Unitatea de învățare 3.

CEREREA, OFERTA, PIAȚA ŞI CONCURENȚA

Cuprins
Unitatea de învățare 3. CEREREA, OFERTA, PIAȚA ŞI CONCURENȚA .......................... 39

3.1. Introducere ....................................................................................................................... 39

3.2. Obiectivele unității de învățare ................................................................................... 40

3.3. Cererea .............................................................................................................................. 40

3.4. Oferta ................................................................................................................................. 46

3.5. Piețe, concurență, prețuri ............................................................................................. 50

3.5.1. Piața cu concurență pură şi perfectă................................................................. 57

3.5.2. Piețe cu concurența imperfectă ......................................................................... 60

3.1. Introducere

Cererea de produse economice derivă din dorința de satisfacere a unor

nevoi de consum pe baza legii rarității, iar oferta reprezintă cantitatea de

produse economice pe care producătorii o oferă la vânzare la un anumit nivel de

preț cunoscut, într-o anumită perioadă limitată de timp. Oferta cu cererea de

produse se întâlnesc pe piață, un spațiu virtual, direct sau indirect, stabilindu-se

relații comerciale pe baza legii concurenței. Prețul este variabila pieței

reprezintă cantitatea de monedă pe care cumpărătorul este dispus şi o poate

oferi producătorului (vânzătorului), iar acesta o poate accepta în schimbul

bunului pe care îl oferă pe piață. Prețul este determinat de consum, de costul de

producție al bunurilor.

39
 3.2. Obiectivele unității de învățare

 Înțelegerea relației dintre cerere, ofertă şi preț pe piața bunurilor,

şi a factorilor care influențează această relație;

 Locul şi rolul piețelor în economie, variabilele şi structura piețelor;

 Caracteristicile piețelor atomizate, monopoliste şi oligopoliste;

 Identificarea rolului şi importanței prețului în funcționarea

piețelor de bunuri, politicilor guvernamentale de prețuri.

Durata medie de parcurgere a unității de învățare este de 4 ore.

3.3. Cererea

Cererea de produse economice derivă din dorința de satisfacere a unor nevoi de

consum pe baza legii rarității. Ea este dependentă în structură de comportamentul

consumatorilor.

Definiție: Cererea reprezintă o cantitate de produse economice pe care cumpărătorii

sunt dispuși să o cumpere, la un anumit nivel de preț cunoscut, într-o anumită perioadă

limitată de timp.

Cererea poate fi exprimată sub forma cantității maxime cerute la un anumit preț dar

şi prin prisma prețului maxim care poate fi plătit pentru o anumită cantitate de produse

necesare.

Exemple
Pâine
Lapte
Energie
40
 Legea cererii: între cererea de produse și prețul acestora există o legătură de

cauzalitate invers proporțională, în sensul că majorarea prețului unui produs, la un anumit

nivel al cererii, atrage după sine reducerea într-o măsură mai mare sau mai mică a cererii

pentru acel produs pe baza legii alocării resurselor. Legea este general valabilă, existând

însă și excepții de la ea, în special în domeniul produselor de strictă necesitate la care o

majorare a prețului poate atrage după sine o creștere a cererii. Acest fenomen, cunoscut

sub denumirea de „paradoxul Giffen” se explică prin cele 2 efecte generale ale creșterii

prețului unui bun:

1. efectul de substituție, cererea de bunuri substituibile;

2. efectul de reducere a venitului consumatorilor.

Astfel, există unele produse, de regulă inferioare, greu substituibile, a căror majorare

de preț, în condițiile reducerii mai accentuate a veniturilor, conduce la o majorare a cererii.

Exemplu
În perioadele de sărăcie, de reducere a veniturilor, o majorare a prețului
la pâine atrage după sine creșterea cererii pentru pâine ca urmare a renunțării
la alte produse mai ușor substituibile.

Pe piață, efectul acestei legi trebuie urmărit la produse omogene din punct de

vedere calitativ și al costului de oportunitate.

Exemplu
Poate crește într-o perioadă cererea de produse mai scumpe în rețelele
de magazine cash & carry ca urmare a ponderii importante în prețul
produsului a costului de oportunitate pe care consumatorii sunt dispuși să-l
plătească pentru economie de timp.

