EVOLUTIA INFLATIEI IN

ROMANIA

Țună Eva Camelia

Grupa 5
 Cuprins

 Ce este inflatia?
 Cauzele inflatiei in Romania
 Efectele inflatiei
 Evolutia inflatiei
 Evolutia preturilor de consum in perioada 1991-1993
 Evolutia preturilor de consum in perioada 1993-1997
 Evolutia preturilor de consum in perioada 1997-2000
 Evolutia inflatiei 2000 – 2014
 Bibliografie
 1.Ce este inflatia?

Inflatia este un dezechilibru structural monetaro material care reflecta existenta in

circulatie o unei mase monetare excedentare in raport cu nevoile economiei, ceea ce
determina cresterea durabila si generalizata a preturilor si deprecierea monedei nationale.

Inflația este un indicator final, ce arată la sfârşitul anului fiscal dacă politicile
guvernamentale monetare, fiscal şi legislative, alături de politicile Băncii Centrale, se
coordonează și conduc la o stabilitatea prețurilor de consum.

Forme specifice ale inflatiei:

 Inflatia prin moneda este determinata prin emisiunea excesiva de moneda, ca urmare
a deciziilor organismelor economice specializate
 Inflatia prin credit este generata de cresterea excesiva a creditului, ceea ce determina
un exces de cerere pentru bunuri de consum, in raport cu oferta existenta;
 Inflatia prin cerere este determinata de marirea cererii solvabile peste nivelul de
bunuri, economia neavand capacitatea de a creste volumul productiei, astfel incat o
parte a cererii ramane nesatisfacuta
 Inflatia prin oferta este cauzata de insuficienta productiei in raport cu cerera
existenta;
 Inflatia prin costuri este determinata de sporirea costurilor de productie
 2.Cauzele inflatiei in Romania

Evolutia ratei inflatiei dupa 1990, reflecta dezechilibrele structurale ale economiei
precum si succesiunea politicilor monetare aplicate de catre BNR.
Cauzele inflatiei au constat in dezechilibrul dintre cerere si oferta.
Analiza ofertei evidentiaza ca, la nivlul economiei romanesti, s-au manifestat
importante dezechilibre structurale, comertul exterior a inregistrat o continua deterioarare, iar
constrangerile bugetare slabe au condus la o permanenta preocupare pentru majorarea
salariilor la nivelul intreprinderilor.
Referitor la cererea agregata, analizele evidentiaza ca aceasta a fost influentata de
excesul de masa monetara, deficitul fiscal si cvafiscal si arieratele intreprinderilor.
Excesul de masa monetara a fost declansat, in 1990, de masurile cu caracter”populist”
dintre care restituirea partilor sociale, ceea ce a echivalat cu o emisiune monetara fara
acoperire. Anularea creditelor bancare neperformante ale intreprinderilor, din 1990, a
echivalat cu 13% din masa monetara, iar operatiunea din 1991, cu 23% din masa monetara.
De asemenea, compensarea globala a arieratelor, realizata la sfarsitul anului 1991 a avut ca
efect o emisiune de peste 200 miliarde lei, ceea ce echivaleaza cu 25% din masa monetara si
50% din baza monetara. In circuitul bancar s-au aflat atunci, lichiditatile fara acoperire care
au echivalat cu 1,1 miliarde $.
Astfel, procesul inflationist declansat in 1990, a fost alimentat de cresterea masei
monetare cu 105,3% in 1992 si 122,7% in 1993. Viteza de circulatie a crescut de la 1,79 in
1990, la 4,07 in 1992 si 7,26 in 1993.
Un alt moment, care a stimulat inflatia il reprezinta anul 1996, cand, prin creditele
acordate agriculturii, si care s-au dovedit neperformante, masa monetara s-a majorat cu 6,5%
si s-au agravat dezechilibrele macroeconomice.
Deficitul fiscal nu a stat la baza inflatiei, in Romania, intrucat deficitul bugetului de
stat situat intre 0,4 si 4,9 % din PIB, in perioada 1990 – 1998, iar soldul bugetului consolidat
al statului, a fost cuprins intre +3,2 si -4,6%, niveluri care evidentiaza ca nu puteau genera
inflatie.
In schimb, deficitul cvafiscal, evaluat de Banca Mondiala, a reprezentat intre 20% si
5% din PIB. Componentele acestui deficit cvafiscal au fost urmatoarele:
  Debitele statului din bilantul Bancii Natioanale, care au aparut din operatiuni valutare
(diferente de curs valutar si plati de dobanzi) au reprezentat intre 10,3 % si 5,7% din
PIB in anii 1991 si 1992;
 Deficitul public din datoria externa a aparut ca urmare a diferentei de curs intre
momentul primirii creditelor si cel al rambursarii acestora;
 Deficite de arieratele si pierderi ale sectorului public, care s-au situat la 10,9% in
PIB in 1992, si se diminueaza pana la 0,8% din PIB in 1995.

