Tema 2. Teoria cererii şi ofertei.

Echilibrul şi dezechilibrul pieţei

1. Cererea pentru bunuri şi servicii. Factorii ce determină cererea.
2. Oferta bunurilor şi serviciilor. Factorii ce determină oferta.
3. Mecanismul de apariţie şi menţinere a echilibrului pieţei. Situaţii de dezechilibru.
4. Aspecte aplicative ale modelului cererii şi ofertei.

1. Cererea pentru bunuri şi servicii. Factorii ce determină cererea

Cererea (D), drept categorie economică, caracterizează dorinţa şi posibilitatea consumatorilor de a
procura bunuri existente pe piaţă. Cantitatea de bunuri pe care consumatorii doresc şi pot s-o procure la
preţul dat pe parcursul unei perioade de timp reprezintă volumul cererii (QD).
Este cunoscut faptul că la preţuri mai mici poate fi vândută o cantitate mai mare de bunuri. Această
dependenţă invers proporţională între preţul bunului şi cantitatea acestuia care poate fi procurată la preţul
dat (alte cantităţi rămân constante) poartă denumirea de legea cererii. Altfel spus, cu cât este mai mic
preţul bunului, cu atât volumul cererii este mai mare şi invers (alte cantităţi rămânând constante).
Legea cererii este una din legile fundamentale ale economiei de piaţă.
Existenţa legii cererii nu semnifică că aceasta în orice condiţii îşi manifestă esenţa. Există şi
excepţii de la legea cererii: La acestea se referă efectul Giffen, efectul Veblen şi efectul de snob.
Efectul Giffen se referă la situaţia de creştere a cererii în rezultatul majorării preţului acestui bun.
Acest efect poartă numele economistului englez R.Giffen (1837-1910), care a descris acest fenomen. El a
observat că în timpul foamei din Irlanda la mijlocul sec. XIX, cererea pentru cartofi se majora, în pofida
creşterii preţului acestora ( cartoful era produsul de prima necesitate şi ocupa o mare pondere în
alimentaţia familiilor sărace). Creşterea preţului la cartofi influenţa puterea de cumpărare a acestor familii
deoarece alte produse, cum ar fi fructele, carnea deveneau şi mai puţin accesibile.
Deoarece cartofii rămâneau, comparativ, drept cel mai ieftin produs alimentar, cererea pentru
aceştia se majora. Deci, acest efect poate fi observat în condiţiile de sărăcie a populaţiei şi se referă la
bunuri de primă necesitate.
Efectul Veblen ţine de cererea de prestigiu şi poartă numele economistului american T.Veblen
(1857-1929), care a fost preocupat de studierea acestui fenomen. Cererea de prestigiu este orientată la
procurarea bunurilor care evidenţiază un statut social înalt al cumpărătorului. Cererea pentru bunuri
exclusive, cum ar fi tablouri unicate, opere de anticariat poate chiar să crească, dacă preţurile se vor
majora, deoarece cumpărătorii bogaţi le procură din motive de prestigiu.
Efectul de snob. Unii consumatori ar putea să procure o cantitate mai mică de bun la scăderea
preţului acestuia, din motiv că bunul dat devine mai accesibil, se majorează consumul acestuia, dar
categoria dată de consumatori nu doreşte să fie ca toţi ceilalţi.
Am menţionat că cererea depinde de preţul bunului dat. Dependenţa dintre preţul bunului şi cererea
pentru acest bun poate fi prezentattă prin mai multe metode: tabelară, analitică, grafică.

1
 Metoda tabelară reprezintă un şir de valori ale preţului bunului şi cantităţile de bun pentru care
este cerere şa nivelul respectiv al preţului. (tabelul1)
Tabelul 1. Dependenţa dintre cantitatea cerută de bun X şi nivelul preţului
Preţul bunului,
50 40 30 20 10
(unit.monet.)
Volumul cererii
20 40 60 80 100
(unit.bun)
Metoda tabelară permite de a determina cantităţile cerute de bun la fiecare nivel al preţului fără a
face anumite calcule. Însă această metodă nu ne oferă un tablou clar despre caracterul acestei dependenţe
dintre preţ şi cantitatea cerută.
Metoda analitică presupune prezentarea dependenţei dintre preţul bunului şi cantitatea cerută în
expresie matematică. Prin această metodă se poate de determinat exact valorile cantităţii cerute pentru
fiecare nivel al preţului, de analizat mai detaliat caracterul acestei dependenţe şi de prognozat situaţia in
viitor valoarea. Însă folosirea analizei matematice necesită câte odata calcule complicate. Dependenţa
dintre cantitatea cerută de bunuri şi nivelul dat al preţului in formă analitica se prezintă:
QD = f(P)
unde QD –cantitatea cerută de bun; P – preţul bunului dat.
Aceasta este o expresie generală care nu reflectă dependenţa invers proporţională între cerere şi
preţ. Dacă, de exemplu dependenţa este liniară atunci poate fi prezentată în felul următor:
QD = a–bp
unde a, b – sunt coeficienţi numerici. Parametrii a şi b reflectă mdificarea altor factori ai cererii în
afară de preţ. La modificarea valorii a are loc deplasarea curbei cererii, iar la modificarea valorii b se
modifică înclinaţia curbei cererii.
Metoda grafică Dependenţa dintre preţ (P - variabilă independentă) şi cantitatea cerută (QD –
variabila dependentă) poate fi prezentată prin metoda grafica. După tradiţie in teoria economică (spre
deosebire de alte ştiinţe) variabila independentă se depune pe axa verticală, iar variabila dependentă pe
orizontală. Folosind datele din tabelul 1 să prezentăm graficul cererii numit curba cererii (Figura 1).

