CAPITOLUL 1

Locul si rolul disciplinei economia firmei in teroria

economiei de piata.
1.1.Mecanismele de functionare a economiei de piata.

Economia de piata reprezinta o modalitate complexa si deosebita de eficienta de realizare a

activitatii economice, adica de transformare a resurselor in bunuri si servicii pentru a satisface
nevoile oamenelor. Economia de piata este sistemul social al diviziunii muncii bazat pe
prorietatea privata asupra mijloacelor de productie.
Ea poate fi caracterizata, in primul rind, prin mecanismele sale de functionare. In
continuare vom incerca as caracterizam pe larg eceste mecanisme.
Cererea caracterizeaza dorinta (si posibilitatea) consumatorilor de a cumpara o anumita
cantitate de bunuri la um anumit pret.
Cererea depinde de anumiti factori, cum ar fi :
a) nevoia sociala - dorinta e a benificia de utilitatea unui bun este rezultatul
nemijlocit al manifestarii unei nevoi de consum. Astfel, nevosa este primul factor
care determina aparitia cererii.
b) Pretul bunurilor in cauza – sub influenta preturilor, cererea variaza in raport invers
proportional, crescind atunci cind pretul bunului scade si micsorindu-se atunci cind
pretul creste. Aceasta este asa-numita lege a cererii, potrivit careia cantitatea de
bunuri pe care cumparatorii o cer pe piata variaza in raport invers proportional cu
nivelul preturilor;
c) Veniturile consumatorilor – oricind de stringenta ar fi nevosa pe care un
consumator o resiste si oricit de mic ar fi pretul marcii cu care nevosa respectiva se
poate satisface, in lipsa veniturilor nevosa nu se va trasforma in cerere.
d) Preturile altor marfuri – atit timp cit veniturile consumatorilor sunt limitate, orice
schimbare a pretului unei marfi va afecta, intr-un fel sau altul, si cererea la alte
marfuri.
e) Gusturile (preferirtele) consumatorilor – acestea sunt instabile si extrem de
diversificative

Oferta poate fi abordata atit ca o marime individuala, cit si ca o marime globala. Oferta
unei singure intreprinderi esprima cantitatile dintr-un anumit bun material sau serviciu pe care
ea doreste si este capabila sa le puna la dispozitia cumparatorului la un anumit pret al mietei.
Oferta globala esprima cantitatile totale de bunuri sau servicii pe care piata le poate pune la
dispozitia consumatorilor la un moment dat la fiecare pret in parte.
Aspra ofertei influenteaza urmatorii factori:
a)pretul altor marfuri - daca marfurile sunt substituibile, orice majorare a pretului unei
marfi va stimula oferta. Ca urmare, dat fiind caracterul limitat al resurselor de care dispune
intreprinderea in cauza, productia si oferta din cealalta marfa se vor diminua. Atunci cind
marfurile sunt complementare, cresterea pretului la una dintre marfuri va spori oferta la ambele
marfuri;
b)costurile de productie – intre costurile de productie si oferta esista un raport invers
proportional: reducerea costurilor de productie stimuleaza cresterea ofertei si invesr.
c)taxele si subventiile – factori care sunt praticati de stat in cazul anumitor marfuri pentru
descurajarea sau incurajarea ofertei de bunuri aspra carora se aplica;
d)numarul ofertantilor (vinzarilor) – reiesind din faptul ca oferta globala este direct
proportionala numarului ofertantilor aceleiasi marfuri, cu cit mai maré va fi numarul ofertantilor,
cu atit mai maré va fi oferta si invesr.
 Echilibrul de piata apare, de regula datorita mediului concurential si genereaza pretul de
echilibru. Pretul de echilibru diminueaza atit supracererea, cit si supraoferta. Mecanismul de
piata asigura coordonarea intereselor producatorilor si ale consumatorilor de marfuri. Totodata,
sub influenta modificarii cererii, producatorii ajusteaza volamele de productie, iar pretul
reactioneaza flexibil la aceste modificari. Astfel, in piata se instaleaza procesul de acomodare a
vinzatorilor la consumatori.
Din acest punct de vedere, vorbim destre o anumita structura concurentiala, pe care o
apreciem in functie de numarul si de puterea economica a producatorilor si a cumparatorilor,
gradul de diversificare a produselor, posibilitatea de a intra intr-un sector de activitate, gradul de
mobilitate a factorilor de productie, gradul de liberalizzare a preturilor ect.
In general, din punct de vedere teoretic, distingem doua tipuri de concurenta, ambele
exprimind atitudinea participantilor la schimb si conditile concrete de confrontare de pe piata..
In forma sa clasica, mecanismul de mentinere a echilibrului de piata se realizeaza cu
ajutorul concurentei perfecte, care este condizionata de urmatoarele:
 Prezenta unui numar mare de intreprinderi care ofera pietei produse omogene.
Consumatorului ii este indiferent de la care producator as procure produsele;
 Cota de piata a fiecarui producator este nesemnificativa, incit nici unul dintre ei nu
poate influenta regulile de piata;
 Orice intreprindere poate intra sa iesi liber in ramura data
 Intreprinderea poate obtine in mod liber informatia depre pretul marfurilor si
resurselor, costuri, calitatea marfurilor, tehnologiile de productie ect.
In cazul in care cel putin una dintre conditiile enumerate mai sus nu este indeplinuta,
vorbim destre o concurenta imperfecta. Opozitul total al concurentei perfecte este monopolul. In
conditile de monopol in ramura functioneaza o singura intreprindere. Astfel, ramura si
intreprinderea reprezinta un tot intreg.
Pe linga de monopol esista si concurenta monopolista. Ea se caracterizeaza prin existenta a
zeci de intreprinderi, care produc o gama destul de variata si diversificata de produse.
Diversificarea se poate referti nu numai la calitatea produselor, ci si la serviciile postvinzate. In
astfel de conditii, consumatorul poate fi atras prin ambalajul marcii, existenta rabaturilor,
amplasarea si programul de lucru convenabil al magazinelor ect. Un rol deosebit il au reclama,
conditile de comercializare, precum si termenul garantat de buna functionare. Concurenta
monopolista este larg presenta in ramurile de producete a marurilor de larg consum si in ramur
prestarii serviciilor.
Un alt model de concurenta imperfecta il reprezinta oligopolul - o structura de piata cind in
ramura activeaza un numar destul de limitat de intreprinderi, iar intrarea in ramura a noilor
intreprinderi este limitata din cauza barierilor care exista. In conditii de oligopol citava
intreprinderi controleaza, de regula,partea covirsitoare a mietei.

