Capitolul 3

ELASTICITATEA CERERII ŞI A OFERTEI

Analiza principalelor elemente ale mecanismului de funcţionare a pieţei se bazează pe

cercetarea interacţiunii dintre cerere şi ofertă. Modificările înregistrate în cerere şi ofertă sub
influenţa factorilor preţ şi non-preţ influenţează echilibrul pieţei. Prezintă interes nu doar direcţia
modificărilor, dar şi mărimea sensibilităţii, intensităţii reacţiei consumatorului şi producătorului
la aceste modificări.
Scopul acestui capitol este de a determina măsura în care cererea şi oferta răspund la
modificarea condiţiilor pieţei. Pentru a măsura oscilaţia cantităţii cerute ori a cantităţii oferite se
utilizează conceptul de elasticitate.
Obiectivele capitolului sunt axate pe explicarea esenţei şi conţinutului elasticităţii cererii şi
ofertei; prezentarea, măsurarea şi interpretarea principalelor modele de analiză a elasticităţii
cererii şi ofertei; determinarea factorilor care influențează elasticitatea cererii și ofertei;
explicarea impactului elasticității asupra modificării încasărilor totale ale firmei; prezentarea
efectelor impunerii fiscale în funcție de tipul elasticității.

NOŢIUNI–CHEIE
Elasticitate (elasticity) Elasticitatea cererii în funcţie de venit
Elasticitatea cererii (elasticity of demand) (income elasticity of demand)
Elasticitatea ofertei (elasticity of supply) Elasticitatea încrucişată a cererii
Coeficientul elasticităţii cererii (cross price elasticity of demand)
(coefficient of elasticity of demand) Elasticitatea ofertei în funcţie de preţ
Coeficientul elasticităţii ofertei (price elasticity of supply)
(coefficient of supply elasticity) Elasticitatea cererii în punct
Elasticitatea cererii în funcţie de preţ (point elasticity of demand)
(price elasticity of demand) Elasticitatea cererii pe arc
(arc elasticity of demand)

3.1. Elasticitatea cererii

Pentru a evalua elasticitatea este necesar să existe o relaţie cauză–efect
Esența elasticităţii
presupusă între două variabile. Elasticitatea se referă la un raport între
modificările relative a două variabile şi nu la un raport între modificările absolute ale acestora.
Elasticitatea exprimă sensibilitatea variabilei dependente la modificarea variabilei
independente.
Noţiunea de elasticitate a fost împrumutată din fizică şi aplicată în teoria economică de
către A.Marshall, care a propus evaluarea ei printr-un coeficient, denumit coeficient al
elasticității.

Coeficientul elasticității determină cu câte procente se modifică variabila dependentă Y în

urma modificării cu un procent a variabilei independente X.

Relația generală pentru determinarea coeficientului elasticității este următoarea:

Y %
E (3.1)
X %

60
unde:
Y % - modificarea relativă a variabilei Y;
X % - modificarea relativă a variabilei X.
Coeficientul elasticităţii poate avea valori de la -∞ până la +∞ .
Reacţia cererii la modificarea factorilor de influenţă a primit denumirea de elasticitate a
cererii. O astfel de reacţie poate fi evaluată cu ajutorul coeficientului elasticității cererii calculat
prin următoarea relație:
QD %
ED  , (3.2)
F %
unde:
ED – coeficientul elasticităţii cererii;
ΔQD % – modificarea relativă a volumului cererii;
ΔF % – modificarea relativă a valorii factorului de influenţă.

Caseta 3.1. Incursiune istorică

Elasticitatea în gândirea economică, născută din noţiunile de proporţionalitate şi neproporţionalitate, devine
concept operaţional în formulările neoclasice, fiind intuită de Antoine-Augustin Cournot (1801-1877) şi
autentificată instrumental de Alfred Marshall (1842-1924) prin intermediul coeficientului de elasticitate.
Deşi ideea elasticităţii nu a fost o pură invenţie a lui Marshall, meritul transformării ei în categorie imanentă
a analizei economice îi aparţine anume lui Marshall, care a început să aplice elasticitatea atât la cererea bunurilor,
cât şi la cererea factorilor de producţie, precum şi la ofertă. Regula generală pentru bunurile de larg consum a fost
apreciată în felul următor: „elasticitatea cererii este înaltă în cazul preţurilor înalte, este mare sau considerabilă în
cazul preţurilor moderate, însă, pe măsura reducerii preţurilor, se reduce şi elasticitatea cererii, ea devenind nulă în
cazul satisfacerii nevoii” .

Deoarece cumpărătorii reacţionează la modificările intervenite în preţuri şi în mărimea

veniturilor personale, se deosebesc următoarele tipuri ale elasticităţii cererii:
 elasticitatea cererii în funcţie de preţ;
 elasticitatea cererii în funcţie de venit;
 elasticitatea încrucişată a cererii.

Elasticitatea Elasticitatea cererii în funcţie de preţ reflectă gradul de sensibilitate a

cererii în funcţie volumului cererii pentru un anumit bun economic la modificarea preţului
de preţ acestuia, cu condiţia respectării principiului ceteris paribus.

Coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ ( E DP ) arată cu câte procente va creşte sau
se va reduce volumul cererii (ΔQD%) ca rezultat al modificării cu un procent a preţului
bunului dat (ΔP%)

QD %
E DP  (3.3)
P%
De exemplu, dacă preţul bunului economic scade cu 3%, iar volumul cererii ca urmare
creşte cu 7%, coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ va constitui:
QD %  7%
E DP    2,33 .
P%  3%

61
 Sau, dacă coeficientul elasticității cererii în funcţie de preţ este egal cu –2, atunci o majorare
cu 5% a preţului bunului economic va contribui la diminuarea volumului cererii cu 10%:
QD %  E DP  P%  (2)  5%  10% .
Cu cât sensibilitatea consumatorului faţă de preţ este mai mare, cu atât cererea este mai
elastică, mărimea absolută a coeficientului elasticității fiind mai mare. Şi invers, o reacţie mai redusă
a consumatorului faţă de modificarea preţului determină un coeficient al elasticității mai mic.
QD
Dacă modificarea preţului tinde la zero, atunci relaţia devine echivalentul funcţiei
P
QD dQD
derivate a cererii după preţ: lim   . Astfel, din punct de vedere matematic,
P 0 P dP
dQD P
coeficientul elasticității poate fi determinat prin relaţia: E DP   .
dP QD
Deoarece pentru majoritatea bunurilor economice (cu excepţia bunurilor Giffen şi Veblen)
între volumul cererii de bunuri şi preţul acestora există o dependenţă inversă (atunci când preţul
se măreşte, volumul cererii se diminuează), coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ va
avea valori negative. De obicei, economiştii ignoră semnul coeficientului elasticității, acordând
atenție mărimii absolute a acestuia. Deci, coeficientul elasticității este egal cu valoarea absolută a
raportului dintre modificarea relativă a volumului cererii şi modificarea relativă a preţului.
Elasticitatea cererii poate fi evaluată fie într-un anumit punct al curbei cererii, fie pe un
interval al acesteia. Decizia de a utiliza o metodă sau alta depinde de scopul dorit a fi atins.
Oricum, în ambele cazuri elasticitatea cererii exprimă reacţia consumatorului la modificarea
preţului bunului.
Coeficientul elasticității cererii în punct măsoară gradul de sensibilitate a cererii într-un
anumit punct pe curba cererii. Pentru a deduce relația de calcul a coeficientului elasticităţii
cererii în punct, determinăm iniţial modificările relative în volumul cererii şi în preţ:
QD1  QD 0
QD %   100% ; (3.4)
QD 0