Relația de cauzalitate între cerere și preț se exprimă matematic printr-o funcție de

tipul:

Qc= Kc-Pcx

41
 unde:

Kc = constanta ce definește cererea maximă de produse de un anumit tip

manifestată într-un anumit moment pe o piață

X = factor de elasticitate a cererii cu prețul

Curba cererii

P
Q
Graficul poartă denumirea de Curba cererii. Pentru simplificare, se consideră x=1 şi

cererea se prezintă sub forma unei drepte.

Creșterea cererii pe piața unui produs în funcție de alți factori decât prețul,

determină modificarea curbei în sensul deplasării acesteia pe dreapta de izopreț.

P0

Q1 Q2 Q3 Q

Factorii care contribuie la modificarea cererii, alții decât prețul lor, sunt:

 modificarea veniturilor consumatorilor:

o relație de cauzalitate directă în sensul că veniturile în creştere sporesc

cererea iar cele în scădere comprimă cererea;

 modificarea prețurilor altor produse:

42
 o dacă produsele sunt substituibile, scăderea prețului la un produs conduce la

creșterea cererii pentru acel produs şi generează scăderea cererii pentru

produsul de substituție;

o dacă produsele sunt complementare, scăderea prețului la un produs

conduce la creșterea cererii pentru acel produs şi generează creșterea

cererii pentru produsul complementar;

 modificarea numărului de cumpărători:

o creșterea numărului de cumpărători generează creșterea cererii;

 modificarea preferințelor consumatorilor, un rol important revenind reclamei;

 informațiile și previziunile.

Sensibilitatea cererii la modificarea prețului se apreciază prin coeficientul elasticității

cererii față de preț.

Qc Qc1  Qc 0 Qc1

1
Qc 0 Qc 0 Qc 0 r 1
K ecp     c
Pc Pc1  Pc 0 Pc1 rp  1
1
Pc 0 Pc 0 Pc 0

unde:

Qc1 = cererea la prețul Pc1

Qc0 =cererea la prețul Pc0

rc= rata cererii

rp= rata prețului

În funcție de valorile acestui coeficient putem avea:

 cerere elastică, când Kec/p este supraunitar; dreapta cererii este mai

aproape de orizontală, şi o variație mică de preț produce modificări

importante ale cererii

43
 P

P1

P2

Q1 Q2 Q

 cerere unitară, când Kec/p este unitar, dreapta cererii este la 450 ;

Q
 cerere inelastică, când Kec/p este subunitar, dreapta cererii este mai

aproape de verticală şi o variație importantă a prețului produce efecte

mici asupra cererii.

P1
P2

Q1 Q2 Q

Din punct de vedere al coeficientului de elasticitate al cererii față de preț, produsele

se clasifică în:

 produse normale - Kecp cuprins între 0 și 1;

 produse inferioare - Kecp negativ (vezi paradoxul Giffen);

 produse constante - Kecp =1,

 produse superioare - Kecp supraunitar.

44
 Modificarea cererii în funcție de venit se apreciază prin coeficientul elasticității cererii

față de venit.

Qc Qc1  Qc 0 Qc1

1
Qc 0 Qc 0 Qc 0 r 1
K ecv     c
V V1  V0
 1 rv  1
V1
V0 V0 V0

În funcție de valorile Kecv, putem avea situațiile:

 Kecv, >1 - cererea este elastică față de venit, adică cererea variază mai mult ca

venitul;

 Kecv<1 - cererea este inelastică sau rigidă față de venit, adică variază mai puțin ca

venitul.

Produsele normale și superioare deplasează curba cererii spre dreapta la o creștere

a venitului, în timp ce produsele inferioare deplasează curba cererii spre stânga.

Factorii elasticității cererii față de preț:

 Ponderea în venit a cheltuielilor cu un anumit bun - cu cât ponderea este mai

mare, cu atât Kec/p este mai mare;

 Gradul de substituire a bunurilor - cu cât gradul de substituibilitate este mai ridicat,

cu atât Kec/p este mai ridicat;

 Necesitatea în consum - cu cât necesitatea este mai mare, cu atât Kec/p este mai

mic.

Cunoașterea elasticității cererii la un anumit produs este foarte importantă în

procesul decizional.

Exemplu
Nu vom lua măsura reducerii de preț la un produs cu elasticitate redusă
deoarece efectele asupra vânzărilor sunt mici.

45
 3.4. Oferta

Definiție: Oferta reprezintă cantitatea de produse economice pe care producătorii o

oferă la vânzare la un anumit nivel de preț cunoscut, într-o anumită perioadă limitată de

timp.

