Responsabilitatea Sociala

Corporativa
Subiecte de discutat:
- Definirea responsabilitatii sociale corporative
- Caracteristica activitatilor de RSC si beneficiile implicarii in RSC
- Modelele de RSC
- Pactul Global - initiativa ONU
- Diagnostic problemei sociale
- Programele de RSC
- Raportarile sociale
Definitii:
 RSC - suma unor acţiuni cuprinse într-o strategie pe termen
lung: donaţii, sponsorizări, voluntariat, expertiză, beneficii.
(Oprea)
 RSC - acţiuni prin care companiile fac mai mult decât le cer
obligaţiile lor pecuniare. Ele aderă la anumite valori
corporative, încercând să demonstreze că pot contribui
eficient la soluţionare problemelor sociale (Expert Grup)
 obligaţia managerilor de a întreprinde acţiuni care protejează
şi îmbunătăţesc atât bunăstarea societăţii privită ca întreg,
cât şi interesele organizaţiei (S. Certo)
continuare
 Conceptul de RSC înseamnă a merge dincolo de îndeplinirea,
în totalitate, a cerinţelor prevederilor legale, prin investirea
„suplimentară” în capitalul uman, în mediul înconjurător şi în
relaţiile cu persoanele cointeresate.

 o definiţie „clasică” ar fi următoarea: un parteneriat pe termen

lung cu comunitatea, având ca scop sprijinirea acesteia în
soluţionarea problemelor sale sociale

 Comisiei Europene este agreată definiţia că RSC este un

„concept prin care companiile integrează preocupările sociale şi
de mediu în activităţile lor comerciale şi în interacţiunea cu
factorii implicaţi, pe o bază voluntară
Evolutia conceptului
 obligaţie socială;
singura responsabilitate socială a firmelor constă în utilizarea
cu maximă eficienţă a resurselor de care dispune fiecare şi în
creşterea profitului în limitele legii
 reacţie socială;
întreprinderea este menită nu numai să asigure societatea cu
bunuri şi servicii, dar şi să aibă grijă de unele din
problemele sociale existente, legate de ocrotirea mediului,
combaterea şomajului
 răspundere socială.
Comportamentele sociale responsabile ale firmelor sunt
anticipative, preventive şi nu doar reactive sau restaurative
Caracteristicile principale
 RSC presupune că organizaţiile să adopte voluntar măsuri prin care să
contribuie la soluţionarea problemelor sociale şi ecologice;

 RSC este legat, în mod esenţial, de conceptul de dezvoltare durabilă: afacerile

trebuie să includă impactul economic, social şi de mediu în operaţiunile lor;

 RSC nu este un ”accesoriu” opţional al activităţilor principale ale afacerilor – ci

constituie modul în care sunt administrate afacerile;

 RSC nu este doar simpla donaţie în cadrul unor acţiuni filantropice. Ceea ce
diferenţiază RSC de filantropie, este faptul că RSC presupune dezvoltarea unei
strategii de implicare în comunitate şi un parteneriat din care compania are, la
rândul său, de câştigat;

 Recurgerea companiilor la programele de RSC poate fi motivată de altruism,

paternalism, interes personal, spirit comercial sau o combinaţie a acestor
factori.
Categoriile de RSC

 Responsabilitatea discreţionară

 Responsabilitatea etică

 Responsabilitatea juridică

 Responsabilitatea economică
Clasificarea comportamentului în
domeniul RSC
Nivelele de RSC

 Nivelul lipsei de responsabilitate

 Nivelul de respectare a legilor
 Nivelul fragmentar
 Nivelul strategic
 Nivelul susţinerii complete a societăţii
Beneficiile implicarii in activitati RSC

 1. Îmbunătăţirea indicatorilor financiari ai

companiei
 2. Obţinerea loialităţii consumatorilor faţă de
companie şi produsele sale
 3. Îmbunătăţirea reputaţiei companiei
 4. Motivarea angajaţilor
 5. Stabilizarea comunităţilor care duce la creşterea
economică
Domeniile Responsabilitatii Sociale

