Inflația: cauze, forme,

politici inflaționiste
Student
Stoica Andreea Teodora

UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
FINANȚE-BĂNCI
 Cuprins

Cuprins 2
Rezumat…………....…….............................................................................................3
Introducere 3
Cuvinte Cheie 4
Capitolul 1 5
Inflația 5
Evoluția inflației prin intermediul indicatorilor statistic..........................................…..5
Capitolul 2 6
Cauzele inflației 6
Forme ale inflației 7
Măsurarea inflației…….........................................................................................…….7
Rata inflației 9
Consecințele inflației 9
Măsuri de prevenire a inflației 10
Capitolul 3 10
Inflația în Romînia 10
Rata inflației în Romania în ultimii 10 ani………………………….......…………….12
Politici antiinflaționiste 13
Bibliografie 18
• Această lucrare prezintă o analiză a evoluţiei inflaţiei în România. Pentru a face această analiză m-am
folosit de datele statistice disponibile pe Institutul Naţional de Statistică al României, date ce se referă
la rata inflaţiei şi la indicele preţurilor de consum. Inflaţia necesită o atenţie deosebită din partea
specialistilor din domeniul economic deoarece este un proces socio-economic care a devenit persistent
în toate economiile lumii. Efectele inflaţiei asupra economiei sunt diverse şi pot avea un impact
negativ dar şi pozitiv în unele situaţii. Efectele negative ale inflaţiei se refera la o creşterea costului de
oportunitate al deţinerii de bani, incertitudinea inflaţiei viitoare care ar putea descuraja investiţiile şi
economiile. Efectele pozitive includ asigurarea că băncile centrale pot ajusta ratele reale ale
dobânzilor şi încurajarea investiţiilor în proiecte de capital non-monetare.
•
• Introducere

• Economia unei ţări reprezintă cadrul fundamental de dezvoltare şi afirmare economico-socială a

oamenilor. Privind aceste economii ca entităţi bine conturate, a căror dezvoltare presupune stabilirea
unor rapoarte economice optime, nu putem ignora fenomenele monetare, deoarece moneda este însăşi
elementul cheie al vietii economice si sociale. Unul din cele mai importante obiective ale politicii
economice este, în cazul majorităţii statelor contemporane, combaterea sau măcar limitarea inflaţiei.
Cu toate acestea, nu numai definirea şi măsurarea inflaţiei, ci şi însăşi natura fenomenului inflaţionist
actual, precum şi mijloacele cele mai potrivite de luptă contra inflaţiei continuă să provoace
numeroase controverse. Deşi există diferenţieri între diversele curente de gândire economică, socială
şi politică privind natura şi efectele inflaţiei, se poate vorbi de un consens privind necesitatea
controlării inflaţiei şi evitării procesului inflaţionist. Inflaţia este considerată de cei mai mulţi
specialişti ca fiind unul dintre cele mai grave dezechilibre macroeconomice care pun în pericol
dezvlotarea şi progresul economic al unei ţări. “Ce este inflaţia?” este o intrebare pe care mulţi ne-o
adresăm din curiozitate observând ca banii nu ne mai ajung de la o lună la alta. Chiar daca în prezent,
salariile angajaţiilor au crescut aceştia cumpără mai puţine mărfuri. Practic, vedem că salariul creşte
pe hârtie însă, în realitate el scade şi astfel oamenii nu îşi mai pot satisface integral nevoile, fiind
nevoiţi să renunţe la acestea. Specialiştii din domeniul economiei, atât teoreticienii cât şi practicienii,
au încercat să elucideze conţinutul principal al acestui concept, dar au dat răspunsuri diferite, de multe
ori chiar contradictorii. Aceştia au încercat o abordare a acestui fenomen din mai multe puncte de
vedere. Un prim punct este legat de provenienţa etimologică a termenului, inflaţia prvenind din limba
Ce fel decreştere însă, pentru că în economie, nu orice sporire cantitativă sau calitativă este dăunătoare. La prima
vedere, această “creştere” ar trebui să prezinte cel puţin două caracteristici: pe de o parte, ea ar trebui să fie
anormală, iar, pe de altă parte, să constituie un neajuns particular al activităţii economice. Astfel uni autori
definesc inflaţia ca un proces general – atemporal şi spaţial sau doar o forma specială de creştere a preţurilor]sau
natura inflaţiei este apreciată în legatură cu fluxurile macroeconomice reale Deşi o definiţie general satisfăcătoare
nu a fost înca acceptata, cea mai raspândita în literatura de specialitate, este aceea care afirmă că “inflaţia este un
proces de crestere cumulativă şi autoîntreţinută a nivelului general al preţurilor” (Pierre Bezbakh). Aceasta
definiţie reprezintă sumarizeaza toate definiţile întâlnite, constând în subliniereaformei finale de manifestare a
acestui proces. Inflaţia este un obstacol important în calea implementării politicilor economice de creştere
economică, datorită faptului că anticipările agenţilor nu mai pot fi efectuate corect, şi de aici o risipă de resurse şi
o neîncredere în politicile implementate de puterea publică.

