TUDORIE DUMITRU LAURENTIU

ANUL II – SESIUNEA Iulie 2020

FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN AGRICULTURĂ
ȘI DEZVOLTARE RURALĂ
– SPECIALIZAREA INGINERIE ECONOMICA, ID

IV. MICROECONOMIE SI MACROECONOMIE

EFECTELE INFLATIEI
Inflația este un dezechilibru major prezent în economia oricărei țări, reprezentat de o
creștere generalizată a prețurilor și de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei
naționale.
Inflația este un indicator final, care arată la sfârșit de an fiscal dacă politicile
guvernamentale monetare, fiscale, legislative, etc., alături de politicile Băncii Centrale, se
coordonează și conduc la o stabilitate a prețurilor de con Formele inflației sunt:
• inflația târâtoare (sau liniștită) -- se referă la creșterea treptată și continuă a
prețurilor de până la 3%. Termenul a fost propus de către Franklyn Holzman, profesor la
universitatea Tufts, în 1959;
• inflația moderată -- reprezintă creșterea anuală a prețurilor cu 15-30%. Definiția
inflației moderate a fost propusă de către Rudiger Dornbusch, profesor la MIT și Stanley Fischer,
primul vice-director executiv al FMI, în 1993;
• criza inflaționistă -- reprezintă acea perioadă de timp, de cel puțin doi ani, pe
parcursul căreia rata anuală a inflației depășește 40%. Definiția crizei inflaționiste a fost propusă
de către Michael Bruno și William Easterly, economiști la Banca Mondială, în 1998;
• inflația rapidă, când ritmul anual de creștere a prețurilor se apropie de 10%;
• inflația galopantă, când creșterea prețurilor depășește 10% anual;
• hiperinflația -- reprezintă creșterea prețurilor de peste 50% pe lună. Definiția
hiperinflației a fost formulată pentru prima dată de către Phillip Cagan, profesor la Universitatea
Columbia, în 1956. Hiperinflația începe în luna în care creșterea prețurilor depășește 50% și se
termină, dacă rata creșterii prețurilor scade sub 50% și timp de un an se menține sub acest nivel.
După alți autori, hiperinflația presupune o rată medie anuală de 1.000% și peste acest nivel.sum.
Principalele cauze ale inflației sunt:

 inflație prin monedă - emisiunea excesivă de monedă peste oferta reală de bunuri și servicii;
 inflație prin cerere - excedentul de cerere agregată peste oferta agregată;
 inflație prin costuri - creșterea costurilor de producție, independent de cererea agregată;
 inflația importată;
 inflația prin structuri.

Cresterea inflatiei a devenit unul dintre capetele de afis in presa economica din ultimele
luni, scumpirile neavand cum sa fie trecute cu vederea.
Scade puterea de cumparare
Primul si cel mai evident efect este scaderea puterii de cumparare din cauza cresterii
preturilor in toata economia.
O tableta de ciocolata costa 2 lei acum cativa ani. Astazi, pretul ajunge la 3,5 - 4 lei. O
asemenea evolutie putea sa fie determinaa de cresterea popularitatii produsului, sau de scumpirea
boabelor de cacao din cauza schimbarii conditiilor meteo. Daca acestea ar fi fost singurele
motive ale scumpirii ciocolatei, atunci cresterea pretului de la 2 la 4 lei nu putea sa fie
considerata "inflatie", deoarece doar consumatorii acestui produs ar fi fost afectati.
Pentru a fi considerata inflatie, cresterea preturilor trebuie sa afecteze un intreg "cos" de
produse, acestea fiind incluse in Indicele Preturilor de Consum (IPC) - un indice stabilit si
calculat de catre Institutul National de Statistica..
Evolutia inflatiei din Romania in ultimele 12 luni

