CONCURENŢA ŞI PREŢUL

SUBIECTELE TEMEI:

1. Concurenţa şi rolul ei în economia de piaţă

2. Tipuri de pieţe concurenţiale şi mecanismele de
funcţionare a lor. Protejarea concurenţei
3. Preţul: concept, funcţii şi tipuri
CONCURENŢA
ŞI ROLUL EI ÎN ECONOMIA DE
PIAŢĂ
DEFINIȚIE

Concurenţa este o luptă, o confruntare

permanentă dintre agenţii economici pentru
atragerea de partea lor a clienţilor şi obţinerea,
pe această cale, a unui profit cât mai mare
posibil.
 EFECTE POZITIVE ALE CONCURENŢEI
- oferă tuturor agenţilor economici şanse egale în
desfăşurarea activităţii economice;
- stimulează promovarea şi introducerea în
producţie a realizărilor tehnico-ştiinţifice, precum
şi perfecţionarea formelor de organizare a
activităţii economice;
- favorizează reducerea costului de producţie şi a
preţurilor de vânzare;
- stimulează inventarea noilor produse şi ridicarea
în permanenţă a calităţii acestora etc.
 EFECTE NEGATIVE ALE CONCURENŢEI

- concurenţa generează conflicte şi ciocniri de interese

(înlăturarea fizică a concurenţilor, şantaje, omoruri);
- provoacă risipirea resurselor prin distrugerea bunurilor
materiale ale concurenţilor (firmele concurente sunt
aruncate în aer, incendiate, distruse);
- în unele cazuri, reducerea costurilor se face prin
folosirea unor produse dăunătoare sănătăţii, prin
poluarea mediului ambiant, fapt ce-i defavorizează pe
consumatori.
În funcţie de metodele folosite, concurenţa poate fi:
1) loială (sau corectă) – se desfăşoară într-un cadru
legal, deschis, în conformitate cu legislaţia în vigoare
şi în acord cu normele morale acceptate de societate.
În cazul concurenţei loiale sunt folosite aşa
instrumente economice ca:
-diversificarea şi reînnoirea sortimentului de produse,
-reducerea preţurilor de vânzare
pe piaţă,
-ridicarea calităţii produselor,
-reducerea costurilor,
-publicitatea etc.
2) neloială (sau incorectă) – există atunci cînd se
încalcă legislaţia în vigoare sau normele morale
ale societăţii. În cazul dat se utilizează
instrumentele extraeconomice, cum ar fi:
înlăturarea fizică a concurentului, şantajul şi mita,
obţinerea pe căi ilegale a unor privilegii,
spionajul economic, evaziunea fiscală,
discreditarea concurentului etc.
MANIFESTAREA CONCURENȚEI

În funcţie de instrumentele folosite, concurenţa se poate

realiza prin:
- preţ;
- produs;
- calitate;
- forme de vânzare a bunurilor
şi prestare a serviciilor.
Concurenţa se poate manifesta numai atunci când
preţurile sunt libere. Manifestarea concurenţei ne arată
gradul de dezvoltare a pieţei şi de libertate a economiei.
TIPURI DE PIEŢE CONCURENŢIALE ŞI
MECANISMELE DE FUNCŢIONARE A LOR.
PROTEJAREA CONCURENŢEI
PIAŢA CONCURENŢIALĂ

În funcţie de forma concurenţei, se disting două

tipuri de pieţe concurenţiale:
1) piaţa cu concurenţă perfectă (pură);
2) piaţa cu concurenţă imperfectă.
 CONCURENŢA PERFECTĂ
Concurenţa perfectă există pe piaţa care reuneşte simultan
următoarele cinci trăsături:
1. Omogenitatea bunurilor – întreprinderile livrează produse pe care
cumpărătorii le consideră relativ identice. De ex., o anumită marcă
de automobil ar trebui să aibă exact aceeaşi calitate, indiferent de
întreprinderea care o produce.
2. Atomicitatea pieţei – pe piaţă există un număr mare de producători
şi cumpărători, astfel încît nici unul din ei nu pot modifica preţul.
3. Fluiditatea pieţei – presupune că piaţa este liberă şi oricine poate
să intre şi să iasă de pe ea fără nici un fel de restricţii.
4. Mobilitatea factorilor de producţie – factorii de producţie se pot
deplasa liber şi în orice moment de pe o piaţă pe alta.
5. Transparenţa pieţei – producătorii şi consumatorii dispun de toată
informaţia cu privire la cerere, ofertă şi preţuri.
 CONCURENŢA IMPERFECTĂ

Concurenţa imperfectă există atunci când lipseşte cel puţin una din
trăsăturile concurenţei perfecte. Cele mai răspândite situaţii de
concurenţă imperfectă sunt:
1) monopol – reprezintă o formă de piaţă în care există un singur
producător, care domină piaţa, stabilind preţul, calitatea şi cantitatea
produselor.
2) monopson – reprezintă o formă de piaţă în care există un singur
cumpărător;
3) monopol bilateral – reprezintă o formă de piaţă în care există un
singur vânzător şi un singur cumpărător. De ex., în domeniul
producerii armamentului, când un singur producător (o firmă) are în
calitate de unic cumpărător statul.
 CONCURENŢA IMPERFECTĂ