 Mediul
 Piata
 Angajatii
 Comunitatea
 Abordarile complexe
Dimensionarea activităţilor de RSC
Pe plan intern:
 managementul resurselor umane;
 securitatea la locul de muncă;
 adaptarea la schimbare;
 managementul impactului mediului şi resurselor naturale.
Pe plan extern:
 parteneriatele cu comunitatea locală;
 parteneriatele cu partenerii de afaceri;
 drepturile omului;
 protecţia globală a mediului.

exemple
Modele de responsabilitate socială
 Fundaţie filantropică corporativă – o fundaţie creată în baza mijloacelor
financiare ale companiei, în vederea realizării acţiunilor sale de responsabilitate
socială corporativă.
 dezvoltarea largă a consultingului independent în domeniul RSC;
 atenţia sporită din partea sectorului financiar la proiectele în domeniul
RSC (sporirea numărului de fundaţii investiţionale social responsabile);
 interesul deosebit al presei. De exemplu, „Times” publică indicii de RSC în
secţiunea „Profilurile companiilor” în fiecare săptămână.
 sistemul de pregătire profesională în domeniul businessului, care se
deosebeşte considerabil de cea europeană prin numărul şi diversitatea
cursurilor universitare în domeniul RSC;
 participarea guvernului în dezvoltarea RSC. Aceasta se manifestă prin
crearea parteneriatelor cu companiile private în domeniul învăţământului,
susţinerea iniţiativelor în sfera dată prin cofinanţarea proiectelor, promovarea
iniţiativelor de ajustare a standardelor naţionale în RSC la cele internaţionale.
Pactul Global al ONU

se bazează pe:
 responsabilitatea publică;
 transparenţă;
 bună credinţă;
 şi participarea voluntară a companiilor şi altor actori
implicaţi.
Principiile Pactului Global al ONU:
Drepturile omului:
Principiul 1: să sprijine şi să respecte drepturile omului recunoscute la nivel internaţional; şi
Principiul 2: să se asigure că nu sunt complice la abuzul drepturilor omului.

Standardele muncii:
Principiul 3: libertatea asocierii şi recunoaşterea efectivă a dreptului la negocierile colective;
Principiul 4: eliminarea tuturor formelor de muncă forţată şi obligatorie;
Principiul 5: excluderea efectivă a muncii copilului; şi
Principiul 6: eliminarea discriminării privind angajarea şi ocupaţia.

Mediul înconjurător:
Principiul 7: să susţină o abordare precaută a problemelor ecologice;
Principiul 8: să lanseze iniţiative ce promovează o responsabilitate ecologică mai mare; şi
Principiul 9: să încurajeze dezvoltarea şi promovarea tehnologiilor compatibile cu mediul
înconjurător.

