ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE CIBERNETICA , STATISTICA SI INFORMATICA

ECONOMICA
SPECIALIZARE INFORMATICA ECONOMICA

REALITATI SI PERSPECTIVE IN EVOLUTIA

FENOMENULUI INFLATIONIST DIN ROMANIA IN
2005-2013

VULTUR DUMITRU CIPRIAN

GRUPA 1144
 Inflația în România

Introducere

Inflația reprezintă un dezechilibru structural monetaro-material care reflectă existența în

circulație o unei mase monetare excedentare în raport cu nevoile economiei, ceea ce determină
creșterea durabilă și generalizată a prețurilor și deprecierea monedei naționale.Procesul
inflaționist a apărut cu mult înaintea științei economice. Fiind, înainte de toate un proces
monetar, precizarea naturii inflației se poate face în corelație cu formele istorice pe care le-au
îmbrăcat banii.

Inițial s-a manifestat sub forma dezvoltării mascate a monedelor din metale prețioase,
acest proces fiind cunoscut în prezent sub denumirea de inflație monetaro-bănească.

Inflația banilor de hârtie convertibili în aur a fost cea de de-a 2-a formă de inflație. În
perioada formării economiei de piață în Europa, tinerele state au fost preocupate de lichidarea
haosului monetar specific epocii feudale târzii, haos ce a atins cote înalte în sec. XVI-lea.

Prăbușirea etalonului aur a creat premisele unei noi forme de inflație - inflația banilor de
hârtie neconvertibili în aur. Acum, existența funcțională a banilor de hârtie o absoarbe pe cea
materială. Ca urmare, în condițiile în care singurele elemente de stabilitate și normalitate
monetară decurg din cursul forțat al banilor și din încrederea populației în buna lor funcționare,
inflația poate să apară ca un proces ce "iese" din cadrul normalului monetar, ce pune în evidență
un excedent de bani.

2
Formele inflației
1. Forme specifice ale inflației:

 Inflația prin monedă este determinată prin emisiunea excesivă de monedă, ca urmare a
deciziilor organismelor economice specializate;
 Inflația prin credit este generată de creșterea excesivă a creditului, ceea ce determină un
exces de cerere pentru bunuri de consum, în raport cu oferta existentă;
 Inflația prin cerere este determinată de mărirea cererii solvabile peste nivelul de bunuri,
economia neavând capacitatea de a crește volumul producției, astfel încât o parte a cererii
ramâne nesatisfăcută;
 Inflația prin ofertă este cauzată de insuficiența producției în raport cu cererea existentă;
 Inflația prin costuri este determinată de sporirea costurilor de producție;

2. După intensitatea fenomenului inflaționist și durata acestuia, se disting următoarele forme ale
inflației:
 Inflația târâtoare, caracterizată printr-un ritm mediu anual de creștere a prețurilor la
bunurile de consum până la 3%;
 Inflația moderată, dacă creșterea prețurilor este cuprinsă între 3-6%;
 Inflația rapidă, când ritmul de creștere al prețurilor este cuprins între 6-10%;
 Inflația galopantă, dacă creșterea prețurilor depășește 10%;
 Hiperinflația când ritmul anual de creștere depășește 50%.

3. Inflația trebuie apreciată și prin corelarea acesteia cu principalii indicatori macroeconomici.

Pe baza acestor corelații se disting:
 Creșterea economică inflaționistă reflectă o situație nefavorabilă a economiei, în care
rata inflației devansează creșterea producției.
 Creșterea economică neinflaționistă semnifică o inflație moderată, controlată de Guvern
și de alți factori de decizie macroeconomică și se caracterizează printr-o creștere
economică superioară ratei inflației.

3
  Stagflația reflectă fenomenul de stagnare sau recesiune economică, însoțită de o inflație
puternică.
 Slumflația reflectă o criză economică însoțită de o inflație puternică (hiperinflația).

Uneori în economie se poate manifesta deflația, stare caracterizată prin încetinirea generală a
activității economice, scăderea prețurilor, a venitului național, nivelului de ocupare a forței de
muncă.

