Universitatea „Danubius”

Facultatea de Stiinte Economice

Analiza statistica a activitatii in comert si turism

Coordonator, Absolvent,
Rodica Pripoaie Done Roxana Maria

1
Universitatea „Danubius”Galati
Facultatea de Stiinte Economice

Masurarea statistica a inflatiei

2
Cuprins
Capitolul I…………………………………………………………………..4
Aspecte generale……………………………………………………………4
1.1.Definitie………………………………………………………………...4
1.2.Masuri antiinflationiste…………………………………………………4
Capitolul II………………………………………………………………….6
Indici si indicatori statistici pentru masurarea inflatiei…………….……….6
1.1.Criteriu de masurare a inflatiei……………………………………...…..6
Capitolul III…………………………………………………………………9
Studiu de caz…………………………………………….………………….9
Concluzii…………………………………………….…………………….13

3
 Capitolul I
Aspecte generale

1.1.Definitie
Inflația este un dezechilibru major prezent în economia oricărei țări, reprezentat de o
creștere generalizată a prețurilor și de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei
naționale.
Inflația este un indicator final, care arată la sfârsit de an fiscal dacă politicile
guvernamentale monetare, fiscale, legislative, etc., alături de politicile Băncii Centrale, se
coordonează și conduc la o stabilitate a prețurilor de consum.
Principalele cauze ale inflației sunt:

 inflație prin monedă - emisiunea excesivă de monedă peste oferta reală de bunuri și
servicii;
 inflație prin cerere - excedentul de cerere agregată peste oferta agregată;
 inflație prin costuri - creșterea costurilor de producție, independent de cererea agregată;
 inflația importată;
 inflația prin structuri.
Formele inflației sunt:

 inflația târâtoare (sau liniștită) -- se referă la creșterea treptată și continuă a prețurilor de

până la 3%. Termenul a fost propus de către Franklyn Holzman, profesor la universitatea
Tufts, în 1959[1];
 inflația moderată -- reprezintă creșterea anuală a prețurilor cu 15-30%. Definiția inflației
moderate a fost propusă de către Rudiger Dornbusch, profesor la MIT și Stanley Fischer,
primul vice-director executiv al FMI, în 1993[2];
 criza inflaționistă -- reprezintă acea perioadă de timp, de cel puțin doi ani, pe parcursul
căreia rata anuală a inflației depășește 40%. Definiția crizei inflaționiste a fost propusă de
către Michael Bruno și William Easterly, economiști la Banca Mondială, în 1998[3];
 inflația rapidă, când ritmul anual de creștere a prețurilor se apropie de 10%
 inflația galopantă, când creșterea prețurilor depășește 10% anual;
 hiperinflația -- reprezintă creșterea prețurilor de peste 50% pe lună. Definiția hiperinflației
a fost formulată pentru prima dată de către Phillip Cagan, profesor la Universitatea
Columbia, în 1956. Hiperinflația începe în luna în care creșterea prețurilor depășește 50%
și se termină, dacă rata creșterii prețurilor scade sub 50% și timp de un an se menține sub
acest nivel[4]. După alți autori, hiperinflația presupune o rată medie anuală de 1.000% și
peste acest nivel.
1.2.Masuri antiinflationiste
A) Măsuri de reducere a excesului de cerere agregată:
- politică monetară riguroasă, de natură să evite excedentul de monedă în economie;
- politica bugetară a statului, orientată spre reducerea deficitului bugetar, spre menținerea la
un nivel a cheltuielilor publice, în perioada respectivă, și spre ridicarea, în anumite limite, a
nivelului impozitelor și taxelor, care să frâneze creșterea cererii și a prețurilor;

4
- politica dobânzilor la creditele acordate, prin care să nu se ajungă la o micșorare artificială a
ratei dobânzii și la ieftinirea creditului;
B) Măsuri de stimulare a creșterii ofertei:
- o politică de salarizare corelată cu rezultatele economice obținute prin muncă, prin care să se
evite creșterea costurilor medii;
- creșterea capacității de adaptare a aparatului de producție la cerințele pieții;
- stimularea extinderii potențialului de producție, prin investiții de capital în mijloacele de
producție performante, prin forța de muncă într-o structură de calificare nouă, inovații, prin
creșterea productivității factorilor de producție.