1.2.Rolul statului in economia de piata

Statl se implica in economia moderna dintr-o tripla perspectiva economica:

 Consumator de bunuri si servicii;
 Proprietar;
 Intreprinzator.
Principalele obiective ale statului in perioda contempporana sunt:
 Cresterea economica achilebrata;
 Structura optima a economiei nazionale;
 Politica energetica a natiunii;
 Politica de cercetare si dezvoltare;
 Politica preturilor la anumite produse;
 Politica veniturilor;
  Utilizarea declina a fortei de munca disponibile in societate;
 Politica commerciala internationala;
 Politica ecologica ect.

Orice stat indeplineste, prin intermediul guvernului, o serie de functii cu impact in

domeniul economic:
1.Functia de control se refera la obligatiile de elaborare si supraveghere a aplicarii regulilor
valabile in economie. Untori linia de demarcatie intre functia de control si interventia directa,
nemijlocita a statului in economie este destul de confuza, cu toate repercusiunile negative ce
decurg de aici.
2.Functia de stabilizator al vietii economice este necesara pentru ca cererea si oferta
aggregata pe piata nu pot fi controlate, de la un anumit nivel in sus, decit de catre stat. Aceasta
implica, in consecinta, utilizarea unui aparat.
3. Calitatea statului de producator de bunuri se servicii se restringe in marea majoritate a
tarilor lumii, pentru ca, pentru ca, dupa numerose experiente, este deja evident ca statul are
posibilitati limitate de a fi un manager competitiv in raport cu sectorul privat.
In functie de pirghiile de care dispune, statul promoveaza urmatoarele politici: bugetara si
fiscala; monetara; de creditare; vamala; programarea si planificarea economica.
Politica bugetara si fiscala,precum si politica monetara reprezinta in prezent cele mai
importante activitati ale oricarui stat in lumina implicarii sale in economie. Politica bugetara si
fiscala se aplica ca principalul instrument de ridistribuire a veniturilor, a bugetului de stat.
Structural, acesta este o balanta de venturi si cheltuieli. Principalele surse de venturi ale
bugetului statului sunt : imponitele, imprumuturile, sursele vamale, veniturile proprii din
economie si in ultima instanta, proria emisiune monetara. Cheltuielile sunt de natura classifica:
aparare, educatie, cultura, asigurari sociale ect. In lumea moderna bugetele sunt, de regula
deficitarie, acoperirea acestora facindu-se prin imprumuturi interne si internazionale.