PRODUCĂTORUL/

ÎNTREPRINZĂTORUL ŞI COMPORTAMENTUL SĂU

RAŢIONAL 3. FACTORII DE PRODUCȚIE

🡪Producătorul este agentul economic care transformă resursele disponibile în bunuri economice
destinate consumului.

🡪Producţia este activitatea depusă de oameni cu scopul de a transforma resursele disponibile din
societate conform nevoilor lor, în bunuri şi servicii necesare satisfacerii nevoilor.

Activitatea de producție se realizează în unități economice numite firme sau întreprinderi, care se
întemeiază pe o anumită formă de proprietate. Aceste firme sunt organizate și funcționează într-un
cadru reglementat juridic.
🡪Firma este o unitate economică cu un anumit specific în activitate, un mod propriu de organizare și
funcționare a capacității de a produce bunuri economice.

Orice agent economic producător are drept scop maximizarea profitului.

Producerea de bunuri şi servicii presupune consumul de factori de producţie.

Factorii de producţie reprezintă totalitatea elementelor materiale şi nemateriale folosite şi
atrase de agentul economic în procesul de producţie al altor bunuri şi servicii (de ex: construcţii,
maşini, utilaje, materii prime, terenuri, munca).
Factorii de producţie pot fi grupaţi în 3 categorii:
∙ munca (L);
∙ natura (P);
∙ capitalul (K).
Munca şi natura fac parte din categoria factorilor de producţie originari sau primari, în timp ce
capitalul face parte din categoria factorilor de producţie derivaţi.

Specialiştii identifică în prezent o serie de noi factori de producţie, cum ar fi: întreprinderea,
întreprinzătorul, managerul, informaţia, tehnologia, denumiți generic neofactori de producţie.
Evoluţia calitativă a factorilor de producţie este firească, la fel şi diversificarea acestora. Cum factorii
de producție participă atât cantitativ, cât și calitativ la procesul de producție, putem vorbi de creștere
economică de tip extensiv și de creștere economică de tip intensiv. Creșterea economică înseamnă
sporirea producției și a venitului – total și pe locuitor. Atunci când producţia creşte prin atragerea unei
cantităţi suplimentare de factori de producţie de aceeaşi calitate, dezvoltarea economică este de tip
extensiv.
Dacă creşterea calităţii factorilor de producţie şi a eficienţei lor este preponderentă, atunci
creşterea producţiei şi dezvoltarea economică este de tip intensiv.

1
MUNCA
Munca reprezintă activitatea specifică umană, o acţiune conştientă a omului, desfăşurată cu
scopul de a obţine bunurile şi serviciile necesare satisfacerii nevoilor.
✔ este reprezentată de totalitatea resurselor umane (fizice şi intelectuale) utilizate de agentul
economic în procesul de producţie al altor bunuri şi servicii.
Producătorul este interesat de factorul de producţie muncă din două puncte de vedere: ✔ din
punct de vedere cantitativ- se referă la numărul de angajaţi pe care agentul economic îl
foloseşte în procesul de producţie ( agentul economic trebuie să ştie să-şi dimensioneze corect
numărul de angajaţi de care are nevoie);
✔ din punct de vedere calitativ- din acest punct de vedere agentul economic este interesat de
competenţa şi de gradul de calificare al angajaţilor săi. Creşterea competenţei se poate
realiza prin participarea angajaţilor la diferite cursuri de calificare, profesionalizare,
perfecţionare.

NATURA (PĂMÂNTUL)
Factorul de producţie natura se referă la toate elementele provenite din natură, atrase şi
utilizate în procesul de producţie de către agenţii economici.
Natura, ca şi factor de producţie, însumează: pământul, apa, resursele minerale şi cosmice
(lumina, căldura, vântul), la care omul face apel pentru a produce şi pe care le influenţează prin muncă.
Pământul, care din punct de vedere economic include şi apa, este un factor de producţie deosebit de
restrictiv, deoarece este limitat şi totodată degradabil prin poluare şi exploatare iraţională.

