UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANŢA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA : CONTABILITATEA ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Conf.univ.dr. ȚIȚEI ADINA

Absolvent:
MAMUT EMRE

CONSTANTA
2022
 UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANŢA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA : CONTABILITATEA ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

ANALIZA STATISTICĂ A INFLAȚIEI ȘI

ȘOMAJULUI ÎN ROMÂNIA ÎN
CONTEXT PANDEMIC

Coordonator științific:
Conf.univ.dr. ȚIȚEI ADINA

Absolvent:
MAMUT EMRE

CONSTANTA
2022
 CUPRINS

INTRODUCERE ............................................................................................................... 2
CAPITOLUL I ................................................................................................................... 4
PROCESUL INFLAȚIONIST – DEZECHILIBRU MACROECONOMIC ........................ 4
1.1. Procesului inflaționist – termeni și definiție ......................................................... 4
1.2. Tipuri de inflație .................................................................................................. 6
1.3. Căi de atenuare a inflației ................................................................................... 10
1.4. Măsuri de protecție împotriva inflației ............................................................... 11
1.5. Afinitatea rata dobânzii – inflație ....................................................................... 13
CAPITOLUL AL II-LEA................................................................................................. 16
ȘOMAJUL – DEZECHILIBRUL MACROECONOMIC ................................................. 16
2.1. Șomajul – concept și clasificare ...................................................................... 16
2.2. Măsurarea șomajului ...................................................................................... 17
2.3. Tipuri de șomaj .............................................................................................. 19
Capitolul al III-lea ............................................................................................................ 21
INFLAȚIA ȘI ȘOMAJUL ÎN ROMÂNIA ....................................................................... 21
3.1. Inflația din România în context pandemic…………………………………….21
3.2. Șomajul din România în context pandemic…………………………………...27
CONCLUZII……………………………………………………………………………….35
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………..37

1
 INTRODUCERE

Inflația este un fenomen economic care se exprimă printr-o creștere generală a

prețurilor și în paralel o scădere a puterii de cumpărare a valutelor. Această manifestare nu
este modernă, ea începând să își facă simțită prezența încă din anii 1600-1700, perioadă în
care a pus mari dificultăți întregii lumi. Societatea academică a încercat să caracterizeze
procesul, să îi deslușească originile, efectul ei asupra lumii politice și populației.
În această conjunctură, principalele aspecte pe care le-am avut în lucrare sunt legate
de dificultățile create de inflației și efectele ei asupra lumii.
În capitolul întâi se relatează concepțiile esențiale ale inflației prin teoria monetaristă,
modernă și cantitativă. Următorul pas cuprinde ierarhizarea inflației și se vor lua în
considerare mai multe puncte de vedere. Pe lângă consecințele pe care inflația le-a creat, am
dezvoltat și unele cadre de sprijin care să combată acest fenomen. Se va apela la arhivarea
cheltuielilor și veniturilor pentru a se asigura o mai bună protecție, hotărârea fiind luată de
factorii decizionali (instituțiile). Inflația se împarte în mai multe categorii, în funcție de
originile ei: inflația declarată, inflația prin cerere, inflația prin costuri și inflația importată.
În capitolul al doilea se prezintă șomajul și efectele sale negative asupra oamenilor. Ca
definiție, șomajul reprezintă oferta forței de muncă în comparație cu cererea forței de muncă.
Perioada cea mai des întâlnită când aceasta se resimte este perioada unui final de criză sau
ciclu economic. Șomajul se poate determina prin raportul dintre numpărul șomerilor și
populația active, înmulțit cu 100. Șomajul se împarte în mai multe tipuri: șomaj structural,
șomaj tehnologic, șomaj intermitent, șomaj sezonier, șomaj fricțional.
În capitolul al treilea, am decis să abordez situația actuală în România, cea a
fenomenului inflaționist și de șomaj datorată epidemiei apărută din martie 2020. Pandemia
a avut ca efect de moment, o inflație descendentă în ceea ce privesțe anumite ramuri, cum ar
fi carburanții care au ajuns la un preț record de scăzut. A urmat o perioadă în care prețurile
au crescut în lanț, în orice domeniu. Datorită măsurilor impuse de autorități, mulți români au
fost concediați de la locurile de muncă, ajungând astfel șomeri. Rata șomajului s-a
caracterizat pe categorii de vârsta, cea mai afectată fiind de tineri: 17,3% în 2020 și 21% în
2021.
Cu toate acestea, este complicat pentru societăți să se păstreze pe aceeași linie de
plutire cu cererea alertă, deoarece în același timp, ele se mai ocupă și de transformarea
reconstituirilor șirurilor de procurare intens alterate de pandemie.

2
 Primul efect de după pandemie resimțit, care pune în evidență reluarea în mod rapid
ale economiei României, este cel bazat pe tema relevării restricților. Acesta a împins
populația inconștient către călătorii și restaurante, dorința lor fiind foarte profundă.
Acest declin în favoarea inflației va dura o perioadă, timp în care ea se va restabiliza
succesiv, cu cât societățile respective fabrică mai mult.

3
 CAPITOLUL I

PROCESUL INFLAȚIONIST – DEZECHILIBRU

MACROECONOMIC

1.1. Procesului inflaționist – termeni și definiție

Una din aspirațiile politicii economice moderne este, în cazul majorității statelor
dezvoltate, reducerea și eliminarea inflației. Chiar și în aceste condiții, calcularea și
caracterizarea inflației, stimulează dezbateri. Cu toate că există fluctuații între diversele
noțiuni de gândire economică, politică și socială ce privesc consecințele și proveniența
inflației, se poate dezbate un acord considerând nevoia stăpânirii inflației.
Conceptul de "inflație" este legat de inspirația de "creștere", totuși de una nocivă. În
mod obișnuit, se presupune că aceasta își are originea din existența unei cantități în surplus
de monedă, cu toate că inflația nu este absolut dependentă de aparența monetară.
Inflația exprimă totodată un limbaj al măririi vitezei variațiilor procese, în caz
individual al rapidității de mărire a prețurilor și a vitezei de transmitere a monedei.
Principiul că inflația denotă un surplus de monedă și că aceasta detrachează economia
este uzat. Acest lucru este recunoscut de istoria monetară a sec. XIX si a sec XX. În orice
situație în care autoritățile au propus cursul obligat al monedei, desființând în acest fel
convertibilitatea în aur, ele au desființat prin sistemul de demarcare monetar. Toate aceste
norme au fost însușite, în perioade cruciale (de război) atunci când cheltuielile statelor s-au
mărit considerabil.
Acest tip de inflație - “inflația monetară” – este descris ca “ecuația schimbului” lui
Fisher
M x V = P x T, unde:
M = masa monetară
V = viteza de circulație a monedei
P = nivelul general al prețurilor
T = volumul tranzacțiilor