Keynes explică procesul de formare a inflaţiei pornind de la efectul dublu pe care-l are creşterea cererii efective
sub influenţa creşterii cantităţii de monedă în circulaţie; dacă suplimentarea cererii efective nu mai determină
creşterea producţiei şi se manifestă exclusiv prin creşterea preţurilor, atunci putem vorbi de atingerea pragului
inflaţionist. [4] Inflaţia este procesul de creştere semnificativă şi persistentă a nivelului preţurilor. În perioadele în
care se manifestă fenomenele inflaţioniste, influenţa preţurilor care cresc este mai mare decât a celor care scad,
astfel încât, pe total, nivelul mediu al preţurilor va creşte. De obicei, o creştere a nivelului mediu al preţurilor de
sub 1% anual nu este considerată inflaţie. Un nivel al inflaţiei între 1 şi 3 % pe an este considerat rezonabil pentru
o economie în expansiune, iar o astfel de inflaţie se numeşte inflaţie târâtoare. La polul opus se situează situaţia în
care inflaţia este de peste 50% pe lună, caz în care avem hiperinflaţie. În concluzie, inflaţia reprezintă o problemă
majoră pentru toate categoriile de agenti economici, de la un simplu om din provincie pana la marile companii sau
guverne, poate fi considerata un dezechilibru macroeconomic care exprima existenta in circulatie a unei mase
monetare ce depaseste nevoile actualei economii, ceea ce duce la deprecierea banilor si cresterea durabila a
preturilor.
• Cuvinte cheie
• Inflație, deflatie
• Creștere economică neinflationistă
• Inflație contemporană
• Creștere economică inflationistă
• Inflație prin monedă
• Fenomenul inflaționist

• Capitolul 1

• Inflația
• Cele trei tipuri de inflație sunt: inflația determinată de cerere, inflația determinată de costuri și inflația încorporată.
• Inflația determinată de cerere: Apare atunci când cererea de bunuri sau servicii este mai mare decât capacitatea de
producție. Diferența dintre cerere și ofertă duce la aprecierea prețurilor.
• Inflația de tip cost-push: Apare atunci când costul de producție crește. Creșterea prețurilor factorilor de producție
(forță de muncă, materii prime etc) determină creșterea prețului produsului.
• Inflația încorporată: Așteptarea unor inflații viitoare are ca rezultat inflația. O creștere a prețurilor are ca rezultat
creșterea salariilor pentru a face față costului crescut al vieții. Prin urmare, salariile ridicate au ca rezultat creșterea
costului de producție, care, la rândul său, are un impact asupra prețului produsului. Prin urmare, putem vorbi
despre o evoluție ciclică.
• Evoluţia inflaţiei prin intermediul indicatorilor statistici

De-a lungul anilor, inflaţia şi-a lăsat amprenta sub diverse forme asupra economiei româneşti. Pe termen lung aceasta
este prezentă în orice economie, aşadar acest fenomen nu poate fi controlat în totalitate ci doar influenţat. Intrarea in
inflatie este dificil de determinat deoarece nu toate cresterile de preturi sunt inflationiste, atunci cand se urmareste un
anumit indice de preturi si se observa ca preturile cresc, nu se stie niciodata daca aceasta crestere de preturi este sau nu
inflationista. Cu toate acestea, daca exista o crestere continua de preturi, faptul ca tendinta de crestere se mentine mai
multe luni sau mai multi ani trezeste ingrijorare, justificand intrebarea daca nu cumva se intra in inflatie. In concluzie,
inflatia ne afecteaza pe fiecare dintre noi. In momentul aparitiei se creaza un dezechilibru deoarece preturile incep sa
creasca iar puterea de cumparare a monedei nationale scade
. In momentul actual, conform datelor si rapoartelor Bancii Nationale Romane inflatia este in scadere. Inflaţia poate fi
cuantificata prin intermediul mai multor indicatori. Cei mai importanţi sunt: - indicele preţurilor bunurilor de consum
(IPC); - indicele preţurilor de producţie (IPP); - indicele general al preţurilor (IGP); - deflatorul PIB Indicele
preţurilor bunurilor de consum (IPC) măsoară evoluţia preţurilor unui coş de produse semnificativ pentru cheltuielile
efectuate de o gospodărie reprezentativă. Inflaţia şi şomajul Componentele acestui coş şi ponderea acestora în
cheltuielile totale sunt determinate de către Institutul Naţional de Statistică pe baza unor studii efectuate prin sondaj
asupra gospodăriilor din România.