5
 Capitolul II

Indici si indicatori statistici pentru masurarea inflatiei

1.1.Criteriu de masurare a inflatiei

Cel mai corespunzator criteriu de masurare a procesului inflationist este ecartul

absolut si relativ dintre cererea solvabila nominala pe de-o parte, si oferta reala de marfuri
si servicii, pe de alta parte[1]. Ambele marimi sunt considerate ca fiind agregate la scara
economiei nationale. Cererea agregata inculde: cheltuielile agentului agregat cosumator
pentru bunuri de consum personal; ceea ce firmele cheltuiesc pentru achizitionarea
bunurilor investitionale; cumpararile administratiilor publice si private pentru bunurile
sociale; achizitiile agentului economic - strainatatea de marfuri din tara de referinta.
Oferta agregata se compune din : bunurile materiale si serviciile produse, respectiv create,
intr-un an; soldul pozitiv sau negativ al stocurilor; bunurile oferite de strainatate.

Matematic rata inflatiei se obtine scazand din indicele general al preturilor, exprimat
procentual, baza de comparatie care este de 100 :

Ri = Igp – 100% .

In prezent inflatia este masurata prin urmatorii indici si coeficienti:

- indicele general de crestere a preturilor, care se calculeaza prin raportarea PIB socotit in
preturile perioadei curente ( p1) la acelasi indicator calculat in preturile perioadei de baza (p0) dupa
formula deflatorului PIB :

IPIB = PIBp1 ∕ PIBp0 ×100%,

- indicele general al preturilor sau indicele preturilor de consum :

Igp = ∑ (qi0 × pi1) ∕ ∑ (qi0 × pi0) × 100,

unde pi1, pi0 reprezinta preturile bunurilor si serviciilor din perioada curenta si , respectiv
de referinta care fac obiectul consumului obisnuit al populatiei (qi0).

- indicele de cumparare al populatiei, respectiv a cantitatii de marfuri ce poate fi obtinuta cu o

unitate monetara. Puterea de cumparare , deci valoare relativa a monedei se afla in relatie invers
proportionala cu indicele preturilor :

PCMM = Mm ∕ Igp , iar : I PC/MM = (I MM ∕ Igp ) × 100;

sau: I PC/MM = (1 ∕ Igp) × 100.

De-a lungul deceniilor postbelice, s-a impus ca instrument principal de masurare a inflatiei
indicele preturilor de consum.

6
 Indicele general al preturilor si tarifelor de consum (IPC) exprima modificarea medie
ponderata a cheltuielilor pe care o familie de talie mijlocie, din mediul urban le face pentru asigurarea
mijloacelor de subzistenta, in concordanta cu nivelul si structura nevoii sociale istoriceste
determinate.

IPC este un indice de tip Laspeyres, calculandu-se dupa formula :

IPC = ∑ (p0 × p1) ∕ ∑ (q0 × q1), unde q1 reprezinta structura cosului de bunuri ce reflecta
nevoia sociala.

Masurarea inflatiei a devenit o problema pe cat de actuala pe atat de echivoca. Cantitatea de

moneda care depaseste la un moment dat oferta de bunuri economice este greu de estimat. Cu toate
acestea in literatura de specialitate se incearca delimitarea diferitelor genuri de inflatie dupa gradul de
intensitate si tinandu-se cont de valorile principalilor indicatori de masurare a inflatiei, in principal de
indicele mediu anual de crestere a preturilor. In anii '70 ai secolului nostru, pe baza realitatilor
economice din tarile dezvoltate economic, a fost impusa urmatoarea scala departajatoare a procesului
inflationist:

- inflatie taratoare (creeping inflation), este o inflatie linistita, exprimata printr-un ritm
mediu anual de crestere a preturilor de consum de pana la 3%;

- inflatie deschisa ( open inflation), o inflatie moderata, care apare atunci cand preturile
cresteau cu 5-10% anual

- inflatie galopanta (cu doua cifre), atunci cand cresterea preturilor de consum depaseste 15
% anual. Aceasta este considerata o inflatie destul de periculoasa.