P1  P0
P%   100% (3.5)
P0

unde:
QD0 , P0 – valoarea iniţială a volumului cererii şi, respectiv, a preţului;
QD1, P1 – valoarea finală a volumului cererii şi, respectiv, a preţului.
Substituind relațiile de mai sus în formula de calcul a coeficientului elasticităţii în funcţie
de preţ, (3.3), deducem relația pentru determinarea coeficientului elasticităţii cererii în punct
pentru preţul iniţial P0 şi volumul inițial al cererii QD0:
QD P
E DP   0 (3.6)
P Q D 0

O modalitate similară poate fi aplicată pentru calculul coeficientului elasticității în punct

pentru preţul final P1 şi volumul final al cererii QD1:

62
 QD P
E DP   1 (3.7)
P Q D1
Relațiile (3.6) și (3.7) se aplică în cazul modificărilor neesenţiale în preţ (de regulă < 5%),
ele fiind simple şi permiţând compararea elasticităţii la acelaşi preţ pe diferite curbe ale cererii
sau la diferite preţuri pe aceeaşi curbă a cererii.
Coeficientul elasticității cererii pe arc exprimă mărimea sensibilităţii cererii pe o porţiune
a curbei cererii. În cazul în care se determină elasticitatea cererii în funcţie de preţ între două
puncte (A, B) ale curbei cererii, este posibil ca elasticitatea la deplasarea din punctul A în
punctul B să fie diferită de elasticitatea la deplasarea din punctul B în punctul A. Pentru a
elimina acest neajuns, la calcularea elasticităţii se foloseşte metoda punctului de mijloc sau
elasticitatea pe arc. Potrivit acestei metode, pentru calcularea modificărilor relative se foloseşte
ca numitor valoarea medie a preţului şi, respectiv, a volumului cererii:
P0  P1 QD 0  QD 1
P ; QD  . (3.8); (3.9)
2 2
P1  P0 QD1  QD 0
Respectiv,  P%   100% ; Q D %   100% .
( P1  P0 ) (QD1  QD 0 )
2 2
Substituind relațiile de mai sus în formula de calcul al coeficientului elasticităţii în funcţie
de preţ, (3.3), deducem relația pentru determinarea coeficientului elasticităţii cererii pe arc:
QD P  P0
E DP   1 . (3.10)
P QD1 Q D 0

Caseta 3.2. Determinarea coeficientului elasticităţii cererii pe arc

Ca rezultat al reducerii preţului bunului X de la 70 la 50 lei, volumul cererii a crescut de la 8 la 16 unităţi.
Este necesar de a determina mărimea coeficientului elasticităţii cererii în funcţie de preţ pentru acest interval al
curbei cererii.
Rezolvare:
1. Determinăm modificările relative ale preţului bunului X şi ale volumului cererii:
50  70 16  8
P%   100%  0,33% ; QD %   100%  0,67%
(50  70) 2 (16  8) 2
2. Calculăm coeficientul elasticităţii cererii pe arc:
QD % 0,67%
E DP    2
P%  0,33
sau

QD P  P0 16  8 50  70
E DP   1    2
P QD1 Q D 0 50  70 16  8

Tipuri de cerere în funcţie Pornind de la mărimea coeficientului elasticităţii cererii în

de coeficientul elasticității funcţie de preţ, vom deosebi următoarele tipuri de cerere:

 elastică;
 inelastică (rigidă);
 cu elasticitate unitară;
 perfect elastică;
63
  perfect inelastică.

Cererea se consideră elastică dacă o modificare relativă a preţului conduce la o modificare

relativă mai mare în volumul cererii, astfel încât mărimea coeficientului elasticității este mai
mare ca unu: 1  EDP   .

De exemplu, dacă la o majorare a preţului cu 15% volumul cererii scade cu 60%,

coeficientul elasticității va fi egal cu –4:
QD %  60%
E DP    4 .
P% 15%
În astfel de situații consumatorii reacţionează prompt la modificarea preţului şi orice
creştere (reducere) cu un procent al preţului va determina o diminuare (majorare) cu 4% a
cantității de bunuri consumate. Drept exemple de bunuri care au cerere elastică la preţ pot servi
mobila, obiectele de lux, automobilele, imobilele, blănurile naturale, articolele giuvaiere,
bunurile care au substituenţi etc.

Cererea se consideră inelastică dacă o modificare relativă a preţului determină o modificare

relativă mai mică a volumului cererii, astfel încât mărimea coeficientului elasticității este mai
mică ca unu 0  EDP  1 .

De exemplu, la o diminuare a preţului cu 15%, volumul cererii creşte cu 5%. În acest caz
coeficientul elasticității va fi egal cu -0,33.
QD % 5%
E DP    0,33 .
P%  15%
Orice majorare (diminuare) relativă în preţ va determina o scădere (creştere) cu 0,33% în
volumul cererii. O astfel de situaţie poate fi explicată printr-o indiferenţă a consumatorului față
de modificările înregistrate în preţul bunului dat. Exemple de bunuri cu cerere inelastică în
funcţie de preţ pot servi bunurile de primă necesitate, medicamentele, bunurile cu grad redus de
substituibilitate, cum ar fi sarea, energia electrică, petrolul etc.

Cererea se consideră cu elasticitate unitară dacă modificarea relativă a preţului determină o

modificare în aceeaşi mărime în volumul cererii, coeficientul elasticității fiind egal cu unu:
EDP  1 .

De exemplu, o creştere a preţului cu 2,5% determină o reducere cu 2,5% a volumului cererii:

QD %  2,5%
E DP    1
P% 2,5%

Dacă o modificare nesemnificativă a preţului conduce la o modificare semnificativă în

mărimea volumului cererii, cererea pentru acest bun este perfect elastică. Coeficientul
elasticității cererii în funcţie de preţ tinde spre infinit ( EDP  ) , situaţie în care curba
cererii se prezintă ca o dreaptă orizontală.

64
 Cererea pentru bunurile unei firme de talie mică pe piaţa perfect concurenţială, având o
pondere destul de modestă în volumul vânzărilor pe piaţă, poate servi drept exemplu de cerere
perfect elastică. Astfel, o majorare foarte minoră a preţului poate conduce la o diminuare destul
de mare în volumul cererii, iar o diminuare nesemnificativă în preţ poate provoca o majorare
infinit de mare a volumului de bunuri solicitate.

Cererea este perfect inelastică, dacă volumul cererii nu reacţionează la modificările preţului.
În acest caz coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ este egal cu zero:
EDP  0, situaţie în care curba cererii se prezintă ca o dreaptă verticală.

Drept exemple de bunuri cu o cerere perfect inelastică pot servi bunurile vitale care asigură
continuitatea vieţii, cum ar fi insulina pentru persoanele diagnosticate cu diabet zaharat.
Reprezentările grafice ale fiecărui tip de cerere în funcție de mărimea coeficientului
elasticității sunt prezentate în figura 3.1.