4
 Luând în considerare acest fenomen, în cazul în care masa monetară crește mult,
celelalte noțiuni ale substituției monetare vor spori simetric. Așadar, presupunând că M este
factorul cauzal, se dobândește o definiție a inflației.
Indiferent de tipul inflației, ea este determinată de fenomenul de disparitate. Inflația
este declanșată nu de faptul că - masa monetară - sporește în mărime absolută, ci de ideea că
schimbarea respectivă se produce invers proporțional în comparație cu alte elemente ale
schimbului monetar.
Sinteza inflației presupune lipsa de egalitate dintre progresul monetar și progresul
natural al economiei reale. Datorită acestor cauze, termenul de inflație se potrivește și altor
variabile, cum ar fi inflația bugetară, de inflația salarială.
Inflația salarială se profilează într-o economie care se supune constrângerii
sindicatelor, ceea ce face ca salariile să se mărească cu rapiditate față de restul economiei.
Inflația bugetară indică o circumstanță în care capacitatea veniturilor și cheltuielilor
bugetului cresc mai agil față de economia reală.
În mod sigur, pentru a face distincția între o mărire de prețuri inflaționistă si una
neinflaționistă, e folositor să se ia în considerare, gradul de creștere al prețurilor. Pot exista
prețuri constante sau reduceri, respectiv creșteri, într-o economie.
În același timp, există cazuri în care legătura reciprocă a mișcărilor de prețuri dau
naștere unei creșteri a stadiului colectiv al preturilor. Reiese faptul că inflația prezintă o
oscilație antrenantă, în care se augmentează totalitatea prețurilor. Însă, indicele de
generalitate al măririlor de prețuri nu este îndeajuns pentru a concretiza inflația. Majorarea
prețurilor trebuie să fie în creștere fără ca un principiu să o oprească pentru ca inflația să
existe.
Modalitatea corectă de a contura inflația presupune decretarea ca aceasta este o
tendință de creștere accelerată și generalizată a prețurilor.
Plecând de la această concepție, e probabilă și o altă explicație, nemonetară, a
manifestării inflaționiste moderne. Dacă cererea este considerabil mai mare decât oferta,
prețurile se pot mări în mod accelerat. Această abordare este denumită "teoria cererii
excedentare", care arată discrepanța dintre cerere și ofertă.
Ca justificare a "teoriei cererii excedentare" deține avantajul că prezintă existența unor
presiuni inflaționiste descătușate de creșterea prețurilor. Potrivit acestei analize, în cazul
existenței unui exces de cerere , inflația este prezentă și într-o economie cu prețuri fixate
administrativ, la fel ca în toate economiile planificate. Așadar piața se ajustează prin cantități

5
și nu prin prețuri. Noțiunea modernă determină inflația ca un procedeu prin care se confirmă
multiplele instabilități ale economiei, cu caracter general și într-o continuă evoluție.
Tensiunile inflaționiste din unele subdiviziuni pot fi contrabalansate de tensiuni
deflaționiste din alte ramuri economice și astfel se pot reechilibra. Se poate forma și un
proces inflaționist galopant când tensiunile se dezvoltă și se corelează.
Cu toate că inflația constituie o sumă de instabilități, creșterea prețurilor se menține o
trăsătură de bază care pune în lumină volumul acestui proces. Odată cu creșterea prețurilor,
forța de cumpărare se diminuează; masa monetară sporește, aspirând economia într-un
vortex. În funcție de nivelul de creștere al prețurilor, inflația se poate clasifica:
- inflația lentă ce este formulată prin termenul de eroziune monetară, atunci când
creșterile sunt 2-5% anual;
- inflația forte atunci când evoluția ei se simbolizează pe baza a două cifre;
- inflația galopantă atunci când evoluția ei se simbolizează pe baza a trei cifre.

1.2. Tipuri de inflație

A. INFLAȚIA DECLARATĂ (FORTE)

Momentul exact în care se intră în inflație nu se cunoaște cu exactitate, rezultând astfel
o singură modalitate rămasă de a afla acest lucru, și constă în analizarea dezvoltării prețurilor
pe o durată mai lungă de timp.
Apariția în inflația declarată se determină foarte greu și în cazuri speciale, un exemplu
ar fi crizele economice apărute în cronologia tuturor statelor. Țara noastră s-a confruntat cu
o astfel de criză la căderea comunismului și la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial,
fără antecedent în cronologia ei este criza curentă.
Creșterea prețurilor este de mărirea factorului monetar atunci când se introduce în
inflația monetară. Dezvoltarea circulației monetare nu mai este o atestare satisfăcătoare a
aspirației inflaționale în cazul în care se produce o majorare a prețurilor care nu poate fi
cauzată de factorul monetar. Așadar, criteriul dezvoltării masei monetare devine irelevant,
ceea ce face ca aderarea în inflație să fie destul de posibilă.

B. INFLAȚIA PRIN CERERE

6
 Configurațiile de demonstrare ale unor tensiuni inflaționiste pot fi și inflația prin
cerere, prin costuri, importată și structurală. Amplificarea acestor etape se îndreaptă în cele
mai multe cazuri către intervenția și corelarea reunită a acestor principii, primind ajutor în
mod direct de conduitele aferente unor psihologi și ideologii specifice.
Proveniența inflației prin cere apare în detracarea din sectorul pieței bunurilor și al
serviciilor. Dezvoltarea costurilor se cuvine creșterii cererii de bunuri și servicii aflate în
legătură directă cu oferta lipsită de fluctuație.
În acest fel evoluția cererii (de bunuri de consum, de bunuri de export) poate avea
urmări diferite:
- cererea în surplus se răsfânge parțial asupra intensității mărimilor de servicii și bunuri
schimbate, în cazul în care oferta este perfect elastică;
- surplusul de cerere se răsfrânge parțial asupra tuturor prețurilor, în cazul în care oferta
este perfect rigidă;
În present, cererea la nivel global se îndreaptă constant într-o zonă excesivă, dat fiind
faptul simțirii apartenenței inflaționiste necontenite.
Fiecare etapă economică cuprinde un surplus al cererii legat de ofertă, ce conduce la o
creștere subită inflaționistă care nu poate fi pusă într-un echilibru perfect de nicio forță
politico-economică.
Responsabilitatea necesităților face ca doleanțele să întreacă întotdeauna oportunitățile
materiale, ceea ce clarifică înclinația cererii de a fi întotdeauna mai mare decât oferta.
În orice societate evoluată, cererea este necontenit mai mare decât oferta, chiar dacă
dezvoltarea tehnică aspiră spre diminuarea acestei diferențe.
Mărirea reprezentativă nelimitată a prețurilor poate fi exprimată de surplusul de cerere
și se numește “spirala inflaționistă”.
Se va da naștere unui nou stimul al circuitului în cazul în care cererea în plus are valori
mai mari decât cererea inițială, astfel: cererea conservă o mărire și mai considerabilă a
prețurilor și stimulează inconștient creșterea salariilor, a producției, a puterii de cumpărare
și, așadar, a cererii excedentare. Economia pătrunde spre direcția inflației prin cerere, în
cazul în care nu se acționează asupra acestei spirale.
Raportul între economie și consum poate suferi modificări, fiind influențat de
schimbările câștigului național sau tendințelor patrimoniului ale populației. Majorarea
venitului ale unor ramuri sociale ori folosirea economiilor pentru procurarea unor bunuri cu
o folosință îndelungată, de pildă, pot ridica gradul de cerere de consum peste treapta de ofertă
de la momentul respectiv.