- megainflatie, fenomen relativ nou, care apare atunci cand inflatia depaseste pragul formei
galopante, preturile crescand cu 15% lunar

- hiperinflatia, cea mai acuta forma de crestere necontrolata a preturilor, inregistrand cote de
200-300% anual.

Intensitatea inflatiei se poate masura si prin corelarea acesteia la indicatorii de exprimare a

dinamicii macroeconomice. Asemenea corelatii sunt analizate prin termeni si expresii consacrate,
cum sunt : crestere economica neinflationista, crestere inflationista, stagfaltie, slumpflatie.

Cresterea neinflationista a semnificat si semnifica o inflatie moderata si controlata de guverne

si de alti factori de decizie macroeconomica, insotita de o rata de crestere economica relativ inalta.
Rata de crestere economica este mai mare decat rata inflatiei. Aceasta crestere este dobandita si ca
urmare a efectului de antrenare pe care creditul facil si ieftin, in conditii de inflatie, il are asupra
dezvoltarii. O astfel de crestere s-a inregistrat in tarile dezvoltate economic in deceniile al 6-lea si al
7-lea, cand la o rata medie a inflatiei mai mica de 3 %, s-a inregistrat o crestere a productiei nationale
in ritm de 4-6%, in unele tari chiar mai mult.

Cresterea economica inflationista releva sporul de productie nationala insotit de o rata a

inflatiei ce depaseste acest spor. In anii 1971-1980, in SUA, la o crestere medie a preturilor de
consum cuprinsa intre 5,8 – 12,6 %, ritmul mediu de crestere a PIB a oscilat intre 1,8 si 6,1 %.

7
 Stagflatia semnifica acea situatie din economie care se caracterizeaza prin inflatie rapida si
prin lipsa de crestere notabila a economiei, adesea prin „crestere zero” si prin recesiune economica.
In conditiile stagflatiei, productivitatea regreseaza fara ca masa monetara sa se reduca, aceasta
acoperind toate cresterile de preturi incepute anterior.

Termenul de slumpflatie sintetizeaza un declin economic, o scadere a productiei nationale, pe

de o parte si o inflatie rapida sau chiar galopanta pe de alta parte. In Italia, in anul 1975, la o rata a
inflatiei de peste 16 %, s-a inregistrat o scadere a PIB cu 3,5%.

8
 Capitolul III
Studiu de caz-Romania

Desi inflatia este perceputa de catre toti participantii la viata economico-sociala cu

intensitati si semnificatii diferite, exista modalitati convenite institutional pentru a-I calcula
nivelul si evolutia, pe baza unui indice al preturilor care reprezinta o medie ponderata a
preturilor unui anumit numar de bunuri, materiale si servicii. Pot fi alese: indicele preturilor
de consum (IPC), indicele general al preturilor sau deflatorul PIB (PNB), indicele preturilor
bunurilor de capital, indicele costului vietii, scaderea puterii de cumparare a banilor,
coeficientul de devansare a cresterii indicatorilor macroeconomici rezultativi (PIB, PNB) de
catre masa monetara aflata in circulatie si disponibila pentru achizitionarea marfurilor.Dintre
acestea, cel mai utilizat pentru a masura inflatia este:IPC.

In Romania, evaluarea inflatiei se face pe baza indicelui pretului de consum (IPC) de

tip Laspeyres dupa relatia:

IPC

in care:
q = cantitati de bunuri
p = preturile unitare
i = ponderea pe fiecare grupa de marfuri o detine in bugetele de familie ale
salariatilor, pensionarilor, etc.
0,1 = perioada de baza, respectiv curenta
Rata inflatiei = IPC - 100
IPC se calculeaza prin luarea in calcul a unui nomenclator de sortimente care cuprinde
1442 de pozitii considerate reprezentative in consumul populatiei structurate in zece grupe de
bunuri marfare. Inregistrarea preturilor are loc in 42 de localitati-resedinta de judet si
municipiul Bucuresti. Fiecarei grupe si subgrupe i se atribuie o anumita pondere care rezulta
prin ancheta integrala in gospodarii realizate de catre INS si MMPS.
Inregistrarea preturilor se face saptamanal pentru marfurile alimentare si bilunar pentru
cele nealimentare si servicii, la punctele (magazinele si pietele) stabilite. In final, se
calculeaza, dupa modelul Uniunii Europene, un indice de pret clasic de tip Laspeyers .
In Romania, cu prognozarea ratei inflatie se ocupa BNR, iar datele concrete obtinute
sunt furnizate de Institutul National de Statistica.