50

40

30

20
D
10

20 40 60 80 100 Q
Figura.1. Curba Cererii

2
 Curba cererii are înclinaţie negativă şi arată ce cantitate de bun este gata sa procure consumatorul
la fiecare nivel al preţului, într-o perioadă concretă de timp când ceilalţi factori rămân constanţi. Deci
deplasarea de-a lungul curbei cererii reflectă modificarea cantităţii cerute de bun ca răspuns la
modificarea preţului bunului.
În pofida faptului ca prin metoda grafică nu întotdeauna pot fi determinate exact valorile numerice
ale variabilelor, graficele arată clar caracterul dependenţei cantităţii cerute de preţ şi sunt instrumente
importante în analiza economică.
Factorii non-preţ ai cererii
Preţul este un factor important, însă nu unicul ce influenţeaza cererea. În afară de preţ, cererea este
influenţată de următorii factori:
- venitul consumatorilor (I);
- gusturile şi preferinţele consumatorilor (T);
- preţurile altor bunuri cum ar fi bunuri substituibile (Ps) şi bunuri complementare (Pc);
- numărul consumatorilor (N);
- anticipările consumatorilor (W);
- sezonul (S);
- publicitatea (A);
- alţi factori (B).
Luând in considerare dependenţa de aceşti factori, funcţia cererii poate fi prezentată astfel:
QD = f(P,I,T,Ps,Pc,N,W,S,A,B)
Pentru a scoate în evidenţă influenţa unui factor asupra cererii, este nevoie de a face abstracţie de la
influenţa altor factori care rămân constanţi (ceteris paribus). Dacă se modifică preţul bunului, ceilalţi
factori rămânând constanţi, atunci este vorba de modificarea volumului cererii. În modelul grafic aceasta
se reflectă prin deplasarea dintr-un punct în altul de-a lungul curbei cererii. De exemplu: la majorarea
preţului bunului, volumul cererii se micşorează (în modelul grafic se reflectă ca o deplasare de-a lungul
curbei cererii). Micşorarea preţului bunului conduce la creşterea volumului cererii şi se reflectă ca o
deplasare în jos de-a lungul curbei cererii (Figura 2).
PX

P0

P1 D
P2

Q0 Q1 Q2 QX

Figura.2. Modificarea volumului cererii bunului X

În caz dacă se modifică orice alt factor în afară de preţul bunului, atunci se schimbă însăşi funcţia
cererii şi aceasta se reflectă prin deplasarea curbei cererii în sus în dreapta sau în jos în stânga. Atunci este
vorba despre modificarea cererii. Majorarea cererii semnifică că consumatorii vor procura la acelaşi preţ o
3
cantitate mai mare de bunuri. În modelul grafic aceasta se reflectă prin deplasarea curbei cererii în sus în
dreapta (Figura 3).
PX

P0

P1
D1
P2
D0
Q0 Q1 Q2 QX

Figura 3. Majorarea cererii pentru bunului X

Micșorarea cererii semnifică că consumatorii vor procura la acelaşi preţ o cantitate mai mică de
bunuri. În graficul respectiv aceasta se reflectă prin deplasarea curbei cererii în jos în stânga (Figura 4).

PX

P0

P1
D0
P2
D1
Q2 Q1 Q0 QX
Figura 4. Micşorarea cererii pentru bunului X
Deci, orice alt factor în afară de preţ conduce la modificarea şi la deplasarea curbei cererii.