7
 De asemenea, rigiditatea ofertei ar putea fi accidentală, clasificată pe termen scurt sau
lung. Deficiența stocurilor poate da naștere unei carențe trecătoare pentru unele produse.
Fluctuația își face simțită prezența în momentul în care regenerarea stocurilor nu se face în
tempo-ul necesar, din absența de producție de import.
Instabilitățile care apar în cadrul unor categorii se dilată la stadiul întregii economii.
Aparențele abstracte se petrec în raport cu diverse oscilații economice:
- depozitarea unor stocuri, cu rolul de a beneficia de majorările abstracte și ciclice de
prețuri;
- amplificarea vitezei de transmitere a valutelor ca urmare a deprecierii acestora;
- desemnarea de depozite de către cumpărători, atenționând prezența de prețuri
nefavorabile;
Componentele care pot estompa majorarea prețurilor acționează pe termen lung,
conform istoriei economiei, în progresul inflației:
- creșteri de producție datorate de investițiile în forțe noi;
- redistribuirea de cerere și ofertă către alte domenii;
- tipărirea unor rigidități structurale și instituționale, care au rolul de a mărgini
presiunile inflaționiste în unele ramuri;
Prezența unor aspect riguroase ale inflației prin cerere sunt confirmate de foste
colonii europene, din Africa sau America Latină și din țările subdezvoltate, cuvenite
ofertei de vânzare contrabalansate.

C. INFLAȚIA PRIN COSTURI

Inflația prin costuri este o ramură a instabilității pe piața agenților de producție globali.
Aceasta are la proveniența ei, determinarea unui ansamblu de a schimba repartiția venitului
național. Salariul reprezintă principalul parametru al prețului, întocmește prin creșterea sa,
acceleratorul majorării prețurilor.
Aceasta este motivul unor evidențe desfășurări inflaționiste și majorările instigă noi
revendicări legate de creșterile salariale.
Inflația prin costuri este caracteristică statelor situate în creștere economică.

Majorarea economică presupune instabilități în cadrul unei economii, pentru că are ca

urmare dezvoltări remarcabile de productivitate (până la 10-20%), în paralel aflându-se
sectoarele terțiale care nu se dezvoltă.
Comutarea intereselor progresului se face în două feluri:

8
 - Prin majorarea veniturilor și salariilor în funcție de productivitate, prețurile rămânând
pe linia de plutire a stabilității;
- Prin micșorarea prețurilor, salariile rămânând consecvente. În această situație
micșorarea prețurilor poate avea o urmare dezolantă, deoarece ea nu poate stimula
producția.
În realitate însă, economiile preferă calea majorării salariale determinând deformațiuni
transparente în societate.
Pretențiile argumentate ale salariaților din cadrul cu o productivitate riguroasă se
îmbină și aceia care nu obțin similiar majorări calitative, în acest mod creșterea “răsfățată” a
salariilor îndrumă spre economie la o dezvoltare mediocră a veniturilor care depășește
majorarea reală a productivității la nivel global.
Majorarea prețurilor de producție, asortată cu micșorarea rapidă a ofertei, vor stârni
dezvoltarea prețurilor și în paralel diminuarea capacității de cumpărare care în faza incipientă
avea o pantă ascendentă. Este declanșată o neîmplinire a patronatului cauzată de scăderea
puterii de cumpărare, în urma căreia vor rezultate noi dezbateri ale sindicatelor care vor
conduce, având ca scop o nouă majorare de salarii, în cazul în care forța lor este
satisfăcătoare.
Durata acestei spirale inflaționiste este de obicei lungă.
Un lucru care iese în evidență legat de inflația prin costuri, este acela că ea nu își face
simțită prezența decât în anumite circumstanțe. Este necesară o reacție patronală aspră în
scopul realizării unui profit consistent, pentru ca acest soi de inflație să facă față. În antiteză,
aprobarea reducerii profiturilor de către patroni va fi necesară, chiar dacă inflația se va mai
simți puțin. Dacă soluționarea acestei probleme sociale reprezintă integrarea patronilor la
împrejurarea dată, s-ar deduce printr-o micșorare a profiturilor cu inflație prin costuri mai
limitată.
Dacă într-o perioadă de înflorire, majorarea salariilor este asociată de creșterea
productivității, drept consecință va zădărnici evoluția salariilor. Așadar, inflația prin
majorarea salariilor este irealizabilă în situația în care esențiala cauză a creșterii economice
este evoluția productivității.
Grupul vicios prezentat în situația anterioară se resimte în mai multe cazuri, nu numai
în acela care presupune o elasticitate a cererii dezavantajoase, rezultând o simplificare a
cererii cauzată de majorarea prețurilor.
Sporirea prețurilor nu va stopa dezlegarea produselor, chiar și în cazul în care cererea
se va armoniza la scumpirea acestora și dezvoltarea salariilor nu va conduce în mod automat

9
la scumpirea prețurilor. Astfel reies următorii factori care pot estompa evoluția inflației
salariale: elasticitatea cererii, profiturile și productivitatea muncii.
Pe lângă salarii, și profitul are rolul de a determina inflația prin venituri.
În faza inflaționistă este necesar să se țină cont de faptul că, în timp ce prețurilor
mărfurilor se măresc permanent, în paralel, salariile se schimbă doar după ce factorii
interesați (guvern, patroni) cred că sunt hotărâri consolidate. Așadar, atât timp cât salariul se
menține în spatele prețurilor, patronatul se prisosește cu un câștig în plus.

D. INFLAȚIA IMPORTATĂ
În perimetrul economiei din prezent, relațiile economice dintre state sunt omnilaterale,
în acest sens economiile sunt influențate de afluențele mondiale de bunuri și valori.
Importurile, în principiu cele de materii prime (cum ar fi: petrolul, cerealele,
mineralele, echipamentele, utilajele) reprezintă o primă treaptă de pătrundere a factorilor
externi.
Fiecare stat poate găzdui inflaționiști din exterior, ținând cont de eficacitatea de
globalizare care se va baza pe importul de materii prime și produse. Un exemplu aplicat și
prezent ar fi acela că majorarea prețurilor materiilor prime cauzează majorarea costurilor,
urmând mai apoi și prețurile produselor fabricate din materiile prime respective.
Se cunoaște faptul că produsele petroliere au un contact direct și de o intensitate mare,
în special în statele dezvoltate, ceea ce amplifică senzațiile profunde inflaționiste, un
exemplu actual ar fi cauzat de războiul dintre Rusia și Ucraina.