Etapele procesului inflaționist în România

O primă etapă a inflației se înscrie până la Revoluția din decembrie 1989, etapă caracterizată
în principal, prin consecințele contradictorii ale menținerii sub control a prețurilor.

A doua etapă a inflației se întinde până la declanșarea acțiunii de liberalizare a prețurilor.

Această etapă s-a caracterizat printr-o menținere relativ constantă a nivelului prețurilor bunurilor
și serviciilor dar prin creșterea explozivă a veniturilor consumatorilor, fapt ce a accentuat
decalajul dintre oferta de produse (în continuă scădere) și masa monetară (în creștere).

Cea de-a treia etapă a inflației este marcată de trecerea la sistemul de prețuri liberalizat. Dar
liberalizarea prețurilor înaintea desființării situațiilor de monopol ale majorității întreprinderilor
industriale și a instaurării sistemului concurențial pe piață.Creșterea rapidă a importurilor față de
exporturi, gestionarea ineficient de riguroasă a monedei naționale de către BNR ca și presiunile
făcute din afară, au determinat manifestarea durabila a inflației galopante.

În România, inflația a fost recunoscută ca problemă începând din noiembrie 1990 –momentul
declanșării reformei economice. Fenomenul a existat însă înainte de această dată (decalaj între
cerere și ofertă pe piața internă au fost sesizate încă de la începutul anilor ’80, pe fondul
rambursării accelerate și înainte de termen a datoriei externe), dar tensiunile acumulate au fost
reprimate și mascate prin intermediul pârghiilor specifice economiei planificate.

4
 Evoluția inflației în perioada 2005-2008

 2005

Trimestrul II 2005 a consemnat o

întrerupere a procesului dezinflaţionist, rata
medie anuală de creştere a preţurilor de
consum (9,9 la sută) plasându-se cu 1,1 puncte
procentuale peste nivelul trimestrului anterior.
Dinamica inflaţiei în perioada analizată a fost
afectată în principal de şocuri ale ofertei,
generate atât de factori interni, cât şi de factori
externi.Totuşi, cererea de consum puternică a
facilitat propagarea efectelor directe ale acestor
presiuni asupra celorlalte preţuri de consum.

 2006
Dezinflaţia a continuat în trimestrul II 2006, chiar într-un ritm mai accelerat decât se
anticipase în proiecţia BNR prezentată în Raportul asupra inflaţiei din luna mai: rata anuală de
creştere a preţurilor de consum s-a situat la sfârşitul intervalului la 7,11 la sută, cu 1,30 puncte
procentuale sub valoarea consemnată la finele trimestrului anterior şi cu 0,9 puncte procentuale
sub nivelul prognozat.

 2007
În trimestrul III 2007, rata anuală a
inflaţiei a depăşit limita superioară a
intervalului de variaţie de +/-1 punct
procentual în jurul ţintei interpolate, nivelul atins
la sfârşitul perioadei (6,03 la sută) fiind cu 2,23
puncte procentuale mai ridicat decât cel

5
consemnat în iunie 2007 şi cu 2,04 puncte procentuale mai mare decât cifra de la sfârşitul lunii
iulie.
Accelerarea observată în perioada analizată la nivelul ratei anuale a inflaţiei a fost generată în
proporţie de aproape 70 la sută de preţurile volatile, dinamica anuală atinsă de acestea în luna
septembrie 2007 depăşind cu 10,9 puncte procentuale valoarea înregistrată la mijlocul anului.

 2008
După vârful generat în luna iulie de ajustarea
preţurilor la energie, rata anuală a inflaţiei s-a
plasat pe o traiectorie descendentă pe parcursul
trimestrului III 2008; nivelul atins la finele
intervalului (7,30 la sută) s-a situat cu 1,31 puncte
procentuale sub cel înregistrat în luna iunie, dar a
rămas în afara intervalului de variaţie de ±1 punct
procentual corespunzător ţintei de 3,8 la sută
stabilite pentru anul curent.

