Universitatea Transilvania din Brasov

Facultatea de Inginerie Mecanica

INFLATIA IN ROMANIA IN ULTIMII 5 ANI

Student: Barna Ciprian-Nicusor

IM-IFR Anul II, Grupa 1LR601
 INTRODUCERE

Inflatia este un dezechilibru structural monetaro material care reflecta existenta in

circulatie o unei mase monetare excedentare in raport cu nevoile economiei, ceea ce
determina cresterea durabila si generalizata a preturilor si deprecierea monedei nationale.
Inflația este un indicator final, ce arată la sfârşitul anului fiscal dacă politicile
guvernamentale monetare, fiscal şi legislative, alături de politicile Băncii Centrale, se
coordonează și conduc la o stabilitatea prețurilor de consum.
Forme specifice ale inflatiei:
 Inflatia prin moneda este determinata prin emisiunea excesiva de moneda, ca urmare
a deciziilor organismelor economice specializate
 Inflatia prin credit este generata de cresterea excesiva a creditului, ceea ce determina
un exces de cerere pentru bunuri de consum, in raport cu oferta existenta;
 Inflatia prin cerere este determinata de marirea cererii solvabile peste nivelul de
bunuri, economia neavand capacitatea de a creste volumul productiei, astfel incat o
parte a cererii ramane nesatisfacuta
 Inflatia prin oferta este cauzata de insuficienta productiei in raport cu cerera
existenta;
 Inflatia prin costuri este determinata de sporirea costurilor de productie
Inflatia trebuie apreciata si prin corelarea acesteia cu principalii indicatori
macroeconomici. Pe baza acestor corelatii se disting:
 Cresterea economica inflationista reflecta o situatie nefavorabila a economiei, in care
rata inflatiei devanseaza cresterea productiei.
 Cresterea economica neinflationista reprezinta o inflatie moderate, controlata de
Guvern si de alti factori de decizie macroeconomica si se caracterizeaza printr-o
crestere economica superioara ratei inflatiei.
 Stagflatia reflecta fenomenul de stagnare sau recesiune economica, insotita de o
inflatie puternica.
 Hiperinflatia reflecta o criza economica insotita de o inflatie puternica (Stumflatia).
Desi inflatia controlata poate avea si efecte pozitive, ea ramane un fenomen
preponderent negativ, un factor dezorganizator al economiei, afectand direct sau indirect
intreaga societate si economia mondiala in ansamblul ei. Ea descurajeaza investitiile,
redistribuie veniturile in favoarea celor puternici, ii dezavantajeaza pe consumatori prin
scaderea puterii de cumparare a banilor. Aceste efecte negative constituie costurile sociale ale
inflatiei si sunt suportate diferentiat de participantii la viata economica. Cei mai afectati sunt
consumatorii, cu venituri mici si relativ fixe, deoarece in perioada inflationista costul vietii
creste. Cum cresterea veniturilor, de regula, nu compenseaza rata inflatiei, standardul de viata
scade. De aceea este necesara interventia statului, care prin masuri de protectie sociala,
trebuie sa contracareze aceste efecte negative.
Afectate de inflatie sunt si persoanele care economisesc. Daca economiile banesti sunt
depozitate in banci, iar rata dobanzii nu depaseste rata inflatiei, valoarea reala a economiilor
scade, fiind mai mica decat suma initiala depozitata.
 Dezavantajati sunt si creditorii. Daca rata dobanzii la credite este mai mica decat rata
inflatiei, suma rambursata valoreaza mai putin decat suma imprumutata, datorita scaderii
puterii de cumparare a banilor.
Afacerile sunt si ele afectate negativ de inflatie, deoarece aceasta produce instabilitate,
nesiguranta economica, creste riscul la investitii, diminueaza valoarea reala a profiturilor
datorita cresterii costurilor si face deseori imposibila previzionarea acestora.
Inflatia poate avantaja anumite categorii sociale, care pot sa-si mareasca usor
veniturile, datornicii si guvernul.
 Cei care obtin venituri mai mari pot beneficia de pe urma inflatiei. Anumite profesii si
ramuri ale economiei, salariile si preturile pot creste mai mult decat rata inflatiei. Prin
urmare, profiturile acestor genti economici cresc, precum si standardul de viata al
salariatilor.
 Debitorii sunt avantajati de o rata a dobanzii inferioara ratei inflatiei. Astfel, ei vor
inapoia o suma care are valoarea mai mica decat cea imprumutata, castigand diferenta
dintre rata inflatiei si cea a dobanzii.
 Guvernul colecteaza inpozite progresive pe venit. Rata inpozitului creste odata cu
cresterea venitului. Daca oamenii incearca sa obtina venituri mai mari, ei vor plati
impozite mai ridicate, de aceea guvernul poate beneficia de pe urma inflatiei.
 De asemenea, sunt avantajati si cei care schimba cantitati de moneda nationala in
valute, mai puternice si mai stabile ei castigand diferenta dintre rata inflatiei interne
(mai mare) si cea a inflatiei tarii respective (mai mica) atunci cand fac operatiunea
inversa.
În România, inflatia a fost recunoscuta ca problema începând din noiembrie 1990 –
momentul declansarii reformei economice. Fenomenul a existat însa înainte de aceasta data
(decalaj între cerere si oferta pe piata interna au fost sesizate înca de la începutul anilor ’80,
pe fondul rambursarii accelerate si înainte de termen a datoriei externe), dar tensiunile
acumulate au fost reprimate si mascate prin intermediul pârghiilor specifice economiei
planificate.
În ultimele trei decenii, inflatia în România a fost oscilanta ca urmare a:
 efectelor întârzierii restructurarii de fond a economiei;
 întreruperii în nenumarate rânduri a eforturilor de stabilizare;
 politicii salariale neadecvate;
 indisciplinei financiare extinse.
Evolutia ratei inflatiei dupa 1990, reflecta dezechilibrele structurale ale economiei
precum si succesiunea politicilor monetare aplicate de catre BNR.
 INFLATIA IN ROMANIA IN PERIOADA 2017-2021

