Cauzele inflaiei Principalele cauze ale inflaiei sunt:

Inflatia prin moneda apare atunci cand exista o emisiune excesiva de moneda, peste oferta reala de bunuri si servicii. Inflatia prin moneda determina un surplus de cerere de marfuri, care genereaza o crestere a preturilor. Marirea preturilor are loc prin cresterea cererii pe care aceasta o face posibila, nu prin simpla sporire a cantitatii de bani. Inflatie prin cerere apare atunci cand exista un excedent de cerere agregata, peste oferta agregata. Inflatia prin cerere apare daca oferta agregata ramane in urma cererii sau se micsoreaza. Cererea agregata mai poate sa creasca si atunci cand masa monetara nu se modifica, daca sporesc veniturile banesti ale populatiei, ducand la marirea puterii de cumparare a acesteia; are loc cresterea salariilor fara o sporire a productivitatii muncii; se extinde creditul de consum; se diminueaza inclinatia spre economisire. Inflatia prin costuri apare atunci cand cresc costurile de productie, independent de cererea agregata. Marirea costurilor nu stimuleaza productia, iar oferta de bunuri si servicii scade si, implicit, preturile cresc. Costurile de productie pot sa creasca atunci din doua cauze: cresterea cheltuielilor cu salariile peste nivelul de crestere al productivitatii muncii sau scumpirea unor materii prime sau a energiei. Inflatia importata este generata prin mecanismul cursului de schimb si prin mecanismul fluxurilor de capital. Aceasta poate sa apara cand deprecierea unei monede nationale face ca bunurile de import sa fie mai greu de cumparat, insa este nevoie ca acest proces sa fie de durata mai lunga, nu de tipul unui soc, al unei scumpiri punctuale. Inflatia prin structuri este determinata de dezechilibre in structurile economice datorita accelerarilor politicii economice in diferite sectoare si de preponderenta interventionismului autoritatii publice pentru realizarea ajustarilor, armonizarilor si adaptarilor in vederea echilibrului economic global. Cauzele obiective se refer la mrimea i dinamica unor indicatori economici care, prin natura lor, pot determina creterea preurilor. n rndul acestor cauze se admit: 1) creterea masei monetare peste nivelul necesar asigurrii tranzaciilor economice, adic peste nivelul necesitilor monetare pentru derularea schimbului economic; 2) creterea costurilor de producie, ndeosebi creterea salariilor; 3) creterea profiturilor firmelor; 4) creterea preurilor la bunurile importate. Toate aceste cauze vor fi analizate n paragrafele urmtoare, ele dnd i denumirea tipului de inflaie respectiv.

Cauzele subiective se refer la anumite trsturi psiho-sociologice ale indivizilor i colectivitilor care determin un comportament economic de natur s conduc la stimularea sau ntreinerea creterii preurilor. In literatura economic, aceste cauze subiective sunt reinute sub denumirea de anticipaii raionale. Ele se refer la faptul c indivizii, considerai raionali, vor ncerca s anticipeze deciziile economice ale partenerilor de afaceri sau ale statului, pentru a se proteja mpotriva riscurilor, mai ales a riscurilor deteriorrii averii, venitului i puterii lor de cumprare. De exemplu, dac se anticipeaz c guvernul va decide creterea ratei scontului, aceasta va nsemna creterea dobnzilor bancare, ceea ce va mri costul, deci pentru protejarea marjei de profit va fi nevoie de mrirea preului. Problema este c agenii economici, pe baza anticipaiilor, vor ncerca s mreasc aceste preuri n avans, nainte de producerea efectiv a creterii ratei scontului (vezi problema Newcomb a transparenei deciziilor guvernamentale). De asemenea, n aceast categorie de cauze intr toate evenimentele non-economice (politice, electorale, naturale etc.) care determin decizii de mrire a preurilor fr ca aceast mrire s aib o justificare imediat, material. Formele inflaiei sunt:

