Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea științe economice

Finanțe și bănci

Lucru individual la disciplina Teorie economică

Tema: Legea cererei și ofertei.

Paradoxurile ei

Efectuat de : Manole Angela gr. FB-1503

Verificat de: Rusu Gheorghe dr. conf.univ

Chișinău 2015

1
 Cuprins
Introducere.........................................................................................................3

Capitolul 1. Piaţa şi mecanismul pieţii...............................................................4

Capitolul 2. Cererea pentru bunuri şi servicii. Factorii ce determină cererea....5

Capitolul 3. Oferta bunurilor şi serviciilor. Factorii ce determină oferta...........9

Concluzie………………………………………………………………………12

2
 Introducere
Aparitia schimbului de bunuri si evolutia acestuia a dat nastere la piata.Ea a aparut ca
urmare a dezvoltarii diviziunii sociale a muncii, prin viziunea care sa realizat intre producator si
consumator.Aceasta separare a determinat ca bunurile produse sa ajunga de la producator la
consumator prin intermediul pietei. Piata, este asadar o categorie economica complexa, ce
reflecta totalitatea relatiilor de vinzare – cumparare care au loc in societate, in interactiunea lor,
in strinsa legatura cu spatiul economic in care au loc. Piata este locul intilnirii a ofertei
vinzatorilor si cererii consumatorilor, a confruntarii dintre ele. Deci, pe piata se reflecta
raporturile reale dintre productie si consum, prin intermediul categoriilor relative de cerere si
oferta si a categoriilor de pret.

Participantii la piata, la relatiile pe care le reflecta sunt producatorii in calitate de ofertanti de

factori de productie, bunuri de consum si servicii si consumatorii productivi si individuali in
calitate de cumparatori, care se opun unui altora prin urmarirea propriului interes. In acelasi timp
este de remarcat faptul ca intre ofertanti si consumatori exista o puternica legatura ce pune in
evidenta ‘solidaritatea functionala ’ a pietiei.

Analiza cererii pe piata reprezinta continuarea problemelor privitoare la nevoile umane si la

caracteristicile lor, la interesele economice. In acelasi timp, teoria cererii constituie baza alocarii
veniturilor limitate de catre consumatorii rationali.

Analiza problemelor referitoare la oferta este o continuare a analizei resurselor economice si a

factorilor de productie, si respectiv o continuare a analizei bunurilor economice.

3
Capitolul 1. Piaţa şi mecanismul pieţii
Piaţa, după rolul ei în dezvoltarea economiei, este recunoscută ca una din cele mai
semnificative invenţii ale omenirii (alături de invenţia prafului de puşcă şi a roţii).

Esenţa pieţei este tratată neunivoc, ea fiind un fenomen complex cu multe semnificaţii:
-spaţiul de întâlnire a vânzătorilor cu cumpărătorii;
-mecanism de reglementare a activităţii economice, bazat pe corelarea liberă a cererii şi ofertei în
condiţii de concurenţă;
-un sistem de relaţii ce apar între vânzători şi cumpărători în procesul circulaţiei mărfurilor;
-instituţie ce determină normele de comportament ale agenţilor economici;
-formă organizatorică dezvoltată a schimbului de mărfuri.

Clasificarea pieţelor poate fi efectuată în baza diferitelor criterii, principalele din care
sunt:
1.după spaţiul geografic (criteriul teritorial): piaţa locală, naţională, regională, mondială;
2.după natura economică a bunurilor (criteriul funcţional): piaţa bunurilor de consum, piaţa
resurselor, piaţa financiară;
3.după ramură (criteriul ramural): piaţa de automobile, a grâului, a ţiţeiului;
4.după starea concurenţială: piaţa cu concurenţa perfectă, oligopol, monopol;
5.după volumul vânzărilor: piaţa cu amănuntul şi cu ridicata (en gross);
6.după respectarea legislaţiei: piaţă oficială (legală) şi piaţă subterană (tenebră).

Mecanismul pieţii este denumit mecanismul preţurilor

Df. Mecanismul pieţii reprezintă mecanismul formării preţurilor bazat pe interacţiunea liberă a
cererii şi ofertei în condiţii de concurenţă. Adam Smith a denumit acest mecanism ca „mâna
invizibilă” ce reglementează procesele economice.

Componentele mecanismului pieţii:

-cererea
-oferta
-concurenţa
-preţul

4
Capitolul 2. Cererea pentru bunuri şi
servicii. Factorii ce determină cererea
Cererea caracterizează dorinţa şi posibilitatea consumatorilor de a procura bunuri
existente pe piaţă. Cantitatea de bunuri pe care consumatorii doresc şi pot s-o procure la preţul
dat pe parcursul unei perioade de timp reprezintă volumul cererii.
Este cunoscut faptul că la preţuri mai mici poate fi vândută o cantitate mai mare de bunuri.
Această dependenţă invers proporţională între preţul bunului şi cantitatea acestuia care poate fi
procurată la preţul dat (alte factori rămân constante) poartă denumirea de legea cererii.

