Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Colegiul Național de Comerț al ASEM

Colegiul de Construcții din Hîncești

Proiect didactic
Disciplina ,,Teorie economică II (Macroeconomie)”
Program de formare profesională 41110 Contabilitate
Grupele: C 191, Colegiul de Construcții din Hîncești
CON 193, Colegiul Național de Comerț al ASEM

Unitatea de învățare:
,, Instabilitatea economică. Șomajul și inflația.”
Profesori:
1.Enachi Olga, prof. disc. econ, gr. did. întâi, CNC al ASEM
2.Botnaru Zinaida, prof. disc. econ, CCH

Chișinău, 2021
 • Introducerea
• O economie este permanent supusă unor șocuri
în mare măsură imprevizibile, care afectează
inclusiv evoluțiile prețurilor. În prezent,
majoritatea băncilor centrale au ca obiectiv
fundamental definit în legea de organizare și
funcționare, stabilitatea prețurilor.
• Maniera în care banca centrală acționează,
deciziile pe care le adoptă, politica pe care o
promovează exercită o influență semnificativă
atât asupra gradului de realizare a diferitelor
obiective ale politicii economice: stabilitatea
prețurilor, creștere economică, rată redusă a
șomajului, balanță de plăți echilibrată, cât și
asupra deciziilor celorlalți actori din economie:
instituții internaționale și europene, guverne,
sindicate etc.
• Stabilitatea prețurilor și beneficiile stabilității
• Lucas Papademos definește stabilitatea
astfel- „stabilitatea preţurilor este definit
ca acea stare a economiei în care nivelul
general al preţurilor este stabil în sens
strict sau în care rata inflaţiei este
suficient de redusă şi stabilă, astfel încât
consideraţiile referitoare la dimensiunea
nominală a tranzacţiilor încetează să
constituie un factor favorabil pentru
deciziile economice”.
• Stabilitatea prețurilor contribuie prin mai
multe modalități la obținerea unor
niveluri ridicate de activitate economică și
de ocupare a forței de muncă, astfel că se
poate vorbi despre o serie de avantaje ale
acesteia:
1. Dacă menținerea stabilității prețurilor este
plauzibilă, există șanse minime ca persoanele
fizice și firmele să îndepărteze resursele din sfera
productivă pentru a se asigura împotriva inflației.
2. Aceasta permite firmelor şi consumatorilor să fie
mai bine informaţi în adoptarea deciziilor
privindconsumul şi investiţiile, permiţând o
alocare mai eficace a resurselor pe piaţă.
3. Stabilitatea prețurilor poate contribui, de
asemenea, la asigurarea stabilității financiare,
deoarece elimină disfuncționalitățile și
incertitudinile care apar la nivelul piețelor ca
urmare a instabilității prețurilor.
4. Menţinerea stabilităţii şi coeziunii sociale:
stabilitatea preţurilor previne redistribuirea
arbitrară şisemnificativă a veniturilor şi a
prosperităţii, fenomen întâlnit atât în mediul
inflaţionist, cât şi în celcu trăsături deflaţioniste.
 • Raportul dintre stabilitatea prețurilor și stabilitatea
financiară
• Punctul de vedere convențional al relației
dintre stabilitatea prețurilor și stabilitatea
financiară consideră inflația ca fiind
principala sursă de instabilitate financiară.
• Majoritatea perioadelor de instabilitate
financiară severe și de crize la nivelul
sectorului bancar au coincis fie cu
perioade de rate înalte ale inflației sau
chiar de inflație galopantă, fie cu intervale
marcate de recesiune în urma adoptării de
către autorități a unor măsuri inadecvate
de temperare a fenomenului inflaționist.
• Ambele tipuri de stabilitate se susțin și se
potențează reciproc pe termen lung. Unii
specialiști consideră stabilitatea prețurilor
o condiție suficientă pentru asigurarea
stabilității financiare, în timp ce alții o văd
ca pe o condiție necesară.
 • Inflația
• Termenul,,inflație’’-,,umflare’’ este un sinonim cu creșterea,el
intrând în limbajul economic în perioada războiului civil din
America de Nord,carea a derminat umflarea peste măsură a
canalelor circulației cu bani de hârtie.
• Inflația reprezintă un dezechilibru macroeconomic care exprimă
existența în circulație a unei mase monetare care depășește nevoile
economiei,ce provoacă creșterea asimetrică,durabilă și generalizată
a prețurilor la produse și sevicii.Prin urmare,inflația reprezintă un
dezechilibru monetaro-material.
Primele forme ale inflației:
• Prima formă a inflației a fost inflația prin monedă metalică.
• Ulterior inflația a însemnat devalorizarea semnelor bănești
convertibile în aur,datorită existenței în circulație a unei cantități
mai mari de bani decât rezervele de aur existente.
• A doua forma a inflației a fost prin banii de hârtie
• Renunțarea la etalonul aur și folosirea banilor de hârtie
neconvertibil în aur a determinat apariția inflației banilor de
hârtie,posibilitățile extinderii inflației crescând enorm.
