Sunteți pe pagina 1din 41

Universitatea Romno-American Facultatea de Relaii Comerciale i Financiar Bancare Interne i Internaionale

Cauzele i efectele fenomenului inflaionist i Politici de combatere a inflaiei

Cldrescu Ctlina Anul I, Seria A, Grupa 402

CUPRINS

1. Definirea inflaiei.....3 2. Efectele(consecinele) fenomenului inflaionist..5 3. Cauzele si tipologia inflaiei..10 4. Alte cauze i efecte ale fenomenului inflaionist...21 5. Masurarea fenomenului inflaionist...22 6. Politici antiinflaioniste..29 Politicile de control a cererii agregate ..30 Politicile de stimulare a ofertei agregate ..31

7. Studiu de caz privind inflaia n Romnia

n perioada 1994 2009.33


8. 9.

Anexe.39 Bibliografie....40

Definirea inflaiei
Termenul de inflaie a intrat n limbajul curent al oamenilor de afaceri, al bancherilor n special, pe la sfritul secolului al XIX-lea, fiind asociat, n exclusivitate, dereglrilor n circulaia monetar. Dup cum se tie, n acea perioad sistemele monetare se bazau pe circulaia simultan a monedelor din metale preioase i a semnelor valorii, respectiv bancnotelor, care oricnd se puteau converti n aur/argint. n aceast situaia, o emisie suplimentar de bancnote, peste rezerva de metal preios deinut de banca de emisie, ducea n mod inevitabil la nerespectarea acestei reguli. Bancnotele nu mai reprezentau valoarea iniial, se devalorizau i prin aceast atrgeau dup ine creterea preurilor, iar dereglarea descris a cptat denumirea de inflaie. Inflaia este un fenomen economic complex, care afecteaz orice tip de economie, ntr-o msur mai mare sau mai mic, indiferent de nivelul su de dezvoltare. Specialitii apreciaz c inflaia, alturi de omaj, reprezint una dintre cele mai acute i mai grave probleme ale economiei contemporane. n general, putem asocial noiunea de inflaie cu raportul dintre mas monetar aflat n circulaie i cererea de moned a agenilor economici, fie pentru desfurarea activitii curente, respectiv pentru derularea tranzaciilor, fie pentru constituirea de rezerve. Milton Friedman, promotorul teoriei monetariste, aprecia c inflaia este ntotdeauna i pretutindeni un fenomen monetar, ceea ce reprezint o abordare mult prea simplificat a fenomenului. n fapt, inflaia reflect dezechilibrul de ansamblu al economiei, care se manifest prin creterea continu i generalizat a majoritii preurilor, scadarea puterii de cumprare a banilor i creterea mai accentuat a cantitii de moned aflat n circulaie, n raport cu dinamica produciei de bunuri economice.
1

n economia contemporan, inflaia poate fi definit ca un dezechilibru structural, monetar i material, care arat c n economie se afl n circulaie o mas monetar care
1

Ion Bulborea - Macroeconomie, Universitatea Romno-American Bucuresti,2006

depete nevoile agenilor economici, ceea ce determin creterea generalizat i pe termen lung a preurilor bunurilor de consum, precum i deprecierea banilor. ntr-o form concentrat, se poate spune c inflaia este un proces de cretere general a preurilor, nsoita de scderea puterii de cumprare a banilor. ns, trebuie s precizm c nu orice cretere a preurilor reprezint inflaie. Dac ntr-o economie se produc majorri izolate ale preurilor pentru unele produse de consum, nu se poate vorbi despre inflaie. Procesele inflaioniste se manifest doar dac nivelul general al preurilor crete ntr-un mod continuu, pentru perioade relative mari de timp, spre exemplu cteva luni, sau chiar un an. 2 Deci, inflaia, ca form de dezechilibru macroeconomic, presupune: Creterea general i continu a preurilor, ndeosebi la bunurile de larg consum; Scderea puterii de cumprare a banilor; Existena unui decalaj flagrant ntre procesele monetare i procesele economice reale, mai precis ntre masa monetar aflat n circulaie i volumul bunurilor materiale i al serviciilor destinate pieei.

Efectele(consecinele) fenomenului inflaionist

Ph. Hardwick, J.Langmead, B.Khan Introducere in economia politica moderna, p.614

Indiferent de modul n care este definit inflaia, putem spune c este un fenomen care ne afecteaz pe toi ntr-un fel sau altul, direct sau indirect. Inflaia afecteaz ansamblul mecanismelor economice, care se repercuteaz att asupra produciei, ct i asupra condiiilor de via a populaiei. n teoria economic sunt relevat ndeosebi urmrile negative, fr a se pierde din vedere i anumite urmri pozitive. Exist opinii conform crora, o inflaie redus (sub 3% pe an) influeneaz pozitiv activitatea economic deoarece: Elimin de pe pia firmele nerentabile (prsite sau uzate moral), deblocnd mecanismele economiei; Favorizeaz redistribuirea avuiilor n favoarea nclinaiei spre consum, deoarece indivizii fug de lichiditi i utilizeaz banii pentru cumprarea de bunuri durabile, reproductive; Permite atenuarea oscilaiilor cursului valutar, etc.

O inflaie inut sub control i avantajeaz i pe agenii economici care au apelat n perioadele precendete la credite, fie pentru realizarea de investiii, fie pentru desfurarea sau dezvoltarea activitii curente, cu ajutorul crora au ncasat profituri reale, dar pe care le returneaz sub form de bani devalorizati. Astfel, putem aprecia ca n aceste situaii costul utilizrii sumelor obinute sub form de credite este foarte mic, sau chiar nul, dac perioad pentru care a fost luat creditul este relativ ndelungat, iar rat anual a dobnzii este cu doar cteva puncte procentuale mai mare dect inflaia. Atunci cnd fenomenul inflaionist este de sub control, efectele negative ale acestuia se resimt la nivelul ntregii societi, deoarece : Creterea incertitudinii riscurilor pe care trebuie le ia considerare agenii

economici procesul de fundamentare a deciziilor, fapt care creterea cheltuielilor pentru consum defavoarea realizrii de economii ; Instabilitatea a mediului de afaceri, care perturbeaz capacitatea firmelor de aactivitatea;

Contribuie la redistribuirea veniturilor detrimental majoritii populaiei. Cu toate ,

la vedere, -ar prea efectul de cretere a preurilor poate fi contracarat printr-o sporire a salariilor, realitate inflaia redistribuie detrimental celor cu venituri fixe avantajul deintorilor de proprieti, a cror valoare . De asemenea, cei care au fcut economii, chiar le au depuse la bnci, deoarece dobnzii lent comparaie cu inflaiei; nrutirea standardului de a populaiei, ndeosebi a persoanelor cu venituri reduse

fixe, etc. Diminuarea a volumului resurselor disponibile utilizarea a acestora; Degradarea economiei dezechilibrarea reportului dintre cererea agregat de

bunuri materiale servicii; Deteriorarea balanei de a cursului monedei , ceea ce afecteaz grav calitatea

relaiilor economice internaionale, adic a raportuilor economice externe ale . Explicaia faptul inflaia ntr-o fiind dect alte , exporturile respective scumpe deci competitive, iar importurile ieftine, comparaie cu produsele indigene. Drep urmare, exporturile scad, importurile cresc, de devine , iar cursul de schimb monedei se nrutete. trebuie luat consideraie faptul prin ieftenirea produselor din import se descurajeaz producia cu toate urmrile ei; Reducererea ritmului creterii economice, chiar descreterea produciei ; ncurajarea speculaiilor descurajarea investiiilor productive; Consecintele inflatiei sunt direct proportionale cu intensitatea (amploarea) ei, iar majoritatea lor este daunatoare economiei, generand o teama accentuate privind ritmul cresterii preturilor. Una dintre cele mai relevante situatii in sprijinul acestei afirmatii este cea a Germaniei, unde intre anii 1919 si 1923 masa monetara in circulatie a crescut de 10 7

