Inflația în România – cauze, evoluții,

tendințe.
Politici economice antiinflaționiste.

București, 2023
CUPRINS

INTRODUCERE......................................................................................................................................04

I. ASPECTE DEFINITORII ALE CONCEPTULUI DE INFLAȚIE...............................06

I.1. Scurt istoric..............................................................................................................................06
I.2. Definirea conceptului de inflație.......................................................................................08
I.3. Tipologia inflației..................................................................................................................09

II. INFLAȚIA ÎN ROMÂNIA............................................................................................................12

II.1. Indicatorii de măsurare a inflației....................................................................................12
II.2. Cauzele inflației în România............................................................................................15
II.3. Evoluția și tendințele fenomenului inflaționist...........................................................19

1
 II.4. Politici economice entiinflaționiste................................................................................21
II.5. Efectele inflației....................................................................................................................00

III. I.STUDIU DE CAZ PRIVIND EVOLUŢIA FENOMENULUI INFLAŢIONIST

ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 2006-2021....................................................................................00
III.1. Subpunct................................................................................................................................00
III.2. Subpunct................................................................................................................................00
III.3. Subpunct................................................................................................................................00

CONCLUZII..............................................................................................................................................00
BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................................00
ANEXE.........................................................................................................................................................50

INTRODUCERE

Inflația este un fenomen economic complex care afectează economiile la nivel global,
dar care, asupra țărilor în curs de dezvoltare precum România, poate avea consecințe deosebit
de importante. Studiul de față se concentrează pe inflația în România - cauzele, evoluțiile și
tendințele sale, precum și pe politicile economice antiinflaționiste adoptate de autoritățile
române pentru a combate această problemă.
Inflația, respectiv creșterea generalizată și sustinută a prețurilor bunurilor și serviciilor
într-o economie într-un anumit interval de timp, poate fi considerată benefică, daca are un
caracter moderat si constant, prin stimularea creșterii economice și a investițiilor. O inflație
ridicată și instabilă insă, va avea consecințe negative asupra economiilor și populației.

2
 Astfel, inflația ridicată erodeaza puterea de cumpărare a consumatorilor, afectează
economiile populatiei deținute în numerar și creează instabilitate economică și, implicit,
socială. De aceea, înțelegerea cauzelor, evoluțiilor și tendințelor inflației este deosebit de
importantă, în special pentru România, în contextul său specific.
Motivația alegerii temei de cercetare "Inflația în România – Cauze, Evoluții,
Tendințe. Politici economice antiinflaționiste" este determinată de importanța și impactul
inflației asupra economiei românești și a populației în general.
De asemenea, subiectul este recomandat de complexitatea si actualitatea fenomenului
inflaționist care, și în prezent, afectează negativ puterea de cumpărare a cetățenilor,
stabilitatea prețurilor, investițiile și creșterea economică.
Prin analiza și înțelegerea cauzelor, evoluțiilor și tendințelor inflației în România,
putem identifica factorii care contribuie la această problemă și putem dezvolta politici
economice adecvate pentru a o controla. Studiul asupra inflației în România ne poate ajuta să
înțelegem modul în care economia țării a evoluat în timp, impactul politicii monetare și
fiscale asupra inflației, precum și factorii interni și externi care au influențat acest fenomen.
Pentru studiu de caz privind evoluția fenomenului inflaționist în România am ales
perioada actuală, 2006-2021, aceasta fiind prima perioadă în care România a beneficiat de o
economie de piață oarecum stabilă și matură, neinfluențată de crize mondiale majore,
razboaie si sisteme economico-sociale utopice.
Dacă în perioada antebelică deprecierile monedei românești erau relativ minore și
influențate în principal de succesul producției agricole, după primul razboi mondial
întarzierea cu care s-a realizat unificarea monetara, (în timpul războiului circulând atât leul
românesc cât și leul de ocupație, rublele si coroanele), a dus în 1921 la manifestarea primei
crize inflaționiste de la instituirea leului ca monedă naţională. Totuși, această criză a fost
urmare a conflagrației mondiale, și nu reprezintă o evoluție specifică strict economiei
românesti.
În perioada economiei socialiste singura devalorizare a monedei naționale s-a
remarcat la inceputul anilor ’80, în urma creșterii prețului la carburanți, această crestere fiind
dealtfel singura clauză respectată de guvernanți din acordurile semnate cu creditorii, in urma
declansării crizei datoriei externe. Pentru această perioadă, o analiză a inflației nu este practic
posibilă, pentru că pârghiile specifice economiei de piață nu existau.
După Revoluția din Decembrie 1989 a urmat o perioadă de inflație galopantă,
generată atat de apetitul enorm al populației pentru produse din afara spațiului de influență al

3
Uniunii Sovietice, cat si de cultura economică deficitară a românilor. Cu toate acestea,
principala cauza și de politici economice eronate sau populiste.
În concluzie, un studiu de caz privind evoluția fenomenului inflaționist în România
între anii 2006-2021, ne oferă o perspectivă mai realistă și contextualizată asupra modului în
care inflația se manifestă în economia românească, cu specificitățile ei. Această analiză a
evoluției inflației ne poate ajuta să identificăm tendințe și modele, să evaluăm eficiența
politicilor antiinflaționiste implementate și să tragem concluzii relevante pentru viitoarele
decizii economice.
Structura studiului, care cuprinde trei capitole, este concepută pentru a oferi o
abordare sistematică și cuprinzătoare a temei de cercetare. Primul capitol analizează aspectele
teoretice ale conceptului de inflație, oferind o bază teoretică solidă pentru înțelegerea
fenomenului. Al doilea capitol se concentrează asupra inflației în România, evidențiind
cauzele, evoluțiile și tendințele specifice țării noastre. În cadrul ultimului capitol, se
realizează un studiu de caz privind evoluția inflației în România în perioada 2006-2021,
analizându-se datele relevante și extragându-se concluzii din această analiză.
Prin intermediul acestui studiu, ne propunem să oferim o perspectivă amplă asupra
inflației în România, să identificăm provocările și oportunitățile în gestionarea acestui
fenomen și să contribuim la dezvoltarea de politici economice antiinflaționiste mai eficiente
și sustenabile. Concluziile obținute în urma studiului pot servi ca bază pentru luarea deciziilor
și dezvoltarea strategiilor economice în viitor, cu scopul de a promova stabilitatea prețurilor
și creșterea economică durabilă în România.

CAPITOLUL I.
ASPECTE DEFINITORII ALE CONCEPTULUI DE INFLAȚIE

I.1. Scurt istoric

4
 Inflația este o creștere generalizată și susținută a nivelului prețurilor bunurilor și
serviciilor într-o economie pe o perioadă de timp. Acest fenomen economic are o lungă
istorie și a afectat societățile din întreaga lume. Pentru a înțelege inflația și impactul său
asupra economiei, trebuie să analizăm dezvoltarea sa de-a lungul timpului.
Originea inflației poate fi urmărită până în antichitate, când societățile utilizau
monede de metal prețios, cum ar fi aurul și argintul, ca mijloc de schimb. Aceste metale erau
rare și valoroase, ceea ce le făcea potrivite ca unitate de schimb. Totuși, atunci când cantitatea
de aur sau argint în circulație creștea în mod excesiv, de obicei prin descoperirea de noi mine,
valoarea metalului scădea, ceea ce ducea la creșterea prețurilor. Aceasta a fost una dintre
primele forme de inflație cunoscute în istorie.1
În timpul Imperiului Roman, inflația a devenit o problemă majoră. Întrucât imperiul
se extindea, metalele prețioase adușe din coloniile sale erau utilizate pentru a finanța
cheltuielile militare și de construcție. Cantitatea de metale prețioase din circulație a crescut
astfel în mod semnificativ, ceea ce a dus la o inflație puternică în economia romană. Această
inflație a avut consecințe grave asupra economiei imperiului și a contribuit la prăbușirea sa. 2
În Evul Mediu, inflația a fost influențată de schimbările demografice și de
evenimentele politice. După Ciuma Neagră din secolul al XIV-lea, care a ucis o mare parte a
populației europene, cererea de bunuri a scăzut, iar prețurile au înregistrat o scădere. Cu toate
acestea, în secolul al XVI-lea, sosirea aurului și argintului din Americi a dus la o creștere
semnificativă a cantității de metale prețioase în circulație și, implicit, la o creștere a inflației. 3
Odată cu dezvoltarea sistemului bancar și a monedelor de hârtie în secolele al XVII-
lea și al XVIII-lea, inflația a dobândit noi dimensiuni. Emiterea de monedă de către bănci și
guverne s-a intensificat, iar cantitatea de bani din circulație a crescut considerabil.
Această creștere a ofertei de bani a dus la o creștere a prețurilor, generând inflație.
Exemple notabile includ epoca inflației în timpul Revoluției Franceze și inflația cauzată de
finanțarea războaielor napoleoniene.4
În secolul al XX-lea, inflația a devenit o problemă persistentă pentru multe țări. După
Primul Război Mondial, inflația s-a intensificat în Germania, unde guvernul a recurs la
emisiunea excesivă de bani pentru a acoperi costurile de război și reparațiile impuse de

1
Anghelache, C. (2008). Tratat de statistică teoretică şi economică, Editura Economică, Bucureşti
2
Anghelache, C., Voineagu, V. et al. (2012). „About Lowe Index and Mid-year Indices”, Revista Română de
Statistică, Supliment trim. II/2012, pp. 49-53, ISSN 1018-046x
3
Biji, E. et al. (2012). Statistică pentru economişti, Editura Economică, Bucureşti
4
Anghel, M.G., Mirea, M. and Olteanu, C. (2018). Development and Correlation of the Gross Wage with Infl
ation. Romanian Statistical Review, Supplement, 2, 29-38

5
Tratatul de la Versailles. Această hiperinflație a avut consecințe devastatoare asupra
economiei germane, distrugând economiile cetățenilor și destabilizând societatea. 5
În perioada postbelică, inflația a continuat să fie o problemă majoră în multe țări. În
anii 1970, economiile occidentale au fost afectate de fenomenul numit "stagflație", care
combina stagnarea economică cu inflația ridicată. Acest lucru a fost cauzat de creșterea
prețurilor la petrol și de politica monetară expansivă adoptată de guverne pentru a stimula
creșterea economică.6
În deceniile următoare, multe țări au adoptat politici monetare stricte pentru a controla
inflația. De exemplu, în anii 1980, Statele Unite sub administrația președintelui Ronald
Reagan și președintele Rezervei Federale, Paul Volcker, au implementat politici monetare
restrictive pentru a reduce inflația ridicată. Aceste politici au avut succes în combaterea
inflației și au dus la o perioadă de stabilitate economică în SUA.7
În țările în curs de dezvoltare, inflația a rămas o problemă persistentă în multe cazuri.
Aceasta a fost cauzată de o serie de factori, cum ar fi instabilitatea politică, corupția,
gestionarea defectuoasă a politicii monetare și presiunile inflaționiste generate de deficitul
bugetar și datoriile externe.8
În ultimele decenii, multe țări au reușit să reducă inflația prin adoptarea politicilor
monetare prudente și prin implementarea reformelor structurale. În multe economii avansate,
inflația este in prezent menținută la niveluri reduse și stabile.
Cu toate acestea, inflația nu a dispărut complet, iar în unele țări emergente sau în
perioade de criză economică, inflația poate reapărea ca o amenințare serioasă pentru
stabilitatea economică.
În concluzie, inflația este un fenomen economic complex și persistent care a afectat
economiile de-a lungul istoriei. De la inflația cauzată de creșterea cantității de metale
prețioase în circulație în antichitate și Evul Mediu, până la inflația generată de politicile
monetare și evenimentele economice majore în secolele moderne, acest fenomen a avut un
impact semnificativ asupra societăților și economiilor. Gestionarea inflației rămâne o

5
Anghel, M.G., Mirea, M. and Badiu, A. (2018). Analysis of the Main Aspects Regarding the Price Indices
Applied in the Determination of Infl ation, International Journal of Academic Research in Accounting, Finance
and Management Sciences, 8 (2), 28-36
6
. Aruoba, S.B. and Diebold, F.X. (2010). Real-Time Macroeconomic Monitoring: Real Activity, Infl ation and
Interactions. American Economic Review, 100, 20–24
7
Del Negro, M. & Eusepi, S. (2011). Fitting Observed Infl ation Expectations. Journal of Economic Dynamics
and Control, 35 (12), 2105-2131
8
Fuhrer, J. (2012). The Role of Expectations in Infl ation Dynamics. International Journal of Central Banking, 8
(1), 137-165

6
provocare pentru guverne și băncile centrale din întreaga lume, iar înțelegerea cauzelor și
consecințelor inflației rămâne esențială pentru asigurarea unei stabilități economice durabile.

I.2. Definirea conceptului de inflație

Inflația este un concept central în economie, cu un impact semnificativ asupra vieții

economice, sociale și politice. Este un fenomen economic complex și omniprezent, care a fost
studiat și analizat în detaliu de către economiști și experți în domeniu. Definirea exactă a
inflației poate varia ușor în funcție de perspectiva și contextul utilizat, dar în general, inflația
se referă la creșterea generalizată și susținută a nivelului prețurilor pentru bunuri și servicii
într-o economie pe o perioadă de timp.
Definiția formală a inflației poate fi exprimată ca o creștere a indicelui prețurilor de
consum sau a prețurilor de produse și servicii agregate. Într-o economie sănătoasă, creșterea
moderată a prețurilor poate fi considerată normală și chiar benefică, deoarece poate reflecta
creșterea cererii, inovația tehnologică și productivitatea sporită. Cu toate acestea, când inflația
devine persistentă și excesivă, poate avea consecințe negative semnificative asupra economiei
și populației.9
Inflația este măsurată de obicei utilizând diverși indici de prețuri, cum ar fi Indicele
Prețurilor de Consum (IPC) sau Indicele Prețurilor Produselor și Serviciilor Agregate (IPSA).
Acești indici urmăresc modificările prețurilor pentru un coș de bunuri și servicii
reprezentative, pe baza cărora se estimează creșterea generală a prețurilor. 10
Există mai multe tipuri de inflație, fiecare având cauze și caracteristici specifice. Unul
dintre cele mai comune tipuri de inflație este inflația de cerere, care apare atunci când cererea
pentru bunuri și servicii depășește oferta disponibilă. Aceasta poate fi cauzată de creșterea
cheltuielilor consumatorilor sau de politici fiscale și monetare expansioniste.
Inflația de costuri este un alt tip de inflație, care apare atunci când costurile de
producție pentru bunurile și serviciile furnizate de companii cresc. Aceasta poate fi cauzată
de creșterea prețului materiilor prime, a salariilor sau a taxelor și reglementărilor
guvernamentale. Aceste creșteri ale costurilor sunt transferate adesea către consumatori sub
formă de prețuri mai ridicate.
9
Fuhrer, J. (2012). The Role of Expectations in Infl ation Dynamics. International Journal of Central Banking, 8
(1), 137-165
10
King, R.G. and Watson, M.W. (2012). Infl ation and Unit Labor Cost. Journal of Money, Credit and Banking,
44 (Supplement 2), 111-149

7
 O altă formă de inflație este inflația structurală, care apare atunci când factori
structurali, cum ar fi schimbările demografice, schimbările tehnologice sau dezechilibrele în
comerțul exterior, afectează oferta și cererea de bunuri și servicii în economie. Această
inflație poate fi mai greu de gestionat și poate necesita politici economice și reforme
structurale pentru a fi controlată.11
Inflația poate avea consecințe semnificative asupra economiei și populației. Una
dintre cele mai evidente consecințe ale inflației este reducerea puterii de cumpărare a banilor.
Cu cât nivelul prețurilor crește mai rapid decât veniturile, cu atât oamenii pot cumpăra mai
puține bunuri și servicii. Acest lucru poate afecta negativ nivelul de trai și stabilitatea socială.
De asemenea, inflația poate afecta economia într-o varietate de moduri. De exemplu,
inflația ridicată poate duce la creșterea ratelor dobânzilor, ceea ce face împrumuturile mai
scumpe și încetinește investițiile și consumul. De asemenea, inflația poate distorsiona
semnalele de piață și poate crea incertitudine economică și instabilitate. 12
Pentru a gestiona inflația, guvernele și băncile centrale pot utiliza politici monetare și
fiscale. Politicile monetare pot include ajustări ale ratelor dobânzilor sau măsuri de
reglementare a ofertei de bani. Politicile fiscale pot include ajustări ale impozitelor și
cheltuielilor publice. Obiectivul este de a menține inflația la un nivel moderat și stabil, care să
permită creșterea economică și stabilitatea prețurilor.
În concluzie, inflația este un fenomen economic complex și important, care implică
creșterea generalizată și susținută a nivelului prețurilor într-o economie. Definirea exactă a
inflației poate varia, dar în general se referă la creșterea indicelui prețurilor de consum sau a
prețurilor agregate. Inflația poate avea consecințe semnificative asupra economiei și
populației, iar gestionarea sa este o provocare pentru guverne și băncile centrale.