Anticorupţie:
Principiul 10: să combată toate formele de corupţie, inclusiv escrocheria şi mita.
 Aderând la Pactul Global companiile obţin următoarele
avantaje:
 Aderarea la Pactul Global înseamnă o asociere la valorile şi principiile
universale promovate de ONU;
 Constituirea unei reţele naţionale a Pactului Global oferă oportunitatea de a
intra în proiecte de parteneriat cu ONU şi agenţiile sale;
 Devenind o parte integrantă a Pactului Global, companiile participă la cea mai
extinsă iniţiativă, care promovează responsabilitatea socială pe plan global;
 Cooperând şi comunicând în cadrul Pactului Global, companiile locale pot
deveni furnizorii unor mari companii multinaţionale;
 Încorporarea principiilor de responsabilitate socială corporativă, inclusiv prin
intermediul Pactului Global, duce la îmbunătăţirea competitivităţii şi imaginii
companiei;
 Companiile au şanse de a stabili relaţii durabile la nivel naţional şi regional cu
alte companii ce promovează activ responsabilitatea socială corporativă;
 Pactul Global oferă companiilor oportunitatea de a-şi îmbunătăţi relaţiile cu
administraţia publică locală şi comunitatea din care fac parte şi de a câştiga
loialitatea clienţilor;
 Pentru a participa la Pactul Global o
companie trebuie:
 Să expedieze Secretarului General al ONU o scrisoare
semnată de manager şi aprobată de consiliu, în care îşi
exprimă susţinerea Pactului Global şi principiilor acestuia;
 Să iniţieze schimbările în afaceri, astfel încât Pactul Global şi
principiile acestuia să devină o parte componentă a strategiei,
culturii de afaceri şi activităţii cotidiene;
 Să propage, în mod public, Pactul Global prin intermediul
comunicatelor de presă, alocuţiunilor etc.; şi
 Să publice în cadrul raportului anual sau raportului corporativ
descrierea metodelor practice, prin care compania susţine
Pactul Global şi principiile sale.
Proiecte realizate de catre PGM
 Conferinte internationale
"Responsabilitatea Socială Corporativă în Moldova“
„Guvernarea şi businessul pentru o mai bună responsabilitate
socială”
 Ziua Verde
 Premiul pentru cel mai responsabil business plan
 Seminare de informare si instruire
 Nivelele de maturitate a problemei
sociale
 Latentă
Despre problemă cunosc doar cei mai activi locuitori ai
comunităţii şi ONG;
Nu sunt suficiente dovezi ştiinţifice sau de alt ordin;
 Resimţită
Cercurile politice şi mass-media menţionează despre problemă;
Apar primele investigaţii asupra problemei, dar se simte o lipsă de
informaţie
 Consolidată
Companiile obţin experienţă în rezolvarea problemei sociale;
Apar multe iniţiative voluntare de a soluţiona problema;
 Instituţionalizată
Se primesc norme legislative şi de afaceri;
Metodele promovate devin o normă obişnuită
Metode de interactiune cu persoane
interesate
 Recenziile in scris a persoanele interesate
 Liniile fierbinti prin telefon
 Discutii directe
 Interactiunea virtuala
 Includerea persoanelor ineresate in cercetarea problemei
 Grupele tinta
 Sedintele deschise
 Sondajele
 Forumuriel multelaterale ale persoanelor interesate
 Instrumente de realizare a programelor
RSC
 Programele de RSC – un instrument de realizare a activităţilor social
responsabile ale întreprinderii, care include metodele, tehnicile şi
tehnologiile concrete de implicare a companiei în soluţionarea
problemei sociale.
De evitat in programele de RSC
 Amăgirea, dezacordul dintre practicile reale şi mesaj, “spoirea cu verde”
a imaginii companiei
 Promovarea cu orice preţ a programelor sociale, abordarea politicii de
RSC exclusiv din perspectiva PR-ului
 Promisiuni ce depăşesc posibilităţile
 Lipsa de dialog, neconsultarea publicului
 Excesul de informaţii irelevante
 Izolarea componentei de comunicare de restul programului de RSC
 Elementele programului de RSC
Partea 1
 principalele realizări la nivel naţional şi internaţional, referitoare la problema socială;
 persoanele cointeresate ţintă ale programului;
 obiectivele generale şi specifice ale programului;
 resursele necesare;
 rezultatele vizate.
Partea 2
 detalierea activităţilor în corelaţie cu obiectivele propuse ( schema Gant cu
cheltuielile pe fiecare activitate);
 viabilitatea şi riscurile programului;
 schema de realizare a proiectului privind rolul şi responsabilităţile fiecărui
participant cu defalcarea pe activităţile prevăzute (organigrama echipei de RSC);
 prezentarea rezultatelor estimate, corespunzătoare activităţilor prevăzute.
Partea 3
 descrierea schimbărilor produse în cadrul comunităţii, ca urmare a implementării
programului
Programe RSC
 Promovarea unei cauze (Cause Promotion) – tip de
program prin care compania contribuie cu bani sau alte
resurse pentru a mobiliza publicul să doneze, să
participe sau să voluntarieze în sprijinul unei cauze.

 Marketingul legat de o cauză (Cause Related

Marketing) – tip de program de RSC prin care o companie se
angajează să doneze în
favoarea unei cauze o suma care depinde de vânzările pe care
le realizează într-o anumită perioadă.
 Marketingul social (Corporate Social Marketing) –
program de RSC prin care compania îşi propune să schimbe
un comportament negativ sau să convingă publicul să
adopte un comportament pozitiv.

 Acţiunile filantropice (Corporale Philantropy)

reprezintă un tip de program, prin care compania contribuie, în
mod direct, cu bani sau produse la sprijinirea unei cauze.