1.3. Căi de atenuare a inflației

“Leacul” din antiteza inflației este alcătuit din punctul de vedere al specialiștilor din
următoarele noțiuni: barajul instalat pentru stoparea cheltuielilor și veniturilor, retenția
monedei, retenția cheltuielilor publice, retenția prețurilor.
Se cunosc mai multe metode de combatere a inflației, printre ele se enumeră:
1. Prevenirea tipăririi de monede și mărginirea creditului care va avea drept consecință,
majorarea ratei dobânzii. Acest procedeu este unul ce prezintă o dificultate scăzută,
dat fiind faptul că o firmă căreia nu i se acordă creditul abandonează la investiție,
ceea ce duce la o evoluție a șomajului înaintea diminuării inflației. Politicile de
sobrietate monetară sunt eficace în cazurile în care sunt puse în aplicare pe o durată
de câțiva zeci de ani și dacă se acceptă majorarea șomajului, un exemplu real ar fi
dat de practica statelor dezvoltate cu economii progresiste.

10
 2. Stoparea salariilor alături de alte bonusuri sugerează metode de împiedicare a
evoluției inflației, însă se poate degrada în contradicții sociale la nivel național.
3. Consecințele de durată în confruntarea împotriva inflației se vor stabili prin
fortificarea majorării productivității muncii. Principalele surse care pot duce la
creșterea productivității la nivel global sunt investițiile tehnologice, examinarea și
prin schițe de infrastructură.
4. Diminuarea cheltuielilor bugetare de către guvern se leagă cu o solicitare mai scăzută
pentru firme, rezultând astfel o rată mai mare a șomajului. Chiar și o rată ridicată a
șomajului nu poate compromite o micșorare a inflației, datorită șomerilor care vor
pune presiune asupra costurilor prin ambiția de a obține ajutoarele de șomaj.

1.4. Măsuri de protecție împotriva inflației

Într-o puternică legătură cu inflația se află și salariile populației. Când acestea în

termeni reali au tendința de descreștere, rezultă o inflație în curs de evoluție. Acest aspect se
va resimți la gradul întregii națiuni prin involuția treptată a nivelului de trai. O condiție
principală pentru a nu se întâmpina această problemă presupune integrarea veniturilor la
nivelul tarifelor și prețurilor. În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, vor rezulta greve și
proteste spontane din partea populației.
La nivel macroeconomic sunt puse în aplicare două moduri pentru diminuarea șocului
creat de majorarea tarifelor și prețurilor la bunurile și serviciile de consum asupra gradului
de conviețuire al populației:
- Corelarea actuală a salariilor, prin ea se ia în vizor micșorarea pe cât de mult posibil
ale consecințelor nefavorabile cauzate de deprecierea monedei naționale (scăderea
puterii de cumpărare a monedei).
- Înstrunarea unor despăgubiri fixe și egale, atât pentru salariați cât și pentru
pensionari.
După prima extindere a prețurilor din noiembrie 1990, au fost folosite ambele
modalități în România. Punerea în aplicare ale celor două modalități în același timp au dus
la urmări neprofitabile asupra manechinului de stabilire a acțiunilor de indexare a evoluției
veniturilor cu creșterea puterii de cumpărare a mondei, care ulterior a decăzut.
Ipostaza în care s-au aplicat condițiile pot fi concretizate în următoarele situații:

11
 a) A fost o premieră pentru România, fiind prima oară când treapta prețurilor și tarifelor
au cunoscut o aspirație de majorare răspândită, caracteristică unei economii de piață
funcționale.
b) Tarifurile și prețurile prezente din piața neagră au scăpat de sub supraveghere,
crescând independent în funcție de relația dintre cerere și ofertă. Se luau în
considerare gradurile tarifelor și prețurilor oficiale, în situațiile în care se îndeplinea
o anumită apărare socială.
c) În România prețurile bunurilor și serviciilor au avut ca scop un “flashback” al
alternativelor politice, și nu rol de semnalizare a majorării a raportului dintre cerere
și ofertă de pe piața agenților de producție, bunurilor de servicii și consum existente
în economie. De aici a reieșit faptul că schimbările prețurilor și tarifelor au fost
hotărâte la cotă guvernamentală și nu aveau legătură cu doctrina economică în care
balanța pieței se producea cu asistența libertății ofertei și cererii.
d) Evoluția prețurilor și tarifelor în România până în 1989 abia se simțea, între anii 80’
și 90’, cadența mijlocie anuală de majorare ale prețurilor și tarifelor se situa pe la
4,3%, iar după perioada revoluției, acestea au început să crească necontrolat până în
prezent. În acest mod, înainte de anul 1989 s-a efectuat un sprijin mai productiv a
populației în opoziția consecințelor stârnite de inflație.
În perioada următoare dintre anii 1990 și 1995, economiștii au ajuns la decizia că
înstrunarea despăgubirilor fixe nu prezentau rațiune economică și trebuia abandonată ideea
de acordare a lor din mai multe argumente. Cauza esențială este dată de “pressing-ul”
accentuat care ar putea destabiliza bugetul statului, rezultând astfel un declin al balanței
bugetare mai evident.
Diminuarea nivelului de conviețuire al populației ar contrabalansa agravarea
dezechilibrului. Decizia luată a avut rezultate nefavorabile ce au dus la micșorarea nivelului
de ocupare a puterii de muncă și concomitent a economiei generale. Cea mai optimă hotărâre
care putea fi aplicată la vremea respectivă era cedarea înstrunirii ale despăgubirilor fixe și în
același timp, perindarea la corelarea actuală a veniturilor, în cazul în care acest lucru era
posibil în mod alert după a majorare resimțită a ratei inflației. Indicele de despăgubire ale
influențelor nefavorabile ale inflației trebuie inevitabil discutat cu sindicatele.
Distribuirea salariilor pentru a contrabalansa majorarea ratei inflației se poate realiza
pe deplin sau subiectiv (procentajul de compensare al lefelor să fie sub mediocru ratei de
majorare a inflației). În prezent se exercită o indexare în mai multe state, care se împarte în
două ramuri:

12
 - Indexarea cu prag;
- Indexarea cu plafon.

În ambele circumstanțe salariile nu se repartizează automat. Prin indexarea cu prag se

stabilizează prealabil un anumit grad al majorării prețurilor. Mărirea salariilor va fi adăugată
în clipa în care acest prag este devansat, iar în cazul în care pragul nu este depășit, leafa
rămâne neschimbată.
În polul opus se întemeiază un grad dominant al măririi prețurilor, iar până la acest
stadiu se vor despăgubi salariile. Momentul în care acest banc este întrecut, se va iniția
majorarea salariilor, iar contradictoriu acestea vor rămâne neschimbate.
În cealaltă situație se decide un grad dominant al majorării prețurilor, iar până se ajunge
aici, vor fi ridicate și salariile.
Orice fel de corelare prezintă doar două modalități, din punct de vedere al modului de
estimare:
- Un concept fondat pe o leafă fixată, schimbat frecvent, potrivit cu majorarea
prevăzută a inflației.
- Un concept de corelare ale salariilor după dezvoltarea indicelui prețurilor bunurilor
de consum cu o controlare bianuală, involuntară, în funcție de fluctuația acestuia.
Puse la un loc, totalitatea acestor compensări constituie scopul tocmelii dintre sindicate
(pe de o parte), guvern și patronatele în polul opus își fac loc convenții colective de muncă
puse la capăt pentru anul ulterior. Nu există nicio situație în care să se pună problematica
tocmelii acestor convenții în anul current, pentru că ele trebuie să include încă de la bun
început totalitatea noțiunilor de prevederi și adaptările automate indispensabile.

