DEFINITIE

Inflaia este un dezechilibru major prezent n economia oricrei ri, reprezentat de o cretere
generalizat a preurilor i de scderea simultan a puterii de cumprare a monedei naionale.

Inflaia este un indicator final, care arat la sfrsit de an fiscal dac politicile guvernamentale
monetare, fiscale, legislative, etc., alturi de politicile Bncii Centrale, se coordoneaz i conduc la o
stabilitate a preurilor de consum.
Inflatia se poate defini ca o crestere a nivelului general al preturilor atat la bunuri cat si la servicii in
conditiile in care puterea de cumparare scade. Inflatia se face simtita atat la nivelul consumatorului
cat si la nivelul macroeconomic. Cauzele care declanseaza aparitia acestui fenomen sunt multiple si
au facut obiectul de cercetare al specialistilor in domeniu.

Cauzele inflaiei
Principalele cauze ale inflaiei sunt:
inflaie prin moned - emisiunea excesiv de moned peste oferta real de bunuri i servicii;
(Inflaia prin moned nseamn emisiunea excesiv de moned peste oferta real de bunuri
i servicii.
Aceasta atrage un surplus de cerere de mrfuri care duce la creterea preurilor. Mrirea
preurilor are loc nu prin simpla sporire a cantitii de bani, ci prin creterea cererii pe care
aceasta o face posibil. Inflaia monetar este definit foarte clar prin ecuaia schimbului a
lui Fisher : MV=PT unde : M= Masa monetar V= Viteza de circulaie a monedei P= Nivelul
general al preurilor T= Volumul tranzaciilor.
Astfel se poate vedea c dac M (masa monetar ) crete foarte mult se cauzeaz un
dezechilibru major n ecuaie care nu poate fi adus la normal dect prin creterea lui P (nivelul
general al preurilor). Spunem aceasta deoarece: -T (volumul tranzaciilor) nu poate crete mai
mult de nivelul maxim pe care i-l permite producia; - V (viteza de circulaie a banilor) nu este
uor de modificat deoarece sunt greu de modificat: gusturile; obiceiurile i preferinele
consumatorilor.)12

inflaie prin cerere - excedentul de cerere agregat peste oferta agregat;

Inflaie prin cerere nseamn excedentul de cerere agregat peste oferta agregat.
Apare datorit creterii cererii agregate, n condiiile n care oferta agregat rmne n
urma cererii sau se micoreaz. Cererea agregat poate s creasc i n condiiile n
care masa monetar nu se modific, atunci cnd:

Michael F. Bryan On the origin and evolution of the word inflation Cleveland USA October 1997 Pag
593 Pag. 598
2
Charles T. Hatch How banks are evading reserve requirements and inflating the money supply Nevada USA
- May 2005 Pag. 2 Pag. 13

- sporesc veniturile bneti ale populaiei, ducnd la mrirea puterii de cumprare a

acesteia;
- are loc creterea salariilor nensoit de sporirea productivitaii muncii;
- se extinde creditul de consum;
- se diminueaz nclinaia spre economisire.

inflaie prin costuri - creterea costurilor de producie, independent de cererea

agregat;
Inflaie prin costuri nseamn creterea costurilor de producie, independent de
cererea agregat.
Mrirea costurilor nu stimuleaz producia iar oferta de bunuri i servicii scade iar
preurile cresc. Costurile de producie cresc cnd remunerarea factorilor de producie
crete mai mult dect productivitatea lor. Un rol important l ocup sporirea
cheltuielilor pentru salarii nensoit de o cretere superioar a productivitii muncii.
n acelai sens, al creterii costurilor, acioneaz i mrirea preurilor la materii prime,
materiale, combustibil, energie, etc.

inflaia importat;
Creterea preurilor peste grani mrete valoarea importului, care n cazul mijloacelor de
producie (materii prime, utilaje, maini, energie) duce la creterea costurilor i a preurilor
bunurilor economice produse anterior.

inflaia prin structuri.

Se caracterizeaz prin practicarea unor preuri ridicate fr o legtur direct cu creterea
cererii sau scderea ofertei; se datoreaz structurii oligopoliste sau monopoliste a
economiei, care mpiedic manifestarea concurenei i ca atare practicarea unor preuri
ridicate.

Formele inflaiei
Formele inflaiei sunt:3

inflaia trtoare (sau linitit) presupune creterea preurilor pn la max. 3%;

inflaia moderat -- reprezint creterea anual a preurilor cu 15-30%. Definiia
inflaiei moderate a fost propus de ctre Rudiger Dornbusch, profesor la MIT i
Stanley Fischer, primul vice-director executiv al FMI, n 1993[1];
criza inflaionist -- reprezint acea perioad de timp, de cel puin doi ani, pe
parcursul creia rata anual a inflaiei depete 40%. Definiia crizei inflaioniste a

Michael Bruno, William Esterly Inflation crises and long-run growth, NBER Working Paper Massachusetts
August 1995 Pag. 1 Pag 24

fost propus de ctre Michael Bruno i William Easterly, economiti la Banca

Mondial, n 1998[2];
inflaia rapid, cnd ritmul anual de cretere a preurilor se apropie de 10%;
inflaia galopant, cnd creterea preurilor depete 10% anual;
hiperinflaia -- reprezint creterea preurilor de peste 50% pe lun. Definiia
hiperinflaiei a fost formulat pentru prima dat de ctre Phillip Cagan, profesor la
Universitatea Columbia, n 1956. Hiperinflaia ncepe n luna n care creterea
preurilor depete 50% i se termin, dac rata creterii preurilor scade sub 50% i
timp de un an se menine sub acest nivel[3]. Dup ali autori, hiperinflaia presupune o
rat medie anual de 1.000% i peste acest nivel.

