Producătorul

Este un subiect al activității economice care achiziționează factori de producție, îi

combină și obține bunuri economice destinate vânzări.

Are ca motivație obiectivă obținerea și maximizarea profitului.

Își desfășoară activitatea întru-un spațiu economic organizat, numit generic firmă sau
întreprindere.

Acționează pe două tipuri de piețe:

 Piața factorilor de producție/piața intrărilor/aprovizionare

 Piața bunurilor și serviciilor/piața ieșirilor/desfacere

Legătura obiectivă dintre intrări și ieșiri reprezintă funcția de producție.

Factorii de producție (Fp)

Reprezintă acea parte a resurselor atrase și utilizate în activitatea economică. Sunt

elementele utilizate în activitatea economică.

Sunt limitați, într-o permanentă interacțiune cu resursele.

Fiecare factor de producție prezintă două aspecte:

 Cantitativă – dezvoltare economică extensivă (creșterea producției se bazează

preponderent pe creșterea numărului, a cantității de factori de producție)
 Calitativă – dezvoltare economică intensivă (creșterea producției este rezultatul creșterii
calității, eficienței, productivității factorilor de producție)

Producătorul este direct interesat să îmbunătățească și să economisească factori de

producție pentru că:

 Numărul nevoilor este în creștere și diversificare

 Creșterea exigențelor consumatorului
 Scumpirea factorilor de producție

Clasificarea factorilor de producție

I. Factori tradiționali
a. Factori primari
 Factorul muncă (L)
 Factorul natură (Pt)
b. Factori derivați
  Factorul capital (K)
II. Neofactori de producție
 Abilitatea întreprinzătorului
 Informația
 Biotehnologia/progresul tehnic
 Managementul și marketingul

Factorul muncă (L)

 Este o activitate conștientă, specific umană, orientată spre un anumit scop, și anume,
satisfacerea nevoilor;
 Îmbină efort fizic și intelectual;
 Face apel la cunoștințele omului, experiența lui, abilități;
 Este factorul activ și determinant al producției, contribuie la utilizarea și perfecționarea
celorlalți factori de producție;
 Este o sinteză a factorilor de producție;
 În timp, cu ajutorul neofactorilor de producție, durata muncii s-a redus, ceea ce a
determinat creșterea timpului liber.

Factorul natură (Pt)

 Include totalitatea elementelor la care face apel omul pentru a produce și pe care le
influențează cu munca sa (pământ, apă, aer, lumina solară);
 Pământul este cel mai important pentru că este suportul tuturor activităților economice,
este elementul de bază în agricultură, este principală sursă de minereuri;
 Este degradabil prin utilizare și poluare;
 Are caracter limitat.

Factorul capital (KT)

 Se mai numește: capital tehnic, capital total utilizat, mijloace, bunuri de producție;
 Reprezintă totalitatea elementelor/bunurilor de producție obținute prin muncă și folosite
în scopul producerii altor bunuri economice destinate vânzării;
 Are două componente împărțite în funcție de modul în care participă, se consumă și se
înlocuiesc în producție:
A. Capital fix (Kf)
 Utilaje/mașini, echipamente de producție, clădiri, mijloace de transport, aparatură
de calcul, cunoștințe tehnico-științifice, licențe de fabricație
 Consumul treptat al capitalului fix se referă de fapt la uzura acestuia:
1. Uzură fizică – deprecierea Kf dpdv funcținal sub incidența folosiri sau acțiunii
unor factori fizici, chimici, naturali
 2. Uzură morală – depășirea Kf dpdv al progresului tehnic
 Uzura se recuperează prin amortizare (A);
 Amortizarea reprezintă recuperarea valorii Kf prin includerea eșalonată a acesteia
în costul de producție; Este expresia valorică a consumului de Kf
B. Capitalul circulant (Kc)
 Include materii prime, materiale auxiliare, energie electrică, combustibil, apă
industrială;
 Se consumă imediat, participă la un singur ciclu de producție și se înlocuiește de
fiecare dată;
 Kc consumat pe unitate de produs reprezintă consumul specific sau tehnologic.

KT =Kf + Kc

Kf
A= (tA−timp de amortizare )
tA

1 A
Ra= = (rata de amortizare )
tA Kf

m= A+ Kc(costul material , capital consumat )

Kc
cs= (consum specific)
Q

Combinarea factorilor de producție

 Este un proces tehnico-economic de unire dpdv cantitativ și calitativ a factorilor de

producție necesari obținerii unui un în condiții de eficiență economică;
 Latură tehnică are în vedere interacțiunea fizică dintre muncă și capital;
 Latura economică se referă la desfășurarea activității astfel încât să obțină profit;
 Depinde de:
1. Natura activității desfășurate
2. Abilitatea întreprinzătorului
3. Volumul nevoilor umane
4. Condiții tehnice de producție
 Un rol important în combinare îl are substituirea factorilor de producție
 Substituirea reprezintă înlocuirea parțială sau totală a unuia sau mai multor factori de
producție de același tip sau diferiți astfel încât rezultatele obținute să fie măcar aceleași
 La baza combinării stau două calcule:
a. Productivitatea marginală
b. Rata marginală de substituție
Productivitatea marginală (Wmg)

 Reprezintă sporul de producție obținut prin suplimentarea cu o unitate a factorilor de

producție
ΔQ
 Wmg=
ΔFp

Rata marginală de substituție (Rms)

 Reprezintă cantitatea dintr-un factor de producție necesară pentru a compensa reducerea

cu o unitate a unui alt factor astfel încât rezultatele să rămână constante
−Δx WmgY
 Rms= =
Δy WmgX

Δx = variația factorului substituent (care substituie)

Δy = variația factorului substituit (care este inlocuit)