Vom analiza mai detaliat influenţa asupra cererii a altor factori în afară de preţ.
Venitul consumatorilor. Evident că venitul consumatorilor influenţează cererea. În majoritatea
cazurilor, dependenţa dintre venit şi cerere este direct proporţională. Astfel spus, creşterea venitului
conduce la majorarea cererii şi, invers, scăderea veniturilor conduce la micşorarea acesteia. Însă nu pentru
toate bunurile această dependenţă este direct proporţională.
Bunurile pentru care cererea se majorează în cazul creşterii veniturilor consumatorilor se numesc
bunuri normale. Din această categorie fac parte bunurile cu înalte proprietăţi consumiste, cărora
consumatorii le dau o înaltă apreciere, cum ar fi: diverse aparate electrice de uz casnic, calculatoare
performante, mobilă, automobile noi etc.
Scăderea veniturilor consumatorilor va conduce la micşorarea cererii pentru aceste lucruri.
Pentru altă categorie de bunuri, dependenţa dintre veniturile consumatorilor şi cerere este invers
proporţională. Bunurile pentru care cererea se micşorează în cazul creşterii veniturilor consumatorilor, se
numesc bunuri inferioare. La această categorie se referă bunurile percepute de către consumatori ca fiind
alternative inferioare, cum ar fi: calculatoare de primele generaţii, telefoane mobile cu caracteristici
tehnice mai inferioare, aparate electrice de uz casnic uzate, vestimentaţie demodată etc.
4
 În cazul micşorării veniturilor consumatorilor se va majora cererea pentru aceste bunuri.
Unul şi acelaşi bun poate fi perceput ca fiind bun normal pentru unii consumatori şi ca bun inferior
pentru alţi consumatori. De exemplu, pentru unii consumatori margarina (în comparaţie cu untul) este un
bun inferior, dându-i o apreciere mai joasă privind calităţile gustative, însă pentru alţi consumatori,
margarina se referă la categoria bunurilor normale, din motiv că are avantaje în comparaţie cu untul, fiind
un produs în bază de uleiuri vegetale. Pentru această categorie de consumatori, cererea pentru margarină
va fi în dependenţă directă de venit. Deci, bunurile sunt normale sau inferioare doar din motiv că aşa
decide consumatorul.
Modificarea cererii în dependenţă de venit în modelul grafic se prezintă în felul următor. În cazul
bunurilor normale la creşterea veniturilor curba cererii se deplasează în dreapta. În cazul bunurilor
inferioare la o creştere a veniturilor, curba cererii se deplasează în stânga.
Gusturile şi preferinţele consumatorilor. Sub influenţa modificării gusturilor şi preferinţelor
consumatorilor, cererea se schimbă foarte dinamic. La rândul său preferinţele sunt influenţate de situaţia
socială şi familială a consumatorilor, vârsta, sexul acestora, tradiţiile naţionale, modă, progresul tehnic,
publicitate etc. Dacă interesul consumatorilor creşte faţă de anumite bunuri, atunci se va majora cererea
pentru acestea. Conform graficului, majorarea cererii în acest caz se va observa prin deplasarea curbei
cererii în dreapta. În unele cazuri, gusturile se schimbă rapid (de exemplu, vestimentația, bucatele). În alte
cazuri, modificarea gusturilor are loc lent. Majoritatea adepţilor unui mod sănătos de viaţă va conduce la
creşterea cererii pentru produse alimentare fără de conservanţi, produse degresate, fructe şi legume
ecologic pure etc.
Preţurile altor bunuri. Cererea pentru bunul dat este influenţată de modificarea preţurilor altor
bunuri şi anume a bunurilor ce se pot substitui sau completa în procesul consumului.
Bunurile sunt substituibile dacă creşterea preţului unuia din ele conduce la majorarea cererii
celuilalt. La astfel de bunuri se referă: carnea de găină şi carnea de curcan, ceai şi cafea, ulei de porumb şi
ulei de floarea soarelui, lemne şi cărbune, impermiabile şi umbrele.
Dacă preţul pentru uleiul de floarea soarelui va creşte, aceasta va conduce la majorarea cererii
pentru uleiul de porumb. Deci dependenţa dintre preţul unui bun şi cererea pentru alt bun substituent este
direct proporţională.
Bunurile sunt complementare dacă majorarea preţului unuia din ele conduce la micşorarea cererii
celuilalt. Aceste bunuri se completează în procesul consumului: automobilul şi benzina, pixul şi mina,
cămaşa şi cravata etc. Dacă se va majora preţul la benzină, va scădea cererea pentru automobile. Deci
dependenţa dintre preţul unui bun şi cererea pentru bunul complementar este invers proporţională. Cu
toate acestea, între multe bunuri nu este o interdependenţă pe parcursul consumului, acestea fiind
independente,cum ar fi: portocalele şi pixurile, automobilele şi produsele alimentare. Modificarea preţului
la unele bunuri nu influenţează schimbarea cererii celuilalt.
Numărul consumatorilor. Majorarea numărului de consumatori va conduce la creşterea cererii
pentru bunul dat. Micşorarea numărului de consumatori va conduce la scăderea cererii pentru bunul dat.
5
 Modificarea numărului de consumatori poate fi rezultatul proceselor demografice, a migraţiei. De
asemenea, numărul consumatorilor bunului dat se schimbă dacă pe piaţă au apărut bunuri mai
performante cu proprietăţi consumiste mai înalte etc.
În modelul grafic aceste modificări se prezintă prin deplasarea curbei cererii în dreapta, atunci când
numărul consumatorilor creşte şi o deplasare a curbei cererii în stânga, atunci când cererea ce micşorează.
Anticipările consumatorilor. Anticipările consumatorilor conduc la modificarea cererii. Dacă
consumatorii anticipează o creştere a preţurilor în viitor, atunci aceasta conduce la o creştere a cererii în
prezent, dar dacă se anticipează o micşorare a preţurilor, va scădea consumul curent. În modelul grafic,
aceasta se prezintă ca o deplasare a curbei cererii în dreapta atunci când cererea creşte şi deplasarea curbei
cererii în stânga când cererea scade. De asemenea anticipările consumatorilor în ce priveşte majorarea
veniturilor conduce la micşorarea cheltuielilor curente şi deci la scăderea cererii. În caz dacă se
anticipează o micşorare a veniturilor, aceasta va conduce la micşorarea cererii curente pentru bunuri.
Modificarea sezonieră a cererii. Modificarea cererii unor bunuri depinde nemijlocit de perioada
anului când acestea se procura mai mult. Astfel în perioada de vară se majorează cererea pentru băuturile
răcoritoare, îngheţată, vestimentaţie de vara, diverse accesorii pentru călătorii etc.
În perioada de iarnă, se majorează cererea pentru haine din blănuri, jucării pentru brad, suvenire cu
simbolului anului ce se apropie etc.
Pentru sărbătorile de Paşte creşte cererea la veselă, prosoape etc.
Publicitatea. Prin intermediul publicităţii consumatorii pot fi informaţi despre produse noi lansate
pe piaţă, despre avantajele acestora etc. O campanie publicitară reuşită conduce la majorarea cererii
pentru bunurile respective.
Alţi factori. Modificarea cererii poate fi influenţata şi de alţi factori, cum ar fi: condiţiile de
acordare a creditelor de către bănci, asigurarea deservirii aparatelor tehnice, a automobilelor,
introducerea impozitelor, acordarea subvenţiilor etc.
Dacă se oferă credite la dobânzi mai mici, atunci creşte cererea pentru apartamente, automobile şi
bunuri de consum, pentru care sunt necesare mijloace financiare mai mari.
O influenţă semnificativa asupra cererii o are criza economică, calamităţile naturale, instabilitatea
politică in ţară etc.
Cererea individuală şi cererea de piaţă
E necesar de a face diferenţă intre cererea individuală şi cererea de piaţă.
Cererea individuală reprezintă cererea unui consumator pentru un anumit bun, într-o anumită
perioadă de timp şi la diferite niveluri de preţuri existente.
Cererea pieţei reprezintă suma cantităţilor solicitate a unui bun din partea tuturor consumatorilor
într-o anumită perioada de timp, la fiecare nivel al preţului.

6
 n
Cererea pieţei poate fi exprimată astfel: Qi =  qij unde Q i este cererea pieţei, q ij reprezintă
j =1

cererea individuală pentru bunul i din partea consumatorului j, iar n – numărul consumatorilor pe piaţă.
Consumatorii se deosebesc după nivelul veniturilor, preferinţe, gusturi. Pentru a obţine din curbele
cererilor individuale curba cererii pieţei este nevoie de a aduna cantităţile consumate de catre fiecare
consumator la fiecare nivel de preţ (Figura 5).
P P P

5 5 5

3 3 3

0 3 5 Q 0 5 10 Q 0 8 15 Q
Consumatorul A Consumatorul B Curba cererii pieţei
Figura 5. Construirea curbei cererii pieţei
Deci curba cererii pieţei are similar o pantă descrescătoare ca şi curba cererii individuale.