Acţiunea legii cererii se explică prin:

1.efectul venitului (P la mere, Q de mere);
2.efectul substituţiei (P la mere, Q de mere în comparaţie cu Q de pere);
3.efectul utilităţii marginale descrescânde (al doilea maşina de spălat a duce satisfacţia mai
scăzute).

Paradoxurile legii cererei:

efectul („paradoxul”) Giffen (după numele celui ce a studiat fenomenul pe piaţa cartofilor din
Irlanda – sec.XIX).
Pentru bunurile de primă necesitate, mai accesibile pentru păturile vulnerabile şi care constituie o
pondere înaltă în cheltuielile lor (în Europa – cartofi, făină, pâine ieftină, în Asia şi America
Latină – mais, orez). Deci, în cazul în care preţul unui bun creşte, iar efectul de venit este mai
mare decât efectul de substituţie, cantitatea cerută creşte (P↑ QD↑).

efectul Veblen T.Veblen, economist american, respinge teza „consumatorului-rege” şi afirmă că

ei (consumatorii) nu sunt independenţi în alegerea lor, că sunt mânaţi de dorinţa de a se
evidenţia, de a fi invidiaţi etc. Mărfurile scumpe, de consum prestigios, care demonstrează
posibilităţile şi statutul proprietarilor (automobile Mercedes Benz, Rolls-Royce, mobilă scumpă,
castele luxoase, tablouri unicate şi opere de anticariat).

efectul de snob „Snobii”, procurând bunuri, se conduc de dorinţa de a se evidenţia şi imita fără
discernământ tot ce este la modă. Deseori, în această goană ignorează factorul preţ.

5
Dependenţa dintre preţul bunului şi volumul cererei pentru acest bun poate fi prezentată prin mai
multe metode: tabelară, analitică, grafică.

Metoda tabelară reprezintă un şir de valori ale preţului bunului şi cantităţile de bun pentru care
este cerere şa nivelul respectiv al preţului. (tabelul1)

Dependenţa dintre cantitatea cerută de bun X şi nivelul preţului

Tabelul 1

Metoda analitică presupune prezentarea dependenţei dintre preţul bunului şi cantitatea cerută în
expresie matematică.
Dependenţa dintre cantitatea cerută de bunuri şi nivelul dat al preţului in formă analitica se
prezintă:

QD = f(P) ,unde
QD –cantitatea cerută de bun;
P – preţul bunului dat.

Aceasta este o expresie generală care nu reflectă dependenţa invers proporţională între cerere şi
preţ. Dacă, de exemplu dependenţa este liniară atunci poate fi prezentată în felul următor:

QD = a – bp,unde
a, b – sunt coeficienţi numerici.

Parametrii a şi b reflectă modificarea altor factori ai cererii în afară de preţ. La modificarea

valorii a are loc deplasarea curbei cererii, iar la modificarea valorii b se modifică înclinaţia
curbei cererii.

6
Metoda grafică
Folosind datele din tabelul 1 să prezentăm graficul cererii numit Curba cererii (Figura 1).

Curba cererii are înclinaţie negativă. Deplasarea de-a lungul curbei cererii reflectă modificarea
cantităţii cerute de bun ca răspuns la modificarea preţului bunului.

Factorii non-preţ ai cererii

Preţul este un factor important, însă nu unicul ce influenţează cererea. În afară de preţ, cererea
este influenţată de următorii factori:
-venitul consumatorilor (I);
-gusturile şi preferinţele consumatorilor (T);
-preţurile altor bunuri cum ar fi bunuri substituibile (Ps) şi bunuri complementare (Pc);
-numărul consumatorilor (N);
-anticipările consumatorilor (W);
-publicitatea (A).
Luând in considerare dependenţa de aceşti factori, funcţia cererii poate fi prezentată astfel:
QP = f(P,I,T,Ps,Pc,N,W,A)

7
Modificarea factorilor non-preţ (condiţiilor cererii), considerând că preţul nu se modifică (ceteris
paribus), vor determina modificarea funcţiei cererii, care se reflectă în starea curbei cererii:

Figura 2. Modificarea cererii bunului X

-deplasarea curbei cererii spre dreapta echivalează cu creşterea cererii;

-deplasarea curbei cererii spre stânga echivalează cu reducerea cererii pentru bunul dat.

Cererea individuală reprezintă cererea unui consumator pentru un anumit bun, într-o anumită
perioadă de timp şi la diferite niveluri de preţuri existente.

Cererea pieţei reprezintă suma cantităţilor solicitate a unui bun din partea tuturor
consumatorilor într-o anumită perioada de timp, la fiecare nivel al preţului.