P P P
P0
P0
P0
P1
P1
P1
D D D

0 Q0 Q1 Q 0 Q 0 Q1 Q 0 Q0 Q1 Q

a) Cerere elastică b) Cerere inelastică c) Cerere cu elasticitate

P%  Q% P%  Q% unitară P%  Q%
P P
D

P1
D
P0 P0

0 Q0 Q1 Q 0 Q0 Q

d) Cerere perfect elastică e) Cerere perfect inelastică

P%  0 Q%  0

Figura 3.1. Tipuri de cerere în funcție de mărimea coeficientului elasticității

Panta curbei cererii influențează elasticitatea cererii. Cu cât panta curbei este mai mare, cu
atât elasticitatea cererii în funcţie de preţ este mai mică (figurile 3.1b şi 3.1e). Şi invers, cu cât
panta curbei cererii este mai mică, cu atât mai mare este elasticitatea cererii în funcţie de preţ
(figurile 3.1a şi 3.1d).

În cazul cererii descrise printr-o funcţie liniară de tipul

Elasticitatea în cazul
funcţiei liniare a cererii QD  a  b  P , elasticitatea cererii se manifestă diferit pe diferite
segmente ale curbei cererii, indiferent de panta acesteia faţă de
sistemul rectangular de coordonate. La intersecţia curbei cererii cu ordonata, elasticitatea cererii

65
va tinde spre infinit: EDP  . Pe măsura deplasării în jos pe curba cererii, coeficientul
elasticității se micşorează şi până la punctul median cererea rămâne elastică EDP  1 .
Punctului median îi corespunde cererea cu elasticitatea unitară EDP  1 , aceasta semnificând
trecerea de la cererea elastică la cea inelastică. Pentru toate punctele situate mai jos de punctul
median, cererea devine inelastică ED
P
 1, iar la intersecţia curbei cererii cu abscisa, cererea

devine perfect inelastică EDP  0 (figura 3.2).

P
ED  

E DP  1
P
ED 1

E DP  1
P
ED 0

Q1 Q

Figura 3.2. Elasticitatea în cazul funcţiei liniare a cererii

În cazul funcției liniare a cererii, calcularea coeficientului elasticității cererii în funcţie de
dQD P P
preţ are la baza următoarea relație: E DP    b  . Așa cum QD  a  b  P ,
dP QD QD
P
rezultă că E DP  b  . Evident, pentru P = 0, cererea devine perfect inelastică, deoarece
a b P
coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ capătă valoarea zero EDP  0. Pentru QD = 0,
cererea devine perfect elastică şi ED
P
 .
Coeficientul elasticității cererii în cazul unei dependențe liniare de preț, poate fi calculat,
pentru punctul ED, și ca raportul lungimilor segmentelor (figura 3.3):
 OC  BD  BE
E DP    .
CA DO EA

E
C

0 D B Q

Figura 3.3. Determinarea coeficientului elasticității în cazul dependenței liniare a cererii

66
 Caseta 3.3. Determinarea coeficientului elasticităţii în cazul funcţiei liniare a cererii
Pentru un bun cererea se descrie prin funcția: QD  100  0,5P. Este necesar de determinat coeficientul
elasticității cererii pentru preţul egal cu 8 lei.
Rezolvare:
P
1. Pentru a determina E D , calculăm cantitatea cerută pentru P = 8:
QD = 100 – 0,5Р = 100 – 0,5  8 = 96 unități
dQD
2. Determinăm ΔQD/ΔP =  0,5 .
dP
3. Substituim datele în relația de calcul a coeficientului elasticităţii cererii în funcţie de preţ:
P 8
E DP  b   0,5   0,041 – cererea este inelastică.
QD 96

Elasticitatea cererii și Evoluţia veniturilor unei firme depinde, în mare măsură, de

veniturile firmei influenţa pe care o exercită modificarea preţului asupra cantităţii
cererii. O creştere a preţului de vânzare a unui bun este aparent
benefică pentru producătorul bunului respectiv. Cu toate acestea, creşterea preţului nu conduce
întotdeauna la o creştere a încasărilor totale. Atunci când preţul creşte, încasările pot să crească,
să scadă sau să nu se modifice, în dependență de elasticitatea cererii în funcţie de preţ.
Cunoașterea elasticității cererii în funcţie de preţ pe o anumită piaţă este foarte importantă
pentru producător. Pe baza informaţiei respective, producătorul poate adopta decizia corectă
privind modificarea preţului (majorarea sau reducerea), în aşa fel încât venitul său să crească.
Astfel spus, orice modificare a prețului va avea impact asupra încasărilor totale, acestea
reprezintând unul din cei mai importanţi indicatori ai activităţii firmei
Încasările totale (TR) pot fi calculate ca produsul dintre preţul unitar al bunului (P) şi
cantitatea comercializată de bunuri (Q):
TR  P  Q. (3.11)

Dinamica încasărilor totale la modificarea cantității comercializate depinde de coeficientul

elasticității cererii în funcţie de preţ (figura 3.4).
După cum rezultă din figura 3.4, în cazul unei cereri elastice după preţ mărimea cantităţii
cerute se modifică într-o proporţie mult mai mare decât mărimea preţului, adică QD %  P% .
Dacă firma va majora preţul (de la P0 la P1) pentru a majora încasările totale, ea va pierde,
deoarece cantitatea vândută va scădea (de la Q0 la Q1) într-o proporţie mai mare, consumatorii
orientându-se spre alte bunuri. Astfel, veniturile de la majorarea preţului bunului nu vor
compensa pierderile de la reducerea cantităţii vândute. Dacă firma va reduce preţul (de la P0 la
P2), ea va câştiga prin vânzarea unei cantităţi mai mari din bun (de la Q0 la Q2). Deci, pierderea
de la reducerea preţului va fi compensată prin veniturile de la creşterea volumului de bunuri
vândute.
În cazul unei cereri inelastice în funcţie de preţ situaţia este inversă. Dacă firma optează
pentru diminuarea preţului, pentru a atrage consumatorii, cantitatea cerută va creşte, dar într-o
măsură mai mică decât modificarea preţului ( QD %  P% ). Ca rezultat, veniturile obţinute de
la această creştere nu vor acoperi pierderile de la reducerea preţului. Dacă, însă, se va opta pentru
majorarea preţului bunului, cantitatea cerută va scădea, dar iarăşi intr-o măsură mai mică decât
modificarea preţului, firma obţinând venituri de la majorarea preţului.
Venitul total atinge valoare maximă în punctul cu elasticitate unitară.
67
 P
P
ED 1

P1 P
ED 1

P0
P
ED 1
P2

Q
TR

TR1
TR2

0 Q1 Q0 Q2 Q

Figura 3.4. Modificarea încasărilor totale ale firmei

Astfel, în cazul unei cereri elastice între preţ şi încasările totale ale firmei există o relaţie
inversă (P↓ TR sau P TR↓), iar în cazul unei cereri inelastice aceşti indicatori se află într-o
relaţie directă (P↓ TR↓ sau P TR). Dacă cererea este cu elasticitate unitară, veniturile firmei
rămân neschimbate, deoarece pierderile de la reducerea preţului vor fi compensate de veniturile
de la creșterea volumului de bunuri vândute. Corelația dintre modificarea preţului, modificarea
încasărilor totale şi elasticitatea cererii în funcţie de preţ este reprezentată în tabelul 3.1.
Tabelul 3.1

Dinamica încasărilor totale şi elasticitatea cererii

Cerere elastică Cerere inelastică Cerere cu elasticitate
unitară
QD %  P% QD %  P% P%  QD %
Preţul creşte TR scade TR creşte TR nu se modifică
Preţul scade TR creşte TR scade TR nu se modifică