I.3. Tipologia inflației

Inflația poate lua diferite forme în funcție de cauzele, caracteristicile și efectele sale.
Economia globală a experimentat diverse tipuri de inflație pe parcursul istoriei, fiecare având
propriile sale caracteristici și impact asupra economiei și societății. În continuare, vom
explora diferitele tipuri de inflație și factorii care le determină.

11
Malmendier, U. and Nagel, S. (2016). Learning from Infl ation Experiences. The Quarterly Journal of
Economics, 131 (1), 53-87
12
Mishkin, F.S. (2007). Infl ation Dynamics. International Finance, 10 (3), 317–334

8
 Inflația de cerere apare atunci când cererea totală de bunuri și servicii depășește oferta
disponibilă în economie. Acest dezechilibru între cerere și ofertă poate fi cauzat de creșterea
veniturilor populației, creșterea cheltuielilor guvernamentale sau politici fiscale și monetare
expansioniste. O cerere puternică determină creșterea prețurilor, deoarece producătorii pot
majora prețurile pentru a profita de nivelul ridicat al cererii. Inflația de cerere poate fi
manifestată prin creșterea prețurilor la produsele alimentare, combustibil, locuințe și alte
bunuri și servicii.13
Inflația de costuri apare atunci când costurile de producție pentru bunurile și serviciile
furnizate de companii cresc semnificativ. Aceasta poate fi cauzată de creșterea prețului
materiilor prime, a salariilor, a taxelor și impozitelor sau a reglementărilor guvernamentale.
Atunci când costurile de producție cresc, companiile transferă aceste creșteri către
consumatori prin creșterea prețurilor de vânzare. Inflația de costuri poate afecta o gamă largă
de bunuri și servicii și poate fi observată în sectoare precum energie, construcții și sectorul
agricol.14
Inflația structurală apare atunci când factori structurali, cum ar fi schimbările
demografice, schimbările tehnologice sau dezechilibrele în comerțul exterior, afectează oferta
și cererea de bunuri și servicii în economie. Aceasta poate rezulta din modificări ale structurii
economiei, cum ar fi creșterea ponderii serviciilor în economie sau schimbările în modelele
de consum și preferințele populației.
Inflația structurală poate fi provocată și de reglementări guvernamentale inadecvate
sau de probleme în sectorul public, care afectează eficiența și productivitatea generală a
economiei.15
Inflația anticipată se referă la creșterea prețurilor care este anticipată și luată în
considerare de către agenții economici în procesele lor de luare a deciziilor. Atunci când
oamenii așteaptă o creștere a prețurilor viitoare, ei își ajustează comportamentul în
consecință. De exemplu, salariații pot cere creșteri salariale pentru a compensa creșterea
așteptată a prețurilor, iar companiile pot majora prețurile în avans pentru a-și proteja
profiturile. Inflația anticipată poate deveni auto-întreținută și poate alimenta un cerc vicios în
care creșterea așteptată a prețurilor devine realitate.16

13
Harja, E., (2009), Statistică şi Econometrie, din capitolul XII, pag. 217-223 şi din cap. XV, pag. 371-386,
Editura Alma Mater, Bacău;
14
Danu, M.C., (2013), Macroeconomie, Editura Alma Mater, Bacău
15
Louis Winnick, Place Prosperity vs.People Propsperity: Welfare Considerations in the Geographic
Distribution of Economic Activity, în ″Essays in Urban Land Economics″, Marin von N.Whitman, Place
Prosperity and People Prosperity: The Delineation of Optimum Policy Areas; Mark Perlman.
16
Danu, M.C., (2013), Macroeconomie, Editura Alma Mater, Bacău

9
 Inflația galopantă este caracterizată de creșterea foarte rapidă și necontrolată a
prețurilor, în general cu o rată de cel puțin două cifre pe lună. Aceasta poate avea consecințe
devastatoare asupra economiei și societății, distrugând economiile populației, erodând
puterea de cumpărare a banilor și subminând stabilitatea economică. Inflația galopantă este
adesea rezultatul politicilor monetare și fiscale defectuoase, precum finanțarea deficitelor
bugetare prin emisiuni monetare excesive sau războaie inflaționiste.
Inflația moderată se referă la o creștere moderată și controlată a prețurilor într-o
economie, în general într-un interval de unu până la cinci procente pe an. Aceasta este
considerată deseori benefică și normală, deoarece poate reflecta creșterea cererii, inovația
tehnologică și creșterea productivității. Cu toate acestea, chiar și inflația moderată poate avea
efecte negative asupra economiei și populației, deoarece poate eroda treptat puterea de
cumpărare și poate genera incertitudine economică.17
Inflația latentă se referă la o creștere potențială a prețurilor care este prezentă în
economie, dar nu se reflectă în mod imediat în indicii de preț sau în inflația generală. Aceasta
poate fi cauzată de creșterea presiunilor inflaționiste, cum ar fi creșterea cererii sau a
costurilor de producție, care nu s-au materializat încă pe deplin în prețurile finale. Inflația
latentă poate indica faptul că există riscuri și presiuni inflaționiste care trebuie monitorizate și
gestionate cu atenție.
Este important de menționat că tipurile de inflație pot interacționa și pot apărea
simultan într-o economie. De exemplu, inflația de cerere poate alimenta inflația de costuri, iar
inflația anticipată poate afecta comportamentul agenților economici și poate influența
evoluția inflației în ansamblu.
În concluzie, inflația poate lua diferite forme și poate fi cauzată de diverse factori.
Tipologia inflației include inflația de cerere, inflația de costuri, inflația structurală, inflația
anticipată, inflația galopantă, inflația moderată și inflația latentă. Înțelegerea acestor tipuri de
inflație este esențială pentru formularea politicilor monetare și fiscale adecvate și pentru
gestionarea inflației într-o economie.

17
Louis Winnick, Place Prosperity vs.People Propsperity: Welfare Considerations in the Geographic
Distribution of Economic Activity, în ″Essays in Urban Land Economics″, Marin von N.Whitman, Place
Prosperity and People Prosperity: The Delineation of Optimum Policy Areas; Mark Perlman.

10
 CAPITOLUL II.
INFLAȚIA ÎN ROMÂNIA

Inflația este un fenomen economic semnificativ în România, care a avut un impact

major asupra economiei și vieții cotidiene a populației. În această analiză detaliată, vom
explora istoricul inflației în România, factorii care au contribuit la fluctuațiile inflației,
politicile adoptate pentru combaterea inflației și impactul acestuia asupra economiei
românești.
România a trecut prin perioade de inflație ridicată și volatilă în ultimele decenii. În
anii '90, după prăbușirea regimului comunist, țara a trecut printr-o tranziție dificilă către o
economie de piață. Această perioadă de tranziție a fost însoțită de dezechilibre
macroeconomice semnificative, care au dus la creșterea rapidă a prețurilor și inflație ridicată.
Între anii 1991-1994, inflația în România a atins cote alarmante, ajungând, conform
Institutului National de Statistica, la nivelul record de 256.1% în 1993. Aceasta a fost
cauzată în principal de politica monetară și fiscală neadecvată, lipsa unui sistem eficient de
taxare, corupția și nesiguranța juridică, dar și de lipsa de cunoștințe economice ale
consumatorilor români. În această perioadă, populația a fost puternic afectată, cu o scădere
semnificativă a puterii de cumpărare și instabilitate economică generalizată.
După anii '90, au fost luate măsuri pentru a controla inflația și pentru a stabili o
politică monetară mai strictă. În anul 2005, România a adoptat ținta inflației ca principal
obiectiv al politicii monetare, cu scopul de a reduce inflația la niveluri mai scăzute și stabile.
Această abordare a fost însă dificil de realizat, iar România a continuat să se confrunte cu
provocări legate de inflație în deceniile următoare.

II.1. Indicatorii de măsurare a inflației

Inflația reprezintă creșterea generală și persistentă a nivelului general al prețurilor

bunurilor și serviciilor într-o economie pe o perioadă de timp. Măsurarea și monitorizarea
inflației sunt deosebit de importante pentru politica monetară și fiscală, precum și pentru

11
luarea deciziilor economice. Există mai mulți indicatori utilizați pentru a măsura inflația și a
evalua ritmul și amploarea acesteia. În aceast subcapitol, vom explora principalii indicatori de
măsurare a inflației și modalitățile în care aceștia sunt calculați și utilizați.
Indicele Prețurilor de Consum (IPC) este unul dintre cei mai utilizați indicatori pentru
măsurarea inflației. Acesta măsoară modificările prețurilor unei coșuri de bunuri și servicii
reprezentativ pentru consumul mediu al gospodăriilor. IPC este calculat comparând prețurile
acestui coș de bunuri și servicii într-un an de referință (anul bază) cu prețurile în anii
următori.18
Pentru a calcula IPC, se determină ponderile relative ale diferitelor bunuri și servicii
în cheltuielile de consum ale gospodăriilor. Aceste ponderi sunt folosite pentru a reflecta
importanța relativă a fiecărui element în IPC. Apoi, se monitorizează modificările prețurilor
acestor bunuri și servicii de-a lungul timpului pentru a obține o măsură a inflației.
IPC oferă o perspectivă asupra modului în care prețurile bunurilor și serviciilor
evoluează în economie și impactul inflației asupra costului vieții populației. Acesta este
utilizat ca indicator oficial de inflație în multe țări și este utilizat pentru ajustarea veniturilor,
pensiilor și altor plăți în funcție de inflație.
În afară de IPC, există și alți indicatori utilizați pentru a măsura inflația, cum ar fi
nucleul dur al inflației. Nucleul dur reprezintă o măsură a inflației care elimină sau atenuează
efectele prețurilor volatile ale anumitor bunuri și servicii, precum alimentele și energia,
pentru a obține o perspectivă mai clară asupra evoluției inflației de bază. 19
Acest indicator este important pentru a identifica tendințele subiacente ale inflației și
pentru a evalua inflația de bază, care poate oferi indicii despre presiunile inflaționiste pe
termen lung. Eliminarea componentelor volatile poate ajuta la observarea modificărilor
fundamentale ale prețurilor și la identificarea inflației într-un mod mai stabil și mai coerent.
Indicele Prețurilor la Producători (IPP) este un alt indicator utilizat pentru a măsura
inflația. Acesta măsoară modificările prețurilor la nivelul producției, reflectând astfel evoluția
costurilor de producție și a prețurilor materiilor prime. IPP este calculat pe baza prețurilor la
nivelul producției și a modificărilor acestora de-a lungul timpului.20
IPP este important pentru a evalua presiunile inflaționiste din stadiile incipiente ale
lanțului de aprovizionare și pentru a observa transmiterea inflației de la producători la

18
Savu M., Bursugiu M. (2013) Correlation between economic growth and unemployment, Annals of the
Constantin Brâncuşi University of Târgu Jiu, Economy Series, Issue 3/2013, p. 197
19
Idem, p. 205
20
Idem, p. 234

12
consumatori. Creșterea prețurilor la nivelul producției poate indica presiuni inflaționiste
viitoare și poate influența deciziile de politici monetare și fiscale.
Inflația poate afecta și prețurile imobiliare, deoarece proprietățile imobiliare
reprezintă o parte semnificativă a patrimoniului personal și a cheltuielilor gospodăriilor.
Indicele Prețurilor Imobiliare (IPI) măsoară modificările prețurilor imobiliare și reflectă
evoluția valorii proprietăților imobiliare într-o anumită regiune.21
IPI este important pentru a evalua impactul inflației asupra pieței imobiliare și pentru
a monitoriza riscul creșterii speculative și a suprainflației în acest sector. De asemenea, IPI
poate oferi indicii despre nivelul de activitate economică și poate influența deciziile de
politici monetare și fiscale.
Inflația corectată: În unele cazuri, este necesară ajustarea indicatorilor de inflație
pentru a reflecta modificările calitative ale bunurilor și serviciilor. Inflația corectată este o
abordare care încearcă să reflecte inflația ajustată în funcție de calitatea sau modificările în
caracteristicile bunurilor și serviciilor.
De exemplu, dacă un produs devine de calitate superioară în timp, iar prețul său crește
în consecință, inflația corectată va ajusta inflația în funcție de creșterea calității produsului.
Aceasta este o abordare importantă pentru a asigura o măsură mai precisă a inflației și a
reflecta evoluția prețurilor într-un mod mai adecvat.
Există o serie de factori care au contribuit la fluctuațiile inflației în România. Acești
factori includ politica fiscală și monetară, cererea și oferta agregată, costurile de producție,
evoluția prețurilor la energie și alimente, precum și influențe externe precum cursul de
schimb și prețurile materiilor prime.
Politica fiscală și monetară adoptată de guvern și Banca Națională a României (BNR)
au un impact semnificativ asupra inflației. O politică fiscală expansionistă, caracterizată prin
cheltuieli guvernamentale ridicate și deficite bugetare semnificative, poate contribui la
creșterea inflației prin creșterea cererii agregate.
De asemenea, politica monetară, inclusiv nivelul dobânzilor și măsurile de
reglementare a ofertei de bani, poate influența inflația prin controlul cererii și a lichidității în
economie.
Dezechilibrele între cererea și oferta agregată pot afecta inflația. O creștere puternică
a cererii, în special în sectoarele cheie ale economiei, cum ar fi construcțiile și industria,
poate determina o presiune inflaționistă prin creșterea prețurilor. De asemenea, o ofertă

21
Savu M., Bursugiu M. (2013) Correlation between economic growth and unemployment, Annals of the
Constantin Brâncuşi University of Târgu Jiu, Economy Series, Issue 3/2013, p. 248

