Triboi Narcisa,FB191

V-1

1.Pret-o cantitate de monedă exprimată într-o valută concretă, oferită de către

cumpărător vânzătorului pentru cedarea/obținerea unei unități de bun sau
serviciu în condiții acceptabile pentru participanții la operațiunea de vânzare-
cumpărare.

Piața cu concurență perfectă-o piață deschisă a unui bun omogen sau relativ
standard, în care un număr mare de vânzători propun marfa lor unui număr mare
de cumpărători, și toți participanții la procesul de vânzare-cumpărare dețin
informaţii complexe privind prețurile și volumele de tranzacții.

2.b-diferentierea produselor

3. Sistemul de prețuri reprezintă totalitatea prețurilor și tarifelor care stau la baza

schimbului de bunuri și servicii pe piața internă și internațională, principiile și
criteriile de stabilire și precum și totalitatea relațiilor dintre ele.Sistemul de
prețuri cuprinde categorii fundamentale și forme particulare ale aplicării
prețurilor în diverse domenii de activitate, între care există raporturi, relații,
intercondiționări,astfel, încît prețul/tariful unui bun sau serviciu este influențat
sau influențează prețurile celorlalte bunuri sau servicii din economie. În cadrul
sistemului de prețuri se disting două mari structuri:

1) Prețurile mărfurilor și tarifele serviciilor, care cuprind prețurile factorilor de

producție șiprețurile bunurilor și tarifele obținute prin valorificarea factorilor de
producție.

2) Prețurile speciale (dobînda, salariul, prețul pămîntului etc.), care implică

sectoarespecifice de activitate, evoluția cărora depinde de fluctuațiile pieței sau
reglementările juridice în vigoare.Principiul fundamental care stă la baza
sistemului de prețuri în economia de piață este formarea liberă a prețului, adică
prin interacțiunea cererii cu oferta.În funcție de tipul economiei (dirijată
centralizat, de piață (exclusiv) sau mixtă) putem delimita următoarele sisteme
de prețuri:

Sistem de prețuri administrate, care se bazează pe principiul unicității și

coordonării
prețurilor de către stat. Un asemenea sistem este caracteristic economiei
planificate, dirijate centralizat (ca în fosta U.R.S.S.), piața nu are nici o influență
asupra nivelului și dinamicii prețurilor. În consecință, se creează mari
distorsiuni în economie, ce pot provoca inflație mare și prețuri ireale.

4.Clasificarea preturilor dupa domeniul de aplicare:

-Prețuri cu ridicata ale produselor industriale(Prețurile cu ridicata ale

producătorului, prețurile ramurale cu ridicata)

-Prețurile la lucrările de construcție și montaj

-Prețurile de achiziție a produselor agricole

-Tarifele la serviciile de transport de mărfuri

-Prețurile cu amănuntul

-Prețuri care deservesc comerțul internațional(Prețurile la produsele din import,

Prețurile la produsele și serviciile destinate exportului)

-Tarife la serviciile comunale și deservire socială

6. În scopul maximizarii profitului, firma care deţine poziţie de monopol poate

să pună în aplicare şi alte strategii. Una din modalităţile posibile de creștere a
profiturilor monopolului este discriminarea prin preţ, adică vânzarea de produse
similare, în acelaşi timp la preţuri diferite, iar diferențierea preţurilor nu ține nici
de costurile de producţie şi nici de condițiile de livrare a bunurilor pe piaţă. O
condiţie necesară pentru aplicarea discriminării prin preţ este imposibilitatea
revânzării. De aceea, este o tactică răspândită mai mult în sectorul serviciilor.
Monopolul, datorită poziţiei sale pe piaţă, are posibilitatea de stabili preţuri
diferite pentru diferite categorii de consumatori, în funcţie de veniturile lor,
vârstă, preferinţe şi poziţia geografică faţă de sursa producătoare să fie diferită.
Pentru ca o firmă cu poziţie de monopol să practice discriminarea prin preţ,
trebuie ca elasticitatea cererii în funcţie de preţ pe pieţele respective să fie
diferită. Nivelul preţurilor diferenţiate practicate pe fiecare piaţă depind de
elasticitatea cererii în funcţie de preţ pe piaţa respectivă. Discriminarea prin preţ
poate fi de trei tipuri:

• Discriminarea de gradul 1 sau perfectă – constă în a vinde fiecare unitate

de produs (serviciu) la un preţ diferit. Practicarea acestui tip de discriminare
necesită ca firma monopolistă să cunoaşcă cererea fiecărui consumator pentru
bunurile şi serviciile sale, încercând să determine consumatorii să plătească
preţul maxim şi să obţină tot surplusul consumatorului .

• Discriminarea de gradul 2 – se realizează atunci când firma monopolistă

stabileşte preţuri diferite pentru cantităţi diferite de bunuri, cunoscând curba
cererii pentru fiecare categorie de consumatori şi încercând să obţină o parte din
„surplusul consumatorului

• Cel mai frecvent însă se practică discriminarea de preţ de gradul al treilea.

Condiţii pentru aplicarea acesteia apar atunci când consumatorii unui bun sunt
divizați în grupe după elasticitatea cererii în funcție de preț. În acest caz, cererea
pe ramură este reprezentată nu de una, ci de mai multe curbe ale cererii. Acest
tip de discriminare se realizează prin fixarea unor preţuri diferite pentru
vânzarea aceluiaşi produs pe pieţe diferite sau în localităţi diferite, ţinând seama
de distanţă, de cheltuielile de transport şi de elasticitatea cererii diferită pe
pieţele respective. Discriminarea se poate realiza şi între cumpărătorii autohtoni
şi cei străini, stabilind preţuri mai mari pe piaţa internă şi preţuri mai reduse pe
piaţa externă, pentru ca firma să fie mai competitivă la export. Este cazul
preţului de dumping practicat în comerţul internaţional. Această situaţie
presupune vânzarea unui produs pe o piaţă externă la un preţ mai mic decât
preţul la care se vinde acelaşi produs pe piaţa internă şi dă posibilitatea de a
distruge concurenţii, instaurând poziţia dominantă pe piaţa respectivă.
Practicarea preţului de dumping face parte din activităţile atribuite concurenţei
neloiale.

O caracteristică a monopolului este că curba cererii ramurale este curba cererii

pentru produsele acestei firme. Prin urmare, pentru monopol, prețul nu este o
variabilă exogenă, ci o funcţie descrescătoare în raport cu cantitatea. Procesul
de formare a preţurilor se precăută în lipsa funcţiei ofertei, vânzătorul are
posibilitatea de a influenţa preţul pieței. Grafic, curba cererii monopolistului nu
este orizontală, ca în condiţii de concurenţă perfectă, dar cu o pantă negativă.
Daca în cazul concurenţei perfecte entitatea consideră preţul pieţei ca o marime
dată, urmând să vândă la acel preţ atât cât este în stare, întreprinderea care
activează în situaţie de monopol decide singură preţul şi cantitatea ce va fi pusă
pe piaţă. În aceste condiţii, va urmari, mai întîi de toate, realizarea unui profit
maxim. Acest obiectiv poate fi atins numai în condiţiile în care reuşeste să
maximizeze profitul total determinat ca diferenţa dintre veniturile totale
(numarul de unitati vândute înmulţit cu preţul de vânzare) şi costurile totale.