Factorii elasticităţii Așa cum am constatat mai sus, cunoașterea elasticității este
cererii în funcţie de preţ necesară managerilor în luarea deciziilor privind prețul,
ajutându-i să obțină o creștere a veniturilor firmei. Pentru a ști
dacă trebuie să majoreze sau să reducă prețul în vederea creșterii veniturilor, managerii trebuie să
cunoască dacă cererea este elastică sau inelastică. Totodată, este absolut necesară cunoașterea
factorilor care influențează elasticitatea cererii și care explică de ce elasticitatea cererii pentru

68
anumite bunuri este mai joasă, iar pentru alte bunuri este mai înaltă? În cele ce urmează vom
analiza factorii care influențează elasticitatea cererii în funcție de preț:
1. Existenţa bunurilor substituibile. Cererea pentru bunurile care au unul sau mai mulţi
substituenţi (de exemplu - automobile, telefoane mobile, detergenţi, lâna etc.) se caracterizează
printr-o elasticitate mai înaltă, deoarece în cazul creşterii preţului acestora, consumatorii se vor
orienta spre substituenţii lor, ale căror preţuri au rămas intacte. Pe de altă parte, cu cât mai reduse
sunt posibilitățile de a găsi bunuri substituibile (sare, grâu, energie electrică, petrol, gazele
naturale etc.), cu atât cererea este mai puţin elastică.
2. Perioada de timp. Adesea, cererea pentru un bun pe termen scurt este mai puţin elastică
decât pe termen lung, deoarece modificarea gusturilor și preferinţelor, adaptarea la noile preţuri,
obţinerea informaţiilor despre substituenţi necesită timp. De exemplu, cantitatea solicitată de
combustibil pentru încălzit nu scade imediat, chiar dacă preţul acestuia creşte. Într-o perioadă
mai îndelungată, consumatorii găsesc, însă, posibilități prin care să diminueze cheltuielile cu
încălzirea.
În plus, producătorii de asemenea vor avea nevoie de un timp mai îndelungat pentru a
produce un sortiment mai variat de bunuri substituibile.

Caseta 3.4. Influenţa factorului timp asupra elasticităţii cererii

Pentru a ilustra influenţa factorului timp asupra elasticităţii, ne vom referi la exemplul devenit clasic:
consecinţele crizei petrolului din deceniile opt şi nouă ale secolului al XX-lea asupra consumului. În acea perioadă
preţul petrolului a cunoscut o creştere spectaculoasă – de la 5$ pe baril la începutul anilor 70 la 40$ pe baril în
anul 1981. Apoi preţul a scăzut în 1986 la valori cuprinse între 12$ şi 15$ pe baril. Ca urmare, preţul carburanţilor
şi al combustibililor a manifestat o variaţie semnificativă.
Imediat după creşterea preţurilor, care a urmat datorită embargoului impus statelor arabe în 1973-1974,
analiştii economici preziceau imposibilitatea reducerii consumului de produse petroliere, considerând cererea la
ele inelastică. Acest lucru a fost valabil pe termen scurt. Acestora le-a luat un timp să-şi adapteze treptat consumul
la noile preţuri, reuşind însă a-l reduce substanţial în câţiva ani. Ca urmare a creşterii preţului energiei şi
combustibililor, consumatorii au început să ia măsuri pentru izolarea termică a locuinţelor. Conştienţi de
economiile financiare mari pe care le vor face, consumatorii casnici au început să-şi înlocuiască în timp aparatele
de uz casnic cu altele, cu randament energetic mai bun. Consumatorii industriali au devenit şi ei mai atenţi la
consumul energetic, adaptându-şi tehnologiile la noile condiţii. Astfel, în câţiva ani, consumul de energie şi
combustibil a scăzut simţitor.
Pe piaţa carburanţilor, situaţia a fost similară. Imediat după triplarea preţului, cantitatea cerută a scăzut într-
o măsură mică, singura posibilitate de reducere a consumului fiind o utilizare mai judicioasă a autovehiculelor
consumatoare de benzină ori motorină. Cu timpul însă acestea au fost înlocuite cu altele, cu un consum mai mic.
Totodată, şoferii au redus viteza şi, ca urmare, consumul de benzină.
Concluzia este că nici reducerea, nici creşterea consumului nu se produce imediat după modificarea
preţului. Deci, cererea este iniţial inelastică, dar în timp devine elastică.

3. Ponderea cheltuielilor pentru procurarea unui bun în bugetul personal. De regulă,

cererea pentru imobile, automobile, tehnică de calcul, mobilă etc. este elastică, deoarece
cheltuielile aferente procurării acestor bunuri au o pondere destul de mare în bugetul
consumatorului. Orice modificare în preţul acestora va avea o influenţă semnificativă asupra
cheltuielilor personale. Cheltuielile pentru procurarea chibriturilor, creioanelor, clamelor sau a
şireturilor au o pondere neînsemnată în bugetul unui consumator şi majorarea în preţ nu va
influenţa esențial cheltuielile personale. Deoarece consumatorii nu vor căuta substituenţi pentru
astfel de bunuri şi nu-şi vor schimba preferințele, cererea pentru aceste bunuri este inelastică în
funcţie de preţ.
4. Gradul de importanţă a bunului în consum. Cu cât bunurile sunt mai necesare în
consum (de exemplu, produsele alimentare de bază, sarea, pâinea, articolele de igienă,
chibriturile etc.), cu atât cererea pentru aceste bunuri este mai inelastică, adică necătând la

69
creşterea preţurilor, consumatorii vor continua să le procure. La creşterea preţurilor pentru
bunurile de lux (de exemplu, anticariat, articole giuvaiere, automobile de colecţie, articole de
vestimentaţie a renumiţilor designeri etc.), consumatorii se vor orienta spre substituenţii acestora
(mai ieftini). În acest caz, cererea pentru aceste bunuri va fi mai elastică faţă de preţ.
5. Valoarea unică a bunurilor. Unice sunt acele bunuri care, datorită însuşirilor lor
excepţionale, nu pot fi asemănate cu nimic. Ca exemple pot servi drepturile de autor, patentele,
brevetele de invenţie, bunurile de profil îngust etc. Cu cât bunul este mai rar şi mai exclusiv, cu
atât reacţia consumatorului la modificarea preţului este mai redusă, respectiv şi cererea are o
elasticitate mai joasă.

Elasticitatea cererii Nevoia de consum, oricât de intensă nu ar fi, poate fi satisfăcută doar
în funcţie de venit dacă consumatorul dispune de venitul corespunzător. În lipsa
veniturilor, nevoia nu se transformă în cerere. Iată de ce managerii
trebuie să cunoască reacţia consumatorilor în situaţia în care preţul bunului rămâne constant, dar
se modifică veniturile personale ale consumatorilor. De aceea, în afară de elasticitatea cererii în
funcție de preț se evaluează elasticitatea cererii în funcție de venit.
Elasticitatea cererii în funcţie de venit caracterizează sensibilitatea cererii la modificarea
venitului, în condiţiile ceteris paribus.

Coeficientul elasticității cererii în funcţie de venit ( E DI ) stabilește modificarea relativă a cererii

la modificarea cu un procent a venitului consumatorului.

Coeficientul respectiv poate fi calculat prin următoarea relație:

QD %
E DI  (3.12)
I %
unde:
E DI – coeficientul elasticității cererii în funcţie de venit;
QD % – modificarea relativă a volumului cererii;
ΔI% – modificarea relativă a venitului consumatorului.
Coeficientul poate fi determinat aplicând atât relația de calcul a elasticităţii cererii în
punct:
QD I
E DI   , (3.13)
I QD

cât şi relația de calcul a elasticităţii cererii pe arc:

QD ( I1  I 0 ) / 2
E DP   , (3.14)
I (QD1  QD 0 ) / 2

unde:
QD 0, I0 – valoarea iniţială a volumului cererii şi, respectiv, a venitului;
QD 1 , I1 – valoarea finală a volumului cererii şi, respectiv, a venitului.