miliarde de ori. Daca in 1919 cursul dolarului in raport cu marca era de 1 dolar = 9 marci, in 1923 ajunsese la cursul incredibil de 1 dolar=9,2 trilioane de marci. Germania atinsese in toamna anului 1923, cea mai mare rata a inflatiei din toate timpurile, de 7.000 miliarde la suta. Acest caz nu este singurul. In Ungaria, in perioada 1945-1946, rata anuala a inflatiei a ajuns la 3,81 octilioane la suta (adica 381 urmat de 27 de zerouri). Mai tarziu, in 1984, in Bolivia, preturile au crescut cu 2700%, in Brazilia, in 1985, cu 11.750%, iar in Argentina, in anul 1989, cu 1470%. Nici Romania nu a fost ocolita de flagelul hiperinflatiei in anumite perioade, mai ales imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial si in unii ani ai tranzitiei la economia de piata. In orice economie se doreste mentinerea inflatiei la un nivel cat mai redus, sau macar usor de controlat. Insa, preponderent, pana la sfarsitul deceniului al optulea al secolului precedent, aplicarea politicilor macroeconomice care vizau reducerea nivelului de inflatiei au avut ca efect secundar cresterea somajului si reciproc, politicile care priveau reducerea somajului au influentat negative inflatia. Acest fenomen a fost marcat intr-un studiu din 1958, de catre economistul neozeelandez Alban William Phillips, care a elaborate o curba denumita curba Phillips, ca expresie a relatiei inverse intre rata inflatiei, exprimata prin variatia salariilor nominale si rata somajului. Aceasta curba a fost alcatuita pe baza unui set de date din perioada 1861-1957, din Marea Britanie. Formula care reda acesta relatie este: Wt = f (Ut) W - variatia nivelului salariului U rata somajului t perioada luata in calcul Deci, curba Phillips coreleaza nivelul ratei somajului cu rata inflatiei, generate de variatia salariilor nominale. De exemplu, o crestere a ratei somajului cu 4 puncte

procentuale (de la 8% la 12%) va conduce la scaderea inflatiei generata de salarii de la 3% la 2%, in timp ce o reducere a ratei somajului cu 4 puncte procentuale (de la 8% la 4%) va atrage dupa sine o crestere a ratei inflatiei de la 3% la 4%. n general, curba Phillips, i-a gsit confirmarea n realitatea economic de pia pn n anii 1960-1969. Un suport teoretic, al relatiei dintre rata
Rsn(W) 10 8 6 4 2 0 -2 -4 R(u) 1 2 4 A B C D E F 6 G H9 I Curba Phillips

inflatiei salariale si rata somajului, a fost elaborat in 1960 de catre Richard Lipsey, care a aratat ca modificarea ratei nivelului salariului nominal depinde de surplusul cererii de pe piata muncii. Curba Phillips a fost amplu controversata in literatura de specialitate. Pentru keynesisti, relatia

formulata de Phillips a fost considerata ca un element care lipsea din modelele macroeconomice si care ar putea servi ca sursa pentru politica economica. Pentru criticii sai, aceasta relatie poate fi valabila numai pe termen scurt, avand in vedere ca subiectul negocierilor nu este salariul nominal, ci salariul real. In Teoria generala a folosirii mainii de lucru a dobanzii si a banilor, economistul englez John Maynard Keynes aprecia ca exista o relatie invers proportionala intre rata somajului si rata salariilor(respectiv a inflatiei). Aceasta inseamna ca daca gradul de ocupare se apropie de ocuparea deplina, presiunea inflationista este mare, iar daca somajul creste, inflatia se reduce. Friedman si Phelps au adus corectii importante teoriei elaborate de Phillips si Lipsey, demonstrand ca exista diferente semnificative intre curba Phillips pe termen scurt si cea pe termen lung. Cu aceasta ocazie, cei doi economisti americani au introdus termenul de rata naturala a somajului (natural rate of unemployment). Aceasta rata este definita fie prin acel acel nivel al somajului voluntar cara curata piata fortei de munca, producand o rata substantiala a salariului real, considerand ca mai multe piete se afla in echilibru, fie ca rata a somajului care mentine constanta rata medie a salariului real si asigura un nivel constant al preturilor, in conditiile in care cresterea productivitatii muncii este nula.(M.Blaug, Economic Theory in Retrospect)

Radacinile ratei naturale a somajului trebuie sa fie cautate in argumentul adus de Friedman in 1968, conform caruia curba Phillips pe termen lung este verticala. De fapt, acesta a fost raspunsul lui Friedman la afirmatia potrivit careia prin curba Phillips se ofera o modalitate de negociere intre inflatie si somaj, singura problema fiind reprezentata de alegerea variantei optime de combinare dintre cele doua fenomene, din punct de vedere social. Milton Friedman a apreciat ca orice imbinare a acestora trebuie sa fie facuta doar pe termen scurt, deoarece somajul se poate reduce sub rata sa naturala doar in situatia in care lucratorii sfarsesc prin a recunoaste nivelul real al inflatiei din economie. Daca ei subestimeaza nivelul real al inflatiei, atunci vor supraestima valoarea reala a salariilor cu care sunt platiti. Ca rezultat al acestei supraestimari, angajatii, care ar prefera sa nu munceasca pentru un salariu mai redus, vor considera ca locurile actuale de munca sunt inacceptabile. Insa, aceasta stare poate sa dureze doar pentru o perioada scurta de timp. Ca urmare, pentru a mentine rata somajului sub nivelul ratei naturale a somajului, este necesar ca muncitorii sa fie pacaliti in continuare cu rate ridicate ale inflatiei. Rezultatul acestui proces este fie o spirala inflationista care urca indefinit, fie urcarea somajului la nivelul sau natural. Deci, inflatia si somajul nu se compenseaza sistematic. Mai mult, in ultimele decenii, s-a constatat ca inflatia si somajul evolueaza concertat, respectiv fie ambele cresc, fie ambele scad, ceea ce demonstreaza inca o data ca niciunul dintre cele doua fenomene nu pot fi folosite eficient pentru a-l combate pe celalalt.

Cauzele si tipologia inflaiei


Ca forma de manifestare a dezechilibrului macroeconomic, inflatia este generata de o multitudine de cauze economice si neeconomice, interne(endogene) si externe(exogene).

10

Efectele sale sunt pe termen lung si pe termen scurt si se manifesta cu intensitati diferite de la o tara la alta, de la o ramura economica la alta. In privinta explicarii cauzelor inflatiei exista diverse puncte de vedere, care ar putea fi grupate in doua categorii. Prima categorie considera drept cauza principala a inflatiei excedentul masei monetare aflate in circulatie, ca urmare a emisiunii de moneda peste oferta de bunuri economice. Aceasta ar atrage dupa sine un surplus de cerere care, la randul sau, va conduce la cresterea excesiva a preturilor. De aici si folosirea denumirii de inflatie prin moneda. Un asemenea punct de vedere este sustinut de scoala monetarista al carui principal exponent este Milton Friedman. Potrivit opiniei acestei scoli, inflatia poate fi redusa sau stopata prin exercitarea unei presiuni asupra masei monetare, restrictii in acordarea creditelor si imprumuturilor, influentarea dobanzii si punerea sub control a emisiunii de moneda. Cea de-a doua categorie considera ca adevaratele cauze le constituie execedentul de cerere agregata peste oferta agregata si cresterea costurilor de productie. Cu alte cuvinte, cauzele trebuie cautate in procesele economice reale si nu in cauzele monetare. Inflatia generata de aceste cauze poarta denumirea de inflatie prin cerere si inflatie prin costuri. Pe baza cauzelor si a altor criterii pot fi analizate tipurile de inflatie si specificul lor. Avand in vedere complexitatea proceselor inflationiste, exista diverse criterii care pot fi luate in considerare pentru stabilirea tipologiei inflatiei. Astfel, in functie de capacitatea agentilor economici de a cuantifica evolutia viitoare a inflatiei, se disting: Inflatie anticipata, care poate fi prevazuta de catre toti agentii economici si impotriva careia se pot lua masuri de protectie; Inflatie neanticipata, care este imprevizibila, produce efecte negative asupra activitatii economice a agentilor economici si care se produce atunci cand economia, in ansamblul sau, prognozeaza incorrect rata inflatiei, depasindu-se astfel rata asteptata.