2. Oferta bunurilor şi serviciilor. Factorii ce determină oferta

Oferta (S) caracterizează dorinţa şi posibilitatea producătorilor, vânzătorilor de a oferi pe piaţă
bunuri şi servicii.
Volumul ofertei (Qs) este cantitatea de bunuri şi servicii pe care vânzătorii (producătorii) sunt gata
să o producă şi s-o vândă la fiecare nivel al preţului într-o anumită perioadă de timp.
Dacă alte condiţii rămân constante, atunci cantitatea oferită de bun va fi cu atât mai mare cu cât este
mai mare preţul acestuia şi invers. Această dependenţă direct proporţională între preţul bunului şi
cantitatea oferită (când alte condiţii rămân constante) se numeşte legea ofertei.
O astfel de dependenţă direct proporţională este evidentă pentru că producătorii (vânzătorii) obţin
venituri de la vânzarea bunurilor. De preţul bunului depinde şi valoarea profitului obţinut. În afară de
aceasta, dacă preţul este mic, producătorul poate să nu-şi acopere cheltuielile de producere şi să
falimenteze. Deci, dacă preţurile nu sunt înalte sau au apărut tendinţe de scădere a lor, aceasta conduce la
micşorarea cantităţii produse şi respectiv a ofertei. Şi invers, dacă preţurile pentru bunurile produse au
tendinţa de majorare, producătorii sunt cointeresaţi în extinderea producerii şi creşterii ofertei de bunuri.
Ca şi în cazul cererii, oferta depinde de preţul bunului dat. Dependenţa dintre preţul bunului şi
cantitatea oferită de acest bun poate fi prezentată prin mai multe metode: tabelară, analitică, grafică.
Prin metoda tabelară se reprezintă un şir de valori a preţului bunului şi cantităţilor oferite la nivelul
respectiv al preţului (Tabelul 2):

7
 Tabelul 2. Dependenţa dintre cantitatea oferită de bunul X şi nivelul preţului
Preţul bunului (unit.mon.) 10 20 30 40 50
Volumul ofertei (unit.bun) 30 60 90 120 150
În formă analitică, oferta se prezintă astfel:
Qs = f (P ) ,

unde: Qs - cantitatea oferită de bun; P – preţul bunului dat.

Această expresie generală nu reflectă dependenţa direct proporţională între cantitatea oferită şi preţ.
În cazul unei dependenţe liniare funcţia ofertei poate fi prezentată în felul următor: Qs = a + bP ,

unde a, b – coeficienţi numerici.

Coeficienţii a şi b reflectă modificarea altor factori în afară de preţ. La modificarea valorii a are loc
deplasarea curbei ofertei. La modificarea valorii b se modifică înclinaţia curbei ofertei.
Metoda grafică. Folosind datele din tabelul 2, putem construi graficul ofertei – numit curba ofertei.

PX

50 S
40
30
20
10

0 30 60 90 120 150 QX

Figura 6. Curba ofertei

Curba ofertei are înclinaţie pozitivă şi arată ce cantitate de bunuri producătorii sunt gata să ofere
pe piaţă la diferite preţuri pe parcursul unei anumite perioade de timp, când ceilalţi factori rămân
neschimbaţi. Deci, deplasarea de-a lungul curbei ofertei reflectă modificarea cantităţii oferite de bun ca
răspuns la modificarea preţului bunului.
Factorii non-preţ ai ofertei
Oferta este influenţată şi de alţi factori în afară de preţul bunului aşa cum ar fi:
– preţul resurselor (Pr);
– tehnologiile utilizate (Teh);
– impozitele (Tax) şi subvenţiile (Sub);
– preţurile altor bunuri – bunuri substituibile (PS) şi complementare (PC);
– anticipările (W);
– numărul producătorilor (N);
– alţi factori (B).
Luând în considerare dependenţa de aceşti factori, funcţia ofertei poate fi prezentată astfel:
8
 Qs = f ( P, Pr ,Teh,Tax , Sub, Ps , Pc ,W , N , B)

Pentru a scoate în evidenţă influenţa unui factor asupra ofertei, este nevoie de a face abstracţie de la
influenţa altor factori (ceteris paribus).
Dacă se modifică preţul bunului, ceilalţi factori rămânând constanţi, atunci este vorba de
modificarea volumului ofertei. Grafic, aceasta se reflectă prin deplasarea dintr-un punct în altul de-a
lungul curbei ofertei. De exemplu, majorarea preţului bunului conduce la creşterea volumului ofertei şi se
reflectă printr-o deplasare în sus de-a lungul curbei ofertei (Figura 7):
PX

P2 S

P1

P0

0 Q0 Q1 Q2 QX

Figura 7. Modificarea volumului ofertei bunului X

În caz dacă se modifică orice alt factor în afară de preţul bunului, atunci se schimbă însăşi funcţia
ofertei, fapt care se reflectă prin deplasarea curbei ofertei în sus în stânga sau în jos în dreapta. Atunci este
vorba despre modificarea ofertei. Majorarea ofertei semnifică că producătorii vor oferi la acelaşi preţ o
cantitate mai mare de bunuri. În modelul grafic aceasta se reflectă prin deplasarea curbei ofertei în jos în
dreapta (Figura 8):

PX
S0
S1

P0

0 Q0 Q1 QX

Figura 8. Majorarea ofertei bunului X

Micşorarea ofertei semnifică că producătorii vor oferi la acelaşi preţ o cantitate mai mică de bunuri.
În grafic aceasta se reflectă prin deplasarea curbei ofertei în sus în stânga (Figura 9):