1.5. Afinitatea rata dobânzii – inflație

Dobânda exprimă costul care trebuie plătit pentru datoria, inclusiv întrebuințarea unei
sume de valute pe o perioadă nedeterminată, mai exact suma pe care un debitor e nevoit să
o plătească unui creditor pentru valutele întrebuințate. Dobânda se disculpă printr-o
atribuțiune obișnuită încovoiată de un capital în prevederile legii. Atunci când folosirea
capitalului implică riscuri mari, ele se vor “astupa” prin remunerații complementare ce au
rolul de a crește totalul încasat de proprietar, excluzând dobânda. Aceasta se procură prin
mai multe modalități:
- Prin remunerare pentru un debit bănesc în clauze de garanție

13
 - Prin câștigul printr-un serviciu îndeplinit cu orice rudiment de capital real, în orice
piață competitivă unde riscurile nu sunt prezente sau când aceștia au îndeplinit scopul
achitării unor recompense speciale
- Prin aducerea ei cu ajutorul unei puteri imobiliare cu aceleași garanții sau printr-o
obligativitate.
Dobânda specifică o configurație de venit care poate fi obținută doar printr-o activitate
economică operante, acolo unde raportul dintre productivitate și cheltuială este pozitiv,
constituind un excedent plătit corelativ, peste volumul capitalului în uz.
Atunci când o bancă pune la dispoziție un împrumut unei persoane, acesteia i se va expune
un plan de restituiri ale valutelor și o dobândă aferentă. Un exemplu ar fi, pentru un împrumut
de 60000 EUR, care trebuie restituit într-un an, banca va cere și o sumă de 100 EUR pe lună.
Dobânda aferentă acestei sume este de 1200 EUR pe an sau în procentaje exprimată la 2%:

1200
∙ 100 = 2%
60000

Rata dobânzii reprezintă suma care trebuie achitată pentru împrumutul de valute pentru
o perioadă cunoscută. În modelul mai sus prezentat cu o rată de 2% pe an, specifică faptul
că împrumutatul trebuie să achite 2 euro cenți împrumut pentru fiecare euro luat.
Este existentă o gamă largă de rate ale dobânzilor, asemănător în cazul serviciilor și
bunurilor ce cuprind mai multe tarife și prețuri. Împrumutătorii din zona industrială vor
beneficia de o rată mai mică, în comparație cu un client obișnuit, pentru că riscul de restituire
în cazul persoanelor juridice este mult mai slab. Rata dobănzii pe termen scurt diferă față de
cea pe termen lung.
Retribuirea unui capital distribuită prin derivarea inflației din dobânda nominală
reprezintă dobânda reală. Recenzia dobânzii în cauză este evidentă în ecuația lui Irving
Fisher, cu ajutorul convenției:
Rata dobânzii nominale = rata inflației + rata reală a dobânzii
În situațiile în care procesul inflationist nu apare, rata dobânzii reale este echivalentă
cu cea a dobânzii nominale.
Un rol principal pentru intensificarea economiei veniturilor diviziunilor economice îl
au dimensiunea și dinamica dobânzii care sunt exteriorizate prin masa și rata dobânzii reale.
Paralelismul dintre dobânda reală și rata inflației este dat de:
- Pozitivă (rata dobânzii nominale > rata inflației), instigă în mod special folosința
economiilor în scopul obținerii unor țeluri economice prin investiție.

14
 - Negativă (rata dobânzii nominale < rata inflației), se izolează agonisirea valutelor și
investirea acestora, datorită faptului că indivizii care au ales economisirea pot suferi
de pierderi mari. O scurtă exemplificare: am un împrumut de 1000 lei, indemnizabil
într-o perioadă de un an. Totalul încasat la finalul anului este format din două părți:
1000 lei (suma împrumutată) și 20 de lei (pentru o rată nominală de 2%).
Într-o primă analiză a cazului, s-ar putea trage concluzia că împrumutatorul a
beneficiat de un profit de 20 lei, însă această declarație nu poate fi 100% adevărată, deoarece
nu s-au luat în considerare prețurile din anul curent.
Condiția principală pentru ca profitul împrumutatorului să fie de exact 20 lei, prețurile
din acel an trebuie să rămână constante.
Rata nominală se va ancora la cea reală acolo unde se va suplimenta o însumare pentru
a înveli o oscilație a inflației necontemporană, în cazul în care debitorii și creditorii sunt
absorbiți de valorile reale, proporționate în balanța cu puterea de cumpărare.
Rata nominală a dobânzii = inflația anticipată + rata reală a dobânzii.

15
 CAPITOLUL AL II-LEA

ȘOMAJUL – DEZECHILIBRUL MACROECONOMIC

Inflația și șomajul sunt două probleme de bază cu care se poate confrunta orice țară
dezvoltată economic, în principal în intervalul unor perioade de final al unei crize sau al unui
ciclu economic. Aceste probleme sunt cele mai proeminente la nivelul instituțiilor care pot
lua o hotărâre pentru a alege cea mai bună soluție pentru detența uneia din dificultăți. Așadar,
administrația care are rolul de a alege decizia optimă, nu va putea acoperi ambele dificultăți
în același timp. Coeficienții care contribuie la decizia finală trebuie să selecționeze optim
pentru adoptarea unei hotărâri asupra unui aspect, și, respectiv să adopte din mai multe
opțiuni, cea mai puțin dăunătoare pentru populație.

2.1. Șomajul – concept și clasificare

Piața forței de muncă reprezintă un bun care se comercializează în mod liber, într-un
mediu al economiei dezvoltate. În acest caz, șomajul ia forma unui surplus de ofertă al forței
de muncă în comparație cu cererea de forță de muncă:
Șomaj (S) = Oferta forței de muncă (O) – Cererea forței de muncă (C);
Plecând de la această relație, se pot înșirui mai multe noțiuni care armonizează o
persoană în clasa șomerilor:
- Persoana ajunsă în situația șomajului a căutat în mod productiv și organizat un loc de
muncă în ultimele patru săptămâni succesive.
- Speră să i se facă o ofertă de reangajare la fostul loc de muncă de unde a fost
concediat.
- În perioada următoare va căuta cu mare interes un nou loc de muncă pentru a-l
substitui pe cel precedent.
Din toate aceste noțiuni, cea care deține cea mai mare valoare este aceea în care
persoana care a rămas fără loc de muncă, să se interseze în mod constant și activ pentru un
nou loc de muncă, și nu doar să anunțe ideea că nu găsește un post.
O altă definiție la fel de cunoscută, dar distinctă a șomajului este subliniată de Biroul
Internațional al Muncii (Organizație a Națiunilor Unite) cu scop în emiterea studiilor,
statisticilor și analizelor pe baza tuturor relatărilor primite de la statele membre ONU, și care

16
au ca obiectiv o stabilire cumsecade a hotărârilor luate pentru respingerea șomajului. Din
această definiție, un om este șomer dacă:
- Este în căutarea unui job;
- Este apt din punct de vedere fizic și psihic de muncă;
- Nu muncește;
- Este dispus pentru o muncă voluntară sau salariată.
În România, datorită migrației constante către statele Uniunii Europene de Vest, șomajul este
oarecum ținut sub control. În ultimii 10 ani, peste 4 milioane de români au migrat către țările
de Vest (Germania, Anglia, Franța, Spania, etc.), ceea ce a dus la o presiune redusă asupra
pieții muncii românești, aflată în succesiune, într-o situație constantă de fluctuație și
reprofilare.

