Fisa de documentare nr.

Contabilitatea capitalului social

1 Delimitari privind capitalurile unei entitati patrimoniale

Entitatile patrimoniale, indiferent de tipul si forma de organizare, trebuie sa -si constituie

capitalul, ca prima masura si element important al patrimoniului ,care sa le creeze posibilitatea
stabilirii relatiilor cu tertii petru demararea si dezvoltarea obiectului activitatii.
Capitalurile exprima, in esenta, sub forma baneasca, obligatiile unitatii fata de cei care
participa la constituirea sa, acestia fiind atat persoane fizice (asociati sau actionari) cat si persoane
juridice (societati comerciale, fundatii, institutii, statul).
In raport cu modul lor de constituire financiara, capitalurile se diferentiaza in capitaluri
proprii, provizioane pentru riscuri si cheltuieli si datorii pe termen mediu si lung:
a) Capitalurile proprii se constituie prin aportul proprietarilor prin autofinantare si
din alte surse financiare neramburasbile.In mod concret ele se identifica prin capitalul individual
sau social, dupa caz, primele legate de capital, rezervele din reevaluare, rezervele, rezultatul reportat
(din exercitiile precedente), rezultatul exercitiului, subscrierile de capital.
In contabilitatea fluxurilor de operatii, dar mai ales in analiza financiara este necesar sa se
faca distinctie intre situatia neta si capitalurile proprii, schema adoptata in acest sens prezentandu-se
astfel:
Capital social (din care varsat):
(+) prime de capital
(+) rezerve din reevaluare
(+) rezerve
(+) rezultat raport ( + sau - )
(=) Situatia neta dupa repartizarea rezultatului
(=) total capitaluri proprii dupa repartizarea rezultatului
b) Provizioane pentru riscuri si cheltuieli. Aplicarea principiului prudentei in
contabilitate si in evaluarea elementelor patrimoniale solicita printre altele si constituirea de
provizioane atunci cand anumite cheltuieli sau pierderi pot fi prevazute si estimate fara insa a fi
cunoscuta marimea lor exacta si data efectuarii lot. Deci, ele sunt destinate acoperirii de riscuri si
cheltuieli prin care evenimente survenite sau in curs de desfasurare le fac probabile; astfel de
evenimente privesc cazuri precise, dar infaptuirea lor este nesigura.
c)Datoriile pe termen mediu si lung reprezinta surse financiare straine, furnizate, pe
termen mediu sau lung, de terte persoane in raport cu intreprinderea. Sunt considerate pe termen
mediu daca durata de finantare este pana al 5 ani si pe termen lung daca durata de finantare este de
peste 5 ani.
In mod concret, datoriile pe termen mediu si lung se identifica cu imprumuturile din
emisiunea de obligatiuni, creditele bancare pe termen mediu si lung, datoriile legate de participarea
in cadrul intreprinderilor in participatie sau asociative, datorii privind concesiunile si locatiile de
gestiune, alte imprumuturi si datorii asimilate precum si dobanzile aferente datoriilor pe termen
lung si mijlociu.
 2. Organizarea contabilitatii capitalurilor

2.1. Obiectivele si factorii de organizare a contabilitatii capitalurilor

Pentru contabilitate, evidenta marimii si miscarii capitalurilor constituie un obiectiv
fundamental. Pe temeiul acestui obiectiv se desprind obiective operationale pentru organizarea
contabilitatii in acest domeniu, cum ar fi:
 dimensionarea corecta a marimii capitalului social al unitatii patrimoniale (pe baza
unor inscrisuri);
 protectia si cresterea marimii capitalului social;
 delimitarea obligatiilor entitatii patrimoniale, a aportului la capitalul social pe
titularii respectivi, pe persoane fizice sau juridice aportatoare;
 valorificarea capitalului prin plasamente rentabile;
 asigurarea realizarii autonomiei financiare a intreprinderii prin conservarea si
dezvoltarea capitalurilor proprii;
 urmarirea decontarilor la termen a obligatiilor decurgand din imprumuturile
obligatare, credite bancare pe termen lung sau mijlociu a altor datorii pe termen mai
mare de 1 an;
 urmarirea si controlul modului de constituire si valorificare a provizioanelor din
sfera capitalurilor.
Pentru a organiza contabilitatea capitalurilor este necesar sa se tina seama de urmatorii
factori specifici:
 tipul de unitate patrimoniala – influenteaza modul de organizare a contabilitatii
acestei sectiuni datorita particularitatilor pe care le reprezinta diferite tipuri de unitati
patrimoniale (regii autonome ale statului, companii sau societati nationale, societati
comerciale, intreprinzatori individuali, institutii publice);
 forma de organizare juridica a unitatilor patrimoniale si indeosebi a societatii
comerciale.
 Fisa de documentare nr. 2