4) oligopol – se caracterizează prin existenţa unui număr

redus de întreprinderi, care au posibilitatea să domine
piaţa prin calitatea şi preţurile la produsele ce le oferă.
Pătrunderea altor firme pe această piaţă este limitată.
Totodată, fiecare producător trebuie să ţină cont de
deciziile celorlalţi atunci cînd stabileşte propria strategie.
5) oligopson – se caracterizează prin existenţa unui număr
redus de cumpărători.
PROTEJAREA CONCURENȚEI
În confruntarea cu monopolul concurenţa nu se mai
poate menţine, de aceea statul este obligat să protejeze
concurenţa.
Prima ţară care a elaborat o legislaţie eficientă în acest
sens a fost SUA (anul 1890). În anul 2000, în
Republica Moldova a fost adoptată „Legea cu privire
la protecţia concurenţei”. Organul de stat care
efectuează reglementarea antimonopol în RM este
Ministerul Economiei, în cadrul căruia există o unitate
structurală specializată, numită „Departamentul
politică antimonopol şi concurenţă”.
PROTEJAREA CONCURENȚEI

În conformitate cu legislaţia moldovenească, se

consideră monopolistă întreprinderea a cărei cotă pe
piaţă depăşeşte 35% şi care pot astfel influienţa
formarea preţurilor. Aceste întreprinderi sunt incluse
în Registrul de stat al agenţilor economici monopolişti
ce activează pe piaţa RM. Întreprinderile incluse în
acest registru sunt obligate să declare orice modificare
a preţurilor şi tarifelor. Aici sunt incluse aşa
întreprinderi monopoliste ca: Moldtelecom,
Franzeluţa, Bucuria, Basarabia-Nord etc.
PREŢUL: CONCEPT, FUNCŢII ŞI TIPURI
DEFINIȚIE

Preţul exprimă cantitatea de bani pe care

cumpărătorul trebuie s-o plătească pentru a
obţine un bun oarecare.
 FACTORI DE INFLUENȚĂ ASUPRA PREȚULUI

- cererea şi oferta;
- utilitatea şi raritatea;
- mărimea şi dinamica
costurilor de producţie;
- puterea de cumpărare a
monedei;
- intervenţia statului în
mecanismul de formare a
preţurilor etc.
 FUNCȚIILE PREȚULUI

1. Funcţia de calcul şi măsurare a cheltuielilor şi a

rezultatelor activităţii economice. Aici menţionăm, că
cu cât preţurile sunt mai mari ca cheltuielile, cu atât
întreprinzătorul primeşte o recompensă mai mare
pentru activitatea sa.
2. Funcţia de informare a participanţilor la viaţa
economică. Prin mărimea şi dinamica sa, preţul
informează agenţii economici despre activităţile care
sunt mai profitabile pentru moment, despre raportul
cerere-ofertă.
 FUNCȚIILE PREȚULUI

3. Funcţia de stimulare a producătorilor. Deoarece

veniturile întreprinzătorilor depind de nivelul
preţurilor, ei sunt motivaţi să se orienteze către
domeniile unde preţurile sunt mai mari.
4. Funcţia de distribuire a
veniturilor.
 CATEGORII DE PREȚURI

1. Preţurile libere se formează şi se modifică doar sub

influienţa modificării cererii şi ofertei. Atât statul,
cât şi agenţii economici nu pot influienţa nivelul
lor.
2. Preţurile administrate se stabilesc sub inflienţa
statului sau a marilor întreprinderi care domină
piaţa. Aceste preţuri, de obicei, nu reacţionează la
modificarările care au loc în raportul cerere-ofertă.
3. Preţurile mixte sunt formate sub acţiunea tuturor
factorilor enumeraţi mai sus.
 FORME SPECIFICE ALE PREŢULUI

1) salariul, care se stabileşte pe piaţa muncii;

2) profitul – pe piaţa capitalului;
3) renta – pe piaţa pământului;
4) dobânda şi dividendul – pe piaţa financiară;
5) cursul valutar – pe piaţa valutară.
INTERVENȚIA STATULUI

Intervenţia directă a statului se face prin stabilirea

unor niveluri maxime sau minime de preţ. Dacă
statul fixează un nivel maxim al preţului (sub
preţul de echilibru), producătorii nu au voie să-l
depăşească şi atunci vor produce mai puţin.
Această situaţie poate să apară atunci când statul
intenţionează să protejeze populaţia şi mai ales pe
cei săraci (de ex., într-o perioadă de război sau de
inflaţie ridicată).
 Preţurile maxime, însă, generează probleme mari,
cum ar fi:
- alocarea inegală a cantităţii produse între
consumatori, adică „primul venit – primul servit”,
ceea ce duce la formarea unor fire de aşteptare
(„coada”, în limbajul curent);
- accentuează inflaţia;
- stimulează dezvoltarea
pieţei negre.
 Preţurile minime (mai mari decât preţul de
echilibru) se practică în scopul de a asigura un
venit mai mare anumitor producători (de ex.,
fermierii în Uniunea Europeană). În acest caz,
producătorii vor produce peste cererea pieţei
(adică, mai mult decât se cere). Astfel, apare un
excedent de producţie.
INTERVENȚIA STATULUI

Intervenţia indirectă a statului se reflectă prin

aplicarea taxelor, care sunt cele mai importante
venituri ale statului. Taxele reprezintă un oarecare
procent aplicat asupra preţului unui produs. În
consecinţă, preţul plătit de cumpărător nu mai
este egal cu cel primit de
vânzător.
CONCLUZIE

Pornind de la efectele economice ale preţurilor

controlate şi a taxelor, s-a ajuns la concluzia, că
preţurile trebuie lăsate
să se formeze liber, pe
baza raportului cerere-
ofertă.