2.2. Măsurarea șomajului

Rata șomajului se calculează în valori absolute (numărul complet de șomeri), însă se

poate determina și astfel:

Rs= , unde:
Rs = rata șomajului;
PA = populația activă;
NS = numărul șomerilor.
Șomajul distinge mai multe tipuri de stadii în cadrul economiei la nivel global, și
câteodată, șomajul este distinct și pe sferele geografice cuprinse în suprafața aceleiași națiuni
statale. Economiștii contemporani au ajuns la concluzia cu stabilirea aceleiași națiuni pe o
perioadă nedeterminată, ideea că șomajul din spațiul economic, în acest fel majoritatea
experților mențin faptul că acest procedeu de permanentizare și-a făcut apariția la începutul
secolului XX, în timp ce altă tabără susține că și-a făcut simțită prezența la jumătatea
secolului XX, între anii 1950-1960.
Prin acceptarea existenței șomajului, acesta nu poate exclude garantat prezența unei
balanțe pentru forța de muncă pe piață la nivel mondial. Așadar, stabilirea unei arii cât mai
întinse în domeniul forței de muncă determină în mod direct o rată a șomajului scăzută,
cuprinsă între 6-7%. Utilizarea totală a forței de muncă deduce de la sine carența șomajului,
însă poate fi perfect potrivită cu un șomaj voluntar și functional, concluzie trasă de către J.
M. Keynes.

17
 În cazul în care ocuparea integrală atrage după sine un șomaj de aproximativ 4-6%, în
mod direct se ia în calcul că reducerea șomajului sub minimul acela, implică o ramură de
suprapopulare a puterii de muncă. Datorită teoriei data de Dennise Flouzar, atunci când rata
șomajului atinge procentajul de 2%, mâna de lucru ajunge costisitoare, constituind astfel o
adicție pentru persoanele doritoare în scopul angajării, și paralel, costul plătit de angajatori
aspiră spre o evoluție considerabilă, într-o modalitate mai alertă față de productivitate. În
economia contemporană a fost proclamată o nouă noțiune, cel de rată naturală a șomajului,
adoptată de A. W. Philips. Nu a fost singura persoana care a contribuit din punctul acesta de
vedere, a fost urmat de Friedman care a evoluat acest proces. Astfel raportul dintre rata
naturală a șomajului și rata inflației este bine determinat, rezultând astfel ca rata naturală să
se integreze aferent unei rate fixe a inflației.
Plecând de la condiția existenței inflației în economie pentru a se percepe ideea de rată
naturală a șomajului, este declarată printr-o rată și realizarea în paralel a două prevederi:
- Să nu se formeze un surplus de cerere;
- Să nu se producă șocuri în oferta.
În cazul în care se poate efectua prima clauză, șomajul se poziționează la etajul ratei
sale naturale, mai exact, la stadiul marcat de uniformizarea presiunii în cursul majorării
salariilor, stabilită de câștigarea tuturor posturilor libere presate de micșorarea salariilor care
ia naștere sub impactul apariției șomajului. Concretizarea celei de-a doua clauze presupune
ca oferta să nu necesite o transformare, în afară de cea stabilită de rata inflației, dacă va
stagna va întreține șomajul în limitele sale naturale.
În același sector, doar în situația în care se ia în considerare inflația, se vor revizui cele
două clauze ale cererii și ofertei, astfel rata naturală a șomajului o oglindește devotat.
Șomajul va trece în registru o rată peste cea naturală când cererea și oferta agregate sau doar
una din ele își schimbă valorile, iar inflația va decădea.
Perioada șomajului diferă în mai multe situații, principalii parametrii fiind:
- Interesul și iscusința unui individ de a căuta și găsi un loc de muncă mai bine plătit
- Ierarhia de întocmire a pieței muncii care consideră existența unui sistem de sucursale
de plasare a forței de muncă nesupuse, servicii și agenții atribuite în mod particular
generației tinere
- Cadrul demografic al forței de muncă
- Varietățile de locuri de muncă disponibile
În prezent, niciun stat nu prezintă prin lege perioada exactă a șomajului (care este
determinat din momentul pierderii slujbei). Așadar, în spațiul economic nu este specificată

18
o durată a șomajului reglementată prin lege, însă există în legislația fiecărui stat o perioadă
clară, care este limitată între 6 și 24 de luni, timp în care individul va beneficia de ajutor de
șomaj.

2.3. Tipuri de șomaj

Cauzele care determină șomajul îl poate împărți în șomaj voluntar sau involuntar.
Oamenii care resping oferta salariului sau se află în postura de a nu-l putea accepta, se
încadrează în șomajul voluntar. Acesta expune o reducere a cererii de muncă stabilită de un
grad înalt al salariilor determinate prin negocieri în grup.
Indivizii ajunși șomeri care sunt în așteptarea unui loc de muncă mai bine plătit în
comparație cu cel anterior și indivizii care opresc munca pe un termen nelimitat în scopul de
a profita de ajutorul de șomaj, intră în alcătuirea șomajului voluntar.
Oamenii disponibili de a munci chiar și în condițiile unui salariu mai necostisitor față
de cel existent, așteaptă ca în momentul în care cererea de muncă se va majora, va evolua și
gradul de ocupare, aceștia intră în alcătuirea șomajul involuntar.
Se formează diferite forme de șomaj în economia pe piața concurențială: structural,
tehnologic, intermitent, sezonier, fricțional.
Șomajul structural este provocat de contradicția dintre sistemul forței de muncă sub
profilul calificărilor, poziționărilor geografice și sistemului cererii de forță de muncă.
Șomajul tehnologic este elaborat de actualizarea tehnologiilor anterioare și metode de
producție.
Șomajul intermitent a luat naștere prin nesiguranța afacerilor unor agenți economici,
ceea ce stabiliește folosirea contractelor de angajare pe o perioadă scurtă de timp.
Șomajul sezonier este stabilit de agenți naturali ce influențează acțiunile din unele
diviziuni economice precum turismul, constructiile, agricultură, etc.
Șomajul fricțional se mai numește de căutare și este specific oamenilor care succedă
de la un loc de muncă la altul sau care pășesc pentru prima dată în lumea forței de muncă,
căutând locuri de muncă.
Profilarea mai multor aspecte de șomaj este fundamentală pentru priceperea costului
social al șomajului. El reproduce silința totală pe care o îndură oamenii, grupele de oameni,
economia și asociația alterate de acest proces complicat.
Șomajul prezintă și rezultate pozitive, de exemplu:

19
 - impulsul angajatilor către o mai bună perfecționare din punct de vedere profesional,
care să le ofere opurtunități mai multe și o valoare mai mare a acestora pe piața
muncii.
- Impulsul agilității și capacității de adaptare forței de muncă pentru a răspunde pozitiv
modificărilor economice și necesității de intensificare a eficienței economice.
Totalitatea rezultatelor pe care șomajul le deține în lumea economică l-au motivat pe
Arthur M. Okun (economist american) să elaboreze o lege care să-i poartă numele. Legea
dată are rolul de a reproduce relația reciprocă nefavorabilă dintre dinamica și nivelul
somajului, și totodată, volumul și evoluția în termeni reali ale Produsului National Brut.