Arieratele intreprinderilor au inregistrat nivelul maxim in 1991, reprezentand 85% din

PIB, iar in anii ulteriori valorile au fost cuprinse intre 20 si 25 % din PIB.
Datele prezentate dovedesc ca inflatia a fost garantata si alimentata, in diferite momente de
cauze diferite, respectiv cresterea costurilor sau crestera cererii.

Analiza cantitativa a inflatiei permite evidentierea urmatoarelor evolutii:

 In 1990, lunile noiembrie si decembrie, preturile cu ridicata au crescut cu 129% (ceea
ce semnifica 14397% anual), iar cele cu amanuntul cu 37,7%(581% anual)
 In 1991, indicele mediu al preturilor la consumator au fost de 320%, fiind in
descrestere,pana la 284,8% in 1992 si 265% in 1993
 In perioada 1994 -1995, inflatia s-a diminuat, rata medie lunara ajungand pana la 2,1%
 Procesul inflationist cunoaste o revenire, in perioada 1996-1997, ca urmare a
liberalizarii pietei de valutare si a preturilor ramase pana in acel moment sub controlul
autoritatilor. Astfel, in martie 1997 s-a inregistrat cel mai inalt nivel al ratei de crestere
a preturilor 30,7% lunar
 Anul 1998 s-a caracterizat prin scaderea inflatiei care s-a situat la nivelul de 40,6%
Evolutia ratei inflatiei si a indicelui preturilor de consum, in Romania, in perioada 1990
– 1999 se prezinta astfel:
1990 1993 1995 1997 1998 1999
Rata lunara a inflatiei(%) - 12,1 2,1 8 2,9 3,7
IPC fata de decembrie 1990 100 3.820 7.894 31.174 43.830 67.849
Defcit bugetar in PIB (%) 0,3 -2,6 -4,1 -3,6 -2,8 -2,6

3.Efectele inflatiei

Desi inflatia controlata poate avea si efecte pozitive, ea ramane un fenomen

preponderent negativ, un factor dezorganizator al economiei, afectand direct sau indirect
intreaga societate si economia mondiala in ansamblul ei. Ea descurajeaza investitiile,
redistribuie veniturile in favoarea celor puternici, ii dezavantajeaza pe consumatori prin
scaderea puterii de cumparare a banilor. Aceste efecte negative constituie costurile sociale ale
inflatiei si sunt suportate diferentiat de participantii la viata economica. Cei mai afectati sunt
consumatorii, cu venituri mici si relativ fixe, deoarece in perioada inflationista costul vietii
creste.

Afectate de inflatie sunt si persoanele care economisesc. Daca economiile banesti sunt
depozitate in banci, iar rata dobanzii nu depaseste rata inflatiei, valoarea reala a economiilor
scade, fiind mai mica decat suma initiala depozitata.