9
Rata inflatiei pe 2016
-7,26% in ianuarie
Indicele preturilor de consum (IPC), indicator care masoara inflatia, a urcat in luna
ianuarie cu 0,86% comparativ cu finele anului trecut, iar inflatia anuala s-a accentuat la
7,26%, potrivit datelor transmise marti de catre Institutul National de Statistica (INS). Fata de
luna decembrie a anului trecut, cele mai mari cresteri de pret s-au inregistrat la servicii
(2,1%), in vreme ce tarifele marfurilor alimentare si ale celor nealimentare au urcat cu 0,8%,
respectiv 0,4%.
Astfel, la categoria servicii, cele mai pronuntate cresteri de preturi s-au consemnat la
transportul aerian (4,43%), telefonie (4,38%) si la alte servicii (4,65%).
Avansul cu 0,8% a tarifelor la marfurile alimentare s-a datorat in special majorarii
preturilor la laptele de vaca (3,77%), fasole boabe si alte leguminoase (2,33%), alte legume si
conserve de legume (2,78%) si fructe proaspete (2,08%), in vreme ce scaderi de pret au avut
loc la oua (0,77%) si zahar (0,25%).
-7,97% in luna februarie
Indicele preturilor de consum (IPC), indicator care masoara inflatia, a urcat in luna
februarie cu 0,7% comparativ cu luna anterioara, iar inflatia anuala s-a accentuat la 7,97%,
potrivit datelor transmise marti de catre Institutul National de Statistica (INS). Fata de luna
ianuarie, cele mai mari cresteri de pret s-au inregistrat la marfurile nealimentare (1,1%), in
vreme ce tarifele serviciile si cele ale marfurilor alimentare au urcat cu 0,5, respectiv 0,4%.
La categoria marfurilor nealimentare cele mai pronuntate cresteri de preturi au fost
consemnate la gaze (8,42%), carti, ziare, reviste (1,47%) si combustibili (1,29%), in vreme ce
scaderi de pret au avut loc la ceasuri, aparate audio-video, articole sportive (-0,42%), masini
de spalat (-0,18%), medicamente (-0,04%).

Avansul cu 0,5% a serviciilor s-a datorat in special majorarii preturilor la transportul

urban (3,54%), apa, canal, salubritate (2,05%), confectionat si reparat imbracaminte si
incaltaminte (1,5%). Scaderi de pret s-au observat la transportul aerian (-0,83) si telefonie (-
0,82%). Preturile marfurilor alimentare au inregistrat un avans de 0,4%, influentate in special
de cesterea preturilor la lapte de vaca (3,27%), branza (2,38%), citrice si alte fructe
meridionale (2,41%), in timp ce preturile la oua (-5,13%), cartofi (-0,99%) si fasole boabe si
alte leguminoase (-0,44%) s-au diminuat.
La inceputul lunii februarie, Banca Nationala a Romaniei a revizuit previziunea privind
nivelul inflatiei in 2016, de la 4,3%, estimat anterior, la 5,9%, dar a decis sa mentina tinta pe
care si-a propus-o pentru acest an, de 3,8%.

-8,63% în martie
Prețurile de consum au crescut în luna martie cu 0,67%, susţinute de combustibili şi
serviciile de telefonie, iar rata anuală a inflaţiei a urcat la 8,63%, reprezentând nivelul maxim
atins din ianuarie 2006 până în prezent, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică
(INS).