20
 Capitolul al III-lea

INFLAȚIA ȘI ȘOMAJUL ÎN ROMÂNIA

3.1. Inflația din România în context pandemic

Potrivit statisticilor date de Institutul Național de Statistică, populația României era de

19.3 milioane locuitori, la data de 1 ianuarie 2020.
După o perioadă lungă în care inflația era poziționată într-o zonă relativ diminuată,
aceasta s-a dus într-o direcție opusă, atingând cel mai mare apogeu din ultimii 13 ani, prin
lunile august, septembrie și octombrie. Această dezvoltare are rolul de a pune în prim-plan
următoarele trei aspecte:
- Reacția unui proces numit “efect de bază”;
- Reluarea în condiții optime și agere ale economiei României;
- Costurile mai mari ale producției energetice.
Un prim efect post-pandemic resimțit, care pune în evidență reluarea în mod rapid ale
economiei României, este cel bazat pe tema relevării restricților. Acesta a împins populația
inconștient către călătorii și restaurante, dorința lor fiind foarte profundă.
Locuitorii vor apela la valutele economisite pe perioada pandemiei pentru a face mai
multe achiziții. Cea mai ușoară modalitate în care companiile pot mări prețurile fără
consecințele de dispariție ale unor clienți este aceea în care se consemnează o majorare
economică. Această perioadă relativ lungă de pauză și atenție mai sporită a cheltuielilor,
împinge în mod subtil cetățenii către achiziții de servicii și bunuri întârziate.
Cu toate acestea, este complicat pentru societăți să se păstreze pe aceeași linie de
plutire cu cererea sprintenă, deoarece în același timp, ele se mai ocupă și de transformarea
“puzzle-ului” a șirurilor de procurare intens alterate de pandemie. Neajunsul de containere
pentru transportare au dat mari bătăi de cap datorită delicateții și scumpirii ale transportului
de bunuri. Există și posibilitatea în care aceste prețuri să fie livrate clâumpărătorilor sub
calupuri tot mai mari, în mod special în cazurile în care deficiențele transporturilor sunt mai
insistente.
Viața noastră de zi cu zi, cea normală și cea de muncă au luat forme diferite din cauza
pandemiei, ceea ce au dus la necesități diferite. Companiile sunt surprinse de faptul că clienții
procură materii pe o scară mai largă, de exemplu produsele de imbunătățire ale domiciliilor,
produsele electronice și electrocasnice. Componentele cu o valoare importantă, precum

21
componentele electronice active devin greu de dobândit. Pot apărea situații în care se aplică
legea cererii și ofertei, ce presupune majorarea prețurilor în momentul în care societățile
rămân în urmă față de clienții dispuși să achiziționeze peste măsură.
Acest declin în favoarea inflației va dura o perioadă, timp în care ea se va restabiliza
succesiv, cu cât societățile respective fabrică mai mult.
S-au produs majorări de prețuri pentru gaze naturale, petrol și electricitate la nivel
global.
România a devenit un stat din ce în ce mai neatrăgătoar în ochii locuitorilor. Episoadele
petrecute în ultimele 24 de luni au destabilizat cetățenii români, aceștia sfătuiesc alte
naționalități să se răzgândească în privința stabilirii lor aici, ei înșiși gândidu-se serios la
ideea de a migra în altă țară.
Paralelismul dintre finalul anului 2020 și prezent se face printr-un grad al pesimismului
locuitorilor crescut, cauzat de pandemie, creșterea accelerată a inflației și războiul.
Procentajul oamenilor care sunt siguri că vor emigra a crescut până la începutul anului de la
46% la 53%. Clasa cea mai predispusă spre emigrare este cea mai tânără 18-25 de ani, în
anul curent 15% vor emigra cu siguranță.

Figura nr. 3.1

Alternanța acumulată a ratei inflației IAPC totale pe durata pandemiei:

Sursa: Eurostat și calcule BCE

22
 Industria petro-chimică a avut de suferit pe durata anului 2020, în special combustibilii
destinați autovehiculelor. Motivul principal al acestei crize a fost datorat măsurilor de “lock-
down” aplicate la începutul pandemiei care au forțat populația să evite deplasările, scăzând
astfel alimentarea cu carburanți din benzinării. Această dilemă a condus în mod direct prețul
benzinei și a motorinei la o scădere record, prețul acestora situându-se la aproximativ 5 lei
per litru. Un an mai târziu, măsurile de siguranță împotriva epidemiei au mai fost ridicate,
oamenii au reînceput să revină la viața normală treptat, astfel prețul petrolului crescând din
nou, în circumstanțele în care a fost stabilizată în coincidere cu normalizarea în curs, cererea
de petrol la rang global. După aceste concluzii, ne putem da seama că cele mai mari ponderi
de creștere au fost deținute de carburanți (40%), urmate de gaze naturale (aproximativ 30%)
și energia electrică (aproximativ 20%).
Au fost poziționate pe o traiectorie vizibil ascendentă, cotațiile celor mai multe materii
prime, cu scopul revenirii cererii, în paralel însă confruntând și unele probleme pe partea
ofertei.

Figura nr. 3.2

Cotațiile materiilor prime

Sursa: Banca Mondială, FAO, Bloomberg, Comisia Europeană

23
 Figura nr. 3.3
Inflația anuală a prețurilor combustibililor

Sursa: Eurostat și calcule BCE

Constrângerile împotriva costurilor produse în ipostaza reaccesării economiei au

reprezentat un alt aspect important în evoluția inflației. S-a sesizat faptul că atât pe plan
intern, cât și pe plan global, s-a înregistrat o creștere progresivă a cererii, întrecând chiar în
anumite cazuri, oferta. De-a lungul anului 2021, costurile produselor s-au majorat în mod
uniform, nu doar pentru bunurile de consum, ci și pentru cele intermediare. În relația dintre
aceste două costuri, se poate trage concluzia că nu există o afinitate concretă, chiar dacă s-a
înregistrat o evoluție în serie pentru prețurile de consum ale bunurilor de folosință pe termen
lung.
Balistica costurilor a prins forme mai conturate în categoriile autovehiculelor
noi/rulate, biciclete/motociclete, dar și în ramurile electronice: televizoare, produse IT
(laptop-uri, telefoane). Totalitatea acestor produse a fost alterată de neajunsurile de
producție.
Piesa principală ce deține rezultatul fluxului de schimb real eficace, cu ajutorul
canalului de exporturi nete este apreciată a trece în registru un aport ce are rolul de a diminua
indicele de stimulativitate ale clauzelor monetare
În ultimul an, rata medie de consum este de 5,5% față de cea din anul anterior.
Conform Institutului Național de Statistică, preturile de consum ale începutului anului curent
s-a mărit cu 1,5%, comparativ cu sfârșitul anului trecut.