 • Caracteristicile esentiale ale inflatiei sunt:
• Inflatia, prin efectul deprecierii
monetare, schimba comportamentul
individual, atat in actul de consum, cat si in
cel al economisirii. Astfel, in calitate de
consumatori si pentru a atenua efectele
deprecierii monedei, agentii economici
sporesc ritmul cumpararilor, plasandu-si
disponibilitatile banesti, cu precadere in
bunuri de folosinta indelungata sau in
diferite bunuri de valoare precum obiecte
din aur, opere de arta etc. Drept urmare,
procesul de economisire va avea de suferit
atat ca nivel, dar mai ales ca structura. In
general, inflatia descurajeaza
economisirea, incitand subiectii economici
sa cheltuiasca mai mult.
• a)este un proces de depreciere a banilor atat
pe plan national, cat si in raport cu alte
monede;
• b)este un proces de crestere durabila si
generalizata a preturilor si tarifelor;
• c)este expresia unui dezechilibru monetar si
material, manifestat atat pe piata monetara
cat si pe piata bunurilor si serviciilor;
• d)este influentata de numeroase aspecte
psihologice (de ex. de teama instabilitatii
economice si folosind mecanismul
creditului).
• Două caracteristici mai importante
diferențiază inflația de alte dezechilibre
macroeconomice:
1.Inflația se manifestă printr-un proces de Deflația Dezinflația
creștere durabilă și generalizată a
prețurilor.
Inflația nu se manifestă printr-un salt de
scurtă durată a nivelului general al
prețurilor deoarece orice creștere lunară
poate fi compensată de o descreștere în Semnifică încetinirea Se caracterizează prin scăderea
luna viitoare.Pentru ca infalția să se durabilă,controlată și durabilă pe termen lung a
producă,este necesar ca nivelul general al autoîntreținută a ratei de nivelului prețurilor,ce rezultă
prețurilor să crească în mod continuu o
perioadă destul de îndelungată. creștere a nivelului dintr-un ansamblu de măsuri
general al prețurilor. care vizează restrângerea cererii.
2.Dezavantajul inflației nu este acela că
prețurile cresc,ci că ele cresc neuniform.
Acesta provoacă dezechilibre între diferite
grupuri de bunuri și între prețuri și
venituri.Ca urmare,economia normală se
transformă într-o economie a ,,oglinzilor
strâmbe’’unde prețurile denaturate nu pot
acorda informația corectă privind
,,ce,cum,pentru cine de produs’.
 • Inflația prin cerere
• Apare ca urmare a creșterii cererii agregate(AD),într-o
anumită perioadă,într-un ritm mai mre decît oferta
agregată(AS) P
AD1 AS
• Este o inflație limitată în timp,manifestându-se pe
termen scurt AD
• Este specifică perioadelor de avant sau boom
economic,când posibilitățile de a lărgi dimensiunile E2
producției sunt limitate,iar unei creșteri a cererii îi P2
corespunde o majorare,relativ proporțională,a prețurilor.
E1
• După cum se observă,la o asemenea evoluție a cererii P1
crește atât nivelul geneeral al prețurilor,cât și volumul
produsului național pe termen scurt.
• Inflația prin cerere este specifică,mai cu
seamă,perioadelor de boom economic.Cererea excesivă
provoacă creșterea prețurilor,ce determină creșterea
profiturilor firmelor.Ca urmare firmale își extind
producția prin angajarea unui număr suplimentar de
lucrători și achiziționarea suplimentară de capital fix și
circulant.Veniturile posesorilor factorilor de producție Y1 Y2 Y
cresc,ce contribuie la creșterea ulterioară a cererii și a
prețurilor.Totul determină ca economia să cheltuiască
mai mult decât poate produce,adică ea tinde spre un
punct plasat în afara curbei posibilitățior de producție ce • Inflația prin cerere antrenează o
este ccaracteristic pentru faza boomului economic. creștere economică inflaționistă
• Inflația prin cerere-este cauzată de următorii
Cauzele excesului de cerere
factori mai semnificativi:
1.Creșterea cheltuielilor de consum ale
menajelor,ca urmare a creșterii veniturilor lor Emisiunea excesivă de monedă în
disponibile. circulație=inflația prin monedă
2.Creșterea cheltuielilor investiționale ale Expansiunea creditului
firmelor,ca urmare a anticipării unor profituri bancar=inflația prin credit
mai mari în viitor și a unor rate ale dobânzii
relativ scăzute. Scăderea înclinației spre
economisire=inflația prin
3.Creșterea cheltuielilor guvernamentale dezeconomisirea
legate de construirea unor obiecte
infrastructurale de proporții,întărirea Creșterea importurilor din țările cu
securității statului. un nivel înalt al prețurilor=inflația
prin import
4.Emisia monetară în vederea finanțării
deficitului bugetar.
5.Creșterea fluxului valutei străine,provenit în
mare parte din transferurilor privatedin
activitățile exercitate în exteriorul țării și
investiții stăine directe.
 • Inflația prin costuri(ofertă)
P