Dezavantajati sunt si creditorii. Daca rata dobanzii la credite este mai mica decat rata
inflatiei, suma rambursata valoreaza mai putin decat suma imprumutata, datorita scaderii
puterii de cumparare a banilor.

Afacerile sunt si ele afectate negativ de inflatie, deoarece aceasta produce instabilitate,
nesiguranta economica, creste riscul la investitii, diminueaza valoarea reala a profiturilor
datorita cresterii costurilor si face deseori imposibila previzionarea acestora.

Inflatia poate avantaja anumite categorii sociale, care pot sa-si mareasca usor
veniturile, datornicii si guvernul.

 Cei care obtin venituri mai mari pot beneficia de pe urma inflatiei. Anumite
profesii si ramuri ale economiei, salariile si preturile pot creste mai mult decat
 rata inflatiei. Prin urmare, profiturile acestor genti economici cresc, precum si
standardul de viata al salariatilor.
 Debitorii sunt avantajati de o rata a dobanzii inferioara ratei inflatiei. Astfel, ei
vor inapoia o suma care are valoarea mai mica decat cea imprumutata,
castigand diferenta dintre rata inflatiei si cea a dobanzii.
 Guvernul colecteaza inpozite progresive pe venit. Rata inpozitului creste odata
cu cresterea venitului. Daca oamenii incearca sa obtina venituri mai mari, ei
vor plati impozite mai ridicate, de aceea guvernul poate beneficia de pe urma
inflatiei.
 De asemenea, sunt avantajati si cei care schimba cantitati de moneda nationala
in valute, mai puternice si mai stabile ei castigand diferenta dintre rata inflatiei
interne (mai mare) si cea a inflatiei tarii respective (mai mica) atunci cand fac
operatiunea inversa.

4.Evolutia inflatiei
În România, inflatia a fost recunoscuta ca problema începând din noiembrie 1990 –
momentul declansarii reformei economice. Fenomenul a existat însa înainte de aceasta data
(decalaj între cerere si oferta pe piata interna au fost sesizate înca de la începutul anilor ’80,
pe fondul rambursarii accelerate si înainte de termen a datoriei externe), dar tensiunile
acumulate au fost reprimate si mascate prin intermediul pârghiilor specifice economiei
planificate.

În ultimele trei decenii, inflatia în România a fost oscilanta ca urmare a:

 efectelor întârzierii restructurarii de fond a economiei;

 întreruperii în nenumarate rânduri a eforturilor de stabilizare;
 politicii salariale neadecvate;
 indisciplinei financiare extinse.

4.1. Evolutia preturilor de consum in perioada 1991-1993

Începând din 1991, timp de trei ani, pe parcursul carora s-au consumat principalele
etape de liberalizare a preturilor, inflatia s-a aflat pe o panta ascendenta, nivelul maxim fiind
în 1993, când preturile de consum au avut o variatie medie anuala de peste 256 procente.
Cresterile ample de preturi înregistrate în aceasta perioada s-au datorat liberalizarii lor
graduale, dar si altor masuri, cum au fost cele de reforma fiscala si cele privind cursul de
schimb al monedei nationale.

4.2.Evolutia preturilor de consum in perioada 1994-1997

În 1994, pe fondul reluarii cresterii economice si al temporizarii reformei preturilor,
inflatia s-a calmat. Fortarea cresterii economice, practic pe vechile structuri, si operatiunile
cvasifiscale la care au recurs autoritatile pentru a mentine în functiune un aparat productiv
inadecvat au fost principalele cauze pentru care nici expansiunea economiei si nici procesul
de dezinflatie nu au fost durabile; în 1997 inflatia a reaparut, ultima etapa majora de
liberalizare (care a însemnat ridicarea oricaror restrictii privind preturile alimentelor si
renuntarea la politica de subevaluare a energiei electrice, termice si gazelor naturale)
producându-se pe fondul unui declin al produsului intern brut de peste 6 procente.