Capitolul 2

Cauzele inflatiei
Fenomenul inflaționist poate fi cauzat de mai mulți factori. Iată care sunt cei mai importanți:
1. Creșterea masei monetare
Valoarea banilor este determinată de cantitatea de monedă aflată în circulație, dar și de percepția publicului asupra
valorii banilor. Atunci când Rezerva Federală decide să pună mai mulți bani în circulație, depășind rata de creștere a
economiei, valoarea banilor tinde să scadă, din cauza modificării percepției publicului asupra acesteia.
Concret, atunci când oamenilor le sunt oferiți mai mulți bani, aceștia tind să îi cheltuie pe mai multe bunuri și servicii.
Acest lucru duce la o creștere a cererii, iar pentru a evita un dezechilibru între cerere și ofertă, are loc o creștere
generalizată a prețurilor.

2. Întreruperea lanțului de aprovizionare

Lanțul de aprovizionare reprezintă fluxul de produse și servicii care începe de la originea produselor și până la
consumul acestora. Din acest motiv, monitorizarea și relaționarea producției, distribuției și expedierii de produse și
servicii sunt foarte importante pentru menținerea unei bune activități în mediul de afaceri. Iată care sunt principalele
motive care pot cauza întreruperea lanțului de aprovizionare: mărfurilor în porturi;
 încasarea lentă a facturilor emise;
 accesul limitat la finanțare.
 blocarea mărfurilor în porturi;
 concedierea în masa a angajaților, ca măsură de reducere a costurilor;
 încasarea lentă a facturilor emise;
 accesul limitat la finanțare.
3. Datoria națională
Atunci când datoria națională crește, guvernul are 2 opțiuni: fie crește taxele și impozitele, fie imprimă mai mulți bani,
pentru a achita datoria. Iată cum ambele opțiuni contribuie la creșterea inflației:
Creșterea taxelor și impozitelor determină afacerile să crească prețurile la bunuri și servicii, pentru a-
și asigura profitul;
Tipărirea mai multor bani conduce direct la o creștere a ofertei de bani, care influențează, la rândul ei, creșterea
prețurilor și devalorizarea monedei.
Forme ale inflației
Inflația moderată, caracterizată prin creșterea generalizată a prețurilor din coșul de referință cu 2-3% anual.
Inflația deschisă – relevată prin creșterea anuală a prețurilor mai mica de 10%, dar superioară celei de 3%.
Măsurarea inflației
în mărime absolută - Excedentul de masă monetară peste oferta reală de mărfuri, care dă naștere la un surplus de
cerere absolută nominală ce se traduce prin majorări ale prețurilor efective;
în expresie relativă - Este raportul între excedentul sau surplusul de monedă (respectiv, de cerere)și oferta reală de
bunuri și servicii, în economie, căruia îi corespunde o anumită majorare a prețurilor
Indicele general al prețurilor (IGP) este raportul între produsul intern brut exprimat în prețuri curente PIB1 și
produsul intern brut exprimat în prețurile perioadei de bază PIB0 (dintr-un an ales că bază de comparație). Acest
indice mai poartă și denumirea de deflator (D).

Indicele prețurilor de consum este definit prin relația matematică:

Unde, q1 = bunurile necesare subzistenței populației;

P1 și P0 = nivelul prețurilor în perioada curentă și în cea de bază;
Rata inflației
Rata inflației reprezintă măsura creșterii sau rată de creștere a prețului general al unor bunuri și servicii selectate pe o
perioadă determinată. Inflația poate indică o scădere a puterii de cumpărare sau a valorii monedei unei națiuni și este
înregistrată și raportată, de obicei, sub formă de procent.
Rata inflației este importantă deoarece, pe măsură ce costul mediu al articolelor crește, moneda își pierde din valoare,
deoarece este nevoie de tot mai multe fonduri pentru a achiziționa aceleași bunuri și servicii că înainte. Această
fluctuație influențează costul vieții și afectează negativ economia, ceea ce duce la o creștere economică mai lentă. Însă, o
rată a inflației de 0% este mai periculoasă decât una de 5%. Pentru a exemplifica, în cazul inflației negative un
producător va fi nevoit să vândă la un preț mai mic decât costul de producție