Evoluția inflației în perioada 2009-2012

 2009
În luna septembrie 2009, rata anuală a inflaţiei IPC a coborât la 4,94 la sută, cu 0,92
puncte procentuale sub nivelul atins în luna iunie (5,86 la sută).La menţinerea tendinţei
descendente a inflaţiei preţurilor de consum au contribuit, cu un anumit decalaj, evoluţiile
favorabile ale unor factori de natura ofertei şi presiunile exercitate de declinul persistent al cererii
agregate, pe fondul unei volatilităţi reduse a cursului de schimb al monedei naţionale.

6
 2010
În luna septembrie 2010, rata anuală a inflației IPC a urcat la nivelul de 7,77 la sută, cu
3,39 puncte procentuale peste nivelul atins în luna iunie 2010. Ca urmare, rata inflației s-a
plasat în trimestrul III semnificativ peste limita
superioară a intervalului de variație din jurul punctului
central (3,5 la sută) al țintei stabilite pentru anul în curs.
Cauza principală a acestei evoluții a fost majorarea
cu 5 puncte procentuale a cotei standard a taxei pe
valoarea adăugată, cu începere de la 1 iulie 2010.
Influențe nefavorabile suplimentare au fost generate de
dinamica prețurilor administrate și de propagarea asupra
prețurilor produselor agroalimentare a șocurilor adverse
resimțite pe piețele specifice interne și internaționale.

 2011

Rata anuală a inflației IPC a revenit la sfârșitul trimestrului III 2011 în interiorul
intervalului de variație din jurul țintei centrale,
situându-se la nivelul de 3,45 la sută, cu 4,5 puncte
procentuale sub cel atins la sfârșitul trimestrului II și
cu 1,3 puncte procentuale sub nivelul prognozat în
Raportul asupra inflației din luna august 2011.
Reducerea substanțială a ratei anuale a inflației în
trimestrul III a fost cu precădere rezultatul a doi
factori, a căror acțiune a fost susținută de menținerea
unui ansamblu adecvat al condițiilor monetare reale
în sens larg. Primul factor, anticipat de BNR și
inclus în scenariile de bază ale proiecțiilor
anterioare, a fost epuizarea în mare parte a efectului

7
de runda întâi al major_rii la 1 iulie 2010 a cotei TVA. Al doilea factor, ale cărui intensitate și
durată de manifestare au fost mai pronunțate decât se anticipase, l-a reprezentat deflația
înregistrată în lunile iunie-septembrie pe segmentul produselor alimentare cu prețuri volatile
(LFO).

 2012
La finele anului 2012, rata anuală a inflaţiei s-a
situat la 4,95 la sută, coborând cu 0,38 puncte
procentuale sub nivelul maxim pentru acest an
consemnat în luna septembrie, însă a rămas în afara
intervalului de variaţie de ±1 punct procentual din
jurul ţintei anuale de 3 la sută. Atenuarea inflaţiei
anuale a avut loc în contextul corecţiei preţurilor
volatile alimentare, al traiectoriei descendente a
cotaţiei internaţionale a ţiţeiului şi al aprecierii
monedei naţionale faţă de euro.
În sens contrar au acţionat majorarea unor
tarife administrate, încorporarea treptată în preţurile
de consum a creşterii costurilor cu materiile prime
vegetale, în urma reducerii substanţiale a producţiei agricole, precum şi deteriorarea anticipaţiilor
inflaţioniste. Sub influenţa ultimilor doi factori, parţial contrabalansată de persistenţa deficitului
de cerere, inflaţia de bază CORE21 ajustat a urcat cu 0,3 puncte procentuale, până la 3,26 la sută.

1
CORE2- Măsură a inflației de bază utilizată de BNR, care reflectă variația prețurilor libere și cu volatilitate relativ redusă;
indicele CORE2 se calculează pe baza IPC din care se exclud prețurile administrate și cele cu o volatilitate ridicată (legume,
fructe, ouă, combustibili).