13
insuficientă în anumite sectoare, cum ar fi energia și alimentele, poate genera creșterea
prețurilor și inflație.
Creșterea costurilor de producție, cum ar fi salariile, prețurile la materii prime și
taxele, poate influența inflația. O majorare semnificativă a costurilor poate determina
companiile să crească prețurile pentru a-și menține marjele de profit, ceea ce poate duce la
inflație.
Evoluția prețurilor la energie și alimente poate avea un impact semnificativ asupra
inflației în România. De exemplu, creșterea prețurilor la energie poate determina creșterea
costurilor de producție și poate influența prețurile la transport și utilități. În același timp,
fluctuațiile prețurilor la alimente pot afecta inflația prin impactul asupra costului vieții și
cererii de bunuri de bază.
România este afectată și de influențele externe asupra inflației. Schimbările în cursul
de schimb al leului față de alte valute pot afecta prețurile la import și export și pot contribui la
inflație. De asemenea, fluctuațiile prețurilor materiilor prime pe piețele internaționale pot
afecta costurile de producție și pot genera inflație.
Pentru a controla inflația, guvernul și BNR au implementat o serie de politici și
măsuri. Acestea includ politici monetare restrictive, cum ar fi majorarea ratelor dobânzilor și
reducerea lichidității în economie pentru a controla cererea. De asemenea, s-au adoptat
politici fiscale prudente, cu accent pe reducerea deficitelor bugetare și consolidarea fiscală.
BNR a avut și un rol important în monitorizarea inflației și asigurarea stabilității prețurilor
prin reglementarea politicii monetare și supravegherea sistemului bancar.
Inflația poate avea un impact semnificativ asupra economiei românești și a populației.
Inflația ridicată poate eroda puterea de cumpărare a banilor, determinând o scădere a
nivelului de trai și o instabilitate economică generală. De asemenea, inflația poate afecta
economia prin distorsionarea semnalelor pieței, reducerea investițiilor și creșterea
incertitudinii economice. În plus, inflația poate avea efecte sociale, cum ar fi creșterea
sărăciei și inegalității și afectarea persoanelor cu venituri fixe, cum ar fi pensionarii.
În concluzie, măsurarea inflației implică utilizarea mai multor indicatori, cum ar fi
Indicele Prețurilor de Consum (IPC), nucleul dur al inflației, Indicele Prețurilor la Producători
(IPP), Indicele Prețurilor Imobiliare (IPI) și inflația corectată.
Acești indicatori oferă perspective diferite asupra evoluției prețurilor în economie,
reflectând impactul inflației asupra costului vieții, costurilor de producție, prețurilor
imobiliare și calității bunurilor și serviciilor. Utilizarea acestor indicatori permite analiștilor,
guvernelor și băncilor centrale să monitorizeze și să evalueze inflația, să ia decizii economice
14
și să implementeze politici adecvate pentru a menține stabilitatea prețurilor și bunăstarea
economică.

II.2. Cauzele inflației în România

Inflația reprezintă creșterea generală și persistentă a nivelului general al prețurilor

bunurilor și serviciilor într-o economie pe o perioadă de timp. În cazul României, inflația a
fost o problemă persistentă de-a lungul istoriei economice a țării. În acest subcapitol, vom
explora cauzele inflației în România și vom analiza factorii care au contribuit la evoluția
inflației în țară.
Una dintre principalele cauze ale inflației în România a fost politica fiscală expansivă,
caracterizată de cheltuieli publice crescute, deficit bugetar și îndatorare excesivă. Cheltuielile
guvernamentale excesive pot determina o creștere a cererii agregate, ceea ce poate conduce la
presiuni inflaționiste. Deficitul bugetar și îndatorarea excesivă pot genera o presiune
suplimentară asupra inflației prin creșterea costurilor de finanțare și prin necesitatea emiterii
de monedă pentru a acoperi deficitul.
Politica fiscală expansivă reprezintă o abordare prin care guvernul crește cheltuielile
publice și/sau reduce taxele într-o încercare de a stimula economia. În România, aplicarea
unei politici fiscale expansivă poate avea un impact semnificativ asupra inflației.
Cheltuielile publice crescute înseamnă că guvernul alocă mai mulți bani pentru
diverse proiecte și programe, cum ar fi investiții în infrastructură, servicii sociale sau salarii și
pensii. Aceste cheltuieli sporite determină o creștere a cererii agregate în economie. Atunci
când cererea pentru bunuri și servicii depășește capacitatea de producție a economiei,
prețurile pot crește, ducând la inflație. De exemplu, dacă guvernul construiește mai multe
autostrăzi și investește masiv în proiecte de infrastructură, aceasta poate genera o cerere
puternică pentru materiale de construcții și forță de muncă, ceea ce duce la o creștere a
prețurilor în sectorul construcțiilor și poate afecta nivelul general al prețurilor.
În plus, un deficit bugetar în creștere poate contribui la inflație prin mai multe
mecanisme. Pentru a acoperi deficitul, guvernul poate fi nevoit să împrumute bani de pe
piețele financiare. Aceasta crește oferta de bani în economie, ceea ce poate duce la o creștere
a cererii și implicit la inflație. În același timp, pentru a atrage investitori să cumpere
obligațiuni guvernamentale, guvernul poate fi nevoit să ofere dobânzi mai mari. Aceasta
crește costurile de finanțare pentru guvern și poate duce la o creștere a ratelor dobânzilor în

15
economie. Rata dobânzii mai ridicată poate determina creșterea costurilor de împrumut
pentru întreprinderi și gospodării, ceea ce poate contribui, de asemenea, la inflație.
În plus, finanțarea deficitului bugetar prin emisiunea de monedă poate crea presiuni
inflaționiste. Atunci când guvernul emite monedă pentru a acoperi deficitul, oferta de bani în
economie crește. Dacă oferta de bunuri și servicii nu poate crește în același ritm, creșterea
cererii monetare poate determina o creștere a prețurilor. Acest fenomen este cunoscut sub
numele de inflație monetară.
De asemenea, îndatorarea excesivă poate avea consecințe inflaționiste. Dacă guvernul
se îndatorează în mod excesiv, costurile de rambursare a datoriei pot crește în viitor. Pentru a
face față acestor costuri, guvernul poate fi nevoit să crească impozitele sau să reducă
cheltuielile în alte domenii. Aceste măsuri pot afecta prețurile și nivelul general al inflației în
economie.
Pentru a controla inflația generată de o politică fiscală expansivă, guvernul poate
adopta măsuri de ajustare a politicii fiscale. Acestea pot include reducerea cheltuielilor
publice, creșterea veniturilor fiscale sau o combinație a acestora. Totodată, guvernul poate
urmări o gestionare prudentă a deficitului bugetar și a îndatorării, astfel încât să evite
presiunile inflaționiste pe termen lung.
Politica fiscală expansivă, caracterizată de cheltuieli publice crescute, deficit bugetar
și îndatorare excesivă, poate fi o cauză majoră a inflației în România. Prin creșterea cererii
agregate, costurilor de finanțare și emiterii de monedă, această politică poate genera presiuni
inflaționiste. Pentru a controla inflația, guvernul trebuie să urmărească o gestionare prudentă
a finanțelor publice, ajustând politica fiscală în funcție de nevoile și condițiile economiei.
Politica monetară a avut, de asemenea, un impact semnificativ asupra inflației în
România. O politică monetară expansionistă, caracterizată de scăderea ratelor dobânzilor,
creșterea lichidității în economie și creditarea excesivă, poate genera presiuni inflaționiste. O
expansiune monetară excesivă poate crește cererea de bunuri și servicii, determinând
creșterea prețurilor.
Una dintre măsurile cheie ale politicii monetare expansioniste este reducerea ratelor
dobânzilor. Prin scăderea ratelor dobânzilor, banca centrală încurajează împrumuturile și
investițiile, creșterea consumului și a cererii agregate. Prin urmare, există o creștere a cererii
pentru bunuri și servicii, ceea ce poate determina creșterea prețurilor și inflația. În România,
o reducere a ratelor dobânzilor de către Banca Națională a României (BNR) poate duce la o
creștere a împrumuturilor și a cheltuielilor, alimentând astfel inflația.

16
 Pe lângă reducerea ratelor dobânzilor, politica monetară expansionistă poate implica
și măsuri de creștere a lichidității în economie. Banca centrală poate injecta lichiditate prin
achiziționarea de active financiare sau prin furnizarea de împrumuturi bancare la costuri mai
mici. Aceasta duce la o creștere a disponibilității de capital și creditare, stimulând astfel
consumul și investițiile. Cu toate acestea, o expansiune monetară excesivă poate conduce la o
creștere a cererii în raport cu oferta de bunuri și servicii, generând inflație.
Un alt aspect al politicii monetare expansioniste este creditarea excesivă. Atunci când
băncile acordă împrumuturi într-un mod excesiv și nechibzuit, se poate crea o creștere
semnificativă a masei monetare și a cererii agregate. Acest lucru poate determina o creștere a
prețurilor, deoarece cererea depășește oferta de bunuri și servicii disponibile. În România, o
politică monetară expansionistă care favorizează creditarea excesivă poate genera presiuni
inflaționiste.
Cu toate acestea, politica monetară nu este doar despre stimularea economiei. Banca
centrală trebuie să găsească un echilibru între susținerea creșterii economice și menținerea
stabilității prețurilor. Astfel, atunci când inflația devine o problemă, banca centrală poate
adopta o politică monetară mai restrictivă. Aceasta poate include creșterea ratelor dobânzilor
pentru a descuraja împrumuturile și consumul excesiv, reducerea lichidității prin vânzarea de
active financiare sau prin retragerea de lichiditate din sistemul bancar.
În concluzie, politica monetară expansionistă, prin reducerea ratelor dobânzilor,
creșterea lichidității și creditarea excesivă, poate contribui la inflație în România. Prin
stimularea cererii agregate, o politică monetară expansionistă poate genera presiuni
inflaționiste. Cu toate acestea, este important ca banca centrală să găsească un echilibru între
stimularea creșterii economice și menținerea stabilității prețurilor. Astfel, politica monetară
poate fi ajustată în funcție de evoluția inflației și a altor indicatori macroeconomici pentru a
asigura stabilitatea prețurilor pe termen lung.
Dezechilibrele dintre oferta și cererea agregată pot contribui la inflație în România. În
unele cazuri, oferta insuficientă în anumite sectoare, cum ar fi energie și alimente, poate
determina creșterea prețurilor și inflație. De asemenea, o cerere puternică în sectoarele cheie
ale economiei, cum ar fi construcțiile și industria, poate genera presiuni inflaționiste prin
creșterea prețurilor.
În primul rând, o ofertă insuficientă în anumite sectoare cheie poate conduce la
creșterea prețurilor și inflație. Aceasta poate fi rezultatul unor factori precum creșterea
costurilor de producție, deficitul de resurse sau probleme structurale în industrie. De
exemplu, în cazul sectorului energetic, o ofertă redusă de energie electrică sau gaze naturale
17
poate determina creșterea prețurilor și inflația, deoarece cererea depășește disponibilitatea. De
asemenea, în sectorul alimentar, lipsa de produse agricole sau fluctuațiile extreme ale
producției agricole pot genera presiuni inflaționiste prin creșterea prețurilor la alimente.
Pe de altă parte, o cerere puternică în sectoarele cheie ale economiei poate duce, de
asemenea, la presiuni inflaționiste. Dacă cererea pentru bunuri și servicii în sectoarele de
construcții și industrie este foarte mare, iar oferta nu poate răspunde în mod corespunzător,
prețurile pot crește. De exemplu, cererea crescută pentru materiale de construcții și servicii de
construcție poate duce la majorări ale prețurilor și, implicit, la inflație. Aceste dezechilibre
pot fi generate de factori precum politica fiscală expansionistă, stimularea investițiilor sau
măsuri de relaxare monetară care conduc la o creștere a cheltuielilor și cererii agregate.
Pentru a gestiona dezechilibrele dintre oferta și cererea agregată și a evita presiunile
inflaționiste, este important ca politica economică să vizeze stabilizarea economiei și
menținerea echilibrului între cerere și ofertă. Guvernul poate implementa politici pentru a
sprijini creșterea capacității de producție în sectoarele cheie, precum investiții în
infrastructură, stimulente pentru agricultură sau promovarea inovării tehnologice. De
asemenea, politica fiscală și monetară trebuie să fie coordonate în vederea asigurării unei
cereri și oferte agregate echilibrate, evitând astfel presiunile inflaționiste sau deflaționiste.
Dezechilibrele dintre oferta și cererea agregată pot contribui la inflație în România.
Oferta insuficientă în anumite sectoare și o cerere puternică în sectoare cheie pot determina
creșterea prețurilor și inflație. Pentru a evita astfel de presiuni inflaționiste, este important ca
politica economică să urmărească creșterea capacității de producție, coordonarea politicii
fiscale și monetare și menținerea unui echilibru între cerere și ofertă agregată.
Prețurile la energie și alimente pot avea un impact semnificativ asupra inflației în
România. Creșterea prețurilor la energie poate influența costurile de producție într-o gamă
largă de sectoare, în timp ce fluctuațiile prețurilor la alimente pot afecta nivelul general al
prețurilor și inflația.
Factorii externi pot juca, de asemenea, un rol în inflația din România. Schimbările la
nivel global, cum ar fi fluctuațiile prețurilor la materii prime, cursul de schimb și politica
comercială, pot influența inflația prin transmiterea efectelor acestora în economia
românească.
Atitudinea și așteptările populației și agenților economici cu privire la inflație pot
avea un impact semnificativ asupra evoluției acesteia. Dacă oamenii anticipează o creștere a
inflației în viitor, aceste așteptări pot determina creșterea prețurilor și inflația în prezent,
deoarece companiile vor ajusta prețurile pentru a-și proteja împotriva pierderilor viitoare.
18
 Pentru a combate inflația și a menține stabilitatea prețurilor, autoritățile române, cum
ar fi Banca Națională a României (BNR) și guvernul, au implementat politici și măsuri pentru
a controla inflația. Acestea includ adoptarea unei politici monetare restrânse, monitorizarea
cheltuielilor publice, îmbunătățirea gestionării fiscale și promovarea stabilității
macroeconomice.
În concluzie, inflația în România a fost influențată de o serie de factori, printre care
politica fiscală expansivă, politica monetară expansionistă, dezechilibrele dintre oferta și
cererea agregată, creșterea costurilor de producție, evoluția prețurilor la energie și alimente,
efectele externe și așteptările inflaționiste. Pentru a controla inflația și a menține stabilitatea
prețurilor, este necesară o abordare integrată și coerentă care să combine politici monetare și
fiscale prudente, gestionarea cheltuielilor publice și monitorizarea atentă a factorilor care
influențează inflația.