Romania se afla pe locul 5 in topul UE in ceea ce priveste inflatia, cu o crestere a

preturilor de 5.2% in septembrie 2021 fata de septembrie 2020, pe indicele armonizat al
preturilor de consum (IAPC), potrivit datelor EUROSTAT, biroul European de statistica.

Rata anuală a inflației IPC și-a accentuat traiectoria ascendentă pe parcursul ultimului
trimestru din 2017, încheind totuși anul în interiorul intervalului de variație de ±1 punct
procentual asociat țintei staționare de 2,5 la sută, la un nivel de 3,32 la sută. Puseul inflaționist
(+1,55 puncte procentuale față de luna septembrie) a fost generat de succesiunea rapidă a unor
șocuri de natura ofertei: creșterea prețului energiei electrice pe piața concurențială locală,
majorarea accizei la carburanți, creșterea cotațiilor țițeiului, scumpirea amplă a unor produse
agroalimentare, în contextul unui deficit (temporar) de ofertă pe plan european. Lărgirea
rapidă a excedentului de cerere agregată din economie a creat un mediu propice transmisiei
acestor presiuni în prețurile de consum, precum și manifestării efectelor indirecte asociate
majorărilor de prețuri ale anumitor categorii de bunuri (cele energetice, de exemplu). Evoluția
a fost potențată de creșterea progresivă a anticipațiilor inflaționiste ale operatorilor economici
din toate sectoarele economiei. În acest context, o accelerare notabilă a avut loc și în cazul
ratei anuale a inflației CORE2 ajustat (+0,6 puncte procentuale, până la 2,5 la sută la finele
anului), remarcându-se aportul dominant al subcomponentei alimentare, mai expusă șocurilor
de natura ofertei.
În linie cu traiectoria anticipată, rata anuală a inflației și-a continuat parcursul
descendent în ultimul trimestru din 2018, revenind în intervalul de variație al țintei staționare
de 2,5 la sută ±1 punct procentual. Astfel, indicatorul a coborât în luna noiembrie sub limita
superioară a intervalului și s-a plasat la 3,3 la sută la finalul anului. Decisive pentru tendința
dezinflaționistă vizibilă în a doua jumătate a anului au fost scăderile cotațiilor internaționale
ale barilului de petrol, efectele de bază favorabile asociate unor șocuri de ofertă care au
marcat perioada similară a anului 2017, precum și conduita prudentă a politicii monetare.
Inflația de bază CORE2 ajustat a evoluat într-un registru similar, încheind anul la 2,5 la sută
(variație anuală, cu 0,3 puncte procentuale sub nivelul înregistrat în septembrie), ca urmare a
estompării efectului scumpirii unor produse agroalimentare în urmă cu un an și a relativei
întăriri a leului în raport cu euro la finele anului 2018. Cu toate acestea, unele elemente din
sfera factorilor fundamentali de influență, cum ar fi excedentul de cerere încă înalt și dinamica
salarială robustă, confirmă persistența unui risc inflaționist în economia locală.
Rata anuală a inflației IPC a depășit limita superioară a intervalului de variație asociat
țintei staționare în trimestrul IV 2019, încheind anul la valoarea de 4,04 la sută (cu 0,55
puncte procentuale peste nivelul înregistrat în luna septembrie). Dincolo de manifestarea unui
puternic efect de bază la nivelul grupei combustibili, evoluția a reflectat efectul conjugat al