Formulă- Rata inflației = (IPCx + 1 -IPCX ) / IPCXunde,

IPCX+1-punctul de plecare al indicelui prețurilor de consum
IPCx- înregistrarea actuală a indicelui prețurilor de consum
Consecințele inflației

Printre consecințele inflației se numără:

 scăderea puterii de cumpărare a populației;
 redistribuirea veniturilor și avuției;
 stimularea înclinației spre consum și descurajarea înclinației spre economisire;
 avantajarea debitorilor (în moneda națională);
 rata inflației care influențează rata dobânzii.
Consecințele inflației pe care le suportă populația, viața social-economică în ansamblul ei sunt cunoscute sub
denumirea de cost al inflației.
Măsuri de prevenire a inflației
A) Măsuri de reducere a excesului de cerere agregată:
politică monetară riguroasă, de natură să evite excedentul de monedă în economie;
politica bugetară a statului, orientată spre reducerea deficitului bugetar, spre menținerea la un nivel a cheltuielilor
publice, în perioada respectivă, și spre ridicarea, în anumite limite, a nivelului impozitelor și taxelor, care să frâneze
creșterea cererii și a prețurilor;
politica dobânzilor la creditele acordate, prin care să nu se ajungă la o micșorare artificială a ratei dobânzii și la
ieftinirea creditului;
B) Măsuri de stimulare a creșterii ofertei:
o politică de salarizare corelată cu rezultatele economice obținute prin muncă, prin care să se evite creșterea
costurilor medii;
creșterea capacității de adaptare a aparatului de producție la cerințele pieței;
stimularea extinderii potențialului de producție, prin investiții de capital în mijloacele de producție performante,
prin forța de muncă într-o structură de calificare nouă, inovații, prin creșterea productivității factorilor de producție.
 Capitolul 3

Inflația în România
Inflația în România a fost o problemă majoră în anii 1990, atunci când aceasta a atins un vârf de 256% în anul 1993. De
atunci, inflația a scăzut lent, ajungând la o perioadă de deflație în 2015.
În cea mai mare parte a perioadei socialiste, inflația a fost relativ scăzută, datorită economiei planificate la nivel central.
Excepții în acest sens au fost la începutul politicii de austeritate în anii 1980, când prețurile au fost majorate pentru a
reduce consumul și a permite guvernului să ramburseze datoria externă.
În urma declanșării reformelor economice liberale în luna noiembrie a anului 1990, pe măsură ce prețurile și ratele de
schimb au fost liberalizate treptat, inflația a început să crească.
În anul 1997, în urma eliminării subvențiilor, a avut loc o nouă criză a inflației.
În zilele de astăzi, România se află în primele cinci țări din Uniunea Europeana în ceea ce privește inflația. Prețurile
produselor și serviciilor au crescut cu 5,2% în luna septembrie a anului 2021, față de anul anterior, potrivit datelor
Eurostat.
Rata anuală a inflației din România a crescut la 15,52% în februarie 2023 de la 15,07% în luna precedentă și depășește
prognozele pieței de 15,3%. Principala presiune ascendentă a venit din partea produselor nealimentare (12,73% față de
11,88% în ianuarie) și a serviciilor (10,38% față de 10,27%). Între timp, costurile s-au redus ușor pentru produsele
alimentare (22,35% față de 22,47%). Lunar, prețurile de consum au crescut cu 0,98%, după o creștere de 0,34% în
ianuarie.
În România, principalele componente ale Indicelui Prețurilor de Consum sunt: ​Produsele Nealimentare (49% din
greutatea totală), Produsele Alimentare (33%) și Serviciile (18%).
Guvernul se confruntă cu solicitări de a interveni cu sprijin suplimentar pentru familiile în dificultate, în timp
ce NIERS avertizează că veniturile medii vor scădea cu un record de 2,5% în acest an, lăsând milioane de
familii să trăiască din economii sau credite scumpe și asta doar pentru a plăti costurile esențiale de încălzire și
alimentele, în iarna care urmează.
Este de așteptat că numărul de gospodării fără economii să se dubleze până la 5,3 milioane, la nivelul anului
2024.
Familiile din nord-est, care se bazează foarte mult pe locurile de muncă din sectorul public, sunt cele mai
predispuse să vadă că economiile lor dispar pe necesitățile de zi cu zi.
Raportul a prezentat o imagine mai sumbră decât majoritatea previziunilor privind economia Regatului Unit,
care au avut tendința de a minimiza probabilitatea unei perioade lungi de contracție.
Oficialii Băncii Angliei își vor da verdictul asupra stării economiei joi, când comitetul de politică monetară
(MPC) al băncii centrale va lua cea mai recentă decizie privind ratele dobânzilor și va publica revizuirea
trimestrială.
•
Rata inflatiei in Romînia in ultimii 10 ani (sursa INSSE)