In literatura de specialitate inflatia este clasificata:

dupa functionarea mecanismului pietei

- inflatia deschisa (permite sistemului economic sa functioneze ca un mecanism in
care preturile sunt fixe, orice exces de cerere duce la cresterea preturilor si salariilor)
- inflatia reprimata (guvernul impiedica cresterea preturilor si a salariilor, astfel
cererea in exces este reprimata)
dupa rata de crestere a preturilor
- inflatia moderata (cresterea preturilor nu depaseste 2-3%)
- inflatia galopanta ( pentru o crestere de peste 10 %)
- hiperinflatie (nivelul preturilor creste cu peste 50%)
dupa asteptarile inflationiste
- inflatia anticipata (este pregatita si primita de fiecare actor de pe piata)
- inflatia neanticipata (afecteaza productia si forta de munca)

Msurarea inflaiei

n mrime absolut - Excedentul de mas monetar peste oferta real de mrfuri, care
d natere la un surplus de cerere absolut nominal ce se traduce prin majorri ale
preurilor efective;

n expresie relativ - Este raportul ntre excedentul sau surplusul de moned (respectiv,
de cerere)i oferta real de bunuri i servicii, n economie, cruia i corespunde o
anumit majorare a preurilor.

1. Indicele general al preurilor IGP;

Indicele general al preurilor (IGP) este raportul ntre produsul intern brut exprimat
n preuri curente PIB1 i produsul intern brut exprimat n preurile perioadei de baz
PIB0 (dint-un an ales ca baz de comparaie).

Acest indice mai poart i denumirea de deflator (D).

2. Indicele preurilor de consum;

Indicele preurilor de consum este un definit prin relaia matematic:

unde:

= bunurile necesare subzistenei populaiei;

i
= nivelul preurilor n perioada curent i n cea de baz;

Acest indice se mai numete Indicele Agregat al Preurilor de tip Paasche, i reprezint o
modalitate de calcul mai eficient a ratei inflaiei. Cu toate acestea, indicele de tip Paasche
presupune actualizarea cantitilor din bunurile consumate, ceea ce l face un indicator scump.
n consecin, in Romnia este utilizat Indicele Agregat al Preurilor de tip Laspeyres, care
nu actualizeaz cantitile din bunurile consumate.

Formula indicelui de tip Laspeyres:

unde:

= bunurile necesare subzistenei populaiei;

i
= nivelul preurilor n perioada curent i n cea de baz;

Bunurile luate in considerare n calculul indicelui preurilor de consum:

Un bun alimentar
Un bun nealimentar
Un serviciu

Exemplu: pine, pantofi, servicii de frizerie

Sunt luate n considerare bunurile de necesitate, de larg utilizare.

3. Indicele puterii de cumprare a banilor IPCB.

Indicele puterii de cumprare a banilor este un definit prin relaia matematic:

unde :

IM - indice mas monetar

IP - indice preuri.

Masurarea inflatiei

Masurarea inflatiei are in vedere, in principal, factorul pret. Se poate vorbi de existenta unor indici
folositi pentru a masura inflatia, fiecare fiind construit si calculat in mod diferit: indicele preturilor de
consum (IPC), indicele preturilor de producatori (IPP), indicele general al preturilor (IGP), deflatorul
PIB.

1) Indicele preturilor de consum (IPC): masoara schimbarea de pret a unui cos de produse care se
presupune a fi achizitionat de catre consumatorul mediu urban, relevant din perspectiva cheltuielilor
efectuate de o gospodarie tipica.

2) Indicele preturilor de producator (IPP): masoara schimbarea pretului mediu in preturile de vanzare
primite de producatorii interni pentru productia lor. Acest indice difera de IPC deoarece multe
produse sunt vandute intermediarilor si nu consumatorilor direct. IPC surprinde doar schimbarile de
pret ale produselor vandute consumatorului ,nu si intermediarilor. Din acest motiv IPP masoara
modificarile in venituri, echivalent cu modificarile din productie.

3) Indicele general al preturilor (IGP): masoara evolutia preturilor platite de catre consumatori pentru
produsele achizitionate pe o perioada mai indelungata. IGP masoara schimbarile produse atat n
cazul bunurilor regasite in consumul gospodariilor, cat si in cel al componentelor (bunurilor) din
fluxurile de productie.