9
 PX
S1
S0

P0

0 Q1 Q0 QX

Figura 9. Micşorarea ofertei bunului X

Deci, orice alt factor în afară de preţ conduce la modificarea funcţiei şi la deplasarea curbei ofertei.
Vom analiza mai detaliat influenţa asupra ofertei a altor factori în afară de preţ.
Preţul resurselor influenţează considerabil oferta. În caz dacă se va micşora preţul resurselor
(materia primă, resursele energetice, forţa de muncă etc.) producătorii vor fi dispuşi să producă şi să ofere
mai mult. În modelul grafic aceasta se va reflecta prin deplasarea curbei ofertei în dreapta. Dacă se vor
majora preţurile la resurse, oferta se va micşora (şi în grafic aceasta se va reflecta prin deplasarea curbei
ofertei în sus). De exemplu, creşterea preţului la minereurile din fier vor majora cheltuielile pentru
producerea fontei şi a oţelului ceea ce va conduce la micşorarea ofertei acestora.
Tehnologiile utilizate. Implementarea tehnologiilor noi, performante contribuie la micşorarea
cheltuielilor pentru producere şi, respectiv, producătorii sunt motivaţi să majoreze cantităţile de bunuri
produse. În acest caz, oferta va creşte. În modelul grafic aceasta se va reflecta prin deplasarea curbei
ofertei în jos în dreapta. De exemplu, progresele tehnologice din industria calculatoarelor din ultimele
decenii au condus la majorarea ofertei acestora.
Impozitele şi subvenţiile. Majorarea impozitelor va conduce la micşorarea ofertei. În acest caz,
curba ofertei se va deplasa spre stânga. În cazul micşorării impozitelor, efectul este invers.
Acordarea subvenţiilor stimulează procesul de producere şi în rezultat oferta creşte. În modelul
grafic se reprezintă prin deplasarea curbei ofertei în dreapta.
Preţurile altor bunuri. Modificarea preţurilor altor bunuri influenţează oferta bunului dat. În cazul
bunurilor substituibile producătorii vor fi interesaţi ca, folosind resursele existente, să producă şi să ofere
mai multe bunuri al căror preţ este mai mare. De exemplu, fermierii ce se ocupă de cultivarea grâului şi
porumbului, vor produce mai mult grâu, dacă preţul acestuia este mai mare (s-a majorat preţul grâului sau
a rămas acelaşi însă s-a micşorat preţul porumbului).

10
 Respectiv majorarea preţului grâului va conduce la micşorarea ofertei de porumb. În modelul grafic
se va reflecta ca deplasarea curbei ofertei de porumb în stânga. Deci, modificarea preţului altor bunuri
conduce la schimbarea ofertei bunului dat.
Anticiparea producătorilor. Dacă se anticipează o majorare în viitor a preţului bunului produs,
atunci producătorul va micşora oferta în prezent, aşteptând un timp mai favorabil pentru realizare. Dacă
se anticipează o micşorare a preţului bunului produs, atunci oferta în prezent va creşte. În modelul grafic,
creşterea ofertei se va reflecta prin deplasarea curbei ofertei în dreapta, iar micşorarea ofertei, prin
deplasarea curbei ofertei în stânga.
Numărul producătorilor. Cu cât este mai mare numărul producătorilor bunului dat, cu atât este
mai mare oferta de acest bun pe piaţă şi invers, micşorarea numărului de firme producătoare va conduce
la micşorarea ofertei bunului respectiv pe piaţă. Micşorarea ofertei se va reflecta prin deplasarea curbei
ofertei în stânga, majorarea ofertei – deplasarea curbei ofertei în dreapta.
Alţi factori. Oferta poate fi influenţată şi de alţi factori, cum ar fi: condiţiile climaterice favorabile
necesare pentru obţinerea produselor agricole; situaţia politică stabilă pentru stimularea investiţiilor şi
respectiv a producerii; condiţiile avantajoase de creditare a antreprenorilor etc.
Oferta individuală şi oferta pieţei. E necesar de a face diferenţă intre oferta individuală şi oferta
pieţei.
Oferta individuală reprezintă cantitatea unui bun pe care o firmă este gata să o producă la fiecare
nivel al preţului într-o anumită perioadă de timp.
Oferta pieţei reprezintă întreaga cantitate a unui bun pe care toate firmele din economie doresc să o
ofere la un preţ dat într-o anumită perioadă de timp. Pentru a obţine din curbele ofertelor individuale
curba ofertei pieţei este nevoie de a aduna cantităţile oferite de către fiecare firmă, la fiecare nivel al
preţului (Figura 10).

PX PX PX

S S S

5 5
5

3 3 3

0 10 20 QX 0 15 30 QX 0 25 50 QX

Oferta firmei 1 Oferta firmei 2 Oferta pieţei

A=
Figura 10. Construirea curbelor ofertei pieţei

11
 3. Mecanismul de apariţie şi menţinere a echilibrului pieţei. Situaţii de
dezechilibru
Interacţiunea a două componente ale mecanismului de piaţă (cererea şi oferta) conduc la formarea
preţului pieţei, care îi satisface atât pe consumatori, cât şi pe producători, numit preţul de echilibru.
Preţul de echilibru este acel preţ la cere volumul cererii este egal cu volumul ofertei, adică
cantitatea de bunuri pe care consumatorii doresc s-o procure coincide cu cantitatea de bunuri pe care
producătorii doresc s-o ofere.
Preţului de echilibru îi corespunde o cantitate de echilibru. În modelul grafic situaţia de echilibru se
prezintă ca intersecţia curbei cererii şi a ofertei (Figura 11).
P
S0

E0
P0

D0

0 Q0 Q
Figura 11. Echilibrul pieţei
În situaţia de echilibru,nu există motive şi stimulente pentru a schimba preţul ori cantitatea
consumată sau produsă, adică este o armonie a intereselor vânzătorilor şi consumatorilor. Orice deviere
de la preţul de echilibru aduce în mişcare forţe convenţiale care reîntorc piaţa în situaţia de echilibru.
Vom examina aceste situaţii folosind modelul Walras .
Economistul elveţian L.Walras (1834-1910) a explicat stabilirea echilibrului în rezultatul majorării
sau micşorării preţului. De exemplu,în rezultatul acţiunii unor forţe ale pieţei preţul a deviat de la cel de
echilibru P0 şi s-a majorat până la P1 (Figura 12).
P

P1
excedent S0

E0
P0

P2
deficit D0 Figura 12. Restabilirea echilibrului

0 Q1 Q0 Q2 Q
conform modelului Walras

În acest caz, cantitatea oferită Q2 este mai mare decât cea cerută Q1, adică este un exces de bunuri
pe piaţă. O parte din vânzători nu vor putea vinde produsele. Deci, vor fi nevoiţi să micşoreze preţul

12
pentru ca să majoreze volumul vânzărilor. Acest proces de micşorare a preţului şi majorare a volumului
vânzărilor va continua până la situaţia de echilibru, când vânzătorii vor putea vinde toate produsele oferite
şi vor mai avea stimulente de micşorare a preţului. Dar, în caz dacă preţul a deviat de la cel de echilibru
P0 şi s-a micşorat până la P2, atunci cantitatea cerută Q2 este mai mare decât cantitatea oferită Q1, adică pe
piaţă este deficit de bunuri.
În rezultatul concurenţei între consumatori pentru bunurile solicitate preţul se va majora până la
restabilirea echilibrului. Deci ambele variante de deviere a preţului de la cel de echilibru nu sunt stabile.
Modificarea echilibrului pieţei. Echilibrul pieţei se modifică sub influenţa diferitor factori şi
anume a determinanţilor cererii şi a ofertei.
Graficul modificării echilibrului în rezultatul majorării sau micşorării cererii e prezentat în cele ce
urmează (Figura 14).