Anul Indicele prețului de conum- Rata Inflației-%

%
2012 103,33 3,3
2013 103,98 4,0
2014 101,07 1,1
2015 99,41 -0,6
2016 98,45 -1,5
2017 101,34 1,3
2018 104,63 4,6
2019 103,83 3,8
2020 102,63 2,6
2021 105,05 5,1
2022 113,80 13,8
 • Politici antiinflaționiste
Inflația este un dezechilbru major pentru economia oricărei țări, reprezentat de o creștere generalizată a
prețurilor si scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei naționale.
Înțelegerea acestui mecanism permite deducerea cauzelor fundamentale ale inflației: inflație prin cerere,
inflație prin costuri.
Apare ca urmare a creșterii cererii agregate într-o anumită perioadă într-un ritm mai mare decât oferta agregată;
acest tip de inflație este limitată în timp întrucat sporirea prețurilor nu poate continua la nesfârșit fiind limitată
de nivelul veniturilor.
La modul absolut - mărimea inflației constă în diferența dintre cererea globală solvabilă și oferta globală de
bunuri si servicii de pe piață. De aici rezultă masa monetară ce nu are acoperire în bunuri si servicii.La modul
relativ – inflația se măsoară ca rapot procentual între mărimea absolută (excesul de masă monetară) și oferta
reală de bunuri si servicii. Exprimarea mărimii relative se realizează prin diverse categorii de indici:

- Indici de prețuri
- Indicele puterii de cumpărare

Indicele prețurilor în funcție de natura bunurilor care alcătuiesc eșantionul luat în calcul poate fi indicele
prețurilor de consum IPC sau indicele general al prețurilor -IGP-. Pe baza indicilor de preț se poate măsura
intensitatea inflației sub forma ratei inflației.
În mod firesc, politicile de combatere a inflației sunt corelate cu cele două forme cauzale ale acestui fenomen,
și anume inflația prin cerere si inflația prin costuri.
Aceste măsuri vizează controlul cererii agregate respectiv controlul ofertei agregate. Controlul cererii agregate
se realizează prin două tipuri de politică economică:
1. Politica bugetar-fiscală care presupune utilizarea urmatoarelor instrumente: reducerea cheltuielilor publice,
creșterea presiunii fiscale. Ambele reduc masa monetară destinată consumului si investițiilor.
2. Politici monetare, care vizează controlul masei monetare aflată în circulație, utilizând ca instrumente:
manevrarea taxei rescontului, operatiuni de open-market, varația cotei rezervelor obligatorii.
 Bibliografie

o Dreptul economiei- Ciprian Păun

o Inflația Contemporană- Niculae Moroianu
o Inflația și alte dezechilibre din economia și societatea romînească- Dorel Dumitru Chirițescu
o Inflație- devalorizare, stabilizare, deflație-revalorizare-Aurel S. Pavel
o Inflație, dezinflație, deflație- Pierre Bezbakh
o România și Uniunea Europeană. Inflația, Balanța de plăți, creștere economică- Danie Doianu,
Radu Vrînceanu
o ECOSTUDENT - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr.1/2013
o Institutul National de Statistica al Romaniei
o Ţugui,Alexandru, Inflaţia – concepte, teorii. Politici economice, EdituraEconomică, Bucuresti,
2000 ;
o Daianu, Daniel, România şi Uniunea Europeană – Inflaţie, balanţă de plăţi şicreştere
economică, Editura Polirom, Iasi, 2002
o http://articole.famouswhy.ro/referat_-_inflatia_-_un_flagel_al_economiei/
o http://articole.famouswhy.ro/referat_-_inflatia_-_un_flagel_al_economiei/
o https://insse.ro/cms/ro/content/ipc%E2%80%93serie-de-date-anuala
o https://ro.wikipedia.org/wiki/Indicele_pre%C8%9Burilor_de_consum
o https://ro.wikipedia.org/wiki/Indicele_puterii_de_cump%C4%83rare_a_banilor
o https://ro.wikipedia.org/wiki/Infla%C8%9Bie#Cauzele_infla%C8%9Biei
o https://tradingeconomics.com/romania/inflation-cpi
o https://www.creeaza.com/afaceri/economie/Politici-antiinflationiste518.php