inflaia trtoare (sau linitit) presupune creterea preurilor pn la max. 3%; inflaia moderat -- reprezint creterea anual a preurilor cu 15-30%. Definiia inflaiei moderate a fost propus de ctre Rudiger Dornbusch, profesor la MIT i Stanley Fischer, primul vice-director executiv al FMI, n 1993[1]; criza inflaionist -- reprezint acea perioad de timp, de cel puin doi ani, pe parcursul creia rata anual a inflaiei depete 40%. Definiia crizei inflaioniste a fost propus de ctre Michael Bruno i William Easterly, economiti la Banca Mondial, n 1998[2]; inflaia rapid, cnd ritmul anual de cretere a preurilor se apropie de 10%; inflaia galopant, cnd creterea preurilor depete 10% anual; hiperinflaia -- reprezint creterea preurilor de peste 50% pe lun. Definiia hiperinflaiei a fost formulat pentru prima dat de ctre Phillip Cagan, profesor la Columbia University, n 1956. Hiperinflaia ncepe n luna n care creterea preurilor depete 50% i se termin, dac rata creterii preurilor scade sub 50% i timp de un an se menine sub acest nivel[3]. Dup ali autori, hiperinflaia presupune o rat medie anual de 1.000% i peste acest nivel. 12.1. Geneza si natura inflatiei Fenomenul denumit inflatie constituie o problema complexa de analiza macroeconomica si una dintre cele mai importante forme aledezechilibrului economicosocial.Termenul de inflatie a nceput safie frecvent utilizat n rnduloamenilor de stiintasi al oamenilor de afaceri (bancheri), abia pe lasfrsitul secolului al XIX-lea, desi fenomenul inflationist exista cumult nainte de aceastaperioada.Acest fenomen a aparut cu mult nainte ca stiinta economicasase fi constituit, iar teoria inflatiei s-a conturat mult mai trziu dectstiinta economica, astfel cainflatia ramne cea mai de temutasicontroversataformaa dezechilibrului macroeconomic, din punct devedere al analizei naturii sale si a cauzelor si mecanismelor declansatoare.

Din punct de vedere etimologic cuvantul inflatie provine din limba latina, mai exact din cuvantul inflare. Acesta are semnificatia de a se umfla in mod exagerat. Termenul a fost preluat si este folosit in teoria economica . De la inceputurile manifestarii sale si pana in prezent , fenomenul de inflatie s-a

definit, sub raportul continutului si al formei de manifestare, prin aceasta trasatura esentiala de crestere exagerata a preturilor. Fenomenul inflationist s-a facut simtit in viata oamenilor inca de la inceputuri sub diverse forme, care au afectat intr-o mare masura bunul mers al vietii economice, sociale si politice. Procesul de inflatie are o istorie indelungata. Aceasta s-a manifestat cu intesitati diferite si cu schimbari de sens. Au existat perioade in care inflatia s-a manifestat cu asemenea intensitati si efecte fiind considerata dezordinea dezordinilor in viata economica. In secolul al-III-lea , cand Imperiul Roman de Apus a traversat o grava criza economica si politica , cresterea inflationista a preturilor a fost considerabila si dezordonata, avand urmari grave asupra intregii economii europene. In secolul XVI inflatia a fost , de asemenea, foarte puternica. Intre anii 1400-1500 cresterea preturilor a fost de aproximativ 400%. In secolul al XIX-lea si in prima parte a secolului XX, inflatia a fost destul de limitata. In ultimii 50 de ani a devenit una dintre problemele majore cu care s-au confruntat si cu care inca se confrunta tarile lumii. Ritmurile, sensurile si efectele acestui proces macroeconomic au fos asimetrice si asincrone. In concluzie putem spune ca inflatia a fost si a ramas una dintre cele mai complexe si mai controversate probleme contemporane.

FORMELE INFLATIEI: Fenomenul inflationist, care a dobndit, de-a lungul timpului, dimensiuni gigantice, prezinta, pentru ultima jumatate de secol, doua caracteristici, astfel: - cresterea preturilor a cunoscut rate diferite de la un sector de activitate la altul, ceea ce a permis o crestere disproportionata a consumului; inflatia reprezinta semnul unei devalorizari monetare; Inflatia, ca principala forma de manifestare a dezechilibrului monetar se manifesta n diferite forme, n functie de cauzele care au generat-o: 1.) Inflatia prin cerere este generata de dezechilibrele care se manifesta pe piata bunurilor si serviciilor, ntre cererea de bunuri si oferta globala inelastica. Efectul unui asemenea dezechilibru este cresterea preturilor bunurilor si serviciilor respective, iar la baza fenomenului se afla majorarea ofertei de moneda. Cauzele care antreneaza cresterea cantitatii de moneda sunt legate de excedentul balantei de plati, creatia monetara excesivasi modificari n raportul dintre consum si economii. Lipsa de elasticitate a ofertei provine din insuficienta stocului de produse sau chiar din absenta acestora si poate fi temporara, sau pe termen lung. Asemenea dezechilibre se manifesta, initial, n cadrul unui sector de activitate, extinzndu-se, prin mecanisme specifice, la nivelul ntregii economii. Mecanismele specifice de transmitere a dezechilibrelor constau n urmatoarele:

relatiile interindustriale; cresterea veniturilor populatiei si cresterea cererii de produse; efectul de contagiune, referitor la cresterea veniturilor; generalizarea cresterilor de pret; 2.) Inflatia prin costuri este generata de revendicarile

grupurilor sindicale pentru cresterea salariilor si n acele domenii de activitate unde nu se obtin cresteri de productivitate. Consecinta majorarilor de salarii este majorarea costurilor bunurilor si serviciilor care sunt produse, si ulterior, cresterea preturilor.Inflatia prin costuri se declanseaza pe piata factorilor de productie, iar salariul, ca principala componenta a costului, antreneaza sporirea generala a preturilor. 3.) Inflatia importata este un rezultat al participarii economiilor la fluxurile internationale de capital, bunuri si servicii si se manifesta, ca urmare a importului de materii prime si produse pe care le realizeaza a anumita tara. Variatia cursurilor de schimb n sensul unei evolutii nefavorabile a acestora, pentru importatori, constituie o modalitate de generare a procesului inflationist, datorita majorarii costurilor de productie sub presiunea preturilor de import. 4.) Inflatia structurala este determinata de strategia adoptata de unele tari, de dezvoltare accelerata si de crestere economica rapida, ceea ce implica mobilizarea intensiva a factorilor de productie. n economie se creeaza dezechilibre, concretizate n declinul unor sectoare de activitate, aparitia unor noi ramuri si crearea de noi capacitati de productie. Finantarea noilor activitati este, n general, realizata prin fonduri bugetare sau credite bancare, situatie care duce la un aflux monetar n economie si la majorarea cererii. Accentuarea procesului inflationist este sustinuta, n continuare de sarcinile fiscale si sociale, corespunzatoare noilor activitati, ceea ce afecteaza obiectivele anumitor categorii sociale. n acest mod, inflatia structurala este continuata de inflatia prin venituri. La baza inflatiei structurale se afla, de asemenea, factori precum sustinerea unor sectoare de activitate (sub forma sustinerii preturilor pentru produsele excedentare) si rigiditatea economiei, care se manifesta n domeniul procurarii capitalului, al asigurarii de resurse materiale sau al utilizarii fortei de munca.

Alte criterii de clasificare a inflatiei conduc la distingerea urmatoarelor forme:

n functie de asteptarile inflationiste, se poate manifesta o inflatie anticipata si o inflatie neanticipata. Prima forma are drept caracteristica faptul ca este primitasi asteptata de fiecare participant pe piata; a doua forma produce efecte importante asupra economiilor, fortei de munca si productiei, ceea ce afecteaza echilibrul general; dupa functionarea mecanismului pietei, se manifesta o inflatie deschisa si o inflatie reprimata. n cazul inflatiei deschise, mecanismul de functionare al economiei se bazeaza pe preturi fixe si se manifesta pe fundalul unei insuficiente a bunurilor, serviciilor si fortei de munca din economie. Inflatia reprimata apare ca rezultat al interventiilor guvernamentale n cresterea preturilor si salariilor, prin care se reduce cererea de bunuri si servicii. dupa ritmul de crestere al preturilor, inflatia poate fi moderata (ritm de crestere al preturilor de 2 3% anual), galopanta (peste 10%) si hiperinflatie (peste 50% lunar).

Alte concepte:

Deflaia caracterizeaz situaia n care pe termen lung, oferta de bunuri i servicii este mai mare dect cererea, avnd loc scderea preurilor.Este opusul inflaiei. Inflaia caracterizeaz situaia n care pe termen lung, cererea de bunuri i servicii este mai mare dect oferta, ceea ce determin creterea preurilor. Stagflaia este caracterizat de stagnarea produciei, fr ca masa monetar s se micoreze, accentunduse dezechilibrul dintre cerere i ofert i fenomenul inflaie. Slumpflaia se caracterizeaz prin declinul economiei, timp n care producia naional scade iar inflaia se manifest cu intensitate ridicat.

CAUZELE

INFLATIEI:

cresterea excesiva a creditului; acoperirea deficitelor bugetare; acoperirea balantei de plati externe; cresterea costurilor; cresterea salariilor fara acoperire in cresterea productivitatii muncii; scaderea productiei de bunuri si servicii; cresterea excesiva a masei monetare;