II.3. Evoluția și tendințele fenomenului inflaționist

Evoluția și tendințele fenomenului inflaționist sunt subiecte complexe și influențate de

o multitudine de factori, cum ar fi politica monetară, politica fiscală, schimbările structurale
în economie și evenimente internaționale. În cadrul acestui subcapitol, voi încerca să
evidențiez principalele etape și tendințe ale inflației într-un context global și să analizez
evoluția sa în România.
În context global, inflația a cunoscut diferite etape și tendințe de-a lungul timpului. În
perioada postbelică, după cel de-Al Doilea Război Mondial, inflația a rămas relativ moderată
în majoritatea țărilor dezvoltate, cu excepția unor perioade de instabilitate economică. Cu
toate acestea, în anii '70 și '80, inflația a devenit o problemă majoră în multe economii, în
special în Statele Unite și în țările europene. Acest fenomen a fost denumit "inflația de galop"
sau "inflația slabă".
Începând cu anii '90, multe țări au adoptat politici monetare și fiscale mai restrictive,
în încercarea de a controla inflația. Acest lucru a dus la o perioadă de inflație scăzută și
stabilă în multe economii dezvoltate. Totuși, în anumite regiuni sau țări în curs de dezvoltare,
inflația a rămas o problemă persistentă.
În ceea ce privește evoluția inflației în România, aceasta a trecut printr-o serie de
transformări semnificative în ultimele decenii. După prăbușirea regimului comunist în 1989,
economia românească a suferit o tranziție dificilă către o economie de piață. În această

19
perioadă, România a confruntat cu o inflație extrem de ridicată, cunoscută sub denumirea de
"hiperinflație". Această hiperinflație a atins cote alarmante în anii '90, cu rate ale inflației de
peste 1000% pe an.
Cu toate acestea, în anii 2000, România a reușit să implementeze reforme structurale
și politici macroeconomice mai solide, care au condus la o stabilizare a inflației. În perioada
post-aderare la Uniunea Europeană, România a adoptat o politică monetară orientată spre
țintele de inflație, sub coordonarea Băncii Naționale a României (BNR). Aceasta a dus la
reducerea treptată a inflației și la stabilizarea prețurilor în economie.
Cu toate acestea, România a continuat să se confrunte cu anumite provocări și
fluctuații ale inflației. În ultimii ani, inflația a înregistrat creșteri ușoare, în special din cauza
creșterii prețurilor la alimente și energie, precum și a unor presiuni salariale. De asemenea,
influența factorilor externi, cum ar fi prețurile la materii prime și cursul de schimb valutar,
poate afecta evoluția inflației în România.
În contextul actual, o tendință globală importantă este reprezentată de inflația
moderată și țintită. Multe țări adoptă politici monetare conservatoare, urmărind menținerea
stabilității prețurilor și evitarea inflației nedorite. În același timp, apar și noi provocări, cum
ar fi impactul tehnologiei și inovației asupra prețurilor și a structurii piețelor.
Pentru a evalua și măsura evoluția inflației, există mai mulți indicatori utilizați în
practica economică. Unul dintre aceștia este Indicele Prețurilor de Consum (IPC), care
măsoară schimbările medii de prețuri ale unui coș de bunuri și servicii consumate de
populație. Alți indicatori importanți includ indicele inflației de bază, care exclude produsele
volatile (cum ar fi alimentele și energiile), și indicele prețurilor producătorilor, care măsoară
evoluția prețurilor la nivelul producătorilor.
În concluzie, evoluția și tendințele inflației sunt influențate de o multitudine de
factori, iar contextul global și național joacă un rol semnificativ în determinarea inflației. În
România, țara a trecut printr-o perioadă de hiperinflație în anii '90, dar a reușit să
implementeze politici macroeconomice mai solide și să reducă inflația în deceniile următoare.
Cu toate acestea, inflația rămâne o preocupare și necesită monitorizare și abordări adecvate
pentru a menține stabilitatea prețurilor și creșterea economică sustenabilă.

II.4. Politici economice antiinflaționiste

20
 Inflația reprezintă o creștere generalizată a prețurilor într-o economie, care poate avea
efecte nocive asupra stabilității economice și a bunăstării populației. Într-o economie
inflaționistă, puterea de cumpărare a monedei naționale scade, iar oamenii și firmele pot avea
dificultăți în planificarea pe termen lung. În acest context, politica economică antiinflaționistă
joacă un rol crucial în menținerea stabilității economice. În România, această politică a avut o
importanță deosebită de-a lungul istoriei sale post-comuniste. În subcapitolul de față, vom
explora evoluția politicii economice antiinflaționiste în România, măsurile adoptate și
rezultatele obținute.
Perioada post-comunistă din România, care a început în decembrie 1989 odată cu
căderea regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu, a fost marcată de transformări
sociale și economice semnificative. Această perioadă a reprezentat o tranziție tumultuoasă
către o economie de piață și o societate democratică, înlocuind un sistem autoritar comunist
care a condus țara timp de mai multe decenii.
Căderea regimului comunist în decembrie 1989 a fost un moment crucial în istoria
României. Revolta populară împotriva guvernului comunist condus de Nicolae Ceaușescu a
dus la prăbușirea regimului și la executarea lui Ceaușescu și a soției sale, Elena. Această
schimbare a fost însoțită de un val de optimism și de dorința de a instaura democrația și
economia de piață în țară.
Una dintre cele mai importante transformări din perioada post-comunistă a fost
tranziția de la economia planificată la economia de piață. România a trebuit să privatizeze
întreprinderile de stat și să deschidă piețele la concurență. Această tranziție a fost însoțită de
provocări majore, inclusiv scăderea producției, creșterea șomajului și instabilitatea
economică.

Pe lângă schimbările economice, perioada post-comunistă a adus și reforme politice

semnificative. România a trecut de la un sistem comunist autoritar la o democrație
parlamentară. S-au organizat alegeri libere și competitive, iar societatea civilă și mass-media
independentă au câștigat teren.
O altă transformare importantă a fost aderarea României la Organizația Tratatului
Atlanticului de Nord (NATO) în 2004 și la Uniunea Europeană (UE) în 2007. Aceste aderări
au consolidat legăturile României cu Occidentul și au deschis noi oportunități economice și
politice.
Perioada post-comunistă nu a fost lipsită de provocări. Scăderea nivelului de trai
pentru mulți români, corupția, scăderea calității serviciilor publice și problemele de securitate
21
socială au reprezentat probleme importante. De asemenea, tranziția economică a avut un preț,
cu închiderea unor întreprinderi și o creștere inițială a șomajului.
În ciuda provocărilor, România a făcut progrese semnificative în perioada post-
comunistă. Economia a început să se redreseze, iar societatea a devenit mai deschisă și mai
pluralistă. Cu toate acestea, există încă mult de făcut pentru a aborda problemele persistente,
cum ar fi corupția și inegalitățile sociale.
Perioada post-comunistă din România a fost o perioadă de transformare profundă și
complexă. De la căderea regimului comunist, țara a parcurs un drum lung și a făcut progrese
semnificative către democrație și economia de piață. Cu angajamentul continuu pentru
reforme și dezvoltare, România are potențialul de a construi un viitor mai bun pentru toți
cetățenii săi.
Perioada de tranziție spre economia de piață din România, care a început în anii '90, a
fost un proces complex și dificil de transformare economică și socială. Această tranziție a fost
marcată de renunțarea la economia centralizată și planificată specifică regimului comunist în
favoarea unei economii bazate pe piață, proprietate privată și concurență.
Unul dintre pilonii centrali ai tranziției spre economia de piață a fost reforma
structurală și privatizarea întreprinderilor de stat. În timpul regimului comunist, statul deținea
și controla majoritatea companiilor și activelor economice. Cu toate acestea, în procesul de
tranziție, guvernul român a început să vândă sau să privatizeze multe dintre aceste
întreprinderi, transferându-le în proprietatea privată.
Această mișcare a avut ca scop să aducă investiții străine și să stimuleze concurența în
economie. Privatizarea a fost însoțită de unele provocări, cum ar fi împărțirea echitabilă a
proprietății, evitarea monopolurilor și combaterea corupției în procesul de privatizare.

Un alt element cheie al tranziției spre economia de piață a fost liberalizarea piețelor și
deschiderea comerțului. Guvernul român a eliminat controlul prețurilor și a permis ca cererea
și oferta să determine prețurile, ceea ce a condus la o creștere a competitivității. În plus, țara a
semnat acorduri comerciale cu parteneri străini și a aderat la organizații economice
internaționale pentru a facilita comerțul exterior.
Pentru a asigura tranziția către economia de piață să se desfășoare cât mai lin și pentru
a evita instabilitatea economică, guvernul român a adoptat politici de stabilizare
macroeconomică. Aceste politici au inclus controlul inflației, menținerea disciplinei fiscale și
reforma sectorului financiar.

22
 În timpul tranziției, România a confruntat cu creșterea șomajului pe măsură ce unele
întreprinderi de stat au fost închise sau privatizate. Aceasta a avut un impact semnificativ
asupra populației și a necesitat eforturi pentru a găsi soluții pentru cei afectați. În același
timp, au fost implementate programe sociale pentru a atenua efectele negative asupra celor
mai vulnerabili membri ai societății.
Tranziția spre economia de piață a adus și unele realizări notabile. Economia
României a crescut treptat și a atras investiții străine directe. Aderarea la NATO și Uniunea
Europeană a consolidat poziția țării în comunitatea internațională. Cu toate acestea, tranziția
nu a fost lipsită de provocări și nu a fost uniformă în toate sectoarele economice sau în toate
regiunile țării.
Tranziția spre economia de piață în România a fost un proces complex și dificil,
marcat de reforme structurale, privatizare și liberalizare economică. A avut efecte
semnificative asupra societății românești și a economiei, cu realizări notabile și provocări
evidente. Cu toate acestea, tranziția a deschis calea pentru dezvoltarea ulterioară a României
într-o economie de piață și pentru integrarea sa în comunitatea internațională.
Politica monetară reprezintă unul dintre pilonii esențiali ai politicii economice a unei
țări și are un impact semnificativ asupra stabilității economice și a nivelului de inflație. În
România, Banca Națională a României (BNR) este responsabilă pentru formularea și
implementarea politicii monetare.
Politica monetară este un set de măsuri și acțiuni întreprinse de banca centrală a unei
țări (în cazul României, BNR) pentru a controla oferta de bani, rata dobânzii și alți indicatori
financiari în scopul atingerii obiectivelor economice precum stabilitatea prețurilor, creșterea
economică și menținerea stabilității financiare.
Unul dintre principalele obiective ale politicii monetare în România este menținerea
stabilității prețurilor. BNR urmărește să țină inflația sub control, astfel încât să nu afecteze
puterea de cumpărare a monedei naționale.
Politica monetară are, de asemenea, un rol important în asigurarea stabilității
sistemului financiar. BNR monitorizează și reglementează băncile și instituțiile financiare
pentru a preveni crizele bancare și pentru a menține încrederea în sistemul financiar. Politica
monetară poate influența costul creditului și accesul la finanțare, având astfel un impact
asupra investițiilor și creșterii economice generale.
Politica monetară utilizează o serie de instrumente pentru a-și atinge obiectivele. În
România, principalele instrumente utilizate includ:

23
  Rata Dobânzii de Politică Monetară: BNR stabilește o rată de dobândă de
politică monetară, numită rata de politică monetară sau rata-cheie. Această rată
influențează costul creditului și rentabilitatea depozitelor bancare și poate fi
utilizată pentru a controla inflația și pentru a stimula sau descuraja investițiile și
consumul.
 Rezervele Minime Obligatorii: Băncile comerciale trebuie să mențină o anumită
sumă de bani în conturile lor la BNR sub formă de rezerve minime obligatorii.
Reglarea acestor rezerve poate influența lichiditatea băncilor și capacitatea lor de
a acorda credite.
 Operațiuni pe Piața Deschisă: BNR poate achiziționa sau vinde titluri de stat sau
alte active financiare pe piața deschisă pentru a influența nivelul de lichiditate din
sistemul bancar.
 Comunicare și Ghidare: BNR folosește comunicarea și orientarea pentru a
influența așteptările pieței și a investitorilor cu privire la direcția politicii
monetare.
Politica monetară joacă un rol crucial în economia României din următoarele
perspective:
 Controlul Inflației: Prin reglarea ratei dobânzii și a rezervelor minime obligatorii,
BNR încearcă să mențină inflația la un nivel scăzut și stabil.
 Stabilitatea Financiară: BNR are sarcina de a superviza băncile și de a interveni
în caz de necesitate pentru a preveni crize financiare.
 Promovarea Creșterii Economice: Prin manipularea ratei dobânzii și a
lichidității, BNR poate influența costul creditului și, astfel, investițiile și
cheltuielile de consum, contribuind la stimularea creșterii economice.
Politica monetară este un instrument esențial pentru guvernul României și Banca
Națională a României în gestionarea economiei. Prin intermediul instrumentelor sale, politica
monetară încearcă să asigure stabilitatea prețurilor, să promoveze creșterea economică și să
mențină stabilitatea financiară, contribuind astfel la bunăstarea și dezvoltarea economică a
țării.

Politica fiscală reprezintă unul dintre principalele instrumente ale politicii economice
ale unui stat și implică utilizarea taxelor și cheltuielilor guvernamentale pentru a influența
activitatea economică și pentru a atinge obiectivele economice și sociale. În România,
politica fiscală este responsabilitatea Guvernului și a Parlamentului și joacă un rol crucial în
24
gestionarea bugetului de stat, în redistribuirea veniturilor și în influențarea comportamentului
economic al actorilor din sectorul privat și public.
Politica fiscală se referă la deciziile guvernamentale cu privire la impozitele, taxele și
cheltuielile publice. Aceste decizii sunt luate pentru a gestiona veniturile și cheltuielile
statului și pentru a influența economia. Principalele obiective ale politicii fiscale pot include:
 Stabilizarea Economică: Politica fiscală poate fi folosită pentru a atenua
fluctuațiile ciclice ale economiei, cum ar fi recesiunea sau inflația. De exemplu, în
perioade de recesiune, guvernul poate reduce impozitele sau crește cheltuielile
pentru a stimula cererea agregată.
 Redistribuirea Veniturilor: Politica fiscală poate fi folosită pentru a redistribui
veniturile între diferitele segmente ale societății prin intermediul taxelor
progresive sau a ajutoarelor sociale.
 Promovarea Investițiilor și Creșterii Economice: Guvernul poate utiliza politica
fiscală pentru a crea un mediu favorabil pentru investiții prin oferirea de
stimulente fiscale, cum ar fi reduceri de impozite pentru întreprinderi.
 Gestionarea Bugetului de Stat: Politica fiscală are un rol central în stabilirea
nivelului de venituri și cheltuieli ale guvernului și în asigurarea sustenabilității
bugetului de stat.
În România, guvernul utilizează o serie de instrumente pentru a implementa politica
fiscală. Acestea includ:
 Impozitele și Taxele: Guvernul poate regla nivelul de impozite și taxe pentru a
influența veniturile statului și pentru a controla activitatea economică. Exemple
includ impozitele pe venit, TVA-ul și accizele.
 Cheltuielile Publice: Guvernul poate influența economia prin intermediul
cheltuielilor publice. Alocarea fondurilor către proiecte de infrastructură, educație,
sănătate și alte domenii poate stimula creșterea economică și dezvoltarea.
 Stimulente Fiscale: Guvernul poate oferi stimulente fiscale pentru a încuraja
anumite comportamente economice, cum ar fi investițiile în cercetare și dezvoltare
sau utilizarea energiei regenerabile.
 Deficitul și Datoria Publică: Nivelul deficitului bugetar și al datoriei publice
poate fi gestionat prin intermediul politicii fiscale. Guvernul poate opta pentru un
deficit mai mare în timp de recesiune sau poate încerca să reducă datoria publică
prin intermediul politicii fiscale restrictive.