2.1. Organizarea sistemului de documente si a evidentei

operative a capitalurilor
Un sistem de documente judicios organizat si care sa raspunda obiectivelor vizate de
contabilitatea capitalurilor va fi capabil sa asigure exactitatea si opertivitatea in sistemul de
informare.
Baza juridica a organizarii contabilitatii si capitalurilor o reprezinta documentatia de
infiintare a societatii comerciale si de atestare a ei ca persoana morala pe baza CERTIFICATULUI
DE INMATRICULARE la Registrul Comertului.
Documentul prin care se stabileste modul de organizare si functionare a societatii este
STATUTUL , care contine informtii privind: forma juridica, obiectul de activitate, denumirea si
sediul societatii, capitalul social subscris, structura acestuia si modalitatea de constituire, organele
de conducere si administrare, dizolvarea si lichidarea societatii.
Statutul impreuna cu CONTRACTUL DE SOCIETATE, semnate de asociati si autentificate
la notariatul de stat se depun o cerere de autorizare la Instanta Judecatoreasca in vederea obtinerii
actului de autorizare a constituirii. SEDINTA DE AUTORIZARE emisa de judecatorie, cu statulul
si contractul de societate se depun la Camera de comert si industrie – Oficiul Registrului
Comertului in vederea inmatricularii. Pentru eliberarea Certificatului de inmatriculare trebuie facuta
dovada publicarii in mod oficial prin chitanat emisa pentru taxa publicarii.
Dupa eliberarea certificatului de inmatricluare, sociietatea comerciala este considerata legal
constituita devenind persoana juridica, urmand si inscrierea la organul fiscal din teritoriu – Directia
generala a Finantelor Publice – care ii comunica pentru luarea in evidenta CODUL FISCAL .
Documentatia de infiintare a societatii comerciale asigura inregistrarea in contabilitatea a
relatiei juridice de drept, de creanta care ia nastere intre societatea constituita si asociati pentru
promsiune de aport la capitalul social subscris de acestia. Pentru depunerea (varsarea) efectiva a
aporturilor, documentele difera dupa natura aporturilor ,astfel:in cazul aporturilor in bani – Chitanta
– pentru depuneri in numerar sau Foaie de varsamant si Extras de cont pentru depuneri direct in
contul de disponibil la banca; in cazul aporturilor in bunuri – procesul verbal de predare – preluare
in care se precizeaza caracteristicile bunului aportat si valoarea lui, dupa ce in prealabil a fost
stabilit de o comisie de evaluare sau de un expert.
Evidenta operativa se organizeaza cu ajutorul Registrului Asociatilor (respectiv actionarilor)
in care se tine evidenta nominala pe fiecare asocial/actionar cuprinzand numarul de parti
sociale/actiuni subscrise si valoarea nominala a acestora, varsamintele efectuate la capitalul social
subscris , mentiuni speciale privind cesionarea partilor sociale sau a titlurilor de proprietate .