În evaluarea noțiunii de cerere trebuie făcută diferența între cantitatea oferită la

vânzare și cea vândută efectiv. Din acest punct de vedere, oferta trebuie văzută ca fiind

cantitatea maximă oferită la un anumit preț.

Legea ofertei: între oferta de produse și prețul acestora există o legătură de

cauzalitate direct proporțională, în sensul că majorarea prețului unui produs, la un anumit

nivel al cererii, atrage după sine creșterea într-o măsură mai mare sau mai mică a ofertei

pentru acel produs.

Relația de cauzalitate între ofertă și preț se exprimă matematic printr-o funcție de

tipul:

Qo= Ko+Poy

unde:

Ko = constanta ce definește oferta maxima de produse de un anumit tip

manifestată într-un anumit moment pe o piață

y = factor de elasticitate a ofertei cu prețul

46
 Graficul poartă denumirea de curba ofertei. Pentru simplificare, se consideră x=1, şi

oferta se prezintă sub forma unei drepte.

Creșterea şi reducerea ofertei în condiții de prețuri constante se datorează

următorilor factori:

 costul producției

o reducerea costului de producție contribuie la creșterea ofertei;

o rolul important al tehnologiei - o tehnologie superioară permite mărirea

ofertei;

 prețul altor produse

o creșterea prețului la un produs duce la sporirea ofertei de produse

substituibile;

o creșterea prețului la produsul de bază duce la sporirea prețului produselor

secundare şi implicit, a ofertei acestora;

 concurența duce la scăderea prețurilor şi implicit a ofertei;

 taxele aferente bunului respectiv

o majorarea taxelor duce la scăderea ofertei;

 informații, previziuni;

 evenimente politice, sociale, naturale

o modificări legislative, juridice;

o modificări naturale, în agricultură.

Sensibilitatea ofertei la modificarea prețului se apreciază prin coeficientul elasticității

ofertei față de preț:

Qo Qo1  Qo 0 Qo1

1
Qo0 Qo 0 Qo 0 r 1
K eop     o
Po Po1  Po0
 1 rp  1
Po1
Po0 Po0 Po0
47
În funcție de valorile acestui coeficient putem avea:

 ofertă elastică, când Keo/p este supraunitar, o variație mică de preț duce

la o variație importantă a ofertei;

P
P1

PP0

Q0 Q1 Q

 oferta unitară, când Keo/p este unitar; modificarea prețului duce la

modificarea ofertei în același sens şi în aceeași măsură;

 ofertă inelastică, când Keo/p este subunitar; variația prețului influențează

în mică măsură variația ofertei.

48
 Factorii care determină elasticitatea ofertei sunt:

 costul producției - relație de cauzalitate inversă, în sensul că elasticitatea ofertei

față de preț este atenuată de creșterile de cost de producție şi stabilirea astfel a

eficienței producției la un nivel inferior;

 posibilitatea stocării producției duce la majorarea elasticității, dar costul stocării

duce la micșorarea ei.

Pe piață, elasticitatea ofertei variază în timp în funcție de gradul de pregătire al

producătorului pentru o variație a cererii. Astfel, în scurt timp de la sporirea prețului

unui produs, oferta este total inelastică, producătorii nereacționând la această

majorare. După această perioadă, producătorii măresc ușor oferta, prin intensificarea

utilizării resurselor disponibile, însă gradul de elasticitate al ofertei este înca redus,

creșterea cantitativă fiind încă sub procentul de creştere al prețului. Pe termen lung,

dacă prețurile se mențin, producătorii sporesc oferta prin apariția de noi producători

sau efortul investițional al celor vechi. În această perioadă procentul de creştere al

ofertei este superior prețului şi deci elasticitatea este ridicată.

Concluzii:

 piața oferă condițiile realizării unui echilibru între cerere şi ofertă, deşi în cea

mai mare parte din timp este dezechilibrată.

 echilibrul pieței unui produs se modifică permanent, de regulă ca urmare a

modificării cererii, oferta venind în căutarea punctului de echilibru.

 echilibrul pieței poate fi deranjat şi ca urmare a modificării ofertei, în special în

situația în care se produce o majorare elastică a ofertei cauzată de o creştere

inelastică a cererii, creșterea ofertei fiind devansată de scăderea prețului.

49
 3.5. Piețe, concurență, prețuri

Piața este cadrul general în care se desfășoară activitatea economică în statul

modern contemporan.