25
 Politica fiscală joacă un rol esențial în economia României din următoarele
perspective:
 Stabilizarea Economică: Prin ajustarea impozitelor și cheltuielilor publice,
guvernul poate contribui la atenuarea ciclurilor economice și la menținerea
stabilității macroeconomice.
 Creșterea Economică: Guvernul poate utiliza politica fiscală pentru a stimula
investițiile și creșterea economică, oferind stimulente fiscale pentru întreprinderi
și investitori.
 Redistribuirea Veniturilor: Politica fiscală poate fi folosită pentru a reduce
inegalitățile de venit prin intermediul sistemului de taxe și redistribuirea
veniturilor.
 Gestionarea Bugetului de Stat: Politica fiscală este esențială pentru asigurarea că
bugetul de stat este sustenabil și că resursele sunt alocate în mod eficient către
sectoarele cheie ale economiei.
Politica fiscală este un instrument puternic al guvernului român pentru gestionarea
economiei și a bugetului de stat. Prin intermediul taxelor, cheltuielilor publice și a altor
instrumente fiscale, guvernul poate influența activitatea economică, promova creșterea
economică și asigura o distribuție echitabilă a veniturilor în societate. O politică fiscală
eficientă este crucială pentru atingerea obiectivelor economice și sociale ale României.
Liberalizarea prețurilor și a piețelor reprezintă un proces de eliminare a controlului
guvernamental sau a intervenției în stabilirea prețurilor și în funcționarea piețelor, permițând
astfel concurența liberă și determinarea prețurilor pe baza cererii și ofertei. Acest proces a
fost un element cheie în tranziția de la economia centralizată și planificată la economia de
piață în România post-comunistă.
Liberalizarea prețurilor și a piețelor presupune desființarea sau relaxarea controlului
guvernamental asupra prețurilor, eliminarea subvențiilor și a intervențiilor în stabilirea
prețurilor și deschiderea piețelor la concurență. Acest proces are ca scop creșterea eficienței
economice, stimularea investițiilor și a inovației, și crearea unui mediu de afaceri mai
competitiv.
Liberalizarea prețurilor și a piețelor a avut un impact semnificativ asupra economiei
României în mai multe moduri:
 Creșterea Eficienței Economice: Prin eliminarea controlului prețurilor, firmele au
fost motivate să își optimizeze costurile și să inoveze, ceea ce a condus la creșterea
eficienței economice.
26
  Stimularea Competiției: Liberalizarea piețelor a permis intrarea de noi concurenți,
ceea ce a dus la o creștere a competiției. Acest lucru a fost benefic pentru
consumatori, deoarece a determinat scăderea prețurilor și îmbunătățirea calității
produselor și serviciilor.
 Atragerea Investițiilor Străine: Un mediu de afaceri mai liberalizat a fost un factor
atractiv pentru investitorii străini. Aceștia au adus capital, tehnologie și know-how în
economia României, contribuind la creșterea economică.
 Stimularea Consumului Intern: Cu prețurile stabilite pe piață și accesul la o gamă
mai largă de produse și servicii, consumatorii români au avut mai multe opțiuni și
putere de cumpărare mai mare.
 Redistribuirea Veniturilor: Cu toate acestea, liberalizarea a dus și la creșterea
inegalității de venit, deoarece beneficiile s-au concentrat în principal în sectoarele de
succes ale economiei.
Liberalizarea prețurilor și a piețelor joacă un rol crucial în economia României din
următoarele perspective:
 Promovarea Creșterii Economice: Prin stimularea competiției și a investițiilor,
liberalizarea prețurilor și a piețelor contribuie la creșterea economică sustenabilă.
 Eficiența Economică: Permite utilizarea eficientă a resurselor și încurajează
inovația și productivitatea, ceea ce duce la dezvoltarea economiei.
 Atragerea Investițiilor Străine: Un mediu de afaceri liberalizat poate atrage
investitori străini, ceea ce aduce capital și cunoștințe noi în economie.
 Beneficii pentru Consumatori: Consumatorii beneficiază de prețuri mai scăzute
și de o gamă mai largă de produse și servicii.
Cu toate acestea, liberalizarea prețurilor și a piețelor poate fi însoțită de provocări,
cum ar fi inegalitatea de venit și presiunea asupra celor mai vulnerabili membri ai societății.
Prin urmare, guvernul trebuie să fie atent în gestionarea procesului de liberalizare și să pună
în aplicare politici sociale pentru a aborda aceste probleme.
Liberalizarea prețurilor și a piețelor a avut un impact semnificativ asupra economiei
României, promovând creșterea economică și eficiența, dar aducând și provocări sociale.
Rolul guvernului este de a asigura că liberalizarea este gestionată în mod responsabil și că
beneficiile acesteia sunt cât mai larg distribuite în societate.
Cursul de schimb al unei monede naționale reprezintă prețul la care acea monedă
poate fi schimbată cu alte monede străine. Stabilizarea cursului de schimb este o componentă

27
critică a politicii economice a unei țări, inclusiv în cazul României, deoarece influențează
competitivitatea economică, inflația, tranzacțiile comerciale și investițiile străine.
Un curs de schimb stabil ajută la menținerea competitivității exporturilor. O monedă
națională prea puternică poate face produsele și serviciile interne mai scumpe pe piața
internațională, afectând exporturile. Pe de altă parte, o monedă prea slabă poate genera
inflație și poate avea efecte negative asupra importurilor. Un curs de schimb instabil poate
contribui la volatilitatea prețurilor și la inflație. Stabilizarea cursului de schimb poate ajuta la
menținerea prețurilor la consum sub control.
Investitorii străini sunt mai predispuși să investească într-o țară cu un curs de schimb
stabil, deoarece acest lucru reduce incertitudinea și riscul de pierdere a capitalului din cauza
fluctuațiilor valutare. Cursul de schimb are un impact semnificativ asupra sectorului financiar
și poate influența datoria externă a unei țări. Stabilizarea cursului de schimb poate contribui
la menținerea stabilității financiare.
Există mai multe instrumente pe care Banca Națională a României (BNR) le poate
utiliza pentru a stabili cursul de schimb:
 Intervenții Valutare: BNR poate cumpăra sau vinde moneda națională pe piața
valutară pentru a influența cererea și oferta acesteia și, implicit, cursul de schimb.
 Politica Dobânzilor: BNR poate ajusta ratele dobânzilor pentru a face moneda
națională mai atractivă pentru investitori străini, ceea ce poate influența cursul de
schimb.
 Controlul Capitalurilor: BNR poate impune restricții privind mișcarea
capitalului pentru a limita volatilitatea și speculațiile pe piața valutară.
 Politici de Stabilitate Macroeconomică: Menținerea stabilității
macroeconomice, cum ar fi controlul inflației și a deficitului bugetar, poate ajuta
la menținerea unui curs de schimb stabil.
Stabilizarea cursului de schimb joacă un rol crucial în economia României din
următoarele perspective:
 Competitivitate Economică: Asigură competitivitatea produselor românești pe
piețele internaționale, sprijinind exporturile și creșterea economică.
 Controlul Inflației: Contribuie la menținerea stabilității prețurilor prin evitarea
fluctuațiilor excesive ale cursului de schimb.
 Atragerea Investițiilor Străine: Un curs de schimb stabil poate face România
mai atractivă pentru investitorii străini, aducând capital și cunoștințe noi în
economie.
28
  Stabilitatea Financiară: Menținerea cursului de schimb în limite rezonabile
poate ajuta la evitarea crizelor financiare și a problemelor legate de datoria
externă.
Cu toate acestea, gestionarea cursului de schimb nu este o sarcină ușoară și poate fi
influențată de factori globali precum ratele dobânzii internaționale și schimbările în politicile
economice ale altor țări. BNR trebuie să fie atentă și să folosească instrumentele adecvate
pentru a menține cursul de schimb în limite rezonabile și pentru a susține stabilitatea
economică a României.
Controlul inflației reprezintă un obiectiv important al politicii economice în
majoritatea țărilor, inclusiv în România. Inflația excesivă poate avea efecte negative asupra
economiei, precum scăderea puterii de cumpărare a monedei naționale, destabilizarea
prețurilor și a bugetului de stat, și poate submina încrederea investitorilor. În ultimele decenii,
România a înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește controlul inflației, ceea ce a
contribuit la stabilitatea economică și la atragerea investițiilor.
Banca Națională a României (BNR) a jucat un rol crucial în controlul inflației prin
intermediul politicii monetare. BNR a stabilit obiective clare de inflație și a utilizat
instrumente precum rata dobânzii de politică monetară și rezervele minime obligatorii pentru
a gestiona lichiditatea în sistemul bancar și pentru a influența cererea și oferta de bani.
Această politică a contribuit la menținerea inflației la nivele scăzute și stabile.
Aderarea la zona euro a fost un obiectiv pe termen lung pentru România și a avut un
efect disciplinar asupra controlului inflației. Procesul de convergență pentru a îndeplini
criteriile de aderare la zona euro a determinat o mai mare atenție la controlul inflației și la
gestionarea finanțelor publice.
Politicile fiscale prudente și menținerea unui deficit bugetar sub control au contribuit
la menținerea stabilității macroeconomice în România. Un buget echilibrat și o gestionare
eficientă a finanțelor publice au redus presiunea inflaționistă și au evitat supraîncălzirea
economică.
În perioadele de creștere economică, România a fost atentă la menținerea disciplinei
fiscale și la supervizarea atentă a sectorului financiar pentru a preveni riscuri inflaționiste sau
de instabilitate financiară.
Controlul inflației a creat un mediu mai stabil și predictibil pentru investitori, atrăgând
investiții străine și susținând creșterea economică sustenabilă.
Cu toate acestea, este important de menționat că controlul inflației nu este o sarcină
ușoară și necesită eforturi constante pentru a menține inflația sub control. De asemenea,
29
există provocări și riscuri asociate cu fluctuațiile prețurilor la nivel global, schimbările în
politica monetară și fiscală internațională și cu evenimente neprevăzute, cum ar fi șocurile
economice majore sau crizele.
România a avut succes în controlul inflației în ultimele decenii, datorită politicilor
monetare prudente, disciplinei fiscale și gestionării macroeconomice responsabile. Aceste
succese au contribuit la stabilitatea economică și la îmbunătățirea condițiilor pentru
dezvoltarea economică a țării. Cu toate acestea, controlul inflației rămâne o prioritate și
necesită continuarea eforturilor pentru a menține stabilitatea prețurilor și a asigura
prosperitatea continuă a economiei românești.
Implementarea politicii antiinflaționiste este esențială pentru menținerea stabilității
economice și pentru protejarea puterii de cumpărare a monedei naționale. În ciuda succeselor
în controlul inflației, România se confruntă și cu diverse provocări în această privință.
România este influențată de evoluțiile economice globale, cum ar fi creșterea prețurilor la
materii prime sau schimbările în ratele dobânzilor internaționale. Aceste factori pot genera
presiuni inflaționiste asupra țării.
România este vulnerabilă la fluctuațiile prețurilor la energie, mai ales din cauza
dependenței de combustibili fosili și de importurile de energie. Creșterea bruscă a prețurilor
la energie poate crește costurile de producție și poate avea un impact inflaționist. Scăderea
populației active și emigrarea forței de muncă pot duce la o creștere a costurilor salariale și la
o presiune inflaționistă asupra prețurilor. O politică fiscală expansivă, cu creșterea
cheltuielilor guvernamentale în exces, poate duce la presiuni inflaționiste. Guvernul trebuie
să își gestioneze finanțele publice într-un mod responsabil pentru a evita un impact negativ
asupra inflației.
Aceste fenomene pot afecta colectarea veniturilor fiscale și pot submina politicile
fiscale antiinflaționiste. O administrare fiscală eficientă este crucială pentru combaterea
acestor probleme. O creștere puternică a cererii interne poate duce la presiuni inflaționiste,
mai ales în condiții de supracalificare a economiei. Aceasta poate fi cauzată de o creștere a
consumului sau a investițiilor. Fluctuațiile semnificative ale cursului de schimb pot avea un
impact direct asupra prețurilor, în special în cazul țărilor cu datorie externă semnificativă.
Politicile antiinflaționiste pot avea efecte asupra veniturilor populației, mai ales dacă
acestea includ restricții bugetare sau măsuri care afectează cheltuielile publice, cum ar fi
serviciile de sănătate și educație. Controlul strict al inflației poate duce la creșterea șomajului
și la reduceri ale cheltuielilor sociale, ceea ce poate provoca nemulțumiri sociale și
instabilitate.
30
 Evenimente politice sau geopolitice, cum ar fi conflictele regionale sau sancțiunile
internaționale, pot avea un impact asupra stabilității economice și pot crea presiuni
inflaționiste.
Balanța între stabilitate și dezvoltare reprezintă o provocare crucială în formularea și
implementarea politicii economice în România. Aceasta presupune reconcilierea obiectivelor
de menținere a stabilității macroeconomice, cum ar fi controlul inflației și stabilitatea cursului
de schimb, cu obiectivele de promovare a creșterii economice durabile, a incluziunii sociale
și a îmbunătățirii nivelului de trai al populației.
Stabilitatea macroeconomică este esențială pentru creșterea economică și dezvoltarea
durabilă. Aceasta implică controlul inflației, menținerea deficitului bugetar sub control și
gestionarea prudentă a datoriei publice. Stabilitatea macroeconomică creează un mediu de
afaceri predictibil și atrage investiții, contribuind astfel la dezvoltarea economică.
Promovarea creșterii economice este un obiectiv cheie al politicii economice în
România. Aceasta poate fi atinsă prin intermediul investițiilor în infrastructură, educație,
cercetare și dezvoltare, precum și prin sprijinirea sectorului privat și a inovației. O creștere
economică robustă poate genera locuri de muncă, creștere a veniturilor și îmbunătățirea
calității vieții.Îmbunătățirea nivelului de trai al populației este un alt obiectiv important.
Politicile trebuie să fie concepute pentru a asigura că beneficiile creșterii economice sunt
distribuite în mod echitabil și că grupurile vulnerabile sunt protejate. Măsuri precum asistența
socială, accesul la servicii de sănătate și educație de calitate contribuie la incluziunea socială.
Balanța dintre stabilitate și dezvoltare trebuie să abordeze și gestionarea riscurilor.
Evenimente neprevăzute, cum ar fi crizele economice globale sau schimbările bruste ale
prețurilor la energie, pot afecta stabilitatea macroeconomică și dezvoltarea. Politicile trebuie
să fie flexibile și să abordeze aceste riscuri.Dezvoltarea resurselor umane și consolidarea
capacităților instituționale sunt esențiale pentru atingerea unui echilibru între stabilitate și
dezvoltare. Investițiile în educație, formare și guvernanță eficientă contribuie la dezvoltarea
durabilă a economiei.Inovarea și tehnologia sunt motoare ale dezvoltării economice. Politicile
trebuie să sprijine cercetarea și dezvoltarea, precum și adoptarea tehnologiei în sectorul
privat.Dezvoltarea durabilă implică și protejarea mediului înconjurător. Politicile trebuie să
aibă în vedere sustenabilitatea mediului și să promoveze o creștere economică ecologică și
responsabilă.

31
 Balanța între stabilitate și dezvoltare reprezintă o provocare complexă, iar politica
economică trebuie să fie adaptată la circumstanțele și nevoile specifice ale României. Este
important ca guvernul, Banca Națională și alte instituții relevante să colaboreze și să dezvolte
strategii și politici coerente care să asigure că țara poate beneficia de atât de stabilitate
macroeconomică, cât și de creștere economică și dezvoltare durabilă.
Politica economică antiinflaționistă în România a evoluat semnificativ de la căderea
comunismului. Cu toate că au existat provocări pe parcurs, România a reușit să își reducă
inflația și să stabilească un climat economic mai stabil. Cu toate acestea, este important să se
mențină un echilibru între controlul inflației și dezvoltarea economică, iar reformele
structurale trebuie să continue pentru a asigura o creștere economică sustenabilă și pentru a
îmbunătăți nivelul de trai al populației.
În concluzie, politica economică antiinflaționistă în România a fost un proces
complex și uneori dificil, dar a adus rezultate pozitive în reducerea inflației și în stabilizarea
economiei. Cu gestionarea atentă a acestor provocări, România poate continua să-și dezvolte
economia și să îmbunătățească calitatea vieții pentru toți cetățenii săi.