• Apare în situația în care,pe ansamblul AS2

economiei costurile de producție cresc
considerabil,independent de cererea agregată. AS1
• Dacă cererea agregată este mai
inelastică,atunci producția se va reduce într-o E2
proporție mai mică,povara costurilor mai mari P2
fiind transferată asupra consumatorilor prin E1
prețuri mai ridicate. P1
• Dacă cererea agregată este relativ elastică în
raport cu evoluția prețurilor,atunci pentru a-și
menține rentabilitatea,firmele își vor restrânge AD
volumul producției cu consecințe negative
asupra ocupării forței de muncă.

Y2 Y1 Y
Inflația prin costuri antrenează scăderea
producției și reducerea nivelului ocupării
• Inflația prin costuri apare în situația în care
se reduce oferta agregată,cauzele principle
fiind următoarele:
1.Creșterea prețurilor la materii prime și
resurse energetice.
2.Creșterea salariilor nominale într-un ritm
superior creșterii productivității muncii.
3.Creșterea presiunii fiscale.
4.Stabilitatea unor prețuri înalte la produsele
de către firmele oligopoliste și monopoliste.
Distincția dintre inflația cererii și inflația
ofertei este greu de realizat în economia
reală,deoarece se pot manifesta simultan și
factorii de infuență a cererii și factorii de
influență ofertei.
Ca urmare inflația poartă,de obicei un caracter
combinat.
 • Indicatorii inflației:Indicii
Laspeyres(ICP),Paasche(IP),Fisher(IPP)
Indicii Laspeyres(ICP)
Indicele prețurilor de consum (IPC)-este un indice 0 1
de tip Laspeyres care se calculează conform qi pi
formule:
IPC(L)= 0 0