Piața este veriga intermediară între producție şi consum, şi crește în importanță

prin lărgirea ei în toate sferele economice prin diversificare şi specializare, prin

modernizare continuă: teleshoping, bursă, internet, aplicații mobile etc.

Definiție: Piața este un spațiu virtual unde se întâlnesc direct sau indirect oferta

cu cererea de produse şi se stabilesc relații comerciale pe baza legii concurenței.

Funcțiile pieței:

 informare a vânzătorilor/cumpărătorilor asupra calității, cantității, prețului,

consumului produselor economice;

 confruntare a cererii cu oferta (ringul bursier, imaginea sintetică a pieței);

 stimulator al activității economice în ansamblu, în cazul piețelor libere, frână

în calea dezvoltării economice în cazul piețelor controlate;

 regulator al producției de bunuri economice.

Principalele variabile ale pieței sunt:

 cererea;

 oferta;

 concurența;

 prețul.

Concurența: este forma pe care o ia confruntarea dintre cerere şi ofertă pe piață,

prin manifestarea liberei voințe, dar direct interesate a operatorilor.

Caracteristici ale concurenței:

50
  este o competiție între operatori pentru asumarea celei mai bune felii

de tort (cel mai bun preț, calitate, condiții de plată, diminuarea

riscurilor);

 operatorii acționează din interes pur economic;

 concurența ca stare de fapt a pieței poate îmbrăca diferite forme mai

mult sau mai puțin legale, mai mult sau mai puțin oneste, în funcție şi

de caracteristicile socio-politice ale pieței, de gradul de supraveghere al

legalității relațiilor comerciale.

Funcțiile concurenței în condițiile unei piețe deschise loiale, reglementate,

supravegheate şi fără constrângeri, sunt:

 catalizator al inovației şi creativității tehnice ca urmare a cursei pentru

eficientizare, prin economisirea resurselor;

 diversificarea producției de bunuri, prin oferirea de produse de

substituție cu costuri reduse;

 stimulează lărgirea pieței prin efortul creatorilor de piață.

Tipuri de piețe:

a) după tipul de bunuri:

 piața bunurilor de consum;

 piața de capital;

 piața muncii;

 piața monetară;

 piața valutară;

 piața informațiilor.

b) după mărime:

51
  piața locală;

 piața regională;

 piața națională;

 piața mondială.

c) după diversificarea lor:

 piața diversificată (număr mare de produse de diferite tipuri şi

feluri);

 piața concentrată (tranzacții cu un număr redus de produse

omogene).

d) după transparență;

 piețe transparente care permit vizualizarea variabilelor (cerere,

ofertă, concurență, reguli de funcționare);

 piețe opace (nu permit accesul liber la informații, vezi piețele

Europei centrale şi de est).

e) după modul de acces pe piață:

 piețe libere, acces neîngrădit;

 piețe reglementate, condiționate de îndeplinirea unor criterii

profesionale, economice (autorizații, licențe, diplome profesionale

etc.).

f) după numărul şi forța operatorilor:

 piețe atomizate: operatori mulți şi cu forță economică redusă;

 piețe monopolizate: operatori puțini şi puternici, care pot influența

piața.

Între aceste două extreme sunt mai multe tipuri de piețe:

52
 Număr de ofertanți /
Numeroși și slabi Puțini Unul
Număr de cumpărători

Numeroși și slabi Atomizată Oligopol Monopol

Puțini Oligopson Oligopol bilateral Monopol contrat

Unul Monopson Monopson contrat Monopol bilateral

g) după reacția la schimbări economice:

 dinamice, se adaptează ușor, variabilele se mișcă ușor;

 rigide, se adaptează greu. Piețe atipice, slab informate (piețele rurale din

România).

h) după legalitatea concurenței:

 cu concurență loială;

 cu concurență neloială.

i) după tipul concurenței (clasificare didactică):

 piețe cu concurență pură şi perfectă;

 cu concurență imperfectă;

 piețe de monopol.

Prețul, ca variabilă a pieței, reprezintă cantitatea de monedă pe care cumpărătorul

este dispus şi o poate oferi producătorului (vânzătorului), iar acesta o poate accepta în

schimbul bunului pe care îl oferă pe piață.

Prețul poate fi exprimat în valori absolute sau relative vis a vis de cel al unui alt bun

luat ca etalon.

Prel=Pabs/Pe

unde:

Pabs = prețul absolut

Pe = prețul etalon

53
 Prețul etalon se alege de obicei convențional pentru a raporta prețurile la o singură

unitate.