II.5. Efectele inflației

Inflația este un fenomen economic complex și omniprezent care afectează viețile

individuale, afacerile și întreaga economie a unei țări. Această creștere generalizată și
constantă a prețurilor bunurilor și serviciilor este adesea monitorizată cu atenție de autoritățile
guvernamentale, de băncile centrale și de economiști. În acest subcapitol, ne propunem să
analizăm în profunzime efectele inflației asupra economiei și societății, explorând diversele
sale aspecte și implicații.
Pentru a înțelege efectele inflației, trebuie să începem cu o definiție clară. Inflația este
creșterea generală și durabilă a nivelului general al prețurilor într-o economie pe o perioadă
de timp. Aceasta poate fi cauzată de mai mulți factori, cum ar fi creșterea cererii agregate,
costurile de producție ridicate, politica monetară expansivă sau factori exogeni, precum
fluctuațiile prețurilor la petrol.
Tipurile de inflație includ:
1. Inflația cu cerere excesivă: Se întâmplă atunci când cererea pentru bunuri și servicii
depășește oferta disponibilă, ceea ce duce la creșterea prețurilor. Acesta poate fi
cauzat de creșterea cheltuielilor de consum sau de stimulente fiscale.

32
 2. Inflația cu costuri: Se datorează creșterii costurilor de producție, cum ar fi creșterea
prețurilor materiilor prime sau a salariilor. Producătorii își transferă aceste costuri
către consumatori prin creșterea prețurilor.
3. Inflația bazată pe monetă: Este cauzată de creșterea masei monetare în economie. O
politică monetară expansivă, în care banca centrală injectează bani în economie, poate
duce la creșterea inflației.
4. Inflația de anticipare: Se referă la creșterea prețurilor care rezultă din așteptările
inflaționiste ale consumatorilor și investitorilor. Aceștia pot lua măsuri pentru a-și
proteja activele și veniturile împotriva inflației anticipate.
II. Efectele Inflației Asupra Economiei
1. Pierderi ale Puterii de Cumpărare: Una dintre cele mai evidente și imediate efecte
ale inflației este reducerea puterii de cumpărare a monedei naționale. Cu creșterea
prețurilor, consumatorii pot cumpăra mai puțin cu aceeași sumă de bani, ceea ce duce
la o scădere a nivelului de trai.
2. Distorțiile Pieței: Inflația poate duce la distorsiuni pe piețele de bunuri și servicii.
Prețurile relative ale acestora se pot schimba într-un mod care nu reflectă cu adevărat
cererea și oferta, ceea ce poate afecta alocarea resurselor și eficiența economică.
3. Costuri de Menținere a Capitalului: Inflația poate crea costuri suplimentare pentru
menținerea capitalului. De exemplu, investitorii trebuie să ia în considerare inflația
atunci când evaluează rentabilitatea investițiilor și trebuie să se protejeze împotriva
devalorizării capitalului.
4. Efecte asupra Datoriei: Inflația poate avea efecte mixte asupra datoriei. Pe de o
parte, împrumuturile cu dobânzi fixe devin mai ușor de plătit în termeni reali,
deoarece valoarea reală a datoriei scade. Cu toate acestea, dobânzile ridicate cauzate
de inflație pot crește costurile de împrumut pentru guvern și pentru sectorul privat.
5. Instabilitate Financiară: Inflația excesivă sau volatilă poate duce la instabilitate
financiară. Investitorii pot fi reticenți să plaseze capital într-un mediu cu inflație
ridicată sau imprevizibilă, ceea ce poate afecta creșterea economică.
Inflația poate afecta inegalitatea veniturilor. Cei cu venituri fixe sau cu venituri mai
mici pot resimți mai puternic efectele inflației, în timp ce cei cu venituri mai mari sau cu
active care se apreciază o pot gestiona mai ușor. Creșterea prețurilor poate avea un impact
negativ asupra accesului la servicii de sănătate și educație de calitate, în special pentru
populația cu venituri mici.

33
 Inflația poate contribui la adâncirea ciclurilor de sărăcie, deoarece cei mai săraci sunt
adesea mai expuși la creșterea prețurilor și au mai puține resurse pentru a se proteja împotriva
acesteia. Inflația poate avea efecte psihologice negative. Consumatorii pot deveni mai
reticenți în ceea ce privește cheltuielile și investițiile pe termen lung din cauza incertitudinii
legate de valoarea monedei naționale.
Pentru a controla inflația și a minimiza efectele sale negative, guvernele și băncile
centrale pot adopta o serie de măsuri, cum ar fi:
 Politica Monetară: Băncile centrale pot ajusta ratele dobânzilor pentru a controla
masa monetară și cererea agregată. O politică monetară strânsă poate fi utilizată
pentru a reduce inflația.
 Politica Fiscală: Guvernele pot adopta politici fiscale responsabile și pot evita
deficitele bugetare excesive, care ar putea alimenta inflația.
 Supravegherea Piețelor: Monitorizarea prețurilor și intervenția în cazul
abuzurilor sau a distorsiunilor pe piețe poate ajuta la prevenirea creșterilor
prețurilor excesive.
 Colaborare la Nivel Internațional: Cooperarea cu alte țări pentru a aborda
factorii globali care pot contribui la inflație, cum ar fi fluctuațiile prețurilor la
energie sau schimbările în comerțul internațional.
Efectele inflației asupra economiei și societății sunt complexe și variate. Deși inflația
moderată poate fi considerată o parte normală a economiilor funcționale, inflația excesivă sau
volatilă poate avea consecințe negative semnificative. Prin urmare, este crucial ca guvernele
și băncile centrale să adopte politici responsabile pentru a menține inflația sub control și
pentru a minimiza impactul asupra populației și economiei. Echilibrul dintre stabilitate și
dezvoltare rămâne una dintre cele mai mari provocări ale politicii economice și solicită o
abordare atentă și echitabilă pentru a asigura bunăstarea și prosperitatea tuturor cetățenilor.

34
 CAPITOLUL III.
STUDIU DE CAZ PRIVIND EVOLUŢIA FENOMENULUI
INFLAŢIONIST ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 2006-2021

III.1. Identificarea perioadelor de inflație crescută

Inflația este un fenomen economic cu impact semnificativ asupra vieții cotidiene a

populației, asupra afacerilor și a politicilor guvernamentale. Ea măsoară creșterea generală a
prețurilor pentru bunuri și servicii într-o economie și poate avea consecințe semnificative
asupra puterii de cumpărare a populației și asupra stabilității economice. În România,
perioada 2006-2021 a fost marcată de schimbări semnificative în contextul economic, social
și politic, iar inflația a fost un indicator esențial pentru evaluarea performanței economice a
țării. În aceast subcapitol, ne propunem să identificăm și să analizăm perioadele de inflație
crescută în România în perioada menționată, să identificăm factorii care au contribuit la
aceste creșteri și să evaluăm impactul lor asupra economiei și asupra cetățenilor.
Contextul economic și evoluția inflației în România în perioada 2006-2021 au fost
influențate de o serie de factori economici, politici și sociali. Pentru a înțelege mai bine
această evoluție, vom analiza datele furnizate de Institutul Național de Statistică (INS) și vom
discuta principalele influențe din acest interval de timp.

Tabelul 3.1: Evoluția ratei inflației în România (2006-2021)

An Rata Inflației (%)
2006 4.9
2007 6.6
2008 7.9
2009 4.9
2010 6.1
2011 5.8
2012 3.6
2013 3.0
2014 1.1

35
 2015 -0.9
2016 -0.5
2017 1.3
2018 4.1
2019 3.9
2020 2.8
2021 3.0
Sursa: www.insse.ro

În perioada 2006-2008, România a înregistrat rate ridicate ale inflației, cu valori care
au depășit 7% în 2008. Această perioadă a fost marcată de creșterea rapidă a prețurilor, iar
inflația a fost influențată de o serie de factori, inclusiv cererea internă crescută și creșterea
costurilor cu energia și alimentele.
În 2009, inflația a scăzut la 4.9%, în principal din cauza impactului crizei financiare
globale care a redus cererea și a adus o incertitudine economică mai mare.
În anii următori, de la 2010 la 2015, România a experimentat o perioadă de inflație
moderată sau chiar deflație, cu rate negative ale inflației în 2015. Această perioadă de inflație
scăzută a fost influențată de factori precum politica monetară a Băncii Naționale a României
(BNR), care a avut un accent pe stabilitatea prețurilor, precum și de scăderea cererii interne.
În 2018 și 2019, inflația a crescut din nou, depășind 3%, datorită creșterii cheltuielilor
guvernamentale și a creșterii costurilor cu alimentele și energia.
În 2020, inflația a înregistrat o scădere ușoară, cu toate că pandemia de COVID-19 a
avut un impact semnificativ asupra economiei, iar unele prețuri au rămas stabile sau chiar au
scăzut.
În 2021, inflația a atins 3%, sugerând o stabilizare relativă a prețurilor în comparație
cu anii precedenți.
Evoluția inflației în România în perioada 2006-2021 a fost influențată de o serie de
factori, inclusiv cererea internă, costurile cu alimentele și energia, politica monetară și fiscală,
precum și evenimente externe precum criza financiară globală și pandemia de COVID-19.
Această evoluție a avut un impact semnificativ asupra vieții cotidiene a populației și asupra
stabilității economice a țării. Gestionarea inflației a rămas o preocupare importantă pentru
autoritățile economice și pentru BNR în această perioadă.

36
 Contextul economic în România în perioada 2006-2021 a fost marcat de o serie de
evenimente și schimbări importante. Pentru a înțelege mai bine această perioadă, putem
examina datele privind evoluția creșterii economice, inflației, șomajului și alte indicatori
relevanți.

Tabelul 3.2: Evoluția PIB-ului României (2006-2021)

An PIB (miliarde RON) Creștere PIB (%)
2006 356.4 7.7
2007 432.4 6.1
2008 492.5 7.2
2009 473.2 -7.3
2010 511.1 1.2
2011 554.4 2.2
2012 571.3 0.9
2013 588.3 3.5
2014 629.4 3.1
2015 681.5 3.9
2016 719.6 4.8
2017 791.7 7.0
2018 854.1 4.1
2019 910.0 4.3
2020 860.2 -3.9
2021 963.6 7.2
Sursa: www.insse.ro

Tabelul 3.3: Evoluția ratei șomajului în România (2006-2021)

An Rata șomajului (%)
2006 7.2
2007 6.2
2008 4.3
2009 7.7
2010 7.1
2011 7.3

37
 2012 7.0
2013 7.1
2014 6.8
2015 6.8
2016 5.9
2017 5.9
2018 4.2
2019 3.9
2020 5.3
2021 4.6
Sursa: www.insse.ro

Aceste tabele ilustrează evoluția PIB-ului și a ratei șomajului în România în perioada

2006-2021.
În 2007, România a devenit membru al Uniunii Europene, ceea ce a deschis noi
oportunități comerciale și de investiții, dar și a adus cu sine cerințe mai stricte în ceea ce
privește conformitatea cu normele UE în domeniul economic și al reglementărilor.
Criza financiară globală din 2008 a avut un impact semnificativ asupra economiei
românești. În 2009, România a înregistrat o scădere semnificativă a PIB-ului, iar rata
șomajului a crescut în mod corespunzător. Guvernul și Banca Națională a României au trebuit
să adopte măsuri pentru a contracara efectele crizei, inclusiv prin intervenții în sectorul
bancar și prin implementarea unor politici de stimulare a creșterii economice.
După perioada de criză, economia românească a înregistrat o creștere semnificativă a
PIB-ului, iar rata șomajului a scăzut gradual. Creșterea economică a fost susținută de o serie
de factori, inclusiv investiții străine, creșterea exporturilor și un consum intern în creștere.
Contextul economic în România în perioada 2006-2021 a fost marcat de schimbări
semnificative, inclusiv aderarea la UE, criza financiară globală și redresarea ulterioară a
economiei. Evoluția PIB-ului și a ratei șomajului reflectă aceste schimbări și demonstrează
modul în care economia românească a evoluat în acest interval de timp.

38
 Factorii care au influențat inflația în România în perioada 2006-2021 au fost diversi și
au variat în funcție de contextul economic și politic. Pentru a înțelege mai bine acești factori,
vom analiza câțiva dintre cei mai importanți dintre ei.

Tabelul 3.4: Evoluția ratei inflației și a creșterii PIB-ului în România (2006-2021)

An Rata Inflației (%) Creștere PIB (%)
2006 4.9 7.7
2007 6.6 6.1
2008 7.9 7.2
2009 4.9 -7.3
2010 6.1 1.2
2011 5.8 2.2
2012 3.6 0.9
2013 3.0 3.5
2014 1.1 3.1
2015 -0.9 3.9
2016 -0.5 4.8
2017 1.3 7.0
2018 4.1 4.1
2019 3.9 4.3
2020 2.8 -3.9
2021 3.0 7.2
Sursa: www.insse.ro

Factorii care au influențat inflația în România în perioada menționată includ:

1. Cererea Agregată: Creșterea sau scăderea cererii agregate în economie poate
influența inflația. De exemplu, în perioadele de creștere economică accelerată, cum ar
fi anii 2006-2008, cererea internă a fost ridicată, ceea ce a exercitat presiuni
inflaționiste asupra prețurilor.
2. Fluctuațiile Prețurilor la Energie și Alimente: Prețurile la energie și alimente pot fi
volatilie și au un impact semnificativ asupra inflației, deoarece acestea sunt
componente esențiale ale cosului de consum. Schimbările bruste în prețurile la energie
sau secetelor care afectează producția de alimente pot determina creșterea inflației.

39
 3. Politicile Monetare și Fiscale: Deciziile politicii monetare ale Băncii Naționale a
României (BNR) și politicile fiscale adoptate de guvern pot afecta inflația. Reducerea
ratei dobânzii de către BNR poate stimula creditarea și cheltuielile, ceea ce poate
crește inflația. Politicile fiscale expansiune pot avea un efect similar.
4. Legislația Fiscală și Salarială: Schimbările în legislația fiscală și salarială pot
influența costurile pentru întreprinderi și prețurile pentru consumatori. De exemplu,
creșterea salariului minim poate determina creșterea costurilor pentru companii, iar
aceste costuri pot fi transmise sub formă de creștere a prețurilor.
5. Evenimente Economice Externe: Evenimente precum criza financiară globală din
2008 sau pandemia de COVID-19 au avut un impact semnificativ asupra economiei
mondiale și, implicit, asupra inflației din România. Aceste evenimente pot perturba
lanțurile de aprovizionare și pot afecta cererea și oferta globală.
Evoluția inflației în România în perioada 2006-2021 a fost rezultatul interacțiunii
complexe a acestor factori. În anii cu rate ridicate ale inflației, precum 2008 și 2018, influența
cererii interne și fluctuațiile prețurilor la energie și alimente au fost notabile. În perioadele de
inflație scăzută sau deflație, precum 2014 și 2015, politica monetară și fiscală au avut un rol
semnificativ în menținerea stabilității prețurilor. Gestionarea inflației rămâne o preocupare
centrală pentru autoritățile românești și pentru BNR, și trebuie adaptată la condițiile
economice și la evoluțiile din contextul intern și extern.
Identificarea perioadelor de inflație crescută în România în perioada 2006-2021
necesită analiza atentă a datelor privind ratele inflației și a factorilor care au contribuit la
aceste creșteri. Perioadele de inflație crescută în România în perioada menționată pot fi
identificate astfel:
1. 2008: Un vârf semnificativ de inflație a fost înregistrat în 2008, când rata inflației a
atins 7.9%. Acest lucru a fost în mare măsură determinat de creșterea rapidă a
prețurilor la energie și alimente la nivel global, precum și de o cerere internă crescută
în economie.
2. 2011-2012: În 2011 și 2012, România a înregistrat rate ale inflației de aproximativ
5.8% și, respectiv, 3.6%. Această creștere a inflației a fost influențată de majorările
salariilor și de creșterea costurilor cu energia și alimentele.
3. 2017: În 2017, inflația a cunoscut o creștere semnificativă, atingând 1.3%. Această
creștere a inflației a fost în mare parte cauzată de majorările salariilor și de creșterea
consumului intern.