IPC-are destinaţia de a măsura schimbările în

qi pi
dinamică a nivelului general al preţurilor la
produsele şi serviciile procurate pentru consum de
către gospodăriile populaţiei din ţară.
π= IPC-IPC
IPCt-1
t-1 100
*
IPC este un indice lunar şi se calculează numai
pentru elemente care intră în consumul direct al
populaţiei, fiind excluse: consumul de bunuri şi Unde IPC=indicele prețurilor de consum în anul
servicii din producţia proprie a gospodăriei casnice, curent
cheltuielile sub forma de investiţii şi acumulare, Dar IPCt-1=indicele prețurilor de consum în anul
dobînzile plătite pentru credite, rate de asigurare, precedent.
amenzi, impozite etc., precum şi cheltuielile aferente
plăţii muncii pentru producţia (agricolă etc.) π - Rata inflației
gospodăriilor individuale. IPC măsoară tendinţa
generală a evoluţiei în timp a preţurilor de consum.
 • Indicele prețurilor producției Rata inflației care determină ritmul
industriale(IPPI)- de creștere a prețurilor la produsele și
serviciile industriale se va calcula
Acest indice măsoară evoluția de ansamblu a după formula:
prețurilor produselor-serviciilor industriale
fabricate și livrate de producătorii interni IPPIt-IPPIt-1
într-o anumită perioadă față de o perioadă π= IPPIt-1
* 100
anterioară.
În calculul lui nu se cuprinde:producția de
armament și muniție,extracția și prepararea
minereurilor radioactive,producia industrială
cu ciclu lung de fabricație,producția de
unicate din ramurile constsructoare de
mașini,producția de nave și
aeronave,producția fabricată și consumată în
cadrul aceleiași întreprinderi.
Ca și indicele prețurilor de
consum(IPC),indicele prețurilor producției
industriale(IPPI) este de tip Laspeyres.
 • Indicii Paasche(IP)
Deflatorul PIB(IP) Notă:
În calculul PIB se iau în considerare doar
Este cea mai generală măsură a modificării nivelului
prețurilor,luând în considerare nu numai schimbările de bunurile și serviciile destinate consumului
prețuri la bunuri și serviciile ce intră în consumul final. Exemplu: un calculator = bun finit, un
populației ci și pe acelea înregistrate la cheltuielile de microprocesor este un bun intermediar.
investiții,cheltuielile guvernamentale,export și import.
Defltorul PIB(IP)-este un indice de tip Paasche care
include totalitatea bunurilor de consum și productive
produse doar pe teritoriul țării,calculat conform formulei:

1 1
qi pi Iar rata inflației se va
π= IPt-IPt-1
IP(P)= 1 0 calcula după formula: * 100
qi pi IPt-1
 • Formele intensive ale inflației
1.Inflația tîrîtoare-presupune creșterea generalizată
a prețurilor cu 3-4% anual.Permite creșterea
economică neinflaționistă,specifică țărilor dezvoltate.
2.Inflația moderată-presupune creșterea
generalizată a prețurilor de 5-10% anual.Constituie un
criteriu de performanță pentru țările slab dezvoltate și
cele în tranziție.
3.Inflația galopantă-presupune creșterea
generalizată a prețurilor de peste 10% anual.Este
specifică,în general,țărilor în tranziție de la economia
de comandă la economia de piață.
4.Megainflația-inflația depășește pragul formei
galopante.
5.Hiperinflația-presupune creșteri ale prețurilor de
peste 500% anual.
 • Costurile inflaționiste

 Costuri ale inflației anticipate-nu depinde de

Costuri ale inflației neanticipate-produce urmări
comportamentul agenților economici,ci de
asupra economiilor,forței de muncă și producției
funcționarea economiei naționale,iar consecințele sunt
fără să fie anticipate.
suportate de societate în ansamblu.

Influență asupra consumului,economisirii și Efecte asupra gestiunii întreprinderii-

investițiilor- 1.Are loc devalorizarea capitalului
1.Determină creșterea ponderii economisirii pe 2.Se modifică semnificția reală a elementelor de
termen scurt bilanț
2.Are efect negativ asupra investițiilor 3.Crește gradul de incertitudine a deciziilor de
3.Inflația descurajează economisirea,determinînd investiții.
subiecți economici să cheltuiască mai mult.

Consecințe în plan social:

1.Stări de incertitudine și neliniște în rîndul
populției
2.Situații de sărăcie,diferențieri sociale.
 • Costurile antiinflației
• Atunci când o inflație s-a manifestat sau continuă să se
manifeste pentru un timp îndelungat se pune problema
dacă poate fi vreodată redusă fară a întâmpina
dificultăți majore sub forma pierderii locurilor de
munca sau a scăderii producției.
• Prin devalorizarea banilor pe care o antreneaza, inflatia
provoaca modificari in comportamentul agentilor
economici, alimentand tendintele speculative,
devalorizand economiile (acumularile) si descurajand
orientarea spre investitii productive.
• Mijlocul cel mai tentant de stopare (sau de atenuare) a
inflației constă în blocajul prețurilor. Prin blocarea
prețurilor se suprimă manifestarea vizibilă a inflației
(creșterea prețurilor).
• Politicile antiinflationiste sunt speficice pentru
asigurare a unei stabilitati monetare relative, de
mentinere a preturilor in limite rezonabile,
pornesc simultan de la premiza asigurarii, si a
cresterii economice si limitarii somajului.
• Politicile antiinflationiste trebuie sa fie suficient
de puternice pentru a combate efectiv inflatia dar
totodata suficient de suple pentru a nu afecta
cresterea economica, a nu duce la deflatie,
depresiune si la accentuarea somajului.
 • MIJLOACE TRADITIONALE ANTIINFLATIONISTE
Înghețarea prețurilor: Politici de stabilizare:
• modalitate directa de lupta contra inflatiei. • limitarea deficitelor bugetare, prin majorarea
• presupune masuri de interzicere a majorarii veniturilor si reducerea cheltuielilor;
preturilor pentru diverse bunuri si servicii, pentru o • o dezvoltarea sistemului financiar-bancar.
anumita perioada.
Politica bugetară și fiscală:
• se urmareste reducerea cererii globale;
• se intervine direct asupra componentelor sale:
• fie prin reducerea cheltuielilor publice;
• fie prin majorarea fiscalitati.
Limitarea creditului:
• actiune restrictiva asupra distribuirii anumitor
credite
limite:
• dificultatea de a fixa norme de crestere a
volumului creditelor;
• alterarea concurentei intre banci si penalizarea
celor mai dinamice;
• multiplicarea procedurilor de incalcare a
reglementarilor.
 • Șomajul consecința inflației
• De mulţi ani economiştii afirmă existenţa unei
corelaţii negative între rata inflaţiei pe de o parte şi
rata şomajului din economie, pe de altă parte. Cu
alte cuvinte, nivele ridicate ale şomajului sunt
asociate cu nivele scăzute ale inflaţiei şi invers.
Relaţia dintre inflaţie şi şomaj este reprezentată
grafic prin curba Philips, după numele primului
economist care a observat această legătură.
• O interpretare alternativă a acestei date ar fi aceea
că, în timp ce legătura între inflaţie şi şomaj există
la un anumit moment, poziţia curbelor este
determinată şi de un număr de alţi factori.
• Şomajul este o consecinţă a creşterii inflaţiei.
Foarte multe firme în momentul creşterii Relaţia dintre inflaţie şi şomaj este
preţurilor, nemaiputând să facă faţă costurilor cu reprezentată grafic prin curba Philips, după
materiile prime şi serviciile, încep să îşi reducă din numele primului economist care a observat
personal pentru a-şi putea continua activitatea, iar această legătură în figura 2.
în unele cazuri ajungând chiar la închiderea
activităţii.
 • Concluzii
• Fiecare ţară se confruntă în anumite situaţii cu
diferite probleme economice care conduc la creşterea
inflaţiei, însă prin combinarea unor măsuri, efectele
negative vor fi reduse sau chiar stopate într-un timp
mult mai scurt, iar pagubele recuperate.Inflația este
un fenomen produs de relațiile organismului
economic la dezechilibrele existente în interiorul
său,o formă prin care raporturile și proporțiile
economice și monetare să se echilibreze în mod
automat .
• Unul din obiectivele esenţiale ale politicii economice
este, în cazul majorităţii statelor, combaterea sau
măcar limitarea inflaţiei. Cu toate acestea, nu numai
definirea şi măsurarea inflaţiei, ci şi însăşi natura
fenomenului inflaţionist actual, precum şi mijloacele
cele mai potrivite de luptă contra inflaţiei continuă să
provoace numeroase controverse
1.Inflația reprezintă un dezechilibru macroeconomic
care exprimă existența în circulație a unei mase
monetare care depășește nevoile economiei,ce provoacă
creșterea asimetrică,durabilă si generalizată a
prețurilor la produse și servicii.
2.Scăderea durabilă a nivelului general al prețurilor se
numește deflație,iar reducerea ratei de creștere a
nivelului general al prețurilor-dezinflație.
3.Ritmul inflației reprezintă gradul de creștere a
inflației pe parcursul timpului.El se măsoară prin
indicii de prețuri:indicele prețurilor de
consum(IPC),indicele prețurilor producției
industriale(IPPI),defactorul(IP).
4.În funcție de cauzele apariției sunt delimitate inflația
prin cerere și inflația prin costuri.
5.În funcție de intensitatea manifestării deosebesc
inflația rampantă,moderată,galopantă și hiperinflația.
6.Politicile antiinflaționiste presupun reducerea cererii
agregate,susținerea ofertei agregate,strîngerea
anticipărilor inflaționiste,reforme monetare.Instrument
relativ nou este politica țintirii inflației.