70
 Tipuri de cerere în funcţie În dependență de valoarea coeficientului elasticităţii cererii ca
de coeficientul elasticității funcţie de venit, sunt valabile aceleași tipuri de cerere:
după venit  elastică;
 inelastică (rigidă);
 cu elasticitate unitară;
 perfect elastică;
 perfect inelastică.
Valorile coeficientului elasticităţii cererii în funcţie de venit pot fi pozitive şi negative.
Pentru majoritatea bunurilor dependenţa dintre cerere şi venit este directă: pe măsura majorării
veniturilor consumatorilor creşte şi cererea la ele, şi invers, micşorarea veniturilor duce la
reducerea cererii. Astfel, pentru bunurile normale coeficientul elasticității cererii în funcţie de
venit este pozitiv ( E DI  0 ).
Pentru bunurile inferioare, pe măsura creşterii veniturilor consumatorului cererea scade, iar
coeficientul elasticității are valori negative ( E DI  0 ). Prin urmare, creşterea veniturilor va
determina o reducere a cererii pentru cartofi, margarină, paste făinoase, deoarece consumatorii
vor avea posibilitatea să includă în consumul personal alte bunuri, cum ar fi peştele, legumele,
fructele, carnea etc.
Dacă valoarea coeficientului elasticității în funcţie de venit este mai mare ca unu ( E DI  1 ),
atunci cererea este elastică. Bunurile de lux, vinurile de colecţie, bunurile de folosinţă
îndelungată au o cerere elastică în funcție de venit. Cu cât este mai mare coeficientul elasticității
în funcţie de venit, cu atât cererea este mai sensibilă la modificarea veniturilor consumatorilor.
Cererea se consideră inelastică în funcţie de venit, dacă modificarea procentuală a cererii
este mai mică decât modificarea procentuală a venitului consumatorului. Daca pentru bunurile
normale coeficientul elasticității cererii în funcţie de venit înregistrează valori între zero şi unu
( 0  EDI  1 ), atunci bunul respectiv face parte din categoria bunurilor de primă necesitate.

Elasticitatea Sunt frecvente situaţiile în care modificarea preţului unui bun

încrucişată a cererii influenţează cererea pentru alte bunuri. În procesul decizional
managerii trebuie să ţină cont şi de reacţia consumatorilor la
modificarea preţurilor altor bunuri sau servicii care pot influenţa cererea pentru bunul dat. De
exemplu, cererea pentru autoturisme va fi influenţată şi de modificările preţurilor la carburanți,
iar volumul vânzărilor de portocale va depinde de preţul mandarinelor.
Cunoașterea elasticității încrucișate a cererii prezintă, de asemenea, interes pentru
identificarea situațiilor de monopol pe piață, împotriva cărora sunt adoptate măsuri de limitare
prin politica concurenței. Dacă, de exemplu, o companie preia controlul asupra producerii unui
bun pentru care coeficientul elasticității încrucișate este mare, înseamnă că bunul respectiv are pe
piață un substituent care nu permite manifestarea monopolului real.

Coeficientul elasticității încrucişate a cererii reprezintă modificarea relativă a cererii pentru

bunul X, ca urmare a modificării preţului bunului Y cu un procent.

QD X %
E DyX 
P
(3.15)
PY %

71
unde:
P
E DyX – coeficientul elasticității încrucişate a cererii;
ΔQDX % – modificarea relativă a cererii pentru bunul X;
ΔPY % – modificarea relativă a preţului bunului Y.
Ca şi în cazul elasticităţii cererii în funcţie de venit, coeficientul elasticităţii încrucişate a
cererii poate fi calculat atât în punct:
QD X P
E DyX   Y
P
(3.16)
PY QD X

cât şi pe arc:
QDX P  PY 0
E DyX   Y1
P
(3.17)
PY QDX1  QDX 0
unde:
QD x0, PY0 – valoarea iniţială a cererii pentru bunul X şi, respectiv, a preţului bunului Y;
QD X1, PY1 – valoarea finală a cererii pentru bunul X şi, respectiv, a preţului bunului Y.

Caseta 3.5. Determinarea coeficienţilor elasticității cererii în funcţie de preţ, venit și prețurile altor bunuri.
Funcţia cererii pentru un bun se reprezintă astfel: QDX  a0  a X PX  aY PY  a I I .
Se cere: deduceți relațiile de calcul a coeficienţilor elasticității cererii în funcţie de preţ, venit și prețurile altor
bunuri.
Rezolvare:
Q DX QDX Q DX
aX  , aI  , aY  .
PX I PY
Respectiv, coeficientul elasticității cererii în funcţie de preţ:
PX
E DP  a X  ,
QDX
coeficientul elasticității cererii în funcţie de venit:
I
E DX  a I 
I
,
QDX
coeficientul elasticității încrucişate a cererii:
PY
E DPYX  aY  .
QDX

Cunoașterea elasticității încrucişate a cererii permite evidenţierea relaţiilor de

substituibilitate sau de complementaritate existente între unele bunuri. Coeficientul elasticităţii
încrucişate a cererii poate avea valori pozitive, negative sau zero.
Dacă coeficientul este pozitiv ( E DPYX  0 ), adică creşterea preţului unui bun determină
creşterea cererii la alt bun, aceste bunuri sunt substituibile. Astfel, scumpirea articolelor din
blănuri naturale va determina o reducere în cantitatea cerută şi orientarea consumatorilor spre
articolele din blănuri artificiale, care sunt mai ieftine. Cu cât valoarea coeficientului este mai
mare, cu atât relaţia de substituibilitate este mai pronunţată.
 
Dacă coeficientul este negativ E DPYX  0 , bunurile se află în relaţie de complementaritate. O
creştere a preţului unui bun va determina o reducere în cererea pentru celălalt bun. Astfel, o
creştere a preţului benzinei va determina o scădere a cererii de ulei de motor, iar o reducere în
72
preţul imprimantelor, va determina o creştere în cererea pentru tonere, cerneală, hârtie pentru
imprimare.
 
Dacă coeficientul are valoarea zero E DPYX  0 , atunci între bunurile respective nu există
nici o legătură, ele fiind autonome în consum. De exemplu, cererea pentru biciclete nu depinde
de preţul articolelor de patiserie.
3.2. Elasticitatea ofertei
În capitolul precedent, analizând factorii de influenţă asupra ofertei, am constatat că
vânzătorii unui bun măresc cantitatea oferită dacă preţul bunului creşte, costurile de producție se
reduc sau are loc o îmbunătăţire a tehnologiei de fabricaţie. Practic, a fost stabilită direcţia de
modificare a cantităţii oferite, dar nu şi mărimea acestei modificări. Pentru a analiza
sensibilitatea ofertei la modificarea factorilor de influenţă se evaluează elasticitatea ofertei.