2.2. Evaluarea curentă a capitalurilor

Evaluarea capitalului social

Capitalul social este împărţit în acţiuni la societăţile de capitaluri şi în părţi sociale la
societăţile de persoane. Aceste fracţiuni de capital au o valoare înscrisă pe ele numită valoare
nominală care este o valoare de referinţă şi care dă posibilitatea evaluării capitalului social al
întreprinderii, astfel:
Capitalul social = Numărul de acţiuni x Valoarea nominală, sau
Capitalul social = Numărul de părţi sociale x Valoarea nominală
Evaluarea capitalului social la valoarea nominală impune calcularea şi evidenţierea distinctă
a primelor de capital (prime de emisiune, fuziune şi aport).
 Întrucât acţiunile prin care este reprezentat capitalul propriu sunt titluri de valoare
negociabile, în sistemul de gestiune financiară a întreprinderii valorii nominale i se asociază şi alte
categorii de valori cum sunt: valoarea de piaţă, valoarea de rentabilitate şi valoarea patrimonială.
I. Valoarea de piaţă este o valoare de cumpărare - vânzare a acţiunilor stabilită, de regulă,
prin negociere la bursa de valori pe baza raportului dintre cerere şi ofertă, raport care determină
valoarea reală denumită şi cotaţie.
În mod concret, preţul de piaţă al unei acţiuni este determinat de: dividendele aşteptate de
acţionari; stabilitatea financiară a întreprinderii; situaţia activului industrial al întreprinderii; situaţia
generală a pieţei de capital şi în limita ratei dobânzii în acel moment, opozabilă pieţei financiar-
bancare. Când rata dobânzii este ridicată, societăţile pe acţiuni reprezintă un risc mai mare pentru
investitori, deorece ei vor prefera investiţiile temporare sub forma depunerilor la bancă şi titlurilor
de plasament. De asemenea, dacă se cere un preţ prea mare, întreprinderea nu va găsi un garant şi
nici investitori doritori să cumpere acţiuni.
În strânsă legătură cu valoarea de piaţă şi valoarea nominală a acţiunilor este preţul de
emisiune sau cursul de acţiune care trebuie plătit de către toate persoanele care subscriu acţiunile în
momentul emiterii lor. Acesta poate fi egal cu valoarea nominală, deci cursul este alpari, iar dacă
este superior valorii nominale, avem cursuri suprapari, iar în situaţia inversă, subpari.
În aceste condiţii se poate determina valoarea capitalului societăţii utilizând această valoare
astfel:
Valoarea bursieră = Numărul de titluri x Cursul titlurilor

II. Valoarea de rentabilitate este o valoare bazată pe rezultatul întreprinderii. Ea poate fi

financiară şi de randament.
a) Valoarea financiară exprimă echivalentul corespunzător capitalizării dividendului anual
pe o acţiune la o rată medie a dobânzii pe piaţă; sau ea corespunde sumei totale care plasată la o
dobândă sigură va produce un avantaj egal cu veniturile titlurilor.
VF = Dividendul distribuit pe acţiune : Rata medie a dobânzii pe piaţă
b) Valoarea de randament este valoarea corespunzătoare profitului net pe o acţiune care se
poate capitaliza în cursul unui exerciţiu financiar, la o rată medie a dobânzii de piaţă.
Venitul titlurilor este egal cu dividendele plus cota parte unitară din profit încorporată în
rezerve.
VR = (Dividendul distribuit pe o acţiune + Cota din profit pe o acţiune încorporată în
rezerve) : Rata medie a dobânzii de piaţă

III. Valoarea patrimonială constă în calculul valorii titlurilor pornind de la situaţia

patrimonială evidenţiată în bilanţ. În acest sens, se disting valoarea matematică contabilă, valoarea
matematică intrinsecă şi valoarea de lichidare.
a) Valoarea matematică-contabilă a titlurilor sau valoarea bilanţieră se obţine în două feluri:
raportând activul net contabil la numărul de titluri sau raportând situaţia netă la numărul de titluri,
rezultatul fiind acelaşi.
Activul net contabil se determină ca diferenţă între activul real şi datorii şi exprimă mărimea
patrimoniului care ar trebui să revină asociaţilor, dacă aceştia ar împărţi elementele de activ după
plata datoriilor.
ANC = Activul real - Datoriile
sau,
ANC = Capitalurile proprii - activele fictive
unde:
Activul real = Activul bilanţier - Activele fictive
În componenţa activelor fictive sunt incluse următoarele structuri: cheltuielile de constituire
a societăţilor inclusiv cele cu emisiunea de acţiuni, activele de regularizare şi asimilare şi primele
privind rambursarea obligaţiunilor.
 b) Valoarea matematică - intrinsecă a titlurilor se calculează împărţind activul net intrinsec
la numărul de acţiuni.
Activul net intrinsec = Activul net contabil + Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli nejustificate -
Capitalul subscris nevărsat
Dacă valoarea matematică a unei acţiuni se compară cu valoarea de piaţă, relaţia dintre cele
două constituie un indicator al încrederii pe care investitorii o au în capacitatea managerială a
firmei. Astfel, în cazul în care valoarea de piaţă este mai mare decât valoarea contabilă, atunci
afacerile merg bine; în situaţia inversă, afacerile nu merg bine.
Formula adoptată pentru detreminarea activului net contabil se constituie pe baza
următoarelor elemente:
Active imobilizate
(+) Active circulante
(+) Conturi de regularizare
= Total activ real contabil
(-) Datorii (-) Conturi de regularizare = Total activ net contabil