Tema 5.Piața și micanismul funcționării ei.

• 1.Piața ca mecanism al economiei de schimb.

• 2.Structura și infrastructura pieții.
• 3.Cererea și factorii ce o determină.Legea
cererii.
• 4.Elasticitatea cererii.
• 5.Paradoxurile cererii.
Cuvinte cheie: piață,mecanismul pieții, cererea,
oferta, infrastructura pieții, preț,
 1.Piața ca mecanism al economiei de
schimb.Strctura și infrastructura pieții.

Piața – mecanismul principal a economiei de schimb,

apare odată cu apariția economiei de schimb și are ca
bază următorii factori :
• Diviziutea socială a muncii,
• Specializarea producatorului ,
• Creșterea productivității,
• Autonomia și libertatea producătorilor,
• Apariția monedei ca unicul echivalent de schimb.
 Elementele mecanismului de piață

1.Cererea (D)
2.Oferta (S)
3.Prețul (P)
4.Concurența
 Piaţa.
• Piaţa este spaţiul economic în care au loc
schimburile sau relaţiile dintre agenţii
economici care vând şi care cumpără.
• Piaţa este o formă de organizare a
schimburilor.
• Piaţa este locul de întâlnire al cererii şi al
ofertei dintr-un anumit bun economic, în
scopul de a se realiza schimbul la un anumit
preţ.
 CARACTERISTICI:
• Orice formă de activitate umană este, în prezent,
implicată în mecanismele pieţei;
• Este un spaţiu economic în care se întâlnesc şi
acţionează din interes cumpărătorii (exponenţi ai
cererii) şi vânzătorii (reprezentând oferta);
• Presupune un ansamblu de mijloace prin intermediul
căruia vânzătorii şi cumpărătorii se informează
reciproc asupra a ceea ce au, a ceea ce au nevoie şi la
ce preţ sunt dispuşi să satisfacă această nevoie;
• Este un spaţiu în care fiecare agent economic
acţionează potrivit interesului său.
• Este locul de manifestare a concurenţei, a
competiţiei dintre agenţii economici cu interese
identice sau apropiate.
 Piața ca instituție principală a economiei de
schimb.
Piața este principalul mecanism al economiei de
schimb.
Piața este locul unde:
 Se întîlnește consumatorul cu producătorul
 se decide ce ? trebuie să producă, cît? și pentru
cine?
 se formează prețurile prin concurență,
 Piața este un sistem instituțional, care se supune
anumitor legi, legitații, acte normative.
 Clasificarea pieții.
• In dependentă de sistemul economic:
1. Centralizată
2. Descentralizată
3. Natural.
• În dependență de bunurile care se
comercializează :
1. Bunuri economice
2. Bunuri de capitali
3. Financiară
4. Informațională
5. Tehnologiilor noi
 Clasificarea pieții.

În dependență de spațiul geografic :

1. Locală
2. Regională
3. Națională
4. Mondială
 Clasificarea pieții.
În dependență de dezvoltarea concurenței
:
1.Piață de monopol
2.Piață de oligopol
3.Piață de oligopson
4.Piață de monopson
5.Piață mixtă
6.Piață monopolistă
7.Piață perfectă
 Clasificarea pieților
În dependență de gradul de dezvoltare a
pieții :

1. Nedezvoltată
2. Slab dezvoltată
3. Înalt dezvoltată
4. Dezvoltată
 Clasificarea pieților
• După nivelul de saturație,
• 1.piață echilibrată,
• 2.piață dificitară,
• 3.piață excedentară.
• După corespunderea cu legislația în vigoare,
• 1.piață legală,
• 2.piață ilegală.
Caracteristica pieților în dependență de
gradul de dezvoltare a concurenței:
 Funcțiile pieții
 1.De reglementare a relațiilor dintre
producător și consumator,
 2.De redistrubuire a veniturilor,
 3.De formare a prețurilor,
 4.De sanare(cei mai slabi se autolichidează)
 6.De informare.
Structura și infrastructura pieții se bazează pe :
Cerere și Ofertă
 2.Infastructura pieții.
Infastructura pieții - reprezintă totalitatea
instituțiilor și metodelor de promovare a
bunurilor de la producător la consumator.
Fiecare piață își are infrastructura sa.

Infrastruvturile specifice sunt: bursele,

lecitația, publicitatea
 Elementele infrastructurii.
• Bursele,licitațiile,tîrgurile.
• Institușiile financiare –băncile,sistemul
creditar,
• Instituțiile de reglare al ocupării forței de
muncă,
• Instituțiile fiscale și de asigurări,
• Instituțiile vamale,
• Instituțiile din sistemul de educație și
știință,zonele economice libere...
 3.Cererea și factorii ce o determină.Legea
cererii.