P
S0
E1
P1

E0
P0
D1
E2
P2
D0
D2
0 Q2 Q0 Q1 Q

Figura 14. Modificarea cererii şi a echilibrului pieţei

Dacă cererea se majorează, curba cererii se deplasează de la D0 la D1. Ca rezultat, preţul şi
cantitatea de echilibru se majorează (de la P0 la P1, de la Q0 la Q1).
Dacă cererea se micşorează , curba cererii se deplasează de la D0 la D2. Ca rezultat, preţul şi
cantitatea de echilibru se micşorează (de la P0 la P2, de la Q0 la Q2).
Dacă se majorează oferta, curba ofertei se deplasează de la S0 la S1 (Figura 15).

P S2
S0
E2
P1

E0
P0 S1
E1
P2

D0

0 Q2 Q0 Q1 Q

Figura 15. Modificarea ofertei şi a echilibrului pieţei

13
 Drept urmare, preţul de echilibru micşorează de la P0 la P1, iar cantitatea de echilibru se majorează
de la Q0 la Q1. Dacă se micşorează oferta, curba ofertei se deplasează de la S 0 la S2. Ca rezultat, preţul de
echilibru se majorează de la P0 la P2, iar cantitatea de echilibru se micşorează de la Q0 la Q2.
Vom examina diverse situaţii care sunt posibile la modificarea concomitentă atât a cererii cât şi a
ofertei.
În caz dacă se majorează şi cererea şi oferta, atunci cantitatea cerută şi oferită pe piaţă va creşte, iar
preţul poate să se modifice în orice direcţie sau să rămână la acelaşi nivel în dependenţă de faptul în ce
măsură s-au modificat cererea şi oferta (Figura 16).

Figura 16. Consecinţele majorării cererii şi a ofertei

În cazul micşorării concomitente a cererii şi ofertei, atunci cantitatea de echilibru se va micşora, iar
preţul poate să se majoreze, să se micşoreze sau să rămână la acelaşi nivel.

Modelul „pânzei de păiangen”. Printre abordările ce explică mecanismul de echilibru al

pieţei se poate de remarcat modelul „pânzei de păiangen”, care este unul dinamic, adică ce ia în
considerare factorul timp. Acest model analizează procesul de formare a echilibrului în condiţiile când
reacţia consumatorilor şi a producătorilor la condiţiile modificate ale pieţei durează un anumit timp. De
exemplu, producătorul a fost orientat la un preţ de piaţă P1, preţ după care a fost vândută marfa anul
precedent. Din considerentele că preţul se va păstra producătorul determină cantitatea oferită Q1 în anul
viitor, reieşind din acest preţ (Figura 20).
P
S
P1

P3

P4

P2
D

0 Q2 Q3 Q1 Q
Figura 20. Modelul „pânzei de păiangen” cu micșorarea devierilor de la echilibru

14
 Să presupunem că piaţa s-a dezechilibrat. Cererea pentru produsul dat s-a micşorat şi la preţul P1
consumatorii nu vor mai procura cantitatea dată ca mai înainte. Pentru a vinde cantitatea dată de bunuri
producătorul este nevoit să micşoreze preţul până pa P2, adică până la preţul cererii pentru cantitatea dată.
Însă preţul scăzut va impune unui producător să părăsească piaţa. Oferta va scădea până la Q 2, pe piaţă va
apărea deficit şi ca rezultat preţul va creşte până la P3. Aceasta va cauza creşterea ofertei dar nu până la
nivelul iniţial, ci până la Q3. În aşa mod, procesul continuă şi, în cele din urmă se stabileşte echilibrul. În
grafic devierea de la echilibru pe parcursul timpului se micşorează, adică sistema tinde spre echilibru.

§4. Aspecte aplicative ale modelului cererii şi ofertei

Introducerea impozitelor este un instrument de intervenţie a statului. În economie, necesitatea
reglementării statale apare nu numai din motiv că pieţele sunt imperfecte (nu sunt unice valorile de
echilibru, echilibrul nu este stabil, nu se poate face evidenţa completă a cheltuielilor), ci și din necesitatea
soluţionării problemelor macroeconomice (angajarea deplină a resurselor, gestionarea inflaţiei). O astfel
de reglementare statală poate avea ca scop stabilizarea echilibrului sau modificarea acestuia, devierea sau
apropierea spre echilibru. Reglementarea poate fi efectuată prin controlul direct asupra preţului şi
cantităţilor de bunuri realizate pe piaţă, prin introducerea impozitelor şi acordarea subvenţiilor etc.
Să analizăm influenţa introducerii impozitelor achitate de către producători. La această categorie se
referă impozitele indirecte, cum ar fi: taxa pe valoarea adăugată, taxele vamale, accizele etc. Mecanismul
de achitare a acestor impozite prsupune că consumatorul plăteşte pentru bun un preţ cu adaos sub formă
de impozit indirect, iar producătorul (vânzătorul) transferă suma egală cu valoarea impozitului în bugetul
statului. De exemplu, statul a introdus un acciz (t) sub formă de valoare fixă pentru fiecare unitate de bun.
După introducerea acestui tip de impozit oferta se micşorează. În grafic, aceasta se reflectă prin
deplasarea curbei ofertei cu valoarea impozitului t (Figura 24).