 Voluntariatul în comunitate (Community Volunteering)

– tip de iniţiativă prin care angajaţii companiei, în mod
voluntar, participă la activităţi în sprijinul comunităţii, al
unui ONG sau al unei cauze.
 Practici de afaceri responsabile social (Socially Responsable
Business Practices) – iniţiative prin care o companie îşi
îmbunătăţeşte, în mod voluntar, modul de operare, în aşa fel încât să
contribuie la binele general al comunităţii şi la protejarea
mediului.

• designul locaţiilor în care operează (

• îmbunătăţirea proceselor de producţie
• retragerea unor produse care pot fi considerate dăunătoare, chiar dacă nu
sunt ilegale
• alegerea unor materiale de producţie şi de ambalare care să protejeze
mediul
• oferirea de informaţii obiective despre produse
• dezvoltarea de programe care să urmărească binele angajaţilor
• asigurarea unor politici de marketing responsabile, în special, în ceea ce îi
priveşte pe copii ;
• îmbunătăţirea accesului la produsele comercializate pentru
persoanele cu dizabilităţi
 Raportările sociale
 Raportul social corporativ – un instrument public de informare a
persoanelor cointeresate şi al întregii societăţi despre căile şi ritmurile
de realizare a scopurilor determinate în misiune sau strategia de
dezvoltare a companiei, în vederea dezvoltării durabile.
Utilitatea raportului social:
 Informarea complexă a publicului larg despre rezultatele economice,
sociale şi de mediu al activităţii companiei;
 Efectuarea autoevaluării în aceste trei direcţii;
 Întreţinerea dialogului cu toţi stakeholder-ii, evidenţiind estimările şi
aşteptările lor;
 Prevenirea unor acuzări posibile;
 Obţinerea avantajelor concurenţiale suplimentare;
 Sporirea încrederii angajaţilor, acţionarilor, partenerilor, clienţilor,
autorităţilor, mass-mediei etc.;
Formele raportarii sociale
 Raport în formă liberă: pliante despre acţiunile de caritate
ale companiei, sponsorizările în domeniul culturii, ştiinţei,
sănătăţii, sportului etc.
 Raport complex după metoda rezultatului triplu (Triple
Bottom Line) sau alte metode asemănătoare: indicatorii
economici, sociali şi de mediu se integrează în cadrul
raportului anual al companiei şi se aduce la cunoştinţă
acţionarilor şi publicului larg.
 Raport standardizat (AA1000, SA 8000, GRI, etc.)
Standardele folosesc o abordare complexă, se deosebesc prin
cerinţe mult mai stricte faţă de procesul de colectare a
informaţiei, şi includ:
 Iniţiativa de Raportare Globală - Misiunea GRI constă
în definirea şi popularizarea standardelor raportării în
domeniul sustenabilităţii.
Este vorba de un demers voluntar ce presupune o triplă
raportare, economică, socială şi de mediu.

 AA1000 (Institute of Social and Ethical Accountability)

Scopul standardului AA1000 este de a facilita sporirea
responsabilităţii companiilor, în vederea dezvoltării
durabile
  SA 8000 (Social Accountability 8000)
Publicat la finele anului 1997 şi revizuit în 2001, Standardul SA
8000 şi sistema de verificare constituie un mijloc eficient şi
complex de asigurare a drepturilor umane la locul de muncă

 Standardul ISO 26000

 ISO (International Organization for Standardization) a decis
să lanseze elaborarea unui standard internaţional, care va
asigura un îndrumar pentru acţiunile de responsabilitate
socială. Standardul va fi publicat în 2010 sub denumirea ISO
26000 şi va fi voluntar în utilizare. El nu va necesita o
anumită certificare.
 Auditul social este un proces de certificare a raportului
social corporativ, în care o organizaţie independentă şi
imparţială evoluează compania pentru a confirma dacă
datele oferite sunt complete şi reale.

 Ratingurile responsabilităţii sociale (sau clasamentele

sociale) reflectăcompararea nivelurilor de responsabilitate
socială a companiilor în limitele unei bare de evaluare
acceptată.