11

In functie de amploarea si evolutia indicelui general al preturilor, se disting:3 Inflatie taratoare, care se produce atunci cand rata anuala de crestere a preturilor nu depaseste nivelul de 3%, reprezentand palierul suportabil al fenomenului; Inflatie moderata, in cazul in care ritmul anual al cresterii preturilor se incadreaza in intervalul 3%-6%, care de regula poate fi prevazuta, iar efectele negative sunt relative usor de contracarat.

Inflatie rapid, cand preturile cresc cu ritmuri anuale cuprinse intre 6% si 10%, caracteristica pentru tarile in curs de dezvoltare, sau aflate in tranzitie la economia de piata;

Inflatie galopant, daca cresterea preturilor este mai mare de 10%-50% intr-un an, care de regula este insotita de decline economic, respectiv de somaj, reducerea ritmului de crestere a produsului national, etc.;

Hiperinflaia, care se produce atunci cand ritmul cresterii preturilor este mai mare de 50% pe luna, pentru o perioada de cel putin 1 an, iar productia nationala este constanta sau chiar scade in perioada considerata.

Dupa capacitatea procesului inflationist de a se dezvolta in viitor, se pot retine: Inflaie ascuns sau frnat, datorata interventiilor statului in economie prin decizii de natura monetara, fiscala si/sau bugetara;

I.D.Adumitrachesei, E.Niculescu,N.G. Niculescu, Economie politica. Teorie si politica economica pentru Romania, pag. 224

12

Inflaie explicit sau deschis, care nu poate fi stopata prin interventii ale autoritatii statului, dezvoltandu-se autonom. Evaluarea inflatiei se face tinand seama de evolutia altor indicatori

macroeconomici, in primul rand de cresterea economica. Din acest punct de vedere se disting urmatoarele situatii: Cresterea economic neinflaionist se realizeaza atunci cand procesul inflationist este tinut sub control de catre puterea guvernamentala, obtinandu-se o crestere economica superioara ratei inflatiei;

Cresterea economic inflaionist, care se produce atunci cand ritmul de crestere al preturilor bunurilor de consum devanseaza ritmul annual de crestere al productiei nationale;

Stagflatia (stagflation) care se caracterizeaza prin stagnarea ritmului de crestere economica si rate positive in dinamica preturilor;

Slumflatia(slumflation) semnifica declinul economic combinat cu ritmuri rapide sau chiar galopante de crestere a preturilor.

In functie de cauzele generatoare de inflatie, se pot lua in considerare urmatoarele tipuri de inflatie: 1. Inflaia prin cerere

13

2. Inflaia prin costuri 3. Inflaia prin oferta 4. Inflaia prin moneda 5. Inflaia prin credit 6. Inflaia combinata 1. Inflaia prin cerere(demand-pull inflation) Inflatia prin cerere se produce din cauza cresterii cererii agregate de bunuri si servicii, din partea cosumatorilor, a statului, a agentilor economici pentru realizarea de investitii,etc., in situatia in care oferta ramane constanta, ceea ce pe termen scurt determina cresterea preturilor. Aceasta este urmata de sporirea productiei si a numarului locurilor de munca oferite(dupa cum se poate observa in graficul urmator, curba cererii se deplaseaza spre dreapta, in sensul cresterii cantitatii, astfel ca atat pretul de echilibru, cat si cantitatea de echilibru se vor stabiliza la un nivel superior, astfel ca Q1>Q0, iar p1>p0, in care Q0 reprezinta cantitatea de bunuri cruta in perioada de baza,sau de comparative, Q1 esre cantitatea de bunuri ceruta in perioada curenta, p0 arata pretul bunurilor din perioada precedenta, iar p1 cel din perioada curenta sau actuala). Graficul inflatiei prin cerere

Creterea CA poate fi - creterea veniturilor bneti ale populaiei inflaie prin bani; - creterea cheltuielilor guvernamentale; provocat de:

14

- creterea investiiilor efectuate de firme; - creterea exporturilor. Efectele creterii CA sunt: creterea preurilor i creterea produciei. Pe msur ce CA crete are loc o cretere a OA i respectiv o cretere a costurilor de producie i o scdere a resurselor. Creterea produciei este oprit n final de creterea costurilor, acestea atingnd plafonul preurilor. Din acest punct de vedere inflaia generat de creterea CA este o inflaie limitat n timp inflaie pe termen scurt. Pentru ca fenomenul s persiste o perioad mai lung de timp preurile trebuie s creasc continuu.

Asupra influentelor care pot determina cresterea cererii agregate este in exclusivitate consecinta sporirii veniturilor. Este vorba de adeptii monetarismului. Ei sustin ca emisia de moneda suplimentara sporeste cererea si respectiv consumul sub toate formele sale, ceea ce se repercuteaza asupra cresterii agregate. Astfel, ceea ce se considera a fi inflatie prin bani, deci o dereglare in circulatia monetara este integrat in teoria economica si analizat ca o problema de dezechilibru economic. Aceasta teorie, transpusa in politica economica, considera ca inflatia poate fi stapanita, daca autoritatea tine sub control oferta de bani in economie. Alti teoreticieni sustin ca legatura dintre masa monetara aflata in circulatie si nivelul cheltuielilor nu este chiar atat de directa si deci evidenta. Ei sunt de parere ca poate avea loc o crestere autonoma a cheltuielilor fara ca ea sa fie influentata de sporirea ofertei de bani. In sprijinul acestei informatii se aduc argumente legate de efectele pe care le pot avea asupra cresterii cererii agregate, reducerile de impozite pe salarii si in general pe venituri, sau cresterea incitatiei de a investi cand se contureaza increderea in cresterea economica. Placand de la cele doua abordari ale cauzelor inflatiei prin cerere, in teoria si politica macroeconomica, se face o distinctie clara intre explicatiile si practicile

15

monetariste si cele nemonetariste privind inflatia in contextual mai larg al teoriilor si politicilor cresterii economice. Indiferent de cauze, atunci cand cererea agregata creste, iar curba ei se deplaseaza spre dreapta, firmele reactioneaza, pe de o parte, prin sporirea preturilor, iar pe de alta parte, prin cresterea productiei.Ambele insa, nu pot fi sporite fara limita, deoarece cresterea preturilor este conditionata de nivelul veniturilor, iar productia, de cat de mult vor creste costurile. Corelatia dintre cresterea preturilor si sporirea costurilor de productie depinde de panta curbei OA. Cu cat vor creste preturile mai mult, iar productia mai putin cu atat curba ofertei se va deplasa spre stanga si se va apropia de verticala. Aceasta tendinta se va manifesta tot mai lent, pe masura ce activitatea economica se apropie de varful ciclului sau, respective productia efectiva tinde sa o atinga pe cea potentiala. Astfel, pe masura cresterii cererii, firmele raspund prin cresterea productiei si a ofertei, drept urmare resursele se reduc si cresc costurile, ceea ce determina cresterea preturilor. Cresterea productiei, insa este oprita de cresterea costurilor care ating plafonul preturilor, plafon determinat de volumul veniturilor. Din aceste considerente, inflatia determinate de cresterea cererii este o inflatie limitata in timp si apreciata ca o inflatie pe termen scurt. Pentru mai multa claritate, se poate preciza, ca inflatia prin cerere, ca sa poata persista, ar fi necesara permanentizarea deplasarii spre dreapta curbei CA, ceea c ear insemna cresteri continue ale preturilor, lucru imposibil pentru motivul ca exista o limita a veniturilor. In final, se poate observa ca inflatia prin cerere este asociata unei economii aflata in plin avant. Din acest motiv sunt economisti care sustin ca ea este opusa somajului si in consecinta, o recomanda factorilor policiti ca remediu pentru iesirea din criza si cresterea ocuparii.