P S1
E1 S0
t
P1
A E0
P0
D0
P2 B
0 Q1 Q0 Q

Figura 24 Consecinţele impozitării producătorilor

Ca rezultat, se stabileşete un alt echilibru E1 caruia căruia îi corespunde o cantitate mai mică Q1 şi
un preţ mai mare P1 comparativ cu situaţia iniţială de echilibru. Preţul P1 va trebui să-l achite
consumatorul pentru bunul procurat, iar P2 este preţul pe care îl va primi producătorul pentru bunul
vândut.
15
 Impozitul pentru fiecare unitate de bun va reveni în bugetul de stat. Valoarea încasărilor impozitate
va fi egală cu impozitul pe unitate de produs înmulţit cu cantitatea vândută de bunuri:
Tax=t x Q1
În modelul grafic valoarea impozitului total se prezintă prin suprafaţa dreptunghiului haşurat
(Figura 24).
Cu toate că a fost impozitat producătorul, o parte din acest impozit revine pe umerii consumatorilor,
ei fiind nevoiţi să plătească un preţ mai mare comparativ cu cel iniţial de echilibru. Consumatorul va plăti
un impozit, valoarea căruia corespunde cu suprafaţa dreptunghiului P1E1AP0. Producătorul va plăti un
impozit valoarea căruia corespunde cu suprafaţa dreptunghiului P0ABP2. Deci, în rezultatul introducerii
impozitului, se micşorează atât cantitatea ofertei, cât şi cantitatea consumată. Consumatorii plătesc un
preţ mai mare comparativ cu cel iniţial de echilibru, producătorii obţin un preţ mai mic comparativ cu cel
de echilibru.
Introducerea impozitului care trebuie să fie achitat de producător se repartizează intr-o anumită
măsură intre producător şi consumator.

Analiza rezultatelor acordării subvenţiilor. Subvenţiile reprezintă mijloace financiare acordate

din partea statului întrprinderilor pentru menţinerea şi dezvoltarea producerii sau consumatorilor pentru a
facilita procurarea unor bunuri.
În cazul acordării subvenţiei oferta se majorează. În modelul grafic aceasta se prezintă prin
deplasarea curbei ofertei în jos în dreapta (Figura 30).

P S0
A S1
P2 E0 sub
P0 B
P1 E1
D0
0 Q0 Q1 Q

Figura 30. Consecinţele acordării subvenţiilor

Ca rezultat, apare un nou echilibru E1 ce îi corespunde preţul de echilibru P1 şi cantitatea de
echilibru Q1. Valoarea totală a subvenţiei va fi P1P2AE1.Pentru fiecare unitate de bun vândută
producătorul va obţine o recompensă, adică preţul efectiv al bunului vândut va fi pentru producător P 2=P1
+sub. Deci, producătorul va obţine un preţ mai mare pentru produs comparativ cu cel iniţial de echilibru,
iar consumatorul va plăti un preţ P1 mai mic decât cel de echilibru. O parte din subvenţie va reveni
producătorului, valoarea acesteia corespunde dreptunghiului P0P2AB, iar altă parte – consumatorului (în
grafic suprafaţa dreptunghiului P1P0BE1).

16
 La alte metode de influenţă a statului asupra pieţei este reglarea preţului şi anume stabilirea
nivelului maxim şi nivelului minim al acestuia.
Stabilirea nivelului maxim al preţului presupune fixarea unui preţ ce nu poate fi depăşit. Acest
preţ este mai mic decât cel de echilibru (Figura 32).

S
P
E
P

Pmax

D
Figura 32. Stabilirea nivelului maxim al preţului
0 QS QD Q

Fixarea unui aşa plafon al preţului se face pentru a proteja interesele păturilor vulnerabile ale
populaţiei şi pentru a asigura accesibilitatea bunurilor pentru consumatorii cu venituri joase.
Ca rezultat, apare deficit de bunuri pe piaţă, pentru că cantitatea cerută e mai mare decât cea
oferită.
Consumatorii ce doresc să procure bunurile respective se confruntă cu unele probleme cum ar fi:
repartizarea bunurilor conform listelor, tichetelor, găsirea modalităţilor de obţinere a bunului dat. Nu va fi
o situație stabilă pe piață. Consumatorii vor fi de acord să plătească suplimentar pentru a procura produsul
deficitar. Pe de altă, parte nici producătorii nu sunt satisfăcuţi de preţurile joase de pe piaţă şi vor face
eforturi suplimentare pentru a produce în mod clandestin bunurile deficitare, fapt care va contribui la
apariţia industriei tenebre. În grafic, aceasta se reprezintă prin deplasarea curbei ofertei de la S 0 la S1
(Figura 33).
S1
S0
P
E1
P1
P0 E0
Pmax

D0

0 Qs Q1 Q0 Qd Q

Figura 33. Deficitul de bunuri pe piaţă şi apariţia economiei tenebre

Echilibrul E1 va reflecta situaţia pe piaţa tenebră – un preţ mai mare P1 decât P0 şi o cantitate Q1 mai
mică decât Q0 care ar exista în condiţii de concurenţă liberă pe piaţă între consumatori şi producători.

17
Deci, atât stabilirea nivelului maximal al preţului, cât şi apariţia pieţei tenebre înrăutăţeşte rezultatele
funcţionării concurenţei libere între consumatori şi producători.
Un alt instrument de reglare statală a preţului este stabilirea preţului minim sau stabilirea limitei
de jos a preţului. Acest preţ este mai mare decât cel de echilibru (Figura 34).