Elasticitatea ofertei, ca și elasticitatea cererii, prezintă o importanță

Esenţa şi tipurile
deosebită în procesul decizional, deoarece, la modificarea prețului de
elasticităţii ofertei
pe piața unui bun, veniturile totale încasate de către vânzători depind
atât de elasticitatea cererii, cât și de posibilitățile de adaptare a ofertei la această modificare.
Analiza elasticității ofertei prezintă interes și pentru guvern care, în baza coeficientului
elasticității, ar putea anticipa reacția vânzătorilor la politica promovată de către stat în raport cu
dimensiunile prețurilor la diverse bunuri.
Elasticitatea ofertei caracterizează sensibilitatea ofertei la modificarea factorilor de
influenţă. Această sensibilitate poate fi determinată cu ajutorul coeficientului elasticității,
calculat prin relația:
Qs%
ES  , (3.18)
F %
unde:
ES – elasticitatea ofertei;
ΔQs% – modificarea relativă a oferitei;
ΔF% – modificarea relativă a factorului de influenţă.
Deoarece cel mai relevant factor de influență asupra ofertei este prețul bunului, în
continuare vom examina modul în care oferta reacționează la modificarea prețului.
Elasticitatea ofertei în funcţie de preţ reflectă gradul de sensibilitate a volumului ofertei
unui bun, la modificarea preţului acestuia, cu condiţia respectării principiului ceteris paribus.

Coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de preţ ( E SP ) determină modificarea relativă a

volumului unui bun (ΔQS%) la modificarea (ΔP%) cu un procent a preţului bunului dat.

QS %
ESP  (3.19)
P%
Pentru determinarea coeficientului elasticităţii ofertei în funcție de preț pot fi utilizate
aceleaşi modalităţi de calcul ca şi în cazul elasticităţii cererii.
 Calculul elasticităţii ofertei în punct. Relația se aplică în cazul unei modificări minore în
preţ:

73
 QS P
E SP   (3.20)
P QS

 Calculul elasticităţii ofertei pe arc:

QS P  P0
E SP   1 (3.21)
P QS 1  QS 0

Deoarece între preţul bunului şi cantitatea oferită există o dependenţă directă, modificările
ambelor variabile au loc în acelaşi sens (spre majorare sau spre reducere). Rezultă că coeficientul
elasticității ofertei în funcţie de preţ poate avea doar valori pozitive E S  0.

Tipuri de ofertă în funcţie Ca şi în cazul cererii, în funcţie de coeficientul elasticității

de coeficientul elasticității după preţ vom deosebi următoarele tipuri de ofertă (tab. 3.2):

 elastică;
 inelastică (rigidă);
 cu elasticitate unitară;
 perfect elastică;
 perfect inelastică.
Tabelul 3.2
Tipuri de ofertă în funcţie de coeficientul elasticității
Tipul de ofertă Coeficientul Corelaţia preţ–cantitate oferită
elasticității
Ofertă elastică 1< ES < ∞ La majorarea (diminuarea) preţului, cantitatea oferită
creşte (scade) într-o măsură mai mare decât se modifică
preţul.
Ofertă inelastică 0< ES < 1 La majorarea (diminuarea) preţului, cantitatea oferită
(rigidă) creşte (scade) într-o măsură mai mică decât se modifică
preţul.
Ofertă cu elasticitate ES  1 La majorarea (diminuarea) preţului, cantitatea oferită
unitară creşte (scade) în aceeaşi măsură.
Ofertă perfect elastică ES   La o majorare (diminuare) nesemnificativă a preţului
cantitatea oferită creşte (scade) infinit de mult.
Ofertă perfect inelastică ES  0 Cantitatea oferită nu se modifică la modificarea preţului.

În cazul unei funcţii liniare a ofertei (de tipul QS = a+bP), coeficientul elasticității în punct
poate fi determinat prin relația:
P P
E SP  b   b . (3.22)
QS a  bP

Grafic, pentru o funcţie liniară a ofertei, diferitor tipuri de elasticitate le corespund diferite
configuraţii ale curbei ofertei (figura 3.5).

74
 P P P
P0
P0
P0
P1
P1
P1
S S S

0 Q0 Q1 Q 0 Q 0 Q1 Q 0 Q0 Q1 Q

a) Ofertă elastică b) Ofertă inelastică c) Ofertă cu elasticitate unitară

P%  Q% P%  Q% P%  Q%

P P
S

P1
S
P0 P0

O Q0 Q1 Q 0 Q0 Q

d) Ofertă perfect elastică e) Ofertă perfect inelastică

P%  0 Q%  0

Figura 3.5. Tipuri de ofertă în funcție de coeficientul elasticității

Panta curbei ofertei corelează cu tipul elasticităţii ofertei. Astfel, cu cât panta curbei este
mai mare, cu atât elasticitatea ofertei în funcţie de preţ este mai redusă (figura 3.5b şi 3.5e). Şi
invers, cu cât panta curbei ofertei este mai mică, cu atât mai mare este elasticitatea ofertei în
funcţie de preţ (figura 3.5a şi 3.5d).

Elasticitatea ofertei în funcție de preț depinde de mai mulți factori:

Factorii elasticităţii
ofertei în funcţie 1. Factorul timp este considerat drept cel mai important factor de
de preţ influenţă asupra elasticităţii ofertei. Dacă prețul pe piața unui bun se
modifică, iar celelalte condiții ale ofertei rămân constante, tipul
elasticității ofertei depinde de durata intervalului de timp trecut de la modificarea prețului. In
acest context se disting următoarele trei perioade de timp:
 Perioada pieței – se caracterizează printr-o durată foarte scurtă de la modificarea prețului
bunului cauzată de creșterea cererii, perioadă în care ofertanții nu au posibilitatea sporirii
producției. Ca urmare, oferta este perfect inelastică în funcţie de preţ.
 Perioada scurtă – se caracterizează printr-o ofertă inelastică, existând o limită până la care
oferta poate creşte. In această perioadă, în condițiile creșterii prețului bunului ca rezultat al
creșterii cererii, există posibilitatea sporirii cantității oferite prin utilizarea unui volum mai
mare de resurse disponibile (muncă, materii prime, materiale, energie etc.). O creştere
nesemnificativă în ofertă se poate obţine și printr-o utilizare mai intensă a capacităţilor de
producţie.

75
  Perioada lungă – se caracterizează printr-o ofertă elastică datorită posibilităţilor firmelor
de a se adapta la condiţiile pieţei. Firmele existente își pot extinde activitatea, iar altele noi
pot intra pe piaţă. Pe termen lung firmele modifică programele de producţie şi de investiţii.
2. Excesul de capacitate şi stocurile nevândute. Pe termen scurt este posibil ca oferta să
crească substanţial, dacă firma dispune de forţă de muncă neutilizată sau de utilaje nefolosite (se
constată exces de capacitate). Similar, dacă firma a acumulat stocuri considerabile de bunuri
nevândute, oferta acestora poate să crească imediat. Ca urmare, oferta va fi cu atât mai elastică,
cu cât excesul de capacitate şi nivelul stocurilor nevândute sunt mai mari.
3. Gradul de mobilitate a resurselor economice. Orice creştere a ofertei înseamnă un
transfer de factori de producţie de la un tip de producție spre altul. Există totuşi diferite
impedimente care pot limita mobilitatea factorilor. Astfel, forța de muncă poate să respingă ideea
de a-şi părăsi familia ori poate avea nevoie de recalificare înainte de a fi aptă pentru o nouă
ocupaţie. De asemenea, echipamentul folosit în anumite scopuri se poate dovedi total nepotrivit
pentru altele. Tocmai această eterogenitate a muncii şi a capitalului limitează mobilitatea
resurselor. În unele firme aceasta nu constituie o dificultate majoră şi, dacă este timp suficient,
oferta poate fi elastică. În multe alte cazuri, însă, forța de muncă ar putea solicita o recalificare
complexă, iar echipamentul ar putea necesita o înlocuire completă. Ca urmare, oferta va fi
inelastică, deşi nu pentru o perioadă foarte lungă de timp.