2. Inflaia prin costuri(cost-push inflation)

16

Inflatia prin costuri se produce atunci cand in economie are loc o crestere a costurilor de productie la nivelul agentilor economici, in conditiile in care cererea agregata de bunuri si servicii ramane constanta, ceea ce determina cresterea preturilor (de la p0 in perioada precedenta la p1 in cea curenta, dupa cum se observa si in graficul urmator) si reducerea productiei realizate, deci oferite (de la Q0 la Q1) si, implicit, a numarului de locuri de munca, datorita urmatorilor factori: Marirea salariilor, fara a se inregistra sporirea in aceeasi masura a numarului locurilor de munca; Cresterea profiturilor agentilor economici, de regula firme de tip oligopol sau monopol, care pot impune marirea preturilor fara ca acestea sa se relizeze in corelatie cu cresterea cererii; O inflatie importata, cauzata de evolutia ascendenta a preturilor produselor provenite din import, indeosebi materii prime, combustibil, energie, care se repercuteaza asupra preturilor produselor realizate in tara cu aceste importuri, dar fara sa existe o corelatie cu evolutia cererii interne de bunuri, etc. Firmele confruntate cu o sporire a costurilor rspund fie prin creterea preului de vnzare fie prin scderea produciei. Cu ct cererea va fi mai puin elastic cu att firmele vor reui s transmit mai uor creterea costurilor de producie spre consumatori prin intremediul preului (prin preuri mai ridicate).

3. Inflaia prin oferta (supply-side inflation)

17

Inflatia prin oferta este cauzata de insuficienta sau reducerea ofertei agregate in corelatie cu mentinerea cererii agregate la un nivel constant si se manifesta atunci cand se acorda cresteri salariale nejustificate de o crestere similara a productivitatii muncii sau a productiei realizate. 4. Inflaia prin moneda Inflatia prin moneda, care conform teoriei monetariste se produce atunci cand are loc cresterea ofertei de moneda, ca urmare a deciziei unilaterale a organismelor de specialitate (necesara pentru acoperirea unor necesitati ale bugetului de stat, etc.) 5. Inflaia prin credit Inflatia prin credit se datoreaza sporului de credite, obtinute ca urmare a imblanzirii conditiilor de creditare, ceea ce duce la un exces de cerere solvabila pentru bunurile de consum, fapt care, in conditiile insuficientei ofertei, ce nu poate tine pasul cu ritmul cresterii cererii, determina cresterea preturilor. 6. Inflaia combinata Inflatia combinata este de regula cauzata de actiunea concertata a doi factori majori, respectiv costurile si cererea, situatia in care este dificil de stabilit care dintre cei doi au declansat fenomenul inflationist: Daca inflatia este provocata initial de sporirea cererii, acest fapt va determina cresterea puterii economice a unor firme, ceea ce va imprima un ritm ascendant al preturilor, fapt care va atrage dupa sine presiuni privind cresterea veniturilor consumatorilor, deci a costurilor, dar si reducerea cantitatii oferite;

18

Daca factorul declansator este costul, autoritatile vor interveni in sensul stimularii cererii agregate, prin cresterea veniturilor, care provoaca cresterea cererii agregate, iar procesul este reluat.

n situaia n care agenii economici provoac n mod constant o cretere a costurilor curba OA se deplaseaz constant spre stnga statul pentru a evita creterea omajului ntreprinde msuri n vederea creterii cererii agregate (reducerea impozitelor, sporirea cheltuielilor guvernamentale). n aceast situaie reducerea produciei i creterea omajului pot fi foarte mici sau chiar nule, n schimb preurile vor crete n mod substanial. In cazul inflatiei combinate, alterarea celor doi factori, cererea si costul, face ca procesul sa se amplifice, intrandu-se astfel intr-o spirala inflationista, de tip salarii-preturi, situata la niveluri din ce in ce mai inalte, process care este extreme de dificil de oprit si care are efecte dramatice asupra intregii vieti economice si sociale.

De cele mai multe ori, datorita complexitatii sale, inflatia se declanseaza din cauze multiple, care actioneaza concomitent. Nu trebuie sa uitam ca gradul de elasticitate al cererii si ofertei de bunuri are un impact puternic asupra evolutiei ratei inflatiei. Modul in care se modifica volumul de

19

bunuri economice cerut de cumparatori, pentru consum propriu sau pentru derularea activitatii economice, in raport cu variatia veniturilor acestora, are un impact de cele mai multe ori decisiv pentru dezvoltarea fenomenului inflationist. Spre exemplu, in cazul inflatiei importate, daca elasticitatea pentru produsele achizitionate din afara tarii sau pentru cele fabricate cu bunurile procurate din import este redusa, atunci impactul acestui tip de inflatie este major. Dar, daca elasticitatea este mare, efectul inflatiei de import este relativ nesemnificativ deoarece se poate renunta usor la importuri, in favoarea utilizarii unor produse mai ieftine, realizate in interiorul tarii sau in zone in care preturile sunt stabile. In teoria si practica economica se opereaza uneori si cu termenul de inflatie structurala, care este generate de diferite cauze: Caracteristicile cadrului legislativ si a politicilor sociale promovate de catre autoritatile statului, cu scopul protejarii cetatenilor impotriva efectelor negative ale inflatiei; Puterea sindicatelor si capacitatea acestora de a negocia de pe pozitii de forta, in vederea exercitarii de presiuni privind cresterea veniturilor in perioade inflationiste; Modalitatile in care se formeaza preturile la nivelul economiei sau pe anumite segmente de piata; Incapacitatea agentilor economici autohtoni de a-si regla productia in functie de cerere; Pozitia dominanta a unor monopoluri sau oligopuluri, care detin puterea de decizie si care impugn anumite niveluri si ritmuri ale evolutiei preturilor;

20

Controlul statului asupra preturilor, pe care le impune de pe pozitii dominante, fara a tine seama de evolutia raportului din cererea si oferta agregata, etc.

In imaginea de mai jos se poate observa rata inflatiei la nivel mondial in 2009

Sursa: CIA World Factbook 2009 (https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/)

Alte cauze i influene

Inflatia, fenomen complex, poate avea si alte cauza, sau influente, pe langa cele prezentate.

21

Astfel, se poate vorbi de o inflatie structurala care este consecinta aparitiei unei modificari de structura in cerere sau oferta. De pilda, in unele ramuri de activitate economica apare o cerere mai mare, in timp ce in alte ramuri, cererea ramane aceeasi sau chiar poate sa scada. In ramurile cu o cerere descrescatoare, preturile (mentinute de firme) si salariile (mentinute de sincate) raman inflexibile la scaderea cererii. Bineinteles ca in ramurile cu cerere in crestere atat preturile, cat si salariile cresc, ceea ce influenteaza nivelul general al preturilor si al salariilor pe economie. In acest fel, o modificare structurala rapida poate conduce in acelasi timp la aparitia si a somajului structural si a unei inflatii structurale. Aceasta inflatie, cu timpul, are un efect molipsitor, in sensul ca se extinde si asupra altor domenii de activitate. In analiza inflatiei trebuie luata in consideratie si influenta factorului psihologic. Teama de inflatie amplifica inflatia. Toti agentii economici sunt influentati in deciziile lor de relatia dintre aprecierile privind evolutia inflatiei si evolutia propriu-zisa a fenomenului. De exemplu, atat o firma, cat si un sindicat, la negocierea salariului tin seama de cresterea inflatiei. Ambele parti estimeaza o crestere a inflatiei, sa zicem de 10%.In aceasta situatie sindicatele vor cere o crestere a salariilor cu mai mult de 10%, iar patronii vor fi dispusi sa accepte o crestere a salariilor sub 10%, deoarece mizeaza pe o crestere a preturilor cu 10%. In final, prin negocieri se ajunge la o crestere a salariilor in jur de 10%, desi inflatia reala nu ar mai fi atins acest nivel. Trebuie remarcat ca economistii, in ultimul timp, recunosc tot mai mult, importanta anticiparilor privind evolutia inflatiei ca o inflatie care, in final, determina rata reala a inflatiei.