24
 Figura nr. 3.4
Modificarea prețurilor de consum din România în anul 2021

Sursa: Institutul Național de Statistică

Chiar dacă progresele activitățiilor comerciale în primele luni ale anului 2020 în
concordanță cu un grad de încredere al operatorilor din comerț, exprimau o pantă ascendentă
a cererii de consum, însă consemnarea primelor cazuri de COVID-19 la începutul lunii
martie au dat oarecum calculele peste cap dat de comportamentul oamenilor ale căror cerere
de consum a scăzut. Așadar, chiar dacă în primă etapă a epidemiei oamenii au apelat strict
la achiziționarea bunurilor de necessitate cum ar fi alimentele, medicamentele și produsele
de igienă, adaptarea veniturilor salariale, au consumat cererea de consum și au încărcat
populația cu o doză abruptă de neîncredere.

25
 Figura nr. 3.5
Variația trimestrială a cursului de schimb efectiv

Sursa: Eurostat, U.S. Bureau of Labor Statistics, BNR, calcule BNR

Au fost trecute în registru și majorări pe piața mărfurilor, cele alimentare fiind cele
mai intensificate, cu aproximativ 11,2% mai mari față de primăvara anului 2021. Serviciile
au evoluat în proporții de circa 2,66%, iar mărfurile nealimentare, cu 10,86%.

Tabel nr. 1
Indicele prețurilor de consum și rata anuală a inflației
Ianuarie 2022 comparativ: Rata lunară a inflației
Decembrie Ianuarie 2022 2021
2021 2021
Mărfuri alimentare 101,15 107,24 1,2 0,6
Servicii 101,37 105,66 1,4 0,3
Mărfuri nealimentare 101,73 110,18 1,7 2,2
TOTAL 101,48 108,35 1,5 1,3
Sursa: Institutul Național de Statistică

26
 Figura nr. 3.6
Inflația CORE2 ajustată anual:

Sursa: INS, calcule BNR

3.2. Șomajul din România în context pandemic

La începutul anului 2020, conform Balanței Forței de Muncă, populația civilă era
în jur de 8,493 mii invidivi, salariați fiind doar 5,481 mii. Rata cea mai mare de persoane
salariate se încadra în domeniul serviciilor, mai exact 3470 mii persoane, urmat de domeniul
construcțiilor și industriilor cu 1880 mii indivizi. Un alt domeniu bogat a fost cel reprezentat
de cel în agricultură, silvicultură și piscicultură, depășind ușor numărul de 131 mii angajați.
Procentajul gradului de ocupare ale locurilor de muncă a fost de 69,6%, dintre care 71,8%
bărbați și 67,2% femei.
Anul 2020 a avut un impact foarte puternic asupra întregului glob datorat de criza
epidemiologică, din punct de vedere economic, activități ca de pildă restaurantele, hotelurile,
tranporturile populației, etc. Au fost luate hotărâri care au avut ca scop stoparea fenomenului
de criză economică și în acest mod nivelul median de angajați s-a micșorat cu un procentaj
de 1% înregistrând un număr de 4.9 milioane indivizi în perioada ianuarie – noiembrie 2020,
în comparație cu anul precedent.
Construcțiile își vor prelungi progresele favorabile acumulate din anii anteriori, cu
un pas relativ mai încet, conform Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză, în 2021. Acest
progres va fi susținut prin ajutorul sectorului terțiar, prin evoluția serviciilor moderne (IT).
Industria își va da un restart parțial, nivelul din 2019 fiind estimat pentru anul 2022. În cazul
departamentului agricol, s-a prevăzut o dezvoltare a producției de aproximativ 15%.

27
 În România se măsoară două șiruri de date cu referire la rata șomajului. Institutul
Național de Statistică este administrația care se ocupă cu măsurarea Ratei Șomajului BIM,
potrivit principiului Biroului Internațional al Muncii. Rata aceasta a fost de 5,5% în martie
2021.
Rata șomajului înregistrat se măsoară ținând cont de numărul de șomeri înregistrați
de date a ANOFM. Această rată a fost în valoare de 3,3%, mai exact 291 de mii de șomeri
înregistrați, în luna martie 2021.
Se cunoaște faptul că pe domeniul administrativ, România este împărțită pe 8
regiuni: Centru, Nord-Est, Nord-Vest, Sud-Est, Sud-Muntenia, Bucureşti-Ilfov, Sud-Vest
Oltenia și Vest. Ele au la baza lor caracteristici diferite în cee ace privește alcătuirea lor din
punct de vedere economic, cee ace conduce anumite ramuri către un rol decisive spre
dezvoltarea acestora.
Cele mai valoroase regiuni din punct de vedere al ratei șomajului ridicate au fost
Sud-Vest (5,3%) și Nord-Est (4,9%), desfășurate la sfârșitul lunii martie 2021, iar regiunile
cu cele mai mici niveluri ale ratei șomajului au fost Vest (2,3%) și București (0,9%).
Pe piața muncii se întâlnesc următoarele principale tipuri de firme: Societăţi
comerciale - Societate cu răspundere limitată (SRL), Societate pe acţiuni (SA), Societate în
nume colectiv (SNC), Societate în comandită simplă (SCS), Societate în comandită pe
acţiuni (SCA), persoane fizice autorizate (PFA), întreprinderi individuale și întreprinderi
familiale.
Companiile multinaționale, cele de stat cu sau fără profit, private și ONG-uri sunt
principalele tipuri de angajatori. Potrivit Ziarului Financiar, în anul 2020, cele mai valoroase
companii din România erau: OMV Petrom SA, Dante International SA, Dedeman SRL,
Hidroelectrica SA, Banca Transilvania SA, UiPath, Kaufland România SRL, Romgaz SA,
Banca Comercială Română SA, Orange România.
Cele mai importante contracte de muncă și principale sunt contractele de muncă
individuale care pot fi încheiarte cu un program complet sau parțial de lucru, pe o perioadă
de timp determinată sau nedeterminată.

28
 Figura nr. 3.7
Lista șomerilor raportată pe județe în martie 2020 (începutul pandemiei)

Sursa: Agenţia Naţonală pentru Ocuparea Forţei de Muncă. / SOURCE: National Agency for Employment.

Figura nr. 3.8

29
 Lista șomerilor raportată pe județe în martie 2021

Sursa: Agenţia Naţonală pentru Ocuparea Forţei de Muncă. / SOURCE: National Agency for Employment.
Conform celor două perioade, s-a constat faptul că în anul 2021 s-a înregistrat o rată a
șomajului mai ridicată față de anul