Exemple
Salariul mediu pe economie
Aurul
Petrolul

Modul de formare al prețului a cunoscut explicații diferite în decursul istoriei, astfel:

 prețul este determinat, în teoria clasică monetaristă, de consum, de

costul de producție al bunurilor. Producătorul este creatorul de preț.

 în școala neoclasică marginală, prețul este determinat de utilitatea

marginală a bunului respectiv. Cu cât utilitatea marginală a lui este mai

mare, sau este mai rar, cu atât prețul bunului este mai mare. Referitor la

această explicație este celebru „paradoxul apă-diamant”. Conform

teoriei marginale apa care are o utilitate marginală foarte ridicată ar

trebui să fie mai scumpă ca diamantul care are o utilitate scăzută. În

stabilirea prețului intervine însă raritatea care devansează utilitatea.

Conform școlii marginale, cumpărătorul este creatorul de preț.

 teoriile contemporane (școala de la Cambridge) arată că prețul este

determinat de toți cei trei factori enunțați anterior: cost, utilitate

marginală şi raritate. Astfel, costul determină prețul ofertei, iar

utilitatea marginală şi raritatea determină prețul cererii, iar prețul de

vânzare se stabilește pe piață prin negociere.

După modul de formare, prețurile pot fi:

 prețuri libere, pe baza cererii şi ofertei. În practică nu există prețuri

perfect libere, așa cum nu există piețe perfect libere;

 prețuri controlate de autoritatea economică a pieței (statul);

54
  prețuri mixte, cele care de regulă se formează pe majoritatea piețelor

țărilor libere. Constrângerile în formarea prețurilor de tipul: taxelor,

impozitelor, prețurilor minime sau accizelor, sunt determinate de

politica economică a guvernului.

Funcțiile prețului:

 uniformizare a valorii tranzacțiilor pe piață;

 evoluția prețurilor indică starea de echilibru între resurse şi nevoi;

 evaluare a alocărilor bugetare. Face legătura între utilitate şi nevoie;

 evaluare a profitului.

Politici guvernamentale de prețuri

Teoretic, prețurile în cadrul economiei de piață, se formează liber fără nici o

intervenție din partea statului. În realitate, statul se implică în toate țările, indiferent de

nivelul lor economic sau natura lui.

Evoluția prețurilor în timp aduce informații asupra evoluției producției şi

productivității muncii, remunerarea factorilor de producție, echilibrul şi creșterea

economică. Evoluția prețurilor este şi un indicator al circulației monetare.

Intervenția statului în procesul formării prețurilor urmărește:

 prevenirea şi atenuarea unor dificultăți economice;

 asigurarea stabilității economice;

 eficientizarea utilizării resurselor;

 atenuarea tendințelor monopoliste şi oligopoliste.

Statul se implică prin măsuri de reglementare a funcționării pieței sau prin acțiuni

directe şi indirecte de limitare a nivelului prețurilor.

Reglementarea funcționării pieței implică de regulă:

55
  reglementarea juridică a tranzacțiilor comerciale şi a concurenței în

vederea limitării tendințelor monopoliste şi oligopoliste;

 supravegherea respectării măsurilor luate.

Intervenția directă se realizează prin:

 fixarea autoritară a prețului în situații extraordinare (război, crize etc.);

 prețuri minime, în condițiile excesului de ofertă pentru nivelarea

concurenței și protejarea producătorilor, sau plafoane minime de

prețuri la care statul cumpără excesul de ofertă;

 prețuri maxime când cererea este superioară ofertei, pentru protejarea

cumpărătorilor;

Exemplu
Prețurile maxime la vânzarea tutunului

 blocarea prețului unor produse pentru protejarea intereselor

producătorilor.

Exemplu
Prețul minim la grâu în anii de supraproducție sau prețul maxim la
unele bunuri de monopol

Moduri indirecte de intervenție a statului:

 subvențiile acordate producătorilor pentru stimularea creșterii

prețurilor la unele produse, în speță la cele inferioare, de bază, pentru

protejarea producătorilor autohtoni în fața prețurilor scăzute ale

produselor din import;

Exemplu
Subvențiile în agricultură la diferite culturi: grâu, sfeclă de zahăr, plante
textile etc.
 regimul taxelor vamale protecționiste care aduc prețurile produselor din

import la un nivel comparabil cu cel al produselor autohtone;

56
  modalități diferite de calcul al impozitului pe profit, care generează

facilități de natură fiscală la anumite produse, în vederea reducerii

prețului lor;

 cumpărarea de către stat a unor bunuri şi stocarea lor pentru evitarea

scăderii prețului prin supraofertă. Această intervenție se practică în

special la produsele agricole, sezoniere, pentru evitarea speculării

variațiilor mari de prețuri;

 contingentarea la export, în sensul limitării scurgerii spre exterior a unor

produse de bază cu consecințe asupra creșterii prețului pe piața internă,

ca urmare a reducerii ofertei;

 facilități de export pentru unele produse la care există supraofertă,

pentru evitarea scăderii prețurilor.