Masurarea fenomenului inflaionist

Avand in vedere complexitatea elementelor implicate si a efectelor generate, pentru masurarea si evaluarea

22

amplitudinii fenomenului inflationist se pot utiliza mai multe metode, dintre care cele mai reprezentative sunt: Metoda indicelui general al preturilor si tarifelor de consum; Metoda evolutiei puterii de cumparare a populatiei; Metoda indicelui preturilor productiei industriale; Metoda indicelui de taxe si preturi; Metoda decalajului relative si absolute dintre nivelul nominal al cererii solvabile si oferta totala de bunuri si servicii a agentilor economici autohtoni; Metoda cosului de bunuri de consum, etc.

1) Metoda indicelui general al preturilor si tarifelor de consum (IGPC) este expresia evolutiei in timp a mediei ponderate a pretului ansamblului marfurilor supuse tranzactiilor in intervalul de analiza. Acest indicator se calculeaza ca raport procentual intre pretul current ( p 0 ) si pretul din perioada de baza ( p1 ): IGPC = p1 100[%] p0

Cu ajutorul IGPC se poate calcula rata inflatiei intr-o perioada de timp, fiind utilizat de catre autoritatile publice, printre alti indicatori, pentru diagnosticarea efectelor aplicarii in practica a policilor economice. ri = ri = rata inflatiei; IGPC 0 = indicele general al preturilor si tarifelor de consum din perioada de baza; IGPC1 = indicele general al preturilor si tarifelor de consum din perioada curenta; Daca, spre exemplu, valoarea IGPC 0 este de 108%, iar IGPC1 este egal cu 114%, rata inflatiei va fi : IGPC1 IGPC IGPC 0 100 , unde:

23

ri =

114 108 100 = 5,55% 108

2) Metoda puterii de cumparare a populatiei (PCP), care arata in fapt valoarea relativa a monedei nationale, respective cantitatea de bunuri care poate fi procurata cu o unitate monetara, asigura comparabilitatea in timp a evolutiei starii economiei de la o perioada la alta, sau a unei tari fata de o alta si se poate calcula: M , unde IGPC

PCP =

M = masa monetara aflata in circulatie Indicele general al preturilor si tarifelor de consum se mai poate calcula si sub forma unui indice de tip Laspeyres si se calculeaza dupa formula:
n

IGPC =

q
i =1 n i =1

p1

q1 p0

100[%]

,unde:

q 0 = cantitatea de bunuri si servicii, sau structura cosului de bunuri care satisface nevoia sociala in perioada de baza, care se pastreaza constanta pentru a asigura compararea in termini reali a nivelului preturilor din perioada curenta, fata de perioada de baza; p1 = pretul produselor in perioada curenta; p 0 = pretul produselor in perioada de baza; n = numarul bunurilor economice care satisface nevoia sociala. Spre exemplu, se iau in considerare urmatoarele bunuri, impreuna cu nivelul aferent al preturilor, in perioada de baza si in perioada curenta:

Nr. crt.

Bunul

Cant. consumata (bucati) 100 150 80 25 120

1 2 3 4 5

A B C D E

Pretul in perioada de baza( p 0 )-lei10 28 120 150 15

Pretul in perioada curenta ( p1 )-lei12 31 125 154 16

24

IGPC =

100 12 + 150 31 + 80 125 + 25 154 + 120 16 21.620 100 = 100 = 106,24% 100 10 + 150 28 + 80 120 + 25 150 + 120 15 20.350

Rata inflatiei se calculeaza scazand 100 din indicele astfel calculate, deci ri = 106,24 -100 = 6,24%

3) Metoda indicelui preturilor productiei industriale arata evolutia preturilor bunurilor de consum exprimate in preturile factoruilor de productie, adica fara a se lua in considerare influentele exercitate de piata (TVA sau alte tipuri de taxe aplicate in procesul de distributie-vanzare). 4) Metoda indicelui de taxe si preturi urmareste sa stabileasca cu ce valoare trebuie sa creasca nivelul salariului/venitului brut astfel incat salariul/venitul net sa nu se modifice. In acest scop, se evalueaza urmatoarele evolutii: Ritmul cresterii nivelului impozitelor si taxelor directe percepute asupra salariului/venitului brut; Ritmul cresterii preturilor bunurilor de consum, luandu-se in considerare un esantion reprezentativ de persoane care platesc taxe si impozite. 5) Metoda decalajului relativ si absolut dintre nivelul nominal al cererii solvabile si oferta totala de bunuri si servicii a agentilor economici autohtoni reprezinta, dupa unii specialisti, cel mai relevant mod in care se poate evalua evolutia fenomenului inflatinist, tinand seama de faptul ca atat cererea cat si oferta sunt appreciate ca marimi agregate, la nivel de economie nationala.

25

In aceasta metodologie, cererea agregata de bunuri de consum include: Consumul populatiei; Consumul de bunuri si servicii al agentilor economici producatori, prentru realizarea productiei si pentru efectuarea de investitii; Consumul administratiilor centrale si locale, precum si al administratiilor private; Consumul de bunuri economice pentru realizarea marfurilor destinate exportului. Oferta de bunuri este alcatuita din: Productia de bunuri si servicii a agentilor economici autohtoni; Soldul produsului national Volumul importurilor din perioada de referinta.

6) Metoda cosului de bunuri de consum este relevanta, doar daca structura bunurilor alese ca reprezentative pentru bugetul unei familii medii este stabilita prin luarea in considerare a unui esantion reprezentativ de consumatori, la nivelul economiei nationale. De asemenea, un rol important in rigurozitatea cu care este masurata inflatia il are modul de stabilire a ponderii cheltuielilor cu procurarea fiecarui tip de bun (p`i) in bugetul familiei, respectiv al gospodariei. Contributia evolutiei pretului fiecarui bun la formarea IGPC (CEPB) se calculeaza inmultind ponderea in consum cu indicele pretului bunului (Ip), obtinut prin raportarea procentuala a pretului curent al bunului i ( pi1 ) la pretul din perioada de baza ( pi 0 ). Spre exemplu, se ia in considerare urmatoarea structura a cosului de bunuri de consum, impreuna cu preturile actuale si precedente, precum si ponderea in consum a fiecarui bun:

26

Se calculeaza IPBC =

CEPB
i =1

= 25,45 + 37,99 + 16,50 + 28,85 + 5,60 = 114,39

Se calculeaza rata inflatiei, dupa formula ri = IPBC 100, respectiv ri = 114,39-100 = 14,39 % Conform informatiilor prezentate, fiecare metoda de evaluare a amplitudinii procesului inflationist ia in considerare diferite aspecte. Astfel, pentru a avea o imagine
Nr.crt. Bunul Pretul in perioada de baza ( p i 0 ) Pretul in perioada curenta ( p i1 ) Ponderea in consum ( p`i ) Ipi ( -leiCEPBi ( I pi x

pi1 / pi 0 )x100 127,27 108,57 110,00 115,38 112,00 -

p`i )

1 2 3 4 5 TOTAL

A B C D E -

22 350 80 130 25 -

28 380 88 150 28 -

0,20 0,35 0,15 0,25 0,05 1

25,45 37,99 16,50 28,85 5,60 114,39

relevanta privind inflatia, este necesar ca masurarea fenomenului sa se realizeze prin mai multe metode, astfel incat aplicarea politicilor care vizeaza reducerea si tinerea sub control a inflatiei, precum si protectia indivizilor afectati de inflatie sa fie eficiente. Mai mult, analiza inflatiei se realizeaza in paralel cu alte forme ale dezechilibrelor care se manifesta in economie, cum este spre exemplu somajul.