Incurajeaza cheltuielile si investitiile

Cand preturile cresc, raspunsul logic al firmelor si populatiei este sa isi cheltuiasca banii
acum - cat timp acestia valoreaza mai mult, decat mai tarziu. Intr-o perioada de crestere a
inflatiei, banii lichizi (numerarul) se vor devaloriza constant, asa ca (teoretic) este mai bine sa
cumperi acum produsele de care stii sigur ca vei avea nevoie in viitor.
Pentru populatia obisnuita, acest comportament se traduce prin umplerea frigiderului, a
rezervorului masinii, achizitionarea hainelor de care copii vor avea nevoie peste un an, etc. De
cealalta parte, multi investitori cumpara aur sau alte metale pretioase - acestea fiind considerate
refugii pentru plasarea banilor in astfel de perioade.
Totusi, istoria arata ca pe termen lung actiunile companiilor tranzactionate pe burse
reprezinta cea mai buna metoda pentru a te proteja de inflatie. De exemplu, pe Bursa de Valori
Bucuresti, castigul real (ajustat la inflatie) adus de piata romaneasca din 2000 pana in februarie
2017 a ajuns la 15,5%, in vreme ce pe bursele dezvoltate cifra ajunge la aproximativ 8%.
Faptul ca actiunile reprezinta cel mai bun refugiu in calea inflatiei este demonstrat si de
faptul ca in general bursele care cresc cel mai mult la nivel mondial sunt cele din tarile care au
cea mai mare inflatie. De exemplu, Bursa din Venezuela a inregistrat anul trecut cea mai mare
crestere din lume (+116%), insa in conditiile unei inflatii estimata la 1.640%.
Genereaza si mai multa inflatie
Din nefericire, tendinta populatiei si a ivnestitorilor de a cheltui si de a face investitii in
perioadele de crestere a inflatiei nu face decat sa... amplifice inflatia, uneori ajungandu-se la
situatii de-a dreptul catastrofice.
Astfel, pe masura ce lumea cheltuieste tot mai mult, economia este inundata de bani,
adica de numerar pe care nimeni nu si-l doreste. In alte cuvinte, oferta de bani depaseste cererea
de bani asa ca pretul banilor (puterea de cumparare) scade chiar mai rapid.
In situatii extreme, lumea ajunge sa cumpere produse doar ca sa scape de bani, nu pentru
a face provizii obisnuite. Rezultatul este hiperinflatia, adica ceea ce vedem in prezent in
Venezuela, unde hotii refuza uneori sa fure bolivari (valuta nationala) sau ceea ce s-a intamplat
in Germania anilor '20, cand populatia ajunsese chiar sa isi tapeteze peretii cu marcile lipsite de
valoare (foto).
Cresc costurile de imprumut
Evident, Guvernele vor sa evite cu orice pret situatiile extreme de hiperinflatie, asa ca
adopta masuri - in general prin intermediul bancilor centrale - pentru a mentine evolutia
preturilor de consum intr-un anumit coridor.
Atunci cand de exemplu BNR mentine dobanzile la un nivel mic, populatia si companiile
se imprumuta ieftin, folosind banii pentru a infiinta noi firme, pentru a face angajari, pentru a
merge la studii, sau pur si simplu pentru a-si cumpara cel mai nou iPhone. In alte cuvinte,
dobanzile mici incurajeaza cheltuielile si investitiile, lucruri care, la randul lor, genereaza
inflatie.
In schimb, BNR poate incerca sa diminueze acest comportament al firmelor si populatiei
marind dobanda cheie - adica exact ceea ce se intampla in prezent. Cand dobanzile cresc, brusc
ratele sunt mai scumpe, asa ca raspunsul populatiei este sa tina mai multi bani in banci din
moment ce... dobanzile sunt mai mari.
 De mentionat ca bancile centrale urasc deflatia la fel de mult ca hiperinflatia, asa ca
dobanda cheie este modificata in asa fel incat inflatia sa se mentina la un anumit nivel. In cazul
Romaniei, BNR tinteste o inflatie de 2,5% anual (in tarile dezvoltate, rata tinta este in general de
2%).

Valuta nationala se depreciaza

Inflatia ridicata este in general asociata deprecierii monedei nationale. Totusi, in realitate
o valuta nationala slaba este cea care genereaza inflatie, nu invers.
Tarile care importa o cantitate semnificativa de bunuri si servicii - adica aproape orice
economie din lume in prezent, inclusiv Romania - trebuie sa plateasca o cantitate mai mare de
bani in valuta locala cand aceasta valuta scade fata de valuta din tara din care vine importul.
De exemplu, sa presupunem ca leul se depreciaza cu 10% fata de dolarul american. SUA
nu va fi nevoita sa mareasca pretul medicamentelor pe care le exporta in Romania pentru ca
acestea sa coste cu 10% mai mult in lei; simpla devalorizare a leului va produce acest efect. Cand
acelasi lucru se intampla cu mai multi parteneri comerciali, in cazul mai multor produse,
rezultatul este inflatie in tara importatoare (Romania).
Masurile inflatiei:

 în mărime absolută - Excedentul de masă monetară peste oferta reală de mărfuri, care dă
naștere la un surplus de cerere absolută nominală ce se traduce prin majorări ale prețurilor
efective;

 în expresie relativă - Este raportul între excedentul sau surplusul de monedă (respectiv, de
cerere)și oferta reală de bunuri și servicii, în economie, căruia îi corespunde o anumită
majorare a prețurilor.

1. Indicele general al prețurilor IGP;

2. Indicele prețurilor de consum;
3. Indicele puterii de cumpărare a banilor IPCB.

Masuri de prevenire a inflatiei

A) Măsuri de reducere a excesului de cerere agregată:
- politică monetară riguroasă, de natură să evite excedentul de monedă în economie;
- politica bugetară a statului, orientată spre reducerea deficitului bugetar, spre menținerea la un
nivel a cheltuielilor publice, în perioada respectivă, și spre ridicarea, în anumite limite, a
nivelului impozitelor și taxelor, care să frâneze creșterea cererii și a prețurilor;
- politica dobânzilor la creditele acordate, prin care să nu se ajungă la o micșorare artificială a
ratei dobânzii și la ieftinirea creditului;
B) Măsuri de stimulare a creșterii ofertei:
- o politică de salarizare corelată cu rezultatele economice obținute prin muncă, prin care să se
evite creșterea costurilor medii;
- creșterea capacității de adaptare a aparatului de producție la cerințele pieței;
- stimularea extinderii potențialului de producție, prin investiții de capital în mijloacele de
producție performante, prin forța de muncă într-o structură de calificare nouă, inovații, prin
creșterea productivității factorilor de producție.

Consecintele inflatiei:
Consecințele inflației sunt: scăderea puterii de cumpărare a populației; redistribuirea veniturilor
și avuției; este stimulată înclinația spre consum și este descurajată înclinația spre economisire;
inflația avantajează debitorii (în moneda națională); rata dobânzii este influențată de rata
inflației.
Consecințele inflației pe care le suportă populația, viața social-economică în ansamblul ei sunt
cunoscute sub denumirea de cost al inflației.