din veniturile obţinute de acestea.

Cheltuielile bugetare se referă la acele cheltuieli care se acoperă de la bugetul de stat, din locale, din
bugetul asigurărilor sociale de stat. Deci, cheltuielile bugetare au o sferă mai restrânsă decât cheltuielile
publice, în cadrul cărora sunt cuprinse. Trebuie subliniat si faptul ca in cadrul sistemului cheltuielilor
publice, cheltuielile bugetare detin o pondere foarte mare.

38. ENUMERATI CRITERIILE DE GRUPARE A CHELTUIELILOR PUBLICE SI PREZENTATI UN CRITERIU LA

ALEGERE

• administrativă;
• economică;
• funcţională;
• financiară;
• în funcţie de rolul lor în procesul reproducţiei sociale;
• gruparea folosită de organismele O.N.U. şi clasificaţii mixte sau combinate .

Clasificatia adinistrativa. Această clasificaţie are la bază criteriul instituţiilor prin care se efectuează
cheltuielile publice: ministere, instituţii publice autonome, unităţi administrativ-teritoriale etc. Gruparea
cheltuielilor pe criterii administrative este utilă, deoarece alocaţiile bugetare se stabilesc pe beneficiari:
ministere şi alte instituţii centrale, judeţe, oraşe, comune etc. Ea însă suferă prin faptul că un minister,
departament, agenţie guvernamentală, judeţ, municipiu sau oraş reuneşte cheltuieli cu destinaţii variate
şi, în plus, structura ministerelor şi, respectiv, subordonarea instituţiilor publice se modifică periodic,
ceea ce face cheltuielile publice necomparabile în timp. Acest criteriu este folosit la repartizarea
cheltuielilor publice pe ordonatorii de credite bugetare.

39. CARE SUNT FACTORII CARE INFLUENTEAZA NIVELUL CHELTUIELILOR PUBLICE

Tratarea la modul general a factorilor care conduc la creşterea cheltuielilor publice impune o delimitare
a acestora în următoarele categorii:

• Factori demografici
• Factori economici
• Factori sociali
• Urbanizarea
• Factori militari
• Factori de ordin istoric
• Factori politici
40. PREZENTAȚI ABORDAREA ECONOMICĂ, FINANCIARĂ ȘI JURIDICĂ A ASIGURĂRILOR

Definitoriu pentru esența economica a asigurarii sunt urmatoarele caracteristici exclusive ale acesteia:

• existența riscului;
• formarea comunitații de risc;
• constituirea fondului de asigurare si utilizarea acestuia în baza principiului mutualitații

Abordarea juridica este frecventa si justificata, întrucât asigurarea, pentru a fi operanta, trebuie sa
capete forma juridica, iar aceasta forma este cea dintâi sesizabila.

Aspectul financiar este evidențiat de rolul:

• asiguratorului de intermediar financiar;

• asigurarii de ramura participanta la oferta de capital de împrumut pe piața financiara;
• asigurarii de activ financiar, factor de reducere a incertitudinii.

41. DEFINITI ASIGURATUL , ASIGURATORUL SI FLUXURILE FINANCIARE CARE SE STABILESC INTRE

ACESTIA.

Asiguratul este persoana fizică sau juridică care în schimbul primei de asigurare îşi asigură bunurile sau
se asigură împotriva unor evenimente.

Asigurătorul este persoana juridică (societatea de asigurare) care preia riscurile asiguraţilor, iar în cazul
producerii acestora acoperă pagubele produse sau achită sumele asigurate.

Fluxurile băneşti ce se stabilesc între asiguraţi şi asiguratori îmbracă două forme şi se desfăşoară în
dublu sens astfel:

• Un flux se manifestă sub forma primelor de asigurare iar sensul acestuia este de la asiguraţi la
asigurători
• Cel de-al doilea flux ia naştere în momentul producerii riscurilor sau evenimentelor asigurate
când societăţile de asigurări sunt obligate să achite despăguburile sau sumele asigurate, iar
sensul este invers, de la asigurători la asiguraţi.

42. FUNCȚIILE RELAȚIILOR DE ASIGURARE

Funcţiiile îndeplinite de relaţiile de asigurare sunt:

• funcţia de repartiţie
• funcţia de control
• funcţia de compensare a pagubelor
• funţia de prevenire a producerii pagubelor
• funcţia financiară
43. CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR DUPĂ OBIECTUL ASIGURĂRII
Dupa obiectul, domeniul asigurarii sunt 4 mari ramuri:

• asigurari de bunuri;
• asigurari de persoane;
• asigurari de raspundere civila;
• asigurari de interes financiar.
44. CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR DUPĂ NATURA RAPORTURILOR DINTRE ASIGURAT ȘI ASIGURATOR
Dupa natura raporturilor ce se stabilesc între asigurator si asigurat, asigurarea poate fi:

• directa
• indirecta
45. Piața financiară- concept, rol și clasificare
Pietele monetare si de capital sunt cele care faciliteaza accesul la finantare atat a agentilor economici,
prin intermediul creditului, emisiunii de actiuni si de obligatiuni, cat si a statului prin emsiuni de
certificate de trezorerie si obligatiuni de stat.
Rolul pieţelor financiare este acela de a asigura un cadru neutru şi avantajos tuturor celor trei
participanţi, pentru finanţarea agenţilor deficitari şi pentru plasarea disponibilităţilor celor excedentari.
Pieţele financiare se clasifică după mai multe criterii:
a) din punctul de vedere al agenţilor implicaţi, există:
• piaţa primară
• piaţa secundară
b) din punctul de vedere al duratei pentru care sunt mobilizate/imobilizate resursele, există:
• piaţă monetară pentru tranzacţiile pe termen scurt (sub un an);
• piaţă de capital pentru tranzacţii pe termen mediu şi lung;
c) din punctul de vedere al titlurilor ce fac obiectul tranzacţiilor, există
• piaţa efectelor comerciale (sau a scontului),
•piaţa certificatelor de depozit,
•piaţa acţiunilor,
•piaţa obligaţiunilor,
•piaţa eurodolarilor,
•piaţa interbancară,
•piaţa titlurilor publice pe termen scurt ş.a
46. PIAȚA MONETARĂ – CARACTERIZARE GENERALĂ
Piaţa monetară are ca obiect cererea şi oferta de bani, în particular de capital pe termen scurt. Ca şi
piaţa financiară în general, rolul pieţei monetare este de a mobiliza disponibilităţi, de a asigura resurse
financiare şi de a realiza echilibrul pieţei dar, ca element particular, pe termen scurt.
47. PIAȚA DE CAPITAL – CARACTERIZARE GENERAL
Piaţa de capital are ca obiect cererea şi oferta de capital pe termen mediu şi lung, cu acelaşi rol ca şi
piaţa financiară în general, având ca particularitate durata mare a scadenţelor. Cererea de capital,
denumit în acest context capital financiar, este exprimată prin emisiunea de titluri de către solicitanţi
persoane juridice, publice sau private, agenţi naţionali sau internaţionali.
48. CARE SUNT INSTRUMENTELE FINANCIARE TRANZACTIONATE PE PIAȚA DE CAPITAL
• valori mobiliare
• instrumente financiare derivate
• instrumente financiare sintetice
49. DEFINITI ACTIUNILE SI PREZENTATI TIPOLOGIA ACESTORA DUPĂ UN ANUMIT CRITERIU.
Acţiunile sunt titluri de proprietate cu venit variabil.
după drepturile pe care le generează

• ordinare, care dau deţinătorului drepturi proporţionale cu valoarea lor nominală: de

proprietate, de subscriere, de atribuire, de vot, de dividend;
• privilegiate, care conferă dreptul la un „privilegiu”, de pildă un divident fix distribuit indiferent
de mărimea profitului obţinut de emiten
50. DEFINITI OBLIGATIUNILE SI PREZENTATI TIPOLOGIA ACESTORA DUPĂ UN ANUMIT CRITERIU.
Obligaţiunile sunt emise cu scopul obţinerii pe termen mediu sau lung a unor resurse financiare sub
formă de credit rambursabi
După forma de prezentare

• nominative, cu numele posesorului înscris pe ele şi fără posibilitatea negocierii pe piaţa

secundară;
• la purtător, cu regim similar acţiunilor la purtător
51. CARE ESTE DIFERENTA DINTRE ACȚIUNI ȘI OBLIGATIUNI?

Principala diferență între obligațiuni și acțiuni este că primele sunt instrumente de credit, iar celelate
sunt instrumente de capital. Printr-o achiziție de acțiuni investitorul va deține o parte din emitent, astfel
devenind acționar. De regulă, deținătorul unei obligațiuni primește dobânda sub forma cuponului, iar
acționarul primește o parte din profit sub formă de dividende. O altă diferență între obligațiuni și acțiuni
este beneficiul pe care îl are emitentul, în cazul obligațiunilor, plata cupoanelor este deductibilă din
impozitul companiei pe venit, pe când plata dividendelor reprezintă ieșire de numerar și nu o cheltuială.
52. CE ESTE BURSA DE VALORI SI CARE SUNT OPERATIUNILE CE POT FI DESFASURATE LA BURSA?

Bursa de valori este o instituţie a pieţei secundare de capital la care se tranzacţionează titluri (valori)
mobiliare. În obiectul ei de activitate se includ hârtiile de valoare, valutele şi metalul preţios. Bursa de
valori are funcţia de a concentra cererea şi oferta de valori mobiliare, de a asigura tranzacţionarea lor
operativă, de a înregistra şi de a face publice cursurile de vânzare / cumpărare.