Inflatia poate fi masurata prin intermediul mai multor indicatori. Cei mai importanti dintre acestia sunt: a) indicele preturilor bunurilor de consum (IPC); b) indicele preturilor de productie (IPP); c) indicele general al preturilor (IGP); d) deflatorul PIB.

27

Indicele preurilor bunurilor de consum (IPC) msoar evoluia preurilor unui co de produse semnificativ pentru cheltuielile efectuate de o gospodrie reprezentativ. Componentele acestui co i ponderea acestora n cheltuielile totale sunt determinate de ctre Institutul Naional de Statistic pe baza unor studii efectuate prin sondaj asupra gospodriilor din Romnia. Indicele preurilor de producie (IPP) msoar evoluia preurilor n stadiile anterioare consumului final, respectiv preurile materiior prime, al semifabricatelor i ale produselor finite nainte a fi livrate pe pia. Indicele general al preurilor (IGP) msoar evoluia tuturor preurilor din economie, respectiv att a preurilor bunurilor consumate de ctre gospodrii ct i a preurilor bunurilor care intr n procesele de producie. Acesta reprezint cel mai general mod de msurare al inflaiei. Deflatorul PIB arat evoluia nivelului mediu al preurilor tuturor bunurilor i serviciilor incluse n PIB, i se calculeaz astfel: PIB real 100 PIB nominal

Deflatorul PIB =

Diferena dintre IGP i deflatorul PIB provine din structura diferit a bunurilor i serviciilor care sunt incluse n fiecare dintre acetia. Dac deflatorul PIB se calculeaz pe baza bunurilor i serviciilor produse n interiorul rii, indicele general al preurilor se calculeaz innd cont i de produsele importate. Cele mai generale msuri pentru inflaie sunt indicele general al preurilor i deflatorul PIB. n aprecierea indicatorilor care descriu inflaia apar i diverse probleme, cum ar fi: cantitilor consumate se presupun a fi nemodificate. Aceast ipotez nu este absolut corect (satisfctoare), deoarece pe parcursul unui an apar diverse efecte de substituie pentru toi indicatorii, pe parcursul perioadei analizate ponderile

28

datorate modificrilor preurilor, ceea ce conduce la modificarea ponderilor cu care bunurile i serviciile intr n calculul indicilor corespunztori. De exemplu, calitatea televizoarelor a evoluat permanent, trecnd de la cele alb-negru la cele color. Preurile, de asemenea au crescut, ns nu mai este vorba de acelai produs. n statistic se nregistreaz doar creterea preului la produsul televizor, fr a se ine seama ce modificrile calitative. Astfel, creterea preurilor datorit creterii calitii produselor nu mai poate fi privit drept inflaie. perioada anterioar, dar vor intra n uzul curent n perioada curent. Pentru acestea nu exist un termen de comparaie, deci i estimarea influenei acestora asupra modificrii preurilor este dificil de evaluat. n cazul indicelui preurilor bunurilor de consum apare problema n mod analog apare problema produselor noi, care nu au existat n alt problem o constituie creterea calitii bunurilor i serviciilor.

reprezentativitii coului de bunuri selecionat pentru a face calculele. Chiar dac la nceputul perioadei acesta este reprezentativ, pe parcurs este posibil ca structura consumului s se modifice, i de aici i reprezentativitatea coului de consum.

Politici antiinflaioniste

Controlul absolut al evolutiei preturilor, care sa asigure un nivel redus al inflatiei, nu se poate aplica intr-o economie care functioneaza dupa regulile pietei. 29

Impunerea preturilor, prin masuri exercitate de catre autoritatea publica, are doua efecte negative majore. Pe de-o parte, agentii economici care ar putea sa-si realizeze produsele cu costuri mai reduse, ce le-ar permite sa reduca preturile mentinand acelasi nivel al profitului (fapt ce le-ar permite sa-si creasca volumul vanzarilor si cota de piata), nu sunt interesati sa depuna niciun efort suplimentar pentru realizarea acestui obiectiv. Pe de alta parte, in cazul in care costurile de productie cresc, datorita majorarii cheltuielilor cu procurarea factorilor de productie, agentii economici nu pot creste preturile pentru a se proteja impotriva acestei evolutii a pietei, fapt care-I va determina sa reduca volumul de activitate pentru diminuarea pierderilor. Prectica economica arata ca incercarile mentinerii preturilor sub control nu fac altceva decat sa amplifice in final fenomenul inflationist. Pe termen scurt (maximum cateva luni), aceasta metoda de blocare a preturilor ar putea duce la mentinerea arbitrara a preturilor pe un palier constant. Insa, pe termen lung, procedeul functioneaza ca un cazan sub presiune, astfel ca in momentul ridicarii controlului exercitat artificial asupra preturilor, inflatia evolueaza ascendant mult mai brutal decat daca preturile ar fi fost lasate sa evolueze relativ liber. Datorita complexitatii sale, procesul inflationist are atat efecte economice, cat si efecte sociale, care afecteaza in final fiecare segement al vietii cotidiene. Din acest motiv, politicile antiinflationiste vizeaza doua aspecte principale. In primul rand, se urmareste protejarea celor mai afectate personae, respectiv cele care au venituri mici si fixe, categorie in care se incadreaza angajatii care incaseaza salarii platite din bugetul statului, pensionarii, somerii si alte categorii de personae defavorizate. Aceste politici au ca scop protectia sociala si utilizeaza ca principal instrument indexarea veniturilor (salarii,pensii, alocatii, etc.), adica cresterea acestora in valoare absoluta sau procentuala, pe un orizont scurt de timp (lunar, trimestrial,semestrial sau chiar anual), in functie de rata inflatiei din perioada precendenta, luandu-se in calcul (intr-o oarecare masura) anticiparile privind evolutia viitoare a inflatiei. In al doilea rand, se utilizeaza grupa politicilor care actioneaza asupra cauzelor care genereaza inflatie. Dintre acestea, cele mai importante sunt: Politici de control a ccererii agregate;

30

Politici de stimulare a ofertei agregate.

Politicile de control al cererii agregate sunt in principal axate pe utilizarea instrumentelor monetare si fiscale, ambele avand ca obiectiv franarea ritmului de crestere a cererii de bunuri si servicii, sau chiar reducerea acesteia. Din punct de vedere monetar, se urmareste reducerea ofertei de moneda astfel incat pe piata sa existe mai putine lichiditati, respective o cantitatea mai redusa de bani. Acest obiectiv se poate realize in doua moduri: Indirect, prin impunerea unor rate ridicate ale dobanzilor si stabilirea unui plafon ridicat al rezervelor minime obligatorii ale bancilor; Direct, prin limitarea volumului creditelor acordate si anularea procesului de creare a monedei (reducerea sau eliminarea emisiunilor monetare) sau retragerea succesiva de pe piata monedei nationale prin intermediul operatiunilor de schimb valutar, atenuarea sau inghetarea veniturilor salariale, etc. Din punct de vedere fiscal, se apeleaza in principal la: Cresterea nivelului impozitelor si taxelor, fie prin cresterea efectiva a cotelor, fie prin marirea bazei de impozitare; Reducerea cheltuielilor guvernamentale, care genereaza restrangerea activitatii si cresterea somajului, etc.