• Cererea reprezintă cantitatea de bunuri,sau

cantitatea unui bun ,pe care consumatorul este
predespus să o procure și posedă resurse
suficiente pentru a o procura.
• Tipuri de cerere.
Cererea pentru bunuri substituibile,
Cererea pentru bunuri complimentare,
Cererea derivată-cererea pentru un bun este
determinată de cererea pentru un alt bun.
 Legea cererii.
• Raporturile de cauzalitate dintre modificarea prețului unitar al
unui bun si schimbarea cantitații cerute constituie conținutul
legii generale a cererii.Cantitatea este invers proporțională
prețului.
Corespunzator acestei legi:
• Ø     creșterea pretului unitar al unui bun determina reducerea
cantitații cerute din bunul respectiv;
• Ø     reducerea prețului unitar al unui bun determina crețterea
cantitații cerute din bunul respectiv.
• Legea generala a cererii este valabila pentru bunurile normale
si pentru majoritatea bunurilor inferioare.
• Pentru unele bunuri inferioare, cresterea prețurilor este
insoțita de o extindere a cererii iar reducerea prețurilor de o
contracție a acesteia.
 Cererea

A
p0

B
p1
d

q0 q1 Q
 Factori determinanţi:
• 1.Factorii economici:
• PREȚUL bunului și Venitul consumatorului.

• 2.Factorii noneconomici:
• Peferințele consumatorului,
• Anticiparea schimbării prețului,
• Moda,
• Substituibilitatea bunului,
• Calitatea bunului.
• Modificarea transferurilor de remitențe.
 Funcția cererii .

• o relaţie (funcţie) preţ-cantitate strict

delimitată în spaţiu şi timp:
D = f(p)
• nu reprezintă o anumită cantitate
concretă ci ansamblul cantităţilor care
se solicită la diferite nivele posibile
ale preţului pe piaţă.
 4.Elasticitatea cererii

• Modul în care se modifică cantitatea

cerută dintr-o marfă oarecare ca urmare a
modificării factorilor ce o determină (preț-
nonpreț).

• Problema elasticităţi constă în esenţă în a

compara modificările intervenite în cerere
cu cele care le-au determinat şi a stabili
care dintre acesteasunt mai mari
• Măsurarea elasticităţii se face cu ajutorul
unui coeficient (Kec), calculat ca raport
între modificarea (variaţia) procentuală a
cererii (ΔQ%) şi modificarea (variaţia)
procentuală a factorului avut în vedere
(ΔX%):
ec = Δ%Q
Δ%X
• Mărimea acestui coeficient ne arată cu cât
s-a modificat cererea la o modificare
(variaţie) cu un procent a unui anumit
factor de influenţă.
• În funcţie de principalii factori avuţi în
vedere se vorbeşte de elasticitatea cererii
în funcţie de:
·preţ
·venitul consumatorilor, şi
·preţul altor bunuri
(elasticitate încrucişată)
 Elasticitatea cererii în funcţie de preţ

• ne arată modul în care se modifică

cererea ca urmare a variaţiei
preţului, în condiţiile în care ceilalţi
factori de influenţă rămân
nemodificaţi (ipoteza caeteris
paribus).
 Coeficientul elasticităţii cererii funcţie de preţ (ecp):

• se determină ca raport între variaţia procentuală a cererii (ΔQ

%) şi respectiv a preţului (ΔP%):
Q %
K ec / p  
P %
Q
Q %  100
• Q0 Q
100
Q % Q0 Q P 0
p ecp     
P %  100 P % P
100 P Q 0
p0 P0

• Nivelul acestuia indică cât s-a modificat cantitatea cerută la o

variaţie de un procent a preţului
 Tipuri de elasticitate a cererii (funcţie de preţ):

Valoare
Tipul de elasticitate coeficient Relaţii reciproce
Perfect elastică + ΔQ% +,
ΔP%0 dar ΔP%0
Elastică (1, +) ΔQ%>ΔP%
Elasticitate unitară 1 ΔQ%  ΔP%
Inelastică (0,1) ΔQ%<ΔP%
Perfect inelastică 0 ΔQ%=0 când ΔP%0,
(rigidă) adică Δq=0, Δp0
 a) cerere perfect b) cerere inelastică
inelastică (rigidă)
p p
D

Δp Δp

O
D

q q q
Δq
 c) cerere de elasticitate d) cerere elastică
unitară
p p

Δp Δp
D

q Δq q
Δq
 Elasticitatea cererii în funcţie de venit

• ne arată modul în care se modifică

cererea ca urmare a variaţiei
veniturilor consumatorilor produsului
în cauză, în condiţiile în care ceilalţi
factori de influenţă rămân
nemodificaţi.
Modificarea cererii funcţie de venit

p0 -V +V
D1
D2 D0
q2 q0 q1 q
Coeficientul elasticităţii cererii funcţie de venit (Kec/v):

• se determină ca raport între variaţia procentuală a cererii (Δ%Q) şi respectiv a

venitului (Δ%V):

%Q
K ec / v 
 %V
• ne indică cât s-a modificat cantitatea cerută la o variaţie de un procent în
venitul consumatorilor.
Q
100
v Q % Q 0 Q V 0
 V %  100 K ec / v    
V % V 100 V Q 0
v0
V0
 Elasticitatea încrucişată a cererii