CAPITALUL
Capitalul, ca factor de producţie, se referă la totalitatea elementelor materiale, provenite
dintr-un proces de producţie anterior, care sunt atrase şi utilizate de către agentul economic în procesul
de producţie al altor bunuri şi servicii.
Capitalul este un factor de producţie derivat, în sensul că elementele ce fac parte din acest factor
de producţie provin dintr-un proces de producţie anterior.
Capitalul din punctul de vedere al ştiinţei economice poartă denumirea de capital tehnic sau de
capital utilizat şi se notează cu Ktehn.
Exemple de elemente de capital: clădiri, construcţii, utilaje, echipamente, tehnologii, instalaţii,
maşini, terenuri, materii prime, materiale auxiliare, combustibil, energie, apă. Capitalul tehnic prezintă
două elemente componente:
1. CAPITALUL FIX (Kfix) - se notează cu Kfix şi reprezintă acea componentă a capitalului tehnic care:
✔ participă la mai multe cicluri de producţie;
✔ se consumă treptat;
✔ se înlocuieşte după o perioadă mai lungă de utilizare.
Exemple de elemente de capital fix: clădiri, construcţii, terenuri, instalaţii, utilaje, echipamente,
tehnologii, maşini, licenţe şi brevete.

2
Consumul elementelor de capital fix poartă denumirea de UZURĂ.
 Uzura reprezintă deprecierea capacităţilor de producţie ale unui element de capital fix, ce apare
datorită utilizărilor multiple.
Uzura poate îmbrăca două forme:
✔ uzură fizică - apare atunci când elementele de capital fix îşi pierd capacitatea de producţie
datorită utilizării.
✔ uzură morală - apare atunci când pe piaţă apar elemente de capital fix mai performante,
elementele de capital fix deja existente fiind depăşite moral.

Expresia bănească a consumului de capital fix se numeşte AMORTIZARE.

Amortizarea poate fi definită ca recuperarea treptată a cheltuielilor pe care un agent economic
le face cu elementele de capital fix. Se calculează ca raport între valoarea capitalului fix şi perioada de
timp în care se face amortizarea.
Kfix
Aa =
Ta

unde:
∙ Aa - amortizarea anuală;
∙ Kfix - valoarea capitalului fix;
∙ Ta - termenul de amortizare sau durata de funcţionare;
Amortizarea poate fi calculată şi în valoare procentuală sau relativă, prin RATA
AMORTIZĂRII sau COTA DE AMORTIZARE.
Aa Ra =
*100
Kfix

unde:
∙ Ra- rata amortizării sau cota de amortizare
Kfix
Aa
Ra
100
=⇒=⇒= *100 *100
Ra Kfix Ta Ra
Aa
Kfix Kfix Ta

= unde:
Ta Ra 100
=

Ta
 ∙ Ra = rata amortizării sau cota de amortizare

3
2. CAPITALUL CIRCULANT (Kcirc) – se notează cu Kcirc şi reprezintă acea componentă a capitalului
tehnic care:
✔ participă la un singur ciclu de producţie;
✔ se consumă în întregime;
✔ se înlocuieşte la fiecare proces de producţie.
Exemple de elemente de capital circulant: materii prime, materialele auxiliare, combustibil,
energie, apă.
Elementele de capital circulant îşi transmit întreaga lor valoare asupra costului de

Ktehn = Kfix
producţie.

+ Kcirc

unde:
∙ Ktehn = capital tehnic sau capital utilizat
∙ K fix = capital fix
∙ Kcirc = capital circulant

Deosebirile dintre capitalul fix şi capitalul circulant

Element comparat Capital fix Capital circulant

1. Modul în care participă treptat, la mai multe acte. la un singur ciclu de producţie.
la activitatea economică.

2. Modul în care se consumă. pe măsura folosirii. în întregime.

3. Modul de înlocuire. după uzare şi încheierea în totalitate, la ciclul de

procesului de amortizare. producţie următor.

4. Exemple. utilaje, clădiri, animale de materii prime, materiale,

tracţiune, licenţe ș.a. combustibil ș.a.

5. Durata de recuperare mare. mică.

Agentul economic este interesat şi de capitalul consumat efectiv într-un proces de producţie:

Kcons = Aa +

Kcirc

Unde:
∙ Kcons = capital consumat
∙ Aa = amortizarea capitalului fix sau consumul capitalului fix
∙ Kcirc = capital circulant