3.5.1. Piața cu concurență pură şi perfectă

Piața cu concurență pură şi perfectă a fost imaginată de Adam Smith din dorința de

a evidenția manifestarea „mâinii invizibile” ca mecanism de reglare a economiei.

Piața cu concurență pură şi perfectă este un model teoretic şi presupune anumite

condiții sau simplificări:

 atomicitatea pieței - operatorii nu sunt suficient de puternici pentru a

influența formarea prețului;

 omogenitatea bunurilor care elimină orice fel de alt factor calitativ în

luarea deciziei de cumpărare;

 intrarea –ieșirea liberă de pe piața în funcție de costul marginal realizat

de producător, respectiv utilitatea marginală pentru acel produs a

cumpărătorului, ambele în raport cu prețul de piață.

Caracteristici ale pieței cu concurența pură şi perfectă:

57
  transparența - informare deplină a operatorilor;

 mobilitatea perfectă a factorilor de producție - nu există limite

tehnologice, economice, juridice pentru utilizarea lor.

Echilibrul pieței cu concurența pură şi perfectă se realizează la acel preț şi volum de

tranzacții la care cererea se egalizează cu oferta.

Exemplu
Cererea şi oferta pentru un produs A sunt date de ecuațiile:

CA= 500-21pA Iar OA= 100-pA

CA = OA  pA= 20 este prețul de echilibru

şi CA = OA = 80 este cantitatea de echilibru.

PA
Exces de ofertă

20

Exces de cererere

80 CA, OA

Prețul şi cantitatea de echilibru sunt expresia celei mai bune alocări şi utilizări a

resurselor, interesele ambilor operatori fiind cel mai bine satisfăcute. Piața este plină de

mărfuri şi cumpărătorii sunt dispuși să o cumpere pe toată. Piața este dinamică şi stabilă.

Echilibrul pieței este relativ și evoluează de obicei înspre dezechilibru major sau re-

echilibrare.

Dezechilibrul apărut pe o piață, pe timp scurt, ca urmare a modificării cererii, se

echilibrează prin creșterea / scăderea prețului, oferta nefiind pregătită să susțină o

majorare a ei.

58
 Dacă dezechilibrul se menține o perioadă mai îndelungată, oferta crește treptat pe

seama utilizării superioare a anumitor factori de producție, precum munca sau capitalul

fix. În această perioadă echilibrul se realizează parțial prin creșterea prețului, și parțial prin

creșterea producției. Dacă dezechilibrul tinde să se generalizeze, toți factorii de producție

devin variabili și se trece pe o nouă treaptă de producție. Oferta crește mai repede ca

cererea și echilibrul se atinge prin cantitate, prețul rămânând constant.

Echilibrul poate fi:

 stabil - în situația în care piața se poate reechilibra prin forțe proprii.

Este situația în care KEC/P este mai mare ca KEO/P. Reechilibrarea se face

conform diagramei Cobweb (pânza de păianjen):

P
Ofertă

P1 P3
PE
P2
Cerere

Q1 Q3 QE Q2 Q

Piața se afla inițial în echilibru, la prețul PE fiind tranzacționată întreaga cantitate QE.

Din anumite motive, independente de piață (criză economică, incapacitate de plată etc.)

oferta se reduce din QE în Q1 livrată cumpărătorilor la prețul P1, așa cum rezultă din

diagramă. Acest preț mărit este stimulativ pentru producători, care își majorează

producția şi astfel crește oferta la Q2. Excesul de ofertă face ca prețul pieței să scadă la P2,

cel la care se absoarbe întreaga ofertă de pe piață. La acest preț, producătorii reduc

producția, şi implicit oferta la nivelul Q2. La acest nivel din nou se manifestă lipsa de

59
produse pe piață şi prețul crește la P3 la care producătorii sunt stimulați să ridice producția

la Q3. Procesul se repetă în mod similar până la atingerea stării inițiale de echilibru.