P S
Pmin
E
P0

0 QS Q 0 QD Q

Figura 34. Stabilirea nivelului minimal al preţului

Intervenţia statului în acest caz, ţine de necesitatea susţinerii unor ramuri ale industriei, a
agriculturii. Astfel, cantitatea oferită este mai mare decât cantitatea cerută şi apare exces de bunuri pe
piaţă. În caz de concurenţă liberă formarea stocurilor ar conduce inevitabil la micşorarea preţului şi la
realizarea produselor. Dar dacă posibilitatea de soluţionare a problemei prin reglarea preţului este blocată
prin interdicţii administrative, cantitatea vândută de produse pe piaţă va fi QD mai mică şi la un preţ mai
mare Pmin decât cele care ar fi în cazul unei pieţe nereglate.
În aşa situaţie, producătorii sunt tentaţi să realizeze produsele la preţuri mai scăzute decât cel P min
stabilit ca să nu stocheze produsele la depozit. Ei pot realiza acest lucru formând seturi dintre produse
deficitare şi cele în cauză.
Deseori, problema surplusului nerealizat se soluţionează prin achiziţionarea de către stat a stocurilor
formate sau prin acordarea unor sume băneşti producătorilor pentru ca aceştia să micşoreze volumul
producerii. Deci, în cazul reglării administrative a preţurilor indiferent de faptul dacă se stabileşte nivelul
maximal sau minimal al preţului are loc o micşorare a cantităţii vândute de produse. Dar aceasta
semnifică micşorarea posibilităţilor de dezvoltare economică. Chiar însăşi reglarea administrativă a
preţurilor deseori stimulează formarea şi extinderea economiei tenebre.
O altă metodă de intervenţie a statului în procesele pieţei este limitarea cantităţii de bunuri pe
piaţă, cum ar fi: stabilirea cotelor la import, export, adică a cantităţii maxim posibile de vânzare sau de
cumpărare a bunurilor. Această cotă stabilită este mai mică decât cantitatea de echilibru a bunurilor pe
piaţă (Figura 35).

P S
Pq
E0
P0

D
Figura 35. Stabilirea cotelor la import
18
0 Qq Q0 Q
 Preţul Pq care va corespunde cantităţii date Qq este mai mare decât cel de echilibru şi va fi plătit de
consumator. Această metodă se utilizează pentru a proteja piaţa internă.
Sistemul cotelor este aplicat de către stat în situaţiile cînd doreşte să influenţeze cantitatea oferită a
unor produse, în special a celor agricole, şi a preţurilor de vânzare a acestora.
El presupune stabilirea cantităţilor maximale pe care producătorii au dreptul să le realizeze. În
rezultatul stabilirii cotelor oferta produsului în cauză se va reduce de la Qo la Qq, iar preţul acestuia v-a
înregistra o creştere de la Po la Pq.
Sistemul cotelor avantajează pe acei producători care vând producţia sa în limitele cotelor stabilite,
obţinând venituri importante pe seama consumatorilor.

Adevărat / Fals
1. Curba cererii arată că la micşorarea preţului creşte volumul cererii.
2. Modificarea preferinţelor consumatorilor se reflectă în modelul grafic prin deplasarea de-a lungul
curbei cererii, iar creşterea veniturilor – la deplasarea însăși a curbei cererii.
3. Creşterea veniturilor va cauza majorarea cererii la toate bunurile.
4. Dacă cererea pentru un bun se majorează în rezultatul creşterii veniturilor consumatorilor (alţi
factori rămânând nemodificaţi), atunci acest bun se referă la categoria bunurilor normale.
5. Două bunuri se numesc complementare, dacă creşterea preţului unuia dintre ele conduce la
micşorarea cererii pentru celălalt.
6. Micşorarea preţului la un bun va duce la creşterea cererii pentru bunul ce îl substituie.
7. Două bunuri se numesc complementare, dacă misşorarea preţului unuia din ele conduce la
majorarea cererii pentru celălalt.
8. Deplasarea curbei ofertei în dreapta înseamnă, că producătorii oferă o cantitate mai mare de bunuri
la fiecare nivel al preţului.
9. Curba ofertei e reprezentarea grafică a dependenţei între preţul bunului şi acea cantitate, pe care
vânzătorii pot şi doresc s-o propună pe piaţă.
10. Cu cât e mai mare preţul bunului, cu atât o cantitate mai mică de bun va fi oferită pe piaţă de către
producători.
11. Dacă se majorează preţul resurselor atunci producătorii vor oferi pe piaţă o cantitate mai mare de
bunuri.
12. Acordarea subvenţiilor va contribui la majorarea ofertei de către producători.
13. Aplicarea impozitelor producătorilor va contribui la majorarea ofertei.
14. Majorarea numărului de producători va conduce la micşorarea ofertei bunurilor.

19
Probleme
1. Funcţia cererii pentru bunul A este QDA = 3PB – 5PA, iar funcţia ofertei este QSA=10+4PA+2PB. La ce
preţuri pentru bunurile A şi B volumul cererii şi ofertei va fi egal cu 40 u.m.?

2. Funcţia cererii pentru bunul A este QD = 2500 – 5P, iar funcţia ofertei este QS = 6P – 400. Guvernul a
acordat subvenţie producătorului 120 unităţi monetare pentru unitate de bun.
Determinaţi:
1) preţul şi cantitatea de echilibru până şi după acordarea subvenţiei;
2) valoarea subvenţiei totale.

3. Funcţiile cererii şi ofertei sunt următoarele: QD = 2300 – 3P; QS = 6P – 400. Guvernul a introdus
impozit 120 u.m. pentru fiecare unitate de produs, vândută de producător.
Determinaţi:
a) preţul şi cantitatea de echilibru până şi după introducerea impozitului;
b) valoarea totală a impozitului.

4. Funcţia cererii pentru un bun este QD = 18 – 4P, iar funcţia ofertei este QS = –6 + 4P.
Determinaţi valoarea impozitului aplicat producătorului pentru o unitate de bun, dacă cantitatea de
echilibru după impozitare va fi 2 unităţi de bun.

5. Funcţia cererii pentru un bun este QD = 100–P, iar funcţia ofertei bunului dat este QS= –20+2P.
Determinaţi:
a) cantitatea cerută în exces, dacă s-a fixat nivelul maxim al preţului de 20 u.m.;
b) cantitatea ofertei în exces dacă s-a fixat nivelul minim al preţului de 60 u.m.

6. Funcţia cererii pentru un bun este QD = 140 – 10P, iar funcţia ofertei bunului dat este
QS = 20 + 10P. Autoritatea centrală stabileşte o cotă la import în valoare de 30 de unităţi de bun.
Determinaţi:
a) preţul şi cantitatea de echilibru până la introducerea cotei;
b) preţul după stabilirea cotei;
c) modificarea veniturilor importatorilor în urma stabilirii cotei la import.

20