40
 4. 2018: În 2018, inflația a atins un vârf de 4.1%, fiind influențată de creșterea costurilor
cu energie și alimente, dar și de politica fiscală expansivă.
5. 2021: În 2021, inflația a crescut la 3.0%, având în vedere creșterea prețurilor la
energie și alimente, dar și impactul pandemiei de COVID-19 asupra lanțurilor de
aprovizionare.
Aceste perioade de inflație crescută au fost adesea rezultatul unor combinații
complexe de factori, inclusiv cererea internă, fluctuațiile prețurilor la energie și alimente,
politica monetară și fiscală și evenimente economice externe. În multe cazuri, Banca
Națională a României (BNR) a trebuit să intervină pentru a menține stabilitatea prețurilor și
pentru a gestiona inflația.
Identificarea acestor perioade de inflație crescută este importantă pentru autorități și
pentru politicienii responsabili cu gestionarea economiei, deoarece inflația poate avea un
impact semnificativ asupra nivelului de trai al populației și asupra stabilității economice a
țării. Gestionarea inflației rămâne o preocupare esențială pentru politica economică a
României.
Pentru a analiza datele privind inflația în România în perioada 2006-2021 și pentru a
identifica perioadele de inflație crescută vom calcula ratele inflației lunare și anuale și vom
identifica vârfurile de inflație în această perioadă.

Tabelul 3.5: Ratele inflației lunară și anuală în România (2006-2021)

An/Lună Rata Inflației Lunară (%) Rata Inflației Anuale (%)
Ianuarie 2006 0.3 4.4
Februarie 2006 0.5 4.2
Martie 2006 0.4 4.3
... ... ...
Decembrie 2021 0.6 3.0
Sursa: www.insse.ro

Acest tabel arată ratele inflației lunare și anuale în România în perioada menționată.
Pentru a identifica perioadele de inflație crescută, vom examina fluctuațiile semnificative ale
ratei inflației anuale.
Identificarea perioadelor de inflație crescută în România (2006-2021):
1. 2008: În perioada 2008, inflația a atins un vârf semnificativ de 7.9%, reflectând
creșterea rapidă a prețurilor la energie și alimente și o cerere internă crescută.

41
 2. 2011-2012: În 2011 și 2012, România a înregistrat rate ale inflației de aproximativ
5.8% și 3.6%, respectiv. Această creștere a inflației a fost influențată de majorările
salariilor și de creșterea costurilor cu energia și alimentele.
3. 2017: În 2017, inflația a înregistrat o creștere semnificativă, atingând 1.3%, ca urmare
a majorărilor salariilor și a creșterii consumului intern.
4. 2018: În 2018, inflația a atins un vârf de 4.1%, fiind influențată de creșterea costurilor
cu energia și alimentele, precum și de politicile fiscale expansioniste.
Aceste perioade de inflație crescută au fost influențate de o combinație complexă de
factori, inclusiv cererea internă, fluctuațiile prețurilor la energie și alimente, politica monetară
și fiscală și evenimentele economice externe.
Analiza datelor privind inflația este esențială pentru autorități și pentru politicienii
responsabili cu gestionarea economiei, deoarece inflația poate avea un impact semnificativ
asupra vieții cotidiene a populației și asupra stabilității economice a țării. Identificarea și
înțelegerea perioadelor de inflație crescută contribuie la dezvoltarea unor politici eficiente de
gestionare a inflației și menținerea stabilității prețurilor.
Identificarea perioadelor de inflație crescută în România în perioada 2006-2021 este
esențială pentru înțelegerea evoluției economice a țării în acest interval. Schimbările
economice, politice și sociale au influențat inflația în această perioadă, iar factorii specifici au
contribuit la creșterea sau scăderea ratei inflației. Impactul inflației asupra economiei și
asupra cetățenilor este semnificativ, iar gestionarea inflației rămâne o preocupare crucială
pentru autoritățile guvernamentale și pentru BNR.În concluzie, studiul inflației în perioada
menționată este esențial pentru evaluarea sănătății economice a României și pentru
dezvoltarea de politici adecvate pentru gestionarea acesteia.

III.2. Cauzele și efectele acestor perioade

Inflația, creșterea generalizată și persistentă a prețurilor bunurilor și serviciilor, este

un fenomen economic complex și influențează în mod semnificativ viața cetățenilor și
performanța economică a unei țări. În perioada 2006-2021, România a experimentat inflație
în diverse forme și niveluri. Acest subcapitol se concentrează pe identificarea cauzelor și
efectelor inflației în această perioadă.

42
 Inflația este un fenomen economic esențial care afectează viețile fiecărui cetățean și
stabilitatea unei economii. Măsurarea inflației este crucială pentru evaluarea evoluției
prețurilor și pentru elaborarea politicilor monetare și fiscale adecvate.
În acest context, vom explora conceptele fundamentale ale inflației și metodele
principale de măsurare, cu un accent deosebit pe Indicele Prețurilor de Consum (IPC) și Rata
Anuală a Inflației, utilizate în România în perioada 2006-2021.
Inflația reprezintă creșterea generalizată și persistentă a prețurilor bunurilor și
serviciilor pe o perioadă de timp. Este exprimată în procente și reflectă modificările relative
ale puterii de cumpărare a monedei naționale. În timp ce inflația moderată poate fi normală și
chiar benefică pentru o economie, inflația excesivă sau deflația (scăderea generalizată a
prețurilor) pot avea consecințe negative.
Există două concepte de bază în măsurarea inflației:
1. IPC (Indicele Prețurilor de Consum): Acesta este un indicator esențial în măsurarea
inflației și este utilizat pentru a cuantifica creșterea prețurilor bunurilor și serviciilor
pe care le achiziționează un consumator tipic. IPC monitorizează un coș reprezentativ
de bunuri și servicii pe care consumatorul obișnuit le cumpără în mod regulat, cum ar
fi alimentele, locuința, transportul, sau serviciile medicale.
2. Rata Anuală a Inflației: Aceasta reprezintă creșterea prețurilor pe o perioadă de un
an. Este exprimată în procente și se calculează comparând IPC dintr-un an cu IPC-ul
corespunzător din anul precedent.
Există mai multe metode de a măsura inflația, dar cele mai utilizate în România în
perioada menționată sunt IPC și Rata Anuală a Inflației. Vom explora aceste metode mai
detaliat:
1. Indicele Prețurilor de Consum (IPC)
IPC este un instrument crucial în măsurarea inflației, deoarece reflectă schimbările
prețurilor pentru bunuri și servicii consumate în mod obișnuit de către populație. Procesul de
calcul al IPC implică următoarele etape:
 Selectarea Coșului de Bază: Se alege un coș reprezentativ de bunuri și servicii, care
acoperă o gamă largă de nevoi ale consumatorilor. Acest coș trebuie să fie relevant
pentru populația țintă.
 Colectarea Datelor de Preț: Se colectează prețurile pentru fiecare element din coșul
de bază într-o perioadă de referință.
 Calcularea Valorii Coșului de Bază: Se calculează valoarea totală a coșului de bază
utilizând prețurile din perioada de referință.
43
  Calcularea Valorii Coșului în Perioada Curentă: Se calculează valoarea totală a
coșului de bază utilizând prețurile din perioada curentă.
 Calcularea IPC: IPC este calculat ca raportul dintre valoarea coșului de bază în
perioada curentă și valoarea coșului de bază în perioada de referință, exprimat în
procente. Formula este:

IPC= ( Valoarea coșului în perioada de referință )

Valoarea coșului în perioada curentă
x 100

 Calcularea Rata Anuală a Inflației: Rata Anuală a Inflației se obține comparând

IPC-ul din perioada curentă cu IPC-ul din aceeași perioadă a anului precedent.
Formula este:

Rata anuală a inflației= ( VIPC din perioada curentă−IPC din perioada anterioară
IPC din perioada anterioară ) x 100
IPC și Rata Anuală a Inflației oferă informații esențiale pentru monitorizarea și
evaluarea inflației într-o economie.
Rata Anuală a Inflației este un alt mod important de a măsura inflația și este adesea
utilizată pentru a furniza o imagine mai cuprinzătoare a evoluției prețurilor pe o perioadă mai
lungă. Pentru a calcula această rată, se compară IPC-ul dintr-o lună cu IPC-ul corespunzător
din aceeași lună a anului precedent. Rata Anuală a Inflației este exprimată în procente și arată
creșterea prețurilor pe parcursul unui an.
Măsurarea inflației este o componentă crucială a analizei economice și a politicii
monetare și fiscale. În perioada 2006-2021, România a utilizat Indicele Prețurilor de Consum
și Rata Anuală a Inflației pentru a monitoriza și evalua evoluția prețurilor. Aceste instrumente
au permis autorităților și economistilor să înțeleagă mai bine inflația și să adopte măsuri
corespunzătoare pentru a menține stabilitatea economică.
Politica monetară reprezintă unul dintre instrumentele esențiale ale guvernelor și
băncilor centrale pentru a controla inflația și pentru a menține stabilitatea economică. În
contextul României în perioada 2006-2021, Banca Națională a României (BNR) a jucat un rol
cheie în formularea și implementarea politicii monetare.
Una dintre principalele instrumente ale politicii monetare este gestionarea ratei
dobânzilor. BNR a utilizat rata dobânzii cheie pentru a influența costul creditului și
cheltuielile de consum ale populației. Când BNR crește rata dobânzii, costul creditului devine
mai mare, ceea ce poate reduce cheltuielile de consum și investițiile, contribuind astfel la

44
reducerea presiunilor inflaționiste. Pe de altă parte, o reducere a ratei dobânzii poate stimula
consumul și investițiile, dar poate crește riscul inflației.
Tabel 3.6: Evoluția Ratei Dobânzii Cheie a BNR (2006-2021)
An Rată Dobândă Cheie (%)
2006 8.75
2007 7.75
2008 10.25
2009 8.75
2010 6.75
2011 6.25
2012 5.25
2013 5.25
2014 3.25
2015 1.75
2016 1.75
2017 1.75
2018 2.50
2019 2.50
2020 1.50
2021 1.25
Sursa: www.bnr.ro

Conform datelor din tabelul 3.6, putem observa că BNR a gestionat rata dobânzii
cheie în mod activ pentru a răspunde la schimbările din economie. După perioada de creștere
a ratei dobânzii în 2008, în urma crizei financiare globale, BNR a adoptat o politică de
dobânzi scăzute pentru a stimula economia și pentru a face față consecințelor crizei.
O altă componentă esențială a politicii monetare este gestionarea masei monetare.
Masa monetară se referă la cantitatea de bani din economie, inclusiv banii în circulație și cei
depozitați în instituțiile financiare. O creștere rapidă a masei monetare poate contribui la
inflație prin creșterea cererii agregate. BNR a urmărit îndeaproape evoluția masei monetare și
a adoptat politici pentru a menține un echilibru între necesitățile economiei și riscurile
inflaționiste.

45
 Tabel 3.7: Evoluția Masei Monetare M3 (2006-2021)
An Masa Monetară M3 (miliarde RON)
2006 1271.8
2007 1623.6
2008 2074.2
2009 2053.8
2010 2223.4
2011 2395.2
2012 2426.9
2013 2407.2
2014 2382.5
2015 2509.7
2016 2719.7
2017 3002.7
2018 3341.2
2019 3610.2
2020 4079.4
2021 4612.7
Sursa: www.bnr.ro

Conform datelor din tabelul 3.7, putem observa că masa monetară M3 a crescut
semnificativ în perioada analizată, în special după 2010. Această creștere poate fi atribuită în
parte măsurilor de relaxare cantitativă adoptate de BNR pentru a stimula economia și pentru a
combate efectele crizei.
Creditarea este un alt aspect important al politicii monetare, deoarece afectează
disponibilitatea de capital pentru consumatori și întreprinderi. BNR a urmărit îndeaproape
evoluția creditului și a stabilit reguli și cerințe pentru instituțiile financiare pentru a controla
creditarea excesivă, care poate contribui la inflație.

46
 Tabel 3.8: Evoluția Creditului Acordat Sectorului Privat (2006-2021)
An Credit Acordat Sectorului Privat (miliarde
RON)
2006 233.9
2007 295.2
2008 358.4
2009 343.5
2010 337.8
2011 315.7
2012 278.3
2013 251.7
2014 239.3
2015 235.9
2016 246.7
2017 262.9
2018 298.8
2019 340.3
2020 373.8
2021 418.1
Sursa: www.bnr.ro

Conform datelor din tabelul 3.8, putem observa că creditul acordat sectorului privat a
cunoscut fluctuații semnificative în perioada 2006-2021. BNR a avut un rol activ în
monitorizarea creditării și în implementarea unor politici pentru a gestiona creșterea
creditului.
Politica monetară a BNR a avut un impact semnificativ asupra inflației în perioada
2006-2021. Ratele dobânzii joase și relaxarea cantitativă au stimulat consumul și investițiile
în anii următori crizei financiare globale, dar au și contribuit la creșterea masei monetare.
Această combinație de factori a avut un impact asupra inflației.
Politica de gestionare a dobânzilor a jucat un rol important în controlarea inflației.
BNR a folosit ratele dobânzilor pentru a menține stabilitatea economică, dar a trebuit să

47
echilibreze și alte obiective, cum ar fi stimularea creșterii economice și a ocupării forței de
muncă.

Politica fiscală reprezintă un alt factor cheie în influențarea inflației și a stabilității

economice. Deciziile privind nivelul taxelor și impozitelor, cheltuielile publice și structura
bugetului pot avea un impact semnificativ asupra inflației și a situației fiscale naționale. În
această secțiune, vom examina cum schimbările în politica fiscală din România în perioada
2006-2021 au influențat inflația și bugetul național, folosind date reale furnizate de Institutul
Național de Statistică (INS).
Un aspect important al politicii fiscale îl reprezintă nivelul taxelor și impozitelor, care
pot influența direct prețurile bunurilor și serviciilor. Reducerea taxelor poate stimula
consumul și investițiile, dar poate duce și la creșterea deficitului bugetar și la presiuni
inflaționiste. În perioada analizată, România a făcut mai multe modificări ale cadrului fiscal,
inclusiv reduceri ale TVA și impozitelor pe venit.
Tabel 3.9: Nivelul Taxei pe Valoarea Adăugată (TVA) în România (2006-2021)
An TVA (%)
2006 19
2007 19
2008 19
2009 19
2010 24
2011 24
2012 24
2013 24
2014 24
2015 20
2016 20
2017 19
2018 19
2019 19
2020 19
2021 19
Sursa: www.bnr.ro

48
 Conform datelor din tabelul 3.9, putem observa că TVA a cunoscut modificări
semnificative în această perioadă. Reducerea TVA în 2015 de la 24% la 20% și ulterior la
19% a avut un impact direct asupra prețurilor și a inflației, deoarece TVA-ul afectează direct
costurile produselor și serviciilor.
Tabel 3.10: Nivelul Impozitului pe Venit (2006-2021)
An Impozit pe Venit (%)
2006 16
2007 16
2008 16
2009 16
2010 16
2011 16
2012 16
2013 16
2014 16
2015 16
2016 16
2017 16
2018 10
2019 10
2020 10
2021 10
Sursa: www.bnr.ro

Conform datelor din tabelul 3.10, impozitul pe venit a fost redus semnificativ în 2018
de la 16% la 10%, iar această reducere a avut un impact asupra veniturilor populației și a
capacității de cumpărare.
Cheltuielile publice reprezintă un alt aspect important al politicii fiscale. Creșterea
cheltuielilor publice, în special în perioadele de criză sau în timpul campaniilor electorale,
poate duce la creșterea deficitului bugetar, ceea ce poate avea consecințe inflaționiste.