 Instabil - dacă după ruperea echilibrului piața nu poate singură să re-

echilibreze iar dezechilibrul se accentuează pe măsura trecerii timpului.

KEC/P inferior KEO/P.

 Întreținut - când dezechilibrul apărut se reproduce periodic in limite

relativ constante. Starea de dezechilibru este mai normală ca cea de

echilibru.

Limitele pieței pure și perfecte rezultă din chiar condițiilor impuse și simplificărilor

imposibil de realizat în practică.

3.5.2. Piețe cu concurența imperfectă

Se diferențiază de cele cu concurență pură şi perfectă prin apropierea de situațiile

reale, caracterizate prin imperfecțiuni ale atomicității, în sensul că unele firme dețin

puterea de a influența atât prețul cât şi volumul ofertei. De asemenea, bunurile ofertate

sunt neomogene, atât din punct de vedere calitativ, cât şi al percepției asupra lor,

beneficiind de condiții deosebite privind reclama, condițiile şi termenii de comercializare,

ceea ce conduce la preferințe subiective ale cumpărătorilor vis-a-vis de anumite produse.

Piața atomizată sau monopolistică se întâlnește cel mai adesea în practică şi are

următoarele trăsături:

 atomizarea operatorilor, mulți şi cu putere economică apropiată;

 firmele dețin pe moment o poziție de lider de piață similară cu cea de

monopol, care se impune prin marcă şi prin faptul că intrarea

concurenței pe piață este descurajată de renumele produsului;

 neomogenitatea produselor din punct de vedere al performanțelor

tehnice, design, calitate etc. care le face greu substituibile;

60
  accesul relativ liber pe piață fără restricții deosebite;

 cererea reacționează mai puțin la modificările de preț ca urmare a

gradului mare de fidelizare al cumpărătorilor, ceea ce duce uneori la

majorări de prețuri pentru maximizarea profitului;

 deciziile unei firme nu influențează puternic celelalte firme, dar de obicei

se creează curente de decizii similare, mai ales dacă acestea au avut

efect pozitiv;

 curba cererii este puternic descendentă (cerere rigidă);

 volumul optim al producției este acela la care costul marginal este egal

cu venitul marginal, prețul fiind superior costului total mediu (CTM).

Ofertantul poate utiliza o gamă largă de prețuri, toate conferindu-i

profit;

 în timp, ca urmare a apariției concurenței, venitul marginal scade (oferta

este mai numeroasă), costul marginal crește (ca urmare a reclamei) şi

profitul scade.

Oligopolul se întâlnește în situația în care un număr mic de producători domină piața

unui produs.

Caracteristici:

 produsul este destul de omogen ca utilitate (petrolul, grâul etc.) dar

poate fi şi diferențiat (țigările, berea, autoturismele etc.);

 grad mare de concentrare al pieței (câțiva competitori dețin procente

importante de piață);

61
  acțiunile unuia au efect mare asupra celorlalți, mai ales în domeniul

prețului şi conduc la măsuri similare sau represalii. Astfel, deciziile unui

ofertant trebuie să ia în considerare efectul lor asupra celorlalți.

Exemplu
Decizia unilaterală de majorare a producției de petrol luată de Iraq a
condus la gruparea celorlalte state exportatoare în susținerea embargoului
asupra livrărilor de petrol Iraqian.

 pătrunderea pe o piață oligopolistă este foarte dificilă deoarece aceasta

se protejează prin bariere, facilitate de flexibilitatea mare a prețului şi

costurile tehnologice scăzute. Firmele mici sunt înghițite de cele mari

sau cooperează cu ele;

 confruntarea inter firme este foarte acerbă şi poate duce pe termen

lung la falimentarea celui mai slab;

 de cele mai multe ori o firma este tacit recunoscută ca lider şi celelalte

firme își aliniază prețurile după prețul acesteia, care devine preț de

referință.

Exemplu
Pe piața de capital din România BNR are o poziție de lider, fiind cea care
dictează nivelul dobânzilor pe piață.
 în anumite situații, mai multe firme se coalizează, împărțindu-şi piața,

cu avantajul practicării unor prețuri mai ridicate. Atâta timp cât acordul

este respectat, firmele obțin profituri importante.