3.3. Elasticitatea şi repartizarea presiunii fiscale

Informația privind elasticitatea cererii şi a ofertei este utilă nu doar în elaborarea
strategiilor de preț, dar şi în analiza efectelor impunerii fiscale şi a acordării subvenţiilor
producătorilor şi consumatorilor. Analiza repartizării presiunii fiscale permite aprecierea
corectitudinii sistemului fiscal adoptat, determinarea cui îi revine o povară fiscală mai mare şi
cine câştigă în cazul acordării subvenţiilor.
Cu cât reacţia consumatorilor sau a producătorilor la modificarea preţului pieţei este mai
pronunțată, cu atât presiunea fiscală suportată este mai redusă, şi invers. Să examinăm diverse
situaţii ce țin de aplicarea unui impozit achitat de vânzător.
1. Dacă oferta este inelastică, iar cererea elastică, o povară fiscală mai mare revine
producătorilor (figura 3.8).

P S2 imp Povara
ozit consumatorului
S1 Povara
E2 producătorului
P2
E1
P1

D
P3

0 Q2 Q1 Q

Figura 3.8. Repartizarea presiunii fiscale în cazul ofertei inelastice și cererii elastice

76
 2. În cazul unei oferte mai elastice decât cererea, o mai mare povară fiscală revine
consumatorilor (figura 3.9).

P S2 Povara
consumatorului
E2 impozit
P2 Povara
producătorului
S1
P1
E1
P3

O Q2 Q1 Q

Figura 3.9. Repartizarea presiunii fiscale în cazul ofertei elastice

3. Cererea perfect inelastică E P

D 
 0 , fiind reprezentată printr-o dreaptă verticală,
demonstrează că consumatorii nu reacţionează la modificarea preţului. În acest caz, presiunea
fiscală este suportată doar de către consumatori (figura 3.10).
D
P S2

E2 impozit S1
P2

P1 Povara
consumatorului
E1

O Q echilibru Q

Figura 3.10. Repartizarea presiunii fiscale în cazul cererii perfect inelastice

4. Dacă cererea şi oferta au aceeaşi elasticitate, povara fiscală va fi repartizată în părți egale
între consumatori şi producători (figura 3.11).
S2
P
S1 Povara
E2 consumatorului
P2

P1 Povara
E1
producătorului
PA
A
D

O Q2 Q1 Q

Figura 3.11. Repartizarea presiunii fiscale în cazul aceleiaşi elasticităţi a cererii şi ofertei
77
 5. În cazul cererii perfect elastice, povara fiscală este suportată integral de către producători
(figura 3.12).
S2
P
S1
E2
P2
D
E1 Povara
producătorului
P1

O Q2 Q1 Q

Figura 3.12. Repartizarea presiunii fiscale în cazul cererii perfect elastice

6. Dacă oferta este perfect inelastică, volumul vânzărilor pe piaţă nu suportă modificări şi
preţurile cresc datorită aplicării impozitelor, povara fiscală integral revine producătorilor (figura
3.13).
P S
D

P2
E1 Povara
P1
producătorului

O Q1 Q

Figura 3.13. Repartizarea presiunii fiscale în cazul ofertei perfect inelastice

Astfel, cu cât elasticitatea cererii este mai redusă, iar a ofertei mai înaltă, cu atât mai mare este
presiunea fiscală suportată de către consumatori. Şi invers, cu cât elasticitatea ofertei este mai redusă,
iar a cererii este mai înaltă, cu atât partea presiunii fiscale care revine producătorilor este mai mare.

CONCLUZII
1. Elasticitatea exprimă sensibilitatea variabilei dependente la modificarea variabilei
independente.
2. În cazul cererii mai frecvent se analizează elasticitatea în funcţie de preţ, elasticitatea în
funcţie de venit şi elasticitatea încrucişată.
3. Coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ arată cu câte procente se va modifica
volumul cererii pentru un bun ca rezultat a modificării cu un procent a preţului bunului dat.
4. Coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de venit arată cu câte procente se va modifica
cererea pentru un bun ca rezultat a modificării cu un procent a venitului consumatorului.

78
5. Coeficientul elasticităţii încrucişate a cererii arată cu câte procente se va modifica cererea
pentru un bun ca rezultat a modificării cu un procent a preţului altui bun.
6. Orice coeficient al elasticităţii cererii poate fi calculat fie într-un punct al curbei cererii, fie pe
o porţiune a curbei cererii.
7. În funcţie de mărimea coeficientului elasticității, deosebim 5 tipuri de cerere: elastică,
inelastică, perfect elastică, perfect inelastică, cerere cu elasticitate unitară.
8. Principalii factori care influențează elasticitatea cererii sunt: gradul de importanţă a bunului
în consum, ponderea cheltuielilor pentru procurarea unui bun în bugetul personal, existenţa
bunurilor substituibile, perioada de timp.
9. Coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de preţ arată cu câte procente se va modifica
volumul oferitei unui bun ca rezultat a modificării cu un procent a preţului bunului dat. El
poate fi calculat într-un punct sau pe o porţiune a curbei ofertei.
10. În funcţie de mărimea coeficientului elasticității, deosebim 5 tipuri de ofertă: elastică,
inelastică, perfect elastică, perfect inelastică, ofertă cu elasticitate unitară.
11. Principalii factori care influențează elasticitatea ofertei sunt: factorul timp, excesul de
capacitate şi stocurile nevândute, gradul de mobilitate a resurselor economice.
12. Informaţiile despre elasticitatea cererii şi a ofertei permit determinarea strategiilor de preţ
elaborate de producător, precum şi cunoaşterea cine suportă o povară fiscală mai mare şi cine
câştigă în cazul acordării subvenţiilor.

SUBIECTE DE RECAPITULARE

ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE
1. Care este esenţa termenului de “elasticitate”.
2. Definiţi noşiunea de elasticitate a cererii.
3. Ce tipuri de elasticitate a cererii cunoaşteţi? Redaţi esenţa lor.
4. Explicaţi tipurile cererii în funcţie de mărimea coeficientului elasticităţii.
5. Stabiliţi motivele deverselor tipuri de calcul al elasticităţii (punct, arc).
6. Determinaşi comportamentul elasticităţii cererii sub influenşa diverşilor factori.
7. Efectuaţi o clasificare a bunurilor în funcţie de valorile coeficienților elasticităţii după venit
și prețul altor bunuri.
8. Explicaţi dinamica încasărilor totale (TR) la modificarea prețului bunurilor cu diferit grad de
elasticitate a cererii.
9. Determinaţi comportamentul elasticităţii ofertei sub influenţa diverşilor factori.
10. Explicaţi inportanţa cunoaşterii elasticităţii cererii şi ofertei pentru mediul antreprenorial.
11. Ce tipuri de elasticitate a ofertei în funcție de preț cunoaşteţi? Redaţi esenţa lor.