• ne arată modul în care se modifică cantitatea cerută

ca urmare a modificării preţului unui alt bun, în
condiţiile în care ceilalţi factori de influenţă rămân
nemodificaţi.
• Având în vedere legăturile dintre bunuri în procesul
consumului ce pot determina asemenea relaţii, se
identifică două cazuri:
• a) bunuri substituibile şi
• b) bunuri complementare.
 Modificarea cererii în cazul bunurilor substituibile

px py
Dx0 Dx1
py1

pxi py0
Dy
qx0 qx1 qx qy1 qy0 qy

• Py↑ → Dy↓ → Dx↑

 Paradoxurile cererii.
• Exista situatii care numai aparent contrazic legea generala a
cererii:
• Ø     efectuarea cumparaturilor dupa criteriul economisirii
de timp, de proximitate, compensandu-se diferenta de pret
prin alocarea timpului economisit altor activitati;
• Ø     cresterea pretului poate fi insotita de o crestere a
calitatii, cantitatea ceruta crescand, deoarece diferenta de
pret va fi compensata de diferenta de calitate castigata;
• Ø     cresterea pretului poate fi insotita de o crestere a
calitatii , in situatia cresterii venitului, a numarului de
cumparatori, a preferintelor.
 Paradoxul Giffen
• Giffen (după numele primului economist – Sir
Robert Giffen – care a descris acest
comportament), conform căruia scăderea
preţurilor bunurilor inferioare şi, deci, creşterea
venitului real sunt însoţite de diminuarea
cererii la aceste bunuri şi deplasarea ei spre
bunuri de consum mai inferioare.
 Paradoxul Giffen
• Paradoxul Giffen poate fi explicat prin cele doua efecte
generale ale cresterii pretului unui bun si anume:
• Ø     cresterea cantitatii cerute din alte bunuri, ale caror
preturi nu au crescut (efectul de substituire);
• Ø     reducerea venitului real (efectul de venit).
• Pentru bunurile inferioare, intre modificarea veniturilor
reale si cantitatea ceruta exista o relatie inversa. Cand
pretul unui bun inferior creste, iar efectul de venit este
mai mare decat efectul de substituire, cantitatea
ceruta creste.
 Paradoxurile cererii.
• Venit nul, la bunurile de lux foarte scumpe; o
diminuare a preţului acestora nu suscită o
mărire a cererii, ele rămânând, în continuare,
accesibile numai unor anumite categorii sociale.

• Efectul speculației-cererea crește cînd cresc

prețurile ,de teama că prețurile vor crește și mai
mult.
 Paradoxul Veblen
• Paradoxul Veblen, ca și paradoxul Giffen, sunt o excepție de la regula
elasticității prețului cererii.
• Termenul a fost introdus în literatura economică de Thorstein Veblen
în “Teoria clasei fără griji”. Veblen afirmă că modul de consum burghez
presupune achiziționarea de bunuri al căror unic scop este să ilustreze
bogăția și statutul social al persoanelor si al grupurilor care le consumă.
Poate fi vorba, de exemplu, de bunuri de lux (automobile, bijuterii,
îmbrăcăminte de lux): cu cât aceste bunuri sunt mai scumpe, cu atât ele
vor fi mai căutate pentru valoarea lor demonstrativă. În mod invers,
atunci când prețul lor scade, aceste bunuri devin accesibile mai multor
categorii de consumatori, inclusiv celor care pâna în acel moment nu și le
puteau permite. Astfel, clienții care consumau aceste bunuri la început
nu le mai pot folosi pentru a-și pune în valoare statutul social aparte.
 Efectul snobului
• Există oameni – snobi, care nu doresc să se
folosească de bunuri de larg consum.
• Potrivit paradoxului dat, gusturile la astfel de oameni
sunt invers proporționale cu cererea acestui bun pe
piață: cu cât e mai mare cererea, cu atât mai puțin ei
tind să-l cumpere.
• Efectul snobului se prezintă prin creșterea cererii la
un produs în cazul creșterii prețului său; este legat de
noțiunea de cerere a bunurilor prestigioase, care se
orientează pe achiziționarea bunurilor, care arată,
după părerea cumpărătorului, statutul social ridicat,
oportunități sociale mari etc.
 Paradoxul snobului:

• Adică, reducerea prețului inițial (P0) la (P1)

la început va duce ca consumatorul să procure
mai multe bunuri de acest fel de la (Q0) la (Q1)
însă dacă cererea la astfel de bunuriva crește,
atunci consumatorul-snob poate să reducă
consumul de astfel de bunuri până la nivelul Q.
 Efectul imitației.
Este invers invers efectului(paradoxului) snobului.
Consumul unui produs este afectat de cererea globală
pentru acest produs: cu cât e mai mare cererea acestui
bun pe piață, cu atât mai mulți cumpărători tind să-l
cumpere. Factorii care influnțează efectul dat:
• Moda;
• “Marketing din gura-n gura” – persoana observă
experința pozitivă cu
• bunul dat de la prieteni, și tinde să-l cumpere.