Politicile de stimulare a ofertei agregate au in vedere mobilizarea producatorilor in sensul cresterii cantitatii de bunuri si servicii destinate consumului, oferit pe piata. Aceste politici se pot clasifica in: Politici care au ca scop reducerea influentei monopolurilor prin:

31

Masuri de reducere a fortei presiunilor exercitate de catre sindicate, precum si a sferei de actiune a federatiilor sindicale;

Promovarea si aplicarea unor masuri ce duc la imbunatatirea mediului concurential si de afaceri; Aplicarea de masuri privind exercitarea unor forme de control asupra preturilor, cu effect asupra reducerii costurilor de procurare a utilitatilor;

Reducerea birocratiei si stimularea antreprenoriatului, etc.

Politici de stimulare si sprijin a cresterii productivitatii, bazate pe: Dezvoltarea si finantarea activitatilor inovative; Promovarea progresului tehnologic in domeniul industrial; Crearea unor institutii specializate in acordarea de sprijin, consultanta si asistenta tehnica inalt calificata; Acordarea de stimulente fiscale si subventii in domenii cu potential de dezvoltare ridicat; Adaptarea structurii si a volumului ofertei in conformitate cu evolutia cererii de bunuri economice; Realizarea de investitii in cresterea calitatii resusrselor umane, etc.

Indiferent de amplitudinea inflatiei, restabilirea echilibrului dintre cererea agregata si oferta agregata impune utilizarea unor pachete de masuri mixte. In prezent, in teoria si practica economica, inflatia continua sa ramana un fenomen controversat, iar mecanismele care declanseaza procesele inflationiste nu sunt pe deplin elucidate. Latura socio-umana are

32

o influenta puternica asupra domeniului economic, imprimandu-I un grad ridicat de imprevizibilitate. Acest aspect face ca orice masura de corectie a evolutiilor negative din economie, incluzand aici inflatia, sa-si faca simtite efectele benefice dupa perioade relative indelungate. In acelasi timp, eforturile financiare, umane, etc. sunt atat mai mari cu cat dezechilibrele din economie sunt mai accentuate.

Studiu de caz privind evoluia fenomenului inflaionist n Romnia n perioada 1994-2009

33

In Romania, in ultimii 15 ani, rata inflatiei a avut urmatoarea evolutie:


Anul Rata inflatie i (%) Sursa datelor: Institutul National de Statistica 1994 1995 1996 1997 1998 1999 61,7 27,8 56,9 151, 4 40,6 54,8 2000 40,7 2001 30,3 2002 17,8 2003 14,1 2004 9,3 2005 8,6 2006 4,87 2007 6,57 2008 6,3

In anul 2009, conform Institutului National de Statistica (INS), rata inflatiei a fost in luna ianuarie de 1,24% comparativ cu luna anterioara, in timp ce inflatia anuala (ianuarie 2008-ianuarie 2009) a fost de 6.71 %, fata de rata anuala a inflatiei de 6,3% la sfarsitul anului 2008. Cresterea medie a preturilor pe total in ultimele 12 luni (februarie 2008-ianuarie 2009) fata de precedentele 12 luni (februarie 2007-ianuarie 2008) determinate pe baza IPC este de 7,8%. In luna februarie a anului 2009, rata anuala a inflatiei a urcat la 6,89%, peste asteptarile analistilor, de la 6,71 in ianuarie, mai ales ca urmare a scumpirii marfurilor nealimentare si cresterii tarifelor la servicii. (INS)

Preturile de au consum crescut

34

in februarie cu 0,88%, fata de 1,24% ianuarie 2009. Preturile marfurilor alimentare au crescut cu 0,3%, fata de luna anterioara, majorari mai vizibile inregistrandu-se in cazul marfurilor nealimentare, cu 1,3%, si a serviciilor, cu 1%. Evolutia inflatiei anuale a fost influentata in principal de cresterea cursului de schimb, dupa cum sustine Lucian Anghel, economistul-sef al BCR: "In timp ce consumul a scazut, cresterea cursului de schimb a avut un impact semnificativ asupra inflatiei. Ne asteptam ca pana la sfarsitul anului 2009, inflatia anuala sa coboare pana la nivelul de 5%". Inflatia anuala din decembrie 2008 a fost de 6,3%. Leul s-a depreciat fata de euro in primele doua luni cu 9,4% pe medie fata de decembrie 2008, in timp ce pe parcursul intregului an 2008 deprecierea a fost de circa 10,5%. Preturile si tarifele la marfurile alimentare si servicii au avut o dinamica mai redusa decat cea din ianuarie, cand au urcat cu 0,7%, si, respectiv, 3,3%, insa la produsele nealimentare scumpirile s-au accelerat de la 0,8% la 1,3%. La categoria marfurilor nealimentare, cea mai importanta influenta au avut-o medicamentele, ale caror preturi au crescut cu 6,47%, urmate de combustibili (3,29%) si energie termica (2,31%). Majorarile de tarife au continuat si in sectorul serviciilor, cele mai accentuate fiind consemnate in cazul transportului urban (1,69%), transport aerian (1,53%), telefonie (1,51%) si telecomunicatii (1,24%). Desi rata lunara a fost in coborare, rata anuala a inflatiei a urcat de la 6,71% in ianuarie, la 6,89%, din cauza efectului de baza. In luna februarie 2008, rata inflatiei s-a ridicat la 0,7%, in timp ce inflatia anuala era de 7,97%. BNR a fixat pentru 2009 o tinta de inflatie de 3,5%, cu un interval de variatie de +/- un punct procentual. In timp ce in zona euro, inflatia a scazut puternic in ultima parte a anului trecut si in primele luni ale lui 2009, dupa franarea accentuata a consumului ca urmare a crizei financiare, in Romania pericolul de inflatie inca persista. Pentru anul 2009, proiectia de inflatie ramane la 4,5%, la acelasi nivel cu cel anuntat in noiembrie 2008, conform guvernatorului Bancii Narionale a Romaniei (BNR), Mugur Isarescu.

Romnia, locul cinci n UE, n funcie de rata inflaiei din 2008

35

Potrivit datelor biroului european de statistic, Eurostat, Romnia se afl pe locul cinci n Uniunea European n funcie de rata inflaiei din 2008. Cu o rat a inflaiei de 6,3%, Romnia a fost urmat n clasament de Letonia, Lituania, Estonia i Bulgaria, anun Mediafax. Cea mai ridicat rat anual a inflaiei din uniunea European a fost nregistrat n Letonia (10,4%), urmat de Lituania (8,5%), Estonia (7,5%) i Bulgaria (7,2%). n Luxemburg, Portugalia i Germania, au fost nregistrate cele mai sczute rate ale inflaiei, de 0,7%, 0,8% i respectiv 1,1%. n ceea ce privete rata medie a inflaiei n 2008, Romnia s-a aflat tot locul cinci n UE. Astfel, cea mai mare rat medie a inflaiei medie din 2008 a nregistrat tot n Letonia (15,3%), urmat de Bulgaria (12%), Lituania (11,1%), Estonia (10,6%) i Romnia (7,9%). Ratele medii cele mai mici ale inflaiei au fost consemnate n Olanda (2,2%), Portugalia (2,7%) i Germania (2,8%). n luna decembrie, preurile de consum din Romnia au crescut cu 0,2%. Din acest punct de vedere, Romnia s-a clasat pe locul doi n UE, dup Germania. n Germania, preurile de consum s-au ridicat cu 0,4% n decembrie. La nivelul Uniunii Europene, inflaia anual a sczut de la 3,2% n 2007 la 2,2% n 2008.