8
 Perspectivele inflației (2013)
Scenariul de bază al proiecţiei curente plasează rata anuală a inflaţiei IPC 2 la 3,5 la sută la
sfârşitul anului 2013, nivel identic celui anticipat în Raportul asupra inflaţiei din luna noiembrie
2012, şi la 3,2 la sută la finele anului 2014. Reconfirmarea prognozei anterioare a ratei inflaţiei
pentru sfârşitul anului curent s-a produs în condiţiile operării unor reevaluări ale contribuţiilor
principalelor componente ale coşului de consum. Astfel, contribuţiile anticipate mai ridicate ale
preţurilor produselor din tutun şi băuturilor alcoolice, precum şi ale celor administrate sunt de
aşteptat a fi contrabalansate de dinamica mai favorabilă comparativ cu cea din runda anterioară a
indicelui CORE2 ajustat.

Dinamica anuală a prețurilor

bunurilor de consum este prevazută a se
accelera temporar pe parcursul trimestrului II
al anului curent, reflectând exclusiv evoluția
componentelor exogene din punct de vedere
al sferei de acțiune a politicii monetare-
prețurile administrate, cele ale alimentelor cu
preturi volatile (LFO3), combustibililor și
produselor din tutun și băuturi alcoolice.

Scenariu de bază al proiecției

macroeconomice este construit pornind de la
ipoteza unui an agricol normal în 2013. În
aceste condiții, este de așteptat ca rata anuală
a inflației IPC să înregistreze o decelerare
mai amplă în a doua jumătate a anului curent,
în principal pe fondul evoluțiilor favorabile ale prețurilor LFO și ale celor ale produselor
alimentare procesate incluse în indicele CORE2 ajustat.

2
IPC-Indicele prețurilor de consum;Indicele reflectă o imagine statică asupra prețurilor la un anumit moment. În timp, creșterea
prețurilor la bunuri și servicii face ca acest indice să se majoreze. Acest indicator este folosit pentru a calcula inflația.

3
LFO-legume,fructe,ouă
9
Efectele inflației

Deși inflația controlată poate avea și efecte pozitive, ea ramâne un fenomen preponderent
negativ, un factor dezorganizator al economiei, afectând direct sau indirect întreaga societate și
economia mondială în ansamblul ei. Ea descurajează investițiile, favorizează specula,
redistribuie veniturile în favoarea celor puternici, îi dezavantajează pe consumatori prin scăderea
puterii de cumpărare a banilor. Aceste efecte negative constituie costurile sociale ale inflației și
sunt suportate diferențiat de participanții la viața economică. Cei mai afectați sunt consumatorii,
cu venituri mici și relativ fixe, deoarece în perioada inflaționistă costul vieții creste. Cum
cresterea veniturilor, de regula, nu compensează rata inflației, standardul de viață scade. De
aceea este necesară intervenția statului, care prin măsuri de protecție socială, trebuie să
contracareze aceste efecte negative.

Politici antiinflaționiste

“Urmărind aducerea inflației în limite normale, problemele antiinflaționiste trebuie să

stabilească și modalitațile trecerii de la stabilire economică monetară la cresterea economică
autentică.” (Milton Ffriedmann)

Combaterea inflației trebuie realizată prin măsuri de presiune asupra masei monetare,
prin reducerea acesteia cu ajutorul unor restricții în domeniul creditului și dobânzii. Inflația a fost
și a rămas un proces preponderent negativ, un dezechilibru monetar cu efecte de antrenare în
economia reală. Agenții economici sunt preocupați să evite efectele negative ale procesului.

Politicile antiinflaționiste de asigurare a unei stabilități monetare relative, de menținere a

prețurilor în limite rezonabile, pornesc simultan de la premiza asigurării, și a creșterii economice
și limitării șomajului.

Politicile antiinflaționiste trebuie să fie suficient de puternice pentru a combate efectiv

inflația dar totodată suficient de suple pentru a nu afecta creșterea economică, a nu duce la
deflație, depresiune și la accentuarea șomajului.
10
BIBLIOGRAFIE

1. Turliuc Vasile, Cocriș Vasile, Boariu Angela, Ovidiu Stoica- ”Monedă și credit”,
Ed.Economică, București, 2005
2. Dobrotă Niţă, ”Economie politică”, Editura Economică, Bucureşti, 2005
3. Site-ul oficial al BNR (http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3922)

11