79
 ENUNȚURI ADEVĂRAT/FALS
1. Elasticitatea cererii în funcție de preț este constantă de-a lungul curbei cererii.
2. Cu cât mai mulţi substituenţi există pentru bunul dat, cu atât este mai mare gradul de
elasticitate a cererea în funcție de preţ.
3. Elasticitatea ofertei pe termen scurt este mai mare decât cea pe termen lung.
4. Dacă cererea este perfect inelastică, creșterea taxelor pe produs este suportată în întregime
de consumator.
5. Oferta perfect elastică este reprezentată grafic printr-o linie paralela cu axa absciselor.
6. În general, cererea pare a fi mai inelastică pe termen lung decât pe termen scurt.
7. Dacă coeficientul de elasticitate cererii în funcție de venit are o valoare negativă, atunci
cererea este inelastică.
8. Dacă două produse sunt substituibile, atunci coeficientul de elasticitate încrucișată a cererii
va fi mai mare ca zero.
9. În cazul unei cereri elastice, creşterea preţului bunului va determina creşterea veniturilor
încasate de vânzători.
10. Coeficientul elasticității ofertei egal cu 2 arată că, dacă prețul crește cu 1%, cantitatea oferită
crește cu 2%.
TESTE GRILĂ
1. Când piaţa unui bun se află în echilibru, atât cererea, cât şi oferta sunt elastice. Care din
următoarele modele grafice reflectă această situaţie?

P P D P P
S S
S S

D D
D

Q Q Q Q
a) b) c) d)

2. Pentru un bun, coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ este egal cu –1,5. Cum
se vor modifica veniturile vânzătorilor, dacă ei vor majora oferta bunului?

3. Coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ, fiind egal cu –2, semnifică

următoarele:
a) dacă preţul bunului va creşte cu 1%, volumul cererii va creşte cu 2%;
b) dacă preţul bunului va creşte cu 2%, volumul ofertei va creşte cu 1%;
c) dacă preţul bunului va creşte cu 1%, volumul cererii se va reduce cu 2%;
d) dacă preţul bunului va creşte cu 1%, volumul ofertei va creşte cu 2%.

4. Oferta unui bun este perfect inelastică. Dacă cererea pentru acest bun va creşte,
consecinţele pe piaţa dată vor fi:
a) preţul de echilibru se va reduce, iar cantitatea de echilibru va creşte;

80
 b) cantitatea de echilibru se va reduce, iar preţul de echilibru va creşte;
c) preţul şi cantitatea de echilibru vor creşte;
d) preţul de echilibru se va reduce, iar cantitatea de echilibru va rămâne constantă;
e) preţul de echilibru va creşte, iar cantitatea de echilibru va rămâne constantă.

5. Dacă taxele de şcolarizare la ASEM se triplează şi jumătate dintre studenţi pleacă la alte
universităţi, înseamnă că cererea pentru serviciile de instruire la ASEM este:
a) inelastică;
b) cu elasticitate unitară;
c) elastică;
d) toate variantele sunt incorecte.

PROBLEME
1. Ca rezultat al studiului de marketing au fost obţinute următoarele date:
 elasticitatea cererii pentru şamponul de categoria A, în funcţie de preţ, este: E DP = –03;
 elasticitatea cererii pentru şamponul de categoria B, în funcţie de preţ, este: E DP = –2,8;
Determinaţi:
1) cum se va modifica volumul cererii pentru şamponul A, dacă preţul pentru acest şampon
se va diminua cu 2%;
2) cum se va modifica volumul cererii pentru şamponul B, dacă preţul pentru acest şampon
se va diminua cu 10%.
2. Completaţi tabelul știind că cererea este descrisă prin funcţia Qd = 40 – 2P.
P 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1
Qd
Determinaţi:
1) coeficientul elasticităţii în punct a cererii pentru valorile preţului: 2; 5; 6; 10;
2) coeficientul elasticităţii pe arc a cererii pentru următoarele intervale ale preţului: 2 şi 0; 6
şi 4; 9 şi 7;
3) încasările din vânzări la fiecare nivel al prețului;
4) tipul de elasticitate a cererii în punctul în care încasările din vânzări sunt maxime.

3. Completaţi tabelul pentru cererea descrisă prin funcţia Qd = 320 – 4P.

P 50 45 40 35 30 25 20
Qd
E DP în punct
E DP pe arc

4. Cererea pentru bunul A este descrisă prin funcția: QD/A= PA – 2PB + 0,05 I, unde PA – preţul
bunului A; PB – preţul bunului B; I – venitul consumatorului. Se cunosc următoarele date:
PA = 2 u.m.; PB = 3 u.m.; I= 200 u.m.
Determinaţi:
1) elasticitatea cererii pentru bunul A în funcţie de preţul bunului A;
2) elasticitatea cererii pentru bunul A în funcţie de preţul bunului B;

81
 3) elasticitatea cererii pentru bunul A în funcţie de venitul consumatorilor.
Explicaţi sensul economic al rezultatelor obţinute.

5. Pe piaţa unui bun, funcţia cererii este Qd = 19 – 4P, iar funcţia ofertei Qs = –5 + 2P. Calculaţi
coeficienții elasticităţii cererii şi ofertei în funcţie de preţ pentru situația de echilibru pe piață.

6. Tabelul de mai jos oferă informaţii privind valorile coeficienţilor elasticității cererii pentru
bunul X şi modificările relative ale preţului bunului X, venitului consumatorului și prețului
bunului Y:
Denumirea indicatorului Varianta
1 2 3
P
Coeficientul elasticității cererii pentru bunul X în funcţie de preţ ( E ) D
–0,7 –1,5 –2
I
Coeficientul elasticității cererii pentru bunul X în funcţie de venit ( E D ) 1,4 –1,7 –0,5
P
Coeficientul elasticității încrucişate a cererii pentru bunul X ( E DyX ) 0,9 –2,5 –1,4
Modificarea relativă a preţului bunului X
+5% –2% +7%
(„+” – creştere; „–” – reducere)
Modificarea relativă a venitului consumatorului „
–1,2% +2% –2,3%
(„+” – creştere; „–” – reducere)
Modificarea relativă a preţului bunului Y
–3% +5% –3%
(„+” – creştere; „–” – reducere

Pentru fiecare din cele 3 variante, determinaţi cu câte puncte procentuale se va modifica
volumul cererii pentru bunul sub influența factorilor nominalizați.

STUDII DE CAZ ȘI SARCINI ANALITICE

1. În baza datelor statistice (www.statistica.md), efectuaţi analiza modificării preţurilor pentru
diferite bunuri. Stabiliţi tipurile de elasticitate a cererii (ofertei) pentru bunurile supuse analizei.
2. Studiu de caz: efectuaţi o observare într-o reţea comercială timp de o săptămână. Stabiliţi
factorii ce influenţează decizia consumatorilor de a procura anumite produse. Ce tip de
elasticitate are cererea pentru produsele comercializate?

TEME RECOMANDATE PENTRU REFERATE

1. Importanţa teoretică și practică a teoriei elasticităţii.
2. Elasticitatea serviciilor educaționale la diferite trepte de învățământ.

BIBLIOGRAFIE
1. LIPSEY R.G., CHRYSTAL K. A. Principiile economiei. Bucureşti, 2002
2. STIGLITZ J., WALSH C. Economie. Bucureşti, 2005
3. CIUCUR D., GAVRILĂ I., POPESCU C. Economie. Bucureşti, 1999
4. Economie. COORD. ANGELESCU C. Bucureşti, 2009
5. СТРАТАН С., КУКУ М. Микроэкономика. Chişinău, 2010
6. BEJAN GH. Microeconomie: Teste, probleme, situații. Chișinău, 2009
7. FEURAŞ E. Teorie economică (micro-macroeconomie). Aplicaţii. Chişinău, 2007
8. BUCOS T. BARBĂNEAGRĂ O. Teorie economică (microeconomie). Chişinău, 2013
82