Un caz aparte al coalițiilor îl constituie cartelurile care sunt grupuri

de firme independente care produc bunuri similare şi acționează

împreună pentru maximizarea profitului lor. Caracteristic acestora este

restricționarea producției în vederea creșterii prețului.

62
 Exemplu
OPEC (Organizația țărilor exportatoare de petrol) fondată în 1960, a
reușit creșterea prețului barilului de petrol de la sub 3 $ în 1972 la peste 35 $
în 1981. Neînțelegerile dintre state au condus în final la reducerea prețului la
nivelul anterior crizei.
Monopolul apare în situația în care există un singur ofertant pe piață, acesta nefiind

concurat de alți ofertanți. Dacă există doar un singur cumpărător al produsului ne găsim în

situația de monopsom.

Condițiile în care poate apare monopolul sunt:

 condiții naturale - ca urmare a controlului unor resurse speciale.

Exemple
Regia aurului, cărbunelui etc.

 condiții de marcă - monopolul mărcii comerciale;

Exemple
Coca Cola, Mc Donalds, Adidas etc.

 condiții tehnologice, monopolul tehnologic prin patent

Exemple
Programe specializate de calculatoare, sisteme de operare (Windows)
etc.

 condiții organizatorice, instituționale, monopolul instituțional.

Exemple
Apărarea națională, producția de timbre, de bani, a energiei nucleare.

Caracteristici ale monopolului:

 dominația asupra pieței este doar aparentă, în multe situații, ca urmare

a substituibilității majorității bunurilor;

63
  dominația este de asemenea temporară, mai atenuată pe piețele libere

şi mai evidentă pe piețele controlate;

 reacția anti monopol a pieței şi instituțiilor publice (legi anti monopol).

Exemplu
Microsoft cu interfața Windows a încercat monopolizarea pieței de
calculatoare, prin vânzarea licențelor odată cu unitățile PC.

Să ne reamintim...

Cererea reprezintă o cantitate de produse economice pe care cumpărătorii

sunt dispuși să o cumpere, la un anumit nivel de preț cunoscut, într-o anumită

perioadă limitată de timp.

Oferta reprezintă cantitatea de produse economice pe care producătorii o

oferă la vânzare la un anumit nivel de preț cunoscut, într-o anumită perioadă

limitată de timp.

Piața este un spațiu virtual unde se întâlnesc direct sau indirect oferta cu

cererea de produse şi se stabilesc relații comerciale pe baza legii concurenței.

Concurența: este forma pe care o ia confruntarea dintre cerere şi ofertă pe

piață, prin manifestarea liberei voințe, dar direct interesate a operatorilor.

Prețul, ca variabilă a pieței, reprezintă cantitatea de monedă pe care

cumpărătorul este dispus şi o poate oferi producătorului, iar acesta o poate

accepta în schimbul bunului pe care îl oferă pe piață.

Rezumat
Cererea poate fi exprimată sub forma cantității maxime cerute la un anumit

preț dar şi prin prisma prețului maxim care poate fi plătit pentru o anumită

cantitate de produse necesare.

64
 Între oferta de produse și prețul acestora există o legătură de cauzalitate

direct proporțională, în sensul că majorarea prețului unui produs, la un anumit

nivel al cererii, atrage după sine creșterea într-o măsură mai mare sau mai mică a

ofertei pentru acel produs.

Piața este veriga intermediară între producție şi consum, şi crește în

importanță prin lărgirea ei în toate sferele economice prin diversificare şi

specializare, prin modernizare continuă.

Test de evaluare a cunoștințelor

1. Faceți o comparație între modurile de variație ale cererii în raport cu

prețul la benzină şi la autoturisme, având în vedere legile cererii şi

ofertei şi elasticitățiile celor două produse.

2. Un producător deține un stoc important de produse fără vânzare.

Cunoscând că produsul are coeficientul elasticității cererii față de preț

Kec/p =1,2 va apela la măsura reducerii prețului pentru lichidarea

stocului?

3. Evaluați consecințele unei supra-oferte pe timp îndelungat asupra

prețului şi concurenței pe piața unui produs.

4. Urmărind caracteristicile generale ale piețelor cu concurența pură şi

perfectă, evidențiați limitările practice de la acest concept ale pieței

detergenților în România.

5. Evidențiați caracteristicile de oligopol ale pieței telefoniei mobile.

6. Evidențiați caracteristicile de monopol ale pieței energiei nucleare în

România.

7. Evidențiați modul de intervenție al statului în realizarea prețului pe

piața energiei electrice şi pe piața grâului.

65