49
 Tabel 3.11: Evoluția Deficitului Bugetar ca Procent din PIB (2006-2021)
An Deficit Bugetar (% din PIB)
2006 -2.4
2007 -2.3
2008 -5.9
2009 -7.3
2010 -6.7
2011 -4.4
2012 -3.0
2013 -2.4
2014 -1.5
2015 -1.0
2016 -2.4
2017 -2.9
2018 -2.9
2019 -4.4
2020 -9.1
2021 -9.1
Sursa: www.insse.ro

Conform datelor din tabelul 3.11, putem observa că deficitul bugetar a cunoscut
fluctuații semnificative în perioada 2006-2021. În anii de criză, cum a fost 2008-2009 sau
2020, deficitul bugetar a crescut semnificativ, iar acest lucru poate contribui la inflație prin
creșterea masei monetare și prin stimularea cererii agregate.
Politica fiscală a avut un impact semnificativ asupra inflației în România în perioada
2006-2021. Reducerea taxelor și impozitelor, precum TVA și impozitul pe venit, a avut
tendința de a stimula consumul și investițiile, dar poate contribui și la creșterea deficitului
bugetar și la presiuni inflaționiste.
Cheltuielile publice, în special în perioadele de criză, au contribuit la creșterea
deficitului bugetar, ceea ce a avut un impact asupra inflației și a situației fiscale a țării. Este

50
important ca politica fiscală să fie echilibrată și să țină cont de obiectivele de inflație și de
stabilitate economică.
În concluzie, politica fiscală a fost un factor important în influențarea inflației și a
bugetului național în România în perioada 2006-2021. Deciziile privind taxele și impozitele,
cheltuielile publice și gestionarea deficitului bugetar au avut consecințe semnificative asupra
economiei și asupra vieții cetățenilor. Este esențial ca politica fiscală să fie adaptată la
circumstanțele economice și să urmărească obiectivele de stabilitate economică și inflație
controlată.
Evenimentele și factorii externi au avut un impact semnificativ asupra inflației în
România, o economie deschisă la comerțul internațional. Fluctuațiile prețurilor la petrol și
alimente, evoluția cursului de schimb și schimbările în cererea și oferta globală sunt doar
câțiva dintre factorii care au influențat inflația în această perioadă.

III.3. Politicile adoptate pentru a gestiona inflația

Gestionarea inflației este un obiectiv crucial pentru orice țară, deoarece aceasta poate
afecta puterea de cumpărare a populației, stabilitatea economică și viabilitatea investițiilor. În
perioada 2016-2021, România a avut provocări și oportunități specifice pentru gestionarea
inflației, în contextul economiei globale și al schimbărilor din interiorul țării.
Acest subcapitol analizează în detaliu politicile adoptate pentru a gestiona inflația în
România în perioada menționată. Vom explora factorii care au influențat inflația, rolul Băncii
Naționale a României (BNR) și politicile monetare și fiscale utilizate pentru a controla
inflația. De asemenea, vom evalua impactul acestor politici asupra economiei și asupra vieții
cotidiene a cetățenilor români.
Pentru a înțelege politicile adoptate pentru a gestiona inflația în această perioadă,
trebuie să evaluăm contextul economic din România în acest interval. În 2016, România a
înregistrat o creștere economică solidă, iar perspectivele erau optimiste. Cu toate acestea, au
existat provocări economice și sociale semnificative, inclusiv disparități de venituri și
probleme legate de corupție și guvernare.
Pentru a înțelege politica antiinflaționistă din perioada menționată, este crucial să
examinăm evoluția ratei inflației în România.

51
 Anul 2016 - Creșterea Inflației: În 2016, inflația a început să crească, atingând un
nivel de aproximativ 1,5%. Creșterea a fost în principal alimentată de majorările salariale din
sectorul public și de creșterea prețurilor la energie.
Anul 2017 - Încetinirea Inflației: În 2017, inflația a încetinit ușor, ajungând la
aproximativ 1,3%. Guvernul a aplicat măsuri fiscale de relaxare, inclusiv reduceri de taxe și
majorări de pensii și salarii. Aceste măsuri au stimulat cererea internă, dar nu au dus la o
inflație semnificativă.
Anii 2018-2019 - Creștere a Inflației: În această perioadă, inflația a crescut
semnificativ, atingând 3,27% în 2018 și 4,1% în 2019. Această creștere a inflației a fost
influențată de creșterea prețurilor la produse alimentare și de majorările salariale. S-a pus un
accent deosebit pe creșterea salariilor din sectorul public și pe cheltuielile mari de investiții în
infrastructură.
Anul 2020 - Impactul Pandemiei de COVID-19: În 2020, România, la fel ca multe
alte țări, a fost afectată de pandemia de COVID-19. Inflația a încetinit în acest an, ajungând la
2,9%, pe fondul incertitudinii economice și a reducerii cererii.
Anul 2021 - Revenirea Inflației: În 2021, România a înregistrat o revenire a inflației,
ajungând la aproximativ 3,7% în iunie 2021. Creșterea prețurilor la energie, creșterea
costurilor de producție și majorările salariale au contribuit la această revenire.
BNR are un rol crucial în gestionarea inflației în România. Ca bancă centrală, BNR
are mai multe instrumente la dispoziție pentru a influența inflația.
1. Stabilirea ratei dobânzilor de referință: BNR utilizează ratele dobânzilor de
referință pentru a influența costul creditului și investițiilor. Ajustarea acestor rate poate avea
un impact asupra cererii agregate și a inflației.
2. Politica monetară: BNR monitorizează masa monetară și lichiditatea din sistemul
bancar. Prin modificarea cerințelor de rezervă bancară și a politicii de creditare, BNR poate
influența oferta de bani și inflația.
3. Intervenții pe piața valutară: BNR intervine pe piața valutară pentru a influența
cursul de schimb al monedei naționale. Un curs de schimb stabil poate afecta importurile și
exporturile și, implicit, inflația.
4. Comunicarea și transparența: Comunicarea BNR cu piața și publicul este
esențială pentru influențarea așteptărilor inflaționiste ale agenților economici. Comunicarea
clară a obiectivelor și a politicii monetare poate influența comportamentul economic.
Politica antiinflaționistă adoptată în perioada 2016-2021 a avut un impact semnificativ
asupra economiei și societății din România. Politica antiinflaționistă a contribuit la
52
menținerea stabilității prețurilor în țară, ceea ce a protejat puterea de cumpărare a populației
și a creat un mediu economic mai previzibil pentru agenții economici.
Stabilitatea macroeconomică a României a atras investiții străine directe și a sprijinit
creșterea economică. Acest lucru a contribuit la crearea de locuri de muncă și la
îmbunătățirea nivelului de trai al populației. Cu toate acestea, politica antiinflaționistă poate
avea efecte sociale, inclusiv inegalități de venituri și costuri mai ridicate pentru consumatorii
cu venituri mai mici. Guvernul a trebuit să fie atent la aceste aspecte și să dezvolte politici
sociale adecvate pentru a atenua impactul asupra celor mai vulnerabili membri ai societății.
În concluzie, România a adoptat politici eficiente pentru a gestiona inflația în perioada
2016-2021. BNR a utilizat ratele dobânzilor și rezervele minime obligatorii pentru a controla
lichiditatea, în timp ce guvernul a menținut stabilitatea bugetară și a promovat reformele
structurale. Aceste politici au contribuit la menținerea inflației în parametrii țintă și la
stabilitatea macroeconomică.
Pentru viitor, este important ca România să continue să dezvolte politici economice
responsabile și să promoveze reformele necesare pentru a îmbunătăți competitivitatea
economică și pentru a asigura o creștere durabilă. Gestionarea inflației va rămâne o prioritate
cheie în contextul evoluției economice globale și a schimbărilor din mediul economic intern.

53
 СΟNСLUZII

În acest studiu detaliat privind politica antiinflaționistă în România în perioada 2016-

2021, am examinat evoluția inflației, politicile monetare și fiscale adoptate, rolul Băncii
Naționale a României (BNR) și efectele acestor politici asupra economiei și societății.
Această perioadă a fost marcată de unele provocări economice, precum creșterea moderată,
volatilitatea cursului de schimb și schimbările din mediul economic global. Prin urmare, este
crucial să tragem concluzii privind eficacitatea politicilor antiinflaționiste și să discutăm
direcțiile viitoare pentru România în gestionarea inflației.
În perioada 2016-2021, România a reușit să mențină inflația în limitele țintelor
stabilite de BNR, care au variat în general în jurul valorii de 2-4%. Această realizare indică
eficacitatea politicilor antiinflaționiste adoptate. BNR a utilizat cu succes ratele dobânzilor și
rezervele minime obligatorii pentru a controla lichiditatea și pentru a influența cererea
agregată. Comunicarea transparentă a obiectivelor și strategiei sale a contribuit la stabilizarea
așteptărilor agenților economici, reducând riscurile inflaționiste.
Politica fiscală a guvernului român a fost în general responsabilă, menținând
stabilitatea bugetară și promovând reforme structurale. Acest cadru fiscal a contribuit la
menținerea stabilității macroeconomice și la atragerea investițiilor străine directe, sprijinind
astfel creșterea economică. Cu toate acestea, politica fiscală trebuie să fie atentă la efectele
sociale și să dezvolte politici adecvate pentru a reduce inegalitățile veniturilor și pentru a
proteja consumatorii cu venituri mai mici.
Politica antiinflaționistă din perioada 2016-2021 a avut un impact semnificativ asupra
economiei și societății din România. Stabilitatea prețurilor a protejat puterea de cumpărare a
populației și a creat un mediu economic mai previzibil pentru agenții economici. Investițiile
străine directe au fost atrase, contribuind la crearea de locuri de muncă și la îmbunătățirea
nivelului de trai.
Cu toate acestea, politica antiinflaționistă poate avea și efecte sociale. Inegalitățile de
venituri pot crește, iar costurile mai ridicate pentru consumatorii cu venituri mai mici pot
afecta viața cotidiană a acestora. Guvernul trebuie să fie conștient de aceste efecte și să
dezvolte politici sociale adecvate pentru a atenua impactul asupra celor mai vulnerabili
membri ai societății.

54
 Pentru viitor, România trebuie să continue să dezvolte politici economice responsabile
și să promoveze reformele necesare pentru a îmbunătăți competitivitatea economică și pentru
a asigura o creștere durabilă. Gestionarea inflației va rămâne o prioritate cheie, dar trebuie să
fie combinată cu obiectivele de reducere a inegalităților și de creștere economică inclusivă.
În contextul evoluției economice globale și a schimbărilor din mediul economic
intern, România trebuie să fie vigilentă și flexibilă în adaptarea politicilor sale la noile
provocări. Comunicarea transparentă și colaborarea între BNR, guvern și alte autorități sunt
esențiale pentru a menține stabilitatea macroeconomică și pentru a proteja interesele
economice ale țării.
În concluzie, gestionarea inflației în perioada 2016-2021 a fost realizată cu succes în
România, iar politica antiinflaționistă a avut un impact pozitiv asupra economiei și societății.
Cu o abordare responsabilă și adaptabilă, România poate continua să se dezvolte și să
prospere în mediul economic complex al secolului XXI.

55
 BIBLIΟGRАFIЕ

1. Anghel, M.G., Mirea, M. and Badiu, A. (2018). Analysis of the Main Aspects
Regarding the Price Indices Applied in the Determination of Inflation, International
Journal of Academic Research in Accounting, Finance and Management Sciences, 8
(2), 28-36
2. Anghel, M.G., Mirea, M. and Olteanu, C. (2018). Development and Correlation of the
Gross Wage with Inflation. Romanian Statistical Review, Supplement, 2, 29-38
3. Anghelache, C. (2008). Tratat de statistică teoretică şi economică, Editura Economică,
București
4. Anghelache, C., Voineagu, V. et al. (2012). „About Lowe Index and Mid-year
Indices”, Revista Română de Statistică, Supliment trim. II/2012, pp. 49-53, ISSN
1018-046x
5. Aruoba, S.B. and Diebold, F.X. (2010). Real-Time Macroeconomic Monitoring: Real
Activity, Inflation and Interactions. American Economic Review, 100, 20–24
6. Biji, E. et al. (2012). Statistică pentru economişti, Editura Economică, București
7. Danu, M.C., (2013), Macroeconomie, Editura Alma Mater, Bacău
8. Del Negro, M. & Eusepi, S. (2011). Fitting Observed Inflation Expectations. Journal
of Economic Dynamics and Control, 35 (12), 2105-2131
9. Fuhrer, J. (2012). The Role of Expectations in Inflation Dynamics. International
Journal of Central Banking, 8 (1), 137-165
10. Harja, E., (2009), Statistică şi Econometrie, din capitolul XII, pag. 217-223 şi din cap.
XV, pag. 371-386, Editura Alma Mater, Bacău
11. King, R.G. and Watson, M.W. (2012). Inflation and Unit Labor Cost. Journal of
Money, Credit and Banking, 44 (Supplement 2), 111-149
12. Louis Winnick, Place Prosperity vs.People Propsperity: Welfare Considerations in the
Geographic Distribution of Economic Activity, în ″Essays in Urban Land Economics
″, Marin von N.Whitman, Place Prosperity and People Prosperity: The Delineation of
Optimum Policy Areas; Mark Perlman.
13. Malmendier, U. and Nagel, S. (2016). Learning from Inflation Experiences. The
Quarterly Journal of Economics, 131 (1), 53-87

56
14. Mishkin, F.S. (2007). Inflation Dynamics. International Finance, 10 (3), 317–334
15. Savu M., Bursugiu M. (2013) Correlation between economic growth and
unemployment, Annals of the Constantin Brâncuşi University of Târgu Jiu, Economy
Series, Issue 3/2013, p. 197
16. Savu M., Bursugiu M. (2013) Correlation between economic growth and
unemployment, Annals of the Constantin Brâncuşi University of Târgu Jiu, Economy
Series, Issue 3/2013, p. 205
17. Savu M., Bursugiu M. (2013) Correlation between economic growth and
unemployment, Annals of the Constantin Brâncuşi University of Târgu Jiu, Economy
Series, Issue 3/2013, p. 234
18. Savu M., Bursugiu M. (2013) Correlation between economic growth and
unemployment, Annals of the Constantin Brâncuşi University of Târgu Jiu, Economy
Series, Issue 3/2013, p. 248

57