4.3.Evolutia preturilor de consum in perioada 1997-2000

Inflatia a
continuat
sa fie ridicata si
în urmatorii
ani: în 1998 si
1999, pe fondul continuarii declinului economic de ansamblu, majorarea TVA, evolutiile
preturilor si tarifelor administrate practicate la utilitatile publice (mai ales scumpirea energiei
electrice prin eliminarea subventiilor încrucisate) si deprecierea cursului de schimb au creat
presiuni continue asupra preturilor; abia în anul 2000, o data cu reluarea cresterii economice,
a început un nou proces de dezinflatie, rata anuala de crestere a preturilor de consum
reducându-se cu peste 14 puncte procentuale.

De remarcat că, în anul 2000, indicele general a ajuns la 111 767% în comparaţie cu
anul de bază 1990 , preţurile din acest an reprezentând doar 0,0009 din nivelul anului 2000.

Deprecierea leului, ca manifestare a inflaţiei, din perioada 1990-2000 s-a observat în

creşterea preţurilor de 1175 de ori, în vreme ce deprecierea externă a leului - prin dolar - a fost
sensibil mai mare, de 1456 de ori; devansarea indicelui preţurilor de consum de către cursul
valutar s-a înregistrat permanent, în întreg intervalul.

4.4.Evolutia inflatiei 2000 - 2014

Declanşarea inflaţiei s-a produs prin creşteri nemotivate economic de salarii,

indemnizaţii etc. Prin liberalizarea preţurilor fixe, autonomia fără control, centru al gestiunii
întreprinderilor, liberalizarea comerţului exterior, eliminarea controlului statului asupra
producţiei întreprinderilor sale şi a preţurilor etc., toate acestea generând un mecanism
specific al cursei, pe termen lung, dintre creşterea cheltuielilor şi a preţurilor.
Inflaţia în România a fost rezultatul nu al unui anumit mecanism economic dezechilibrat, cum
se desfăşoară fenomenul în lumea economiilor dezvoltate contemporane, ci al lipsei unor
politici economice de continuitate şi competenţe sau al aplicării unor politici greşite infiltrate
cu interese de acumulare, de corupţie etc.

Până în 2004 România avea rate anuale ale inflaţiei exprimate prin două cifre, spune
Eugen Sinca, analist - şef la BCR.
 În 2005 preţurile de consum au înregistrat o creştere anuală de 8,6% faţă de ţinta de
7,5%, în anul 2006 inflaţia anuală a coborât spectaculos la 4,9%, sub ţinta de 5%, iar în anul
2007 a urcat înapoi la fel de spectaculos până la 6,6%, peste ţinta de 4%.

Banca Centrală a mai atins ţinta de inflaţie în anii 2006 şi 2011. Este pentru prima dată
când România are o inflaţie anuală de sub 2%, adică limita uzuală în ţările occidentale, la care
visa în anii de hiperinflaţie şi inflaţie galopantă din perioada 1990-2000.

Nici în perioada 2008-2010 inflaţia anuală nu a reuşit să ajungă în intervalul ţintit de

BNR. Lupta cu preţurile a devenit mult mai dură pe fondul crizei financiare internaţionale, al
scumpirii explozive a petrolului şi a altor materii prime.

Producţia agricolă foarte bună şi reducerea TVA la produsele de panificaţie au dus

inflaţia la 1,55% în decembrie 2013, nivelul minim al ultimilor 24 de ani,
 Bibliografie

1. Turliuc Vasile si alti colaboratori: ,,Moneda si credit”, Ed Economica, Bucuresti, 2005

2. Basmo Cezar: ,,Moneda, credit, banci”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2001
3.Elena Bojesteanu si colectivul „Moneda si banci” Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 2011
4. Prof univ.dr.Nicolae Dardac, Conf.univ.dr. Teodora Vascu „Moneda si credit”
5. http:// www.bnr.ro
6. http://www.insse.ro/cms/