8
Capitolul 3. Oferta bunurilor şi serviciilor.
Factorii ce determină oferta
Oferta caracterizează dorinţa şi posibilitatea producătorilor, vânzătorilor de a oferi pe
piaţă bunuri şi servicii.
Volumul ofertei este cantitatea de bunuri şi servicii pe care vânzătorii (producătorii) sunt gata să
o producă şi s-o vândă la fiecare nivel al preţului într-o anumită perioadă de timp.
Dacă alte condiţii rămân constante, atunci cantitatea oferită de bun va fi cu atât mai mare cu cât
este mai mare preţul acestuia şi invers. Această dependenţă direct proporţională între preţul
bunului şi cantitatea oferită (când alte condiţii rămân constante) se numeşte legea ofertei.
O astfel de dependenţă direct proporţională este evidentă pentru că producătorii (vânzătorii)
obţin venituri de la vânzarea bunurilor.

Prin metoda tabelară se reprezintă un şir de valori a preţului bunului şi cantităţilor oferite la
nivelul respectiv al preţului (Tabelul 2):

Dependenţa dintre cantitatea oferită de bunul X şi nivelul preţului

Tabelul 2

În formă analitică, funcţia ofertei se prezintă astfel: Qs= f(P) unde:

Qs – cantitatea oferită de bun;
P – preţul bunului dat.
În cazul unei dependenţe liniare funcţia ofertei poate fi prezentată în felul următor:
Qs =a+bP unde
a, b – coeficienţi numerici.

Coeficienţii a şi b reflectă modificarea altor factori în afară de preţ. La modificarea valorii a are
loc deplasarea curbei ofertei. La modificarea valorii b se modifică înclinaţia curbei ofertei.

9
Metoda grafică
Folosind datele din tabelul 2, putem construi graficul ofertei – numit Curba ofertei.
(Figura 3)

Curba ofertei are înclina ţie pozitivă şi arată ce can- titate de bunuri producă- torii sunt gata să
ofere pe piaţă la diferite preţuri pe parcursul unei anumite pe- rioade de timp, ceteris paribus.
Deci, deplasarea de-a lungul curbei ofertei reflectă modificarea cantităţi oferite de bun ca
răspuns la modificarea preţului bunului.

Factorii non-preţ ai ofertei

Oferta este influenţată şi de alţi factori în afară de preţul bunului aşa cum ar fi:
-preţul resurselor (Pr);
-tehnologiile utilizate (Teh);
-impozitele (Tax) şi subvenţiile (Sub);
-preţurile altor bunuri – bunuri substituibile (PS) şi complementare (PC);
-anticipările (W);
-numărul producătorilor (N).
Luând în considerare dependenţa de aceşti factori, funcţia ofertei poate fi prezentată astfel:
Qs = f( P, Pr, Teh, Tah, Sub, Ps, Pc, W, N )

Modificarea ofertei în modelul grafic se reflectă prin deplasarea curbei ofertei în dreapta (S)
sau în stânga (S).
Figura 4. Modificarea ofertei bunului X

10
Oferta individuală reprezintă cantitatea unui bun pe care o firmă este gata să o producă la
fiecare nivel al preţului într-o anumită perioadă de timp.

Oferta pieţei reprezintă întreaga cantitate a unui bun pe care toate firmele din economie doresc
să o ofere la un preţ dat într-o anumită perioadă de timp.

Pentru a obţine din curbele ofertelor individuale curba ofertei pieţei este nevoie de a aduna
cantităţile oferite de către fiecare firmă, la fiecare nivel al preţului

Echilibrul de piaţă reprezintă acea stare a pieţei când preţul şi cantitatea generează un raport de
egalitate între forţele ofertei şi cererii. El se caracterizează prin doi parametri: preţul de echilibru
şi cantitatea de echilibru.

Figura 5. Echilibrul pieței

E – punctul de echilibru (equilibrium),

Pe – preţul de echilibru,
Qe – cantitatea de echilibru.

11
 Concluzie
Feodor Dostoievski în „Adolescentul” a scris ,,Excepțiile, repetate în mod constant, devin
regula generală” și de fapt el a avut dreptate. Paradoxurile în legea cererii și a ofertei sunt atît de
numeroase și atît de des se întîlnesc încît este cazul ca ele sa devină reguli aparte. Cum a fost
menționat in capitlul 2, paradoxurile nu pot fi schimbate sau eliminate, ele fiind influențate de
oameni, și pîna există individualitate sau omenirea în general atît vor exista și paradoxurile.

Sir Arthur Conan Doyle în ,,Semnul celor patru” scrie o frază: ,,Eu niciodata nu fac excepții.
Excepțiile infirmă regula” și defapt el deasemenea are dreptate. Regula rămîne regulă pînă nu
apar excepții. De acum dupa ce am analizat paradoxurile prezente în legea crerii și ofertei, legile
date nu mai par atît de perfecte cum ar trebui sa fie o lege.

12