Consideraii ale lui Adrian Vasilescu privind nceputul inflaiei n Romnia

Adrian Vasilescu, purtator de cuvant si consilier al guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, aduce cateva precizari, in unele articole din ziarul Saptamana Financiara, din luna martie 2009, despre cum s-a instalat fenomenul inflationist in Romania. In 1990, in urma unor analize facute de statisticieni, societatea romaneasca intrase in panica datorita caderilor de productie fata de 1989. Intreaga productie industriala scazuse dramatic: productia de carbine scazuse cu 35 %, cea de petrol cu 15%, la fel ca si cea de 36

gaze naturale. Energia electrica scazuse atat de mult incat a fost nevoie de importuri masive. Oamenii simteau aceasta perioada ca pe o prabusire economica. Insa, in realitate, acest fenomen incepuse din 1980 si abia acum iesise la suprafata. Drept urmare, multe intreprinderi romanesti au trebuit, dupa cum spune Adrian Vasilescu, sa se gospodareasca singure si cele mai multe au simtit ca se sufoca. Economia planificata nu mai exista. Incepand cu decembrie 1989 o buna parte din mecanismul economic a disparut, iar o alta parte a disparut pana in mai 1990. Au aprut noi sisteme: preul liber (la 1 noiembrie 1990), urmat dup cteva luni (18 februarie 1991) de piaa valutar. Economia de pia demarase, dar fr un sistem legislativ care s-o susin. Si, mai cu seam, cu un stat care-si pierduse mecanismele de constrngere economic, dar continua s fie proprietarul absolut al stabilimentelor economice. Un alt lucru precizat de Adrian Vasilescu, este acela ca, bunastrarea populatiei a scazut dramatic, datorita faptului ca statul, asumndu-si un rol care nu era al lui, acela de agent economic, se apucase, n anii comunismului, s fac fabrici si s construiasc blocuri, cheltuind bani ce ar fi fost normal s ajung n spitale, n scoli, n construirea de autostrzi, de drumuri si n multe alte sectoare sociale. Fabricile, neretehnologizate la timp, s-au uzat foarte mult moral si fizic si produceau prea putin in comparatie cu cantitatea de resurse pe care o foloseau. Cantitatea de gaze si current electric scazute foarte mult si de asemenea, cozile la magazinele alimentare devenisera ceva obisnuit. Absena pieelor libere, de producie si de consum, era resimit dramatic de populaie si de economie. Si a continuat s fie resimit si n anii 90. Asadar, liberalizarea preurilor, chiar parial, devenise inevitabil. Se pare ca, inflatia incepuse in Romania cu mult inainte: Din anii 70, nc, romnii au tot pierdut bani muli la ruleta preurilor. De atunci, necontenit, fr ca statisticile s fi surprins fenomenul, preurile au srit n aer, iar leul si-a pierdut valoarea. La 1 noiembrie 1990, insa, a nceput s fie pus ordine n procesul inflaionist. Am trecut la preuri libere si adevrate, stabilite pe pia[].De fapt, s-a trecut la msurarea riguroas a ratei inflaiei. Prima rat lunar a fost calculat si comunicat n noiembrie 1990, cnd a atins un prag nalt: 23,4 la sut. ntr-o singur lun.

37

Acest lucru a fost suportat foarte greu de romani. Datorita cresterii preturilor, foarte multi romani cu situatie financiara foarte redusa isi socoteau banii si se gandeau cat timp trebuie sa munceasa pentru un aragaz, un frigider, un televizor etc. Mai grav a fost c si productorii s-au obisnuit, la fel de repede, s triasc din preuri mari, care acopereau costuri exagerate, producie rebutat, ncurajndu-se astfel meninerea unei oferte restrnse. Cererea solvabil s-a restrns ns si ea. Tot mai mult. Salariile reale n-au mai putut creste, n ciuda umflrii salariilor nominale, pentru c o producie lipsit de capacitatea de a fi eficient nu avea cum s justifice alt nivel de cstiguri, mai nalt. Normal, salariile mici nu puteau s asigure consumuri mai mari. Inflaia, aflat ani la rnd ntr-o zon incontrolabil, a indus un dezavantaj competitiv imens fa de rile vecine si fa de ntreaga lume. Apoi, desi piaa monetar si piaa valutar au iesit, treptat, din corsetele dirijismului administrativ, flotnd ctre confruntarea liber ntre cerere si ofert, au continuat s suporte cresterea mare a preurilor generale. Principalul focar inflationist se dovedise a fi economia reala, care, datorita instabilitatii ei, nu atragea in afaceri si in investitii, banii existenti in economie la momentul respectiv. Acest lucru a dus la o crestere a ineficientei economiei noastre. Inflatia a fost provocata la noi, intr-un moment in care s-a creat impresia c piaa de consum s-ar confrunta cu un surplus monetar. In realitate insa, nu acest surplus monetar era cel care deranja, ci lipsa acuta a unor lucruri foarte necesare, si anume bunurile si serviciile din economie in perioada respectiva. Astfel, inflaia a ajuns un fel de nlocuitor de productivitate, eficien si competitivitate. Cele mai mari intreprinderi ale statului, in loc sa se preocupe de cresterea productivitatii, si implicit a competivitatii la nivel economic, nu au facut altceva decat sa cresca preturile, ceea ce a dus, bineinteles, la inflatie. n aceste condiii, varianta referitoare la forarea cresterii masei monetare era si mai periculoas. In economia romaneasca se adunasera deja prea multi bani neacoperiti cu munca. Dac ar fi fost nmulii acesti bani, prin emisiuni monetare, ar fi nsemnat s fie favorizat producerea unui soc inflaionist cu rezultate dramatice. In concluzie, an dupa an, dupa 1990, inflatia a absorbit banii consumatorilor.

38

Preurile au avut rolul de a restabili echilibrul ntre cererea mare si oferta modest. Pentru un timp. Apoi totul era luat de la capt: ali bani fr munc, o cerere mai mare, n raport cu aceeasi ofert restrns, ducnd la o inflaie si mai mare.

Sursa: ziarul Saptamana Financiara, rubrica Editoriale, lunile Februarie si Martie 2009

Anexe
Cererea agregat reprezint nivelul total al cheltuielilor din

economie determinat de consumul final(consumul individual, consumul public, investitii) + cheltuielile strainilor (firme, persoane, organisme).4

5, 6, 7 -

Eugen Prahoveanu, Fundamante de teorie economica, editura Sylvi, 1999, p. 291, p.275

39

Oferta agregat reprezint nivelul bunurilor si serviciilor din

economie.5 munc, reprezentnd excedentul de for de munc de pe pia. n cadrul politicilor macroeconomice omajul este o component important deoarece are implicaii att economice ct i sociale. omajul reprezint situaia n care persoanele apte de munc i disponibile nu gsesc un loc de munc. Sunt considerai omeri persoanele care fac parte din populaia activ disponibil i care nu-i gsesc un loc de munc dei doresc s munceasc.6 PIB (Produsul Intern Brut) reprezinta valoarea bunurilor si servivciilor destinate consumului final realizate in interiorul unei tari intr-o perioada determinate (de obicei un an).7 omajul se manifest ca o discrepan ntre cererea i oferta de

Bibliografie

Ion Bulborea - Macroeconomie, Universitatea Romno-American Bucureti,2006

5 6 7

8 - Ion Bulborea, Microeconomie si Macroeconomie, Univ.Romano-Americana Bucuresti, pag. 29

40

Eugen Prahoveanu - Fundamente de teorie economic (Essential economics), Univeristatea Romno-American Bucuresti,1999 N. Dobrota - Economie politic Ph. Hardwick, J.Langmead, B.Khan Introducere in economia politic modern I.D.Adumitrachesei, E.Niculescu, N.G. Niculescu Economie politica. Teorie si politica economica pentru Romania P.Bezbackh Inflaie, dezinflaie, deflaie www.insse.ro (Institutul Naional de Statistic) www.guv.ro (Guvernul Romniei) www.bnr.ro (Banca Naional a Romniei) Sptmna Financiar Ziarul Financiar

41