Concurența

Concurența este o formă de manifestare a relațiilor dintre agenții economici (producător și

consumator) prin care fiecare urmărește atingerea unui anumit interes; este atât o competiție, cât
și o formă de cooperare între agenții economici.
Premisele concurenței:
- Existența unui număr suficient de agenți economici participanți;
- Formarea liberă a prețurilor (în sensul de expresie a raportului Ce/Of)
- Existența statului democrat care încurajează inițiativa agenților economici
Formele concurenței:
A. După mijloacele utilizate:
1. Concurența loială/corectă – bazată pe mijloace economice
2. Concurența neloială/incorectă – bazată pe mijloace extraeconomice (ex.: falsă
publicitate, denigrarea produselor, sabotaj)
Concurența loială este încurajată de stat pentru că:
- Motivează agenții economici;
- Salubrizează piața;
- Conduce în mod natural la reducerea prețurilor și îmbunătățirea calității produselor;
- Stimulează progresul economic general;
- Rațiunea de fond a concurenței este avantajarea consumatorului (oferă diversitate, dându-
i posibilitatea să aleagă în funcție de preferințe și exigențe)
Concurența neloială favorizează în mod artificial pe unii producători și pe unii consumatori. Ea
trebuie combătută de către stat prin măsuri drastice.
B. După structura cererii și a ofertei:
1. Concurența perfectă
2. Concurența imperfectă
Concurența perfectă:
- Este formă ideală, pură de concurență, analizată doar ca model teoretic
- Trăsături:
  Atomicitatea cererii și a ofertei: număr mare de consumatori și producători de
forțe economice mici și aproximativ egale astfel încât niciunul nu poate influența
semnificativ piața
 Transparența perfectă a pieței: o cunoaștere deplină a raportului cerere – ofertă
(ex.: Bursa de Valori)
 Omogenitatea perfectă a produselor: toate produsele dintr-o anumită categorie
sunt identice
 Intrarea și ieșirea liberă de pe piață: producătorii și consumatorii rămân pe piață în
baza unor criterii de eficiență economică
 Perfecta mobilitate a factorilor de producție: circulă liber și neîngrădit, nelimitat
de la un producător la altul sau de la o piață la alta
Piața cu concurență perfectă tinde permanent spre starea de echilibru, un echilibru dinamic, iar
prețul se formează liber din confruntarea cererii cu oferta.
Concurența imperfectă (realitatea economică)
1. Piața cu concurență monopolistică:
- Ex.: piața produselor agroalimentare, piața produselor cosmetice;
- Atomicitatea cererii și a ofertei;
- Pătrunderea producătorilor este relativ ușoară;
- Diversitatea produselor;
- Prețurile sunt autonome, orientate după piață.
- Fiecare ofertant încearcă să-și personalizeze produsele;
- Concurența se face, în special, prin produs.

2. Piața cu concurență de oligopol:

- Ex.: piața telefoniei mobile, piața autoturismelor, piața petrolului autohton;
- Atomicitatea cererii șu un număr restrâns de ofertanți a căror forță economică este
suficient de mare pentru a influența piața;
- Pătrunderea pe piață a unor noi ofertanți este dificilă;
- Produsele pot fi variate sau omogene, în funcție de tipul de piață;
- Concurența se face prin preț, produs, oferte, publicitate;
- Este cea mai des întâlnită formă de piață din economiile dezvoltate;
- Specific oligopolului sunt fie înțelegerile tacite de tip cartel sau trust, fie concurența de
tip „violent”

3. Piața de monopol:
- Ex.: piața de furnizare a apei, a transportului în comun;
- Atomicitatea cererii și un singur ofertant care controlează piața;
- Este eliminată libera concurență - producătorul domină consumatorii, impunând prețul și
calitatea;
- Grad foarte scăzut de satisfacere a nevoilor;
- Pătrunderea pe piață a unor noi ofertanți este foarte grea, uneori imposibilă.

4. Piața cu concurență de oligopson:

- Ex.: piața fabricilor care produc ulei, zahăr, conserve;
- Atomicitatea ofertei și un număr restrâns de fabrici consumatoare ale acestor materii
prime;
- Consumatorii încearcă să se impună pe piață și să ceară calitatea ridicată și prețuri
accesibile.

5. Piața de monopson:
- Ex.: armata națională;
- Atomicitatea ofertei și un singur consumator care controlează piața;
- Prețul are tendința să scadă;
- Cel mai ridicat grad de satisfacere a nevoii.

 O piață mai puțin întâlnită este cea de tip monopson-monopol (monopol bilateral), unde
există un singur ofertant și un singur consumator.

Strategii concurențiale:
1. Strategia efortului concentrat:
- Constă în efortul producătorului de a obține supremația pe piață asupra vânzărilor, asupra
unei anumite categorii de clientele și asupra pieței de desfacere.

2. Strategia Mercedes:
- Constă în efortul producătorul de a oferi produse de înaltă calitate pentru un anumit
segment de clienți.
3. Stategia japoneză:
- Constă în efortul producătorului de a obține un cost de producție cât mai mic.