10
 Creşterea preţurilor de consum din martie, de 0,67%, a fost inferioară celei din februarie,
de 0,7%.
La finele primului trimestru, inflaţia s-a situat la 2,25%.
Cele mai importante scumpiri din luna martie au fost înregistrate de grupa serviciilor, de
0,92%, avans susţinut de serviciile de telefonie, a căror creştere s-a plasat la 1,87%.
Pe acelaşi segment, o scumpire importantă, de 1,88%, au consemnat şi transporturile
aeriene, însă ponderea acestora în indicele preţurilor de consum este redusă.
Preţurile mărfurilor alimentare au urcat, în martie, cu 0,55%, cele mai semnificative scumpiri,
de 6,77%, fiind înregistrate de citrice şi fructe meridionale, însă ponderea acestora nu este una
dintre cele mai ridicate.
Per ansamblu, preţurile la fructe şi conserve din fructe au urcat cu 3,9%.
Pâinea, produsele de franzelărie şi specialităţile au avut creşteri de preţuri de 0,42%, iar
carnea, preparatele şi conservele din carne de 0,72%.
Laptele şi produsele lactate s-au scumpit cu 1,21%, brânza fiind unul dintre produsele cu
cea mai mare creştere, de 2,14%.
Preţurile la ulei au urcat, în martie, cu 3,44%.
Ieftiniri au fost înregistrate, la grupa mărfurilor alimentare, la legume şi conserve de
legume (0,79%) şi ouă (1,82%).
Stabilirea ţintei de inflaţie pentru anul 2017
Ţinta de inflaţie pentru anul 2017 a fost stabilită la
3,5 la sută ±1 pp, nivel care:
-Satisface cerinţa de continuare şi adâncire a procesului dezinflaţionist
-Reflectă preocuparea BNR pentru atingerea consecventă a obiectivului de inflaţie stabilit şi
consolidează progresul în privinţa adoptării euro conform calendarului din Programul de
convergenţă. Prudenţa BNR este justificată de anticiparea persistenţei pe parcursul anului 2017
a efectelor inflaţioniste exercitate de factori aflaţi în afara sferei de influenţă a BNR:
-Continuarea creşterii preţurilor ca efect al procesului de convergenţă a economiei româneşti
-Programarea efectuării în acest interval a unor ajustări de preţuriadministrate şi de impozite
indirecte
-Persistenţa unor rigidităţi nominale asimetrice

Hotărârile Consiliului de administraţie al BNR

-Menţinerea nivelului ratei dobânzii de politică monetarăla 7,0 la sută pe an
-Repoziţionarea unor instrumente ale cadrului operaţionalal politicii monetare în vederea
întăririi rolului de semnalal dobânzii de politică monetară şi a reducerii volatilităţii dobânzilor
pieţei interbancare prin:
-Majorarea nivelului ratei dobânzii pentru facilitatea de depozit de la 1,0 la sută pe an la
2,0 la sută

11
 -Reducerea nivelului ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare de la 14,0 la sută pe an
la 12,0 la sutăReducerea scadenţei pentru operaţiunile de atragere de depozite de la o lună la
două săptămâni

12
Concluzii

In ultimul deceniu, in tarile lumii au fost prezente toate corelatiile posibile intre aspectele
cantitative ale inflatiei si cele ale dinamicii economice. In acelasi timp, sensurile oscilatiunilor
si dimensiunile concrete ale acestora au fost diferite de la o grupa de tari la alta, de la o tara la
alta. In tarile dezvoltate, incepand cu 1983 si pana in 1990, putine au fost cazurile de inflatie
mai mai mare de 4%. In cele mai multe tari din America Latina, Asia, Africa si mai ales in tarile
foste socialiste din Europa, inflatia a atins cote alarmante, procesul find putin stapanit de
guverne. Pocesul inflationist a fost insotit de scaderi notabile ale productiei, de stagnari ale
acesteia si rareori de cresteri economice moderate. Daca in anii `60, nu existau tari in care
inflatia si depaseasca 10 %, in anul 1979 in 65 de tari se inregistrau ritmuri anuale de peste
10%. In anii 1988-1989 circa 30 de state cunosteau rate ale inflatiei de peste 20%, din care 8
tari se confruntau cu inflatie punternica de peste 100%. La sfarsitul secolului XX numarul
acestora din urma a ajuns la 15.
Consecințele inflației sunt: scăderea puterii de cumpărare a populației; redistribuirea
veniturilor și avuției; este stimulată înclinația spre consum și este descurajată înclinația spre
economisire; inflația avantajează debitorii (in moneda națională); rata dobânzii este
influențată de rata inflației.
Consecințele inflației pe care le suportă populația, viața social-economică în ansamblul ei sunt
cunoscute sub denumirea de cost al inflației.

13
www.wikipedia.ro
www.bnr.ro
www.scrigroup.com

14