4) Deflatorul PIB apare ca o unitate de masura a modificarilor care au loc intr-o perioada de timp, in
cadrul a doua elemente:preturile bunurilor incluse in PIB si puterea de cumparare a banilor.

Msuri antiinflaioniste
A) Msuri de reducere a excesului de cerere agregat:
- politic monetar riguroas, de natur s evite excedentul de moned n economie;
- politica bugetar a statului, orientat spre reducerea deficitului bugetar, spre meninerea la
un nivel a cheltuielilor publice, n perioada respectiv, i spre ridicarea, n anumite limite, a
nivelului impozitelor i taxelor, care s frneze creterea cererii i a preurilor;
- politica dobnzilor la creditele acordate, prin care s nu se ajung la o micorare artificial a
ratei dobnzii i la ieftinirea creditului;
B) Msuri de stimulare a creterii ofertei:
- o politic de salarizare corelat cu rezultatele economice obinute prin munc, prin care s se
evite creterea costurilor medii;
- creterea capacitii de adaptare a aparatului de producie la cerinele pieii;
- stimularea extinderii potenialului de producie, prin investiii de capital n mijloacele de
producie performante, prin fora de munc ntr-o structur de calificare nou, inovaii, prin
creterea productivitii factorilor de producie.

Masuri de reducere a inflatiei

In cazul inflatiei la cerere:
- Diminuarea cheltuielilor publice prin sistemul de impunere (sporirea taxelor si impozitelor)
- Crestera ratei dobanzii duce la scaderea cererii de investitie si diminuarea presiunii
inflationiste. In cazul inflatiei prin costuri, pe termen scurt,este nevoie de un control atent al
preturilor. Pe termen lung nu este recomandat deoarece duce la un mai mare dezechilibru intre
cerere si oferta.
In cazul inflatiei prin salariu, pe termen scurt, se impune un control al veniturilor salariale si
nesalariale. Nu se recomada pe o perioada indelungata deoarece angajatii nu vor suporta
reducerea salariilor si vor riposta.
Politica monetara reprezinta un factor important in atenuarea inflatiei, va duce la marirea ratei
dobanzii si in consecintala diminuarea cererii si reducerea preturilor.

Consecinele inflaiei
Consecinele inflaiei sunt: scderea puterii de cumprare a populaiei; redistribuirea
veniturilor i avuiei; este stimulat nclinaia spre consum i este descurajat nclinaia spre
economisire; inflaia avantajeaz debitorii (in moneda naional); rata dobnzii este
influenat de rata inflaiei.
Consecinele inflaiei pe care le suport populaia, viaa social-economic n ansamblul ei sunt
cunoscute sub denumirea de cost al inflaiei.
Efectele inflatiei:

Inflatia poate afecta industria indiferent de domeniu de activitate al companiilor sau

dimensiunea lor. Persoanele care traiesc din venituri fixe precum pensionarii sau persoanele
cu handicap pot fi afectate de inflatie prin neputinta acestora de a mai achizitiona acelasi
volum de bunuri de consum, diminuandu-le astfel nivelul de trai. In plus, o valoare mai mare
a inflatiei poate produce o incertitudine la nivelul intregii economii. Pe un asa fundal
economic marile companii si investitori ezita in a mai cheltui bani pana in momentul in care
se simt confortabil cu privire la conditiile economice viitoare. Acest lucru va duce la o
scadere de consum de bunuri si servicii, fiind afectati furnizorii care vor fi nevoiti sa faca
disponibilizari ducand astfel la cresterea somajului.
Acest fenomen inflationist a afectat din vremurile cele mai timpuri vietile oamenilor
destabilizand intr-o mare masura bunul mers al vietii economice, sociale si politice.

Alte concepte

Deflatia - reprezinta scaderea preturilor de consum, fiind cel mai des cauzata de
scaderea ofertei de bani si de creditare. Scaderea cheltuililor guvernamentale poate
conduce de asemenea la deflatie.
Efectele negative ale deflatiei: prin scaderea preturilor scade si interesul
producatorilor de a vinde, productia scade, firmele se restrang, somajul creste, cererea
scade.
Dezinflatia reprezinta o incetinire a inflatiei determinata de cresterea fiscalitatii,
diminuarea emisiunii de bani etc. De exemplu: daca rata anuala a inflatiei intr-o luna
este de 7% si in luna urmatoare scade la 6%, atunci se poate spune ca dezinflatia este
de 1%, daca inflatia ajunge la 0% in acel moment dezinflatia devine deflatie.
Stagflatia - procesul de stagnare a productiei fara a fi afectata masa monetara, avand
ca rezultat un nivel ridicat al inflatiei
Slumpflatia - procesul de recesiune economica alaturi de o inflatie galopanta
Hiperinflatia - este o stare in care nivelul preturilor creste in mod exagerat din cauza
devalorizarii monedei. Desi nu exista o definire clara a ratei inflatiei care poata sa fie
numita hiperinflatie, o definitie operativa face referire la un ritm mediu lunar de peste
50%, ca fiind rata de la care se poate vorbi de hiperinflatie.