unor șocuri pe partea ofertei în cazul unor produse agroalimentare (fructe, carne de porc), a
căror transmisie în prețurile finale a fost înlesnită de menținerea presiunilor din partea
factorilor fundamentali. În sens inflaționist a acționat și ușoara depreciere a leului în raport cu
principalele valute. Pe acest fond, inflația de bază CORE2 ajustat s-a menținut pe traiectorie
ascendentă, variația anuală atingând 3,7 la sută în luna decembrie.
Rata anuală a inflației IPC și-a continuat parcursul descendent în ultimele trei luni ale
anului 2020, coborând suplimentar în jumătatea inferioară a intervalului de variație din jurul
țintei, până la 2,06 la sută în luna decembrie (față de 2,45 la sută în septembrie). Începutul
anului 2021 a marcat însă un salt puternic al ratei anuale a inflației, până la 2,99 la sută în
ianuarie, respectiv 3,16 la sută în februarie, în contextul liberalizării pieței energiei electrice
pentru consumatorii casnici, dar și al creșterii semnificative a cotației petrolului Brent.
Tendința dezinflaționistă din ultimele luni ale anului 2020 a fost imprimată de înregistrarea
unei recolte abundente de legume și fructe pe plan comunitar, respectiv de manifestarea unor
efecte de bază favorabile asociate scumpirii puternice a unor alimente procesate în urmă cu un
an. Cel din urmă factor a fost decisiv pentru traiectoria CORE2 ajustat, care și-a întrerupt
perioada de stabilitate, coborând de la valoarea de 3,7 la sută, în jurul căreia a oscilat pe
parcursul primelor nouă luni ale anului 2020, la 3,3 la sută în decembrie și, mai departe, la 3,1
la sută în februarie 2021. În ceea ce privește factorii fundamentali, se remarcă diminuarea la
finele anului 2020 a influenței favorabile din partea deficitului de cerere agregată din
economie, activitatea economică recuperând pierderea suferită în primele luni ale pandemiei
într-un ritm sensibil peste așteptări, precum și acumularea de presiuni pe filiera costurilor.
Rata anuală a inflației IPC a atins nivelul de 6,29 la sută în septembrie 2021 (+2,35 puncte
procentuale față de nivelul consemnat cu trei luni în urmă), îndepărtându-se semnificativ de
limita superioară a intervalului de variație asociat țintei staționare. Sursa primară a creșterii
rămâne, similar primelor două trimestre ale anului, ascensiunea notabilă a cotațiilor bunurilor
energetice, la care se adaugă creșterea costurilor cu materiile prime și alte materiale, dar și
încercarea agenților economici de a recupera pierderile acumulate de la începutul crizei.
Transmisia acestor presiuni în prețurile de consum a continuat să fie facilitată de evoluția
favorabilă a cererii, în contextul menținerii tendinței de relaxare a restricțiilor și al revenirii la
comportamente de consum inhibate de la debutul pandemiei. Se remarcă totuși absența, până
în acest punct, a presiunilor din partea pieței muncii, precum și evoluția relativ stabilă a
cursului de schimb EUR/RON. Pe acest fond, inflația de bază CORE2 ajustat a consemnat, la
rândul său, un avans important, de la 2,9 la sută în iunie la 3,6 la sută în septembrie.

Grafic evolutia inflatiei

 BIBLIOGRAFIE

1. Suportul de curs

2. http://www.revistadestatistica.ro/supliment/wp-content/uploads/
2018/06/RRSS_06_2018_A02_ro.pdf

3. www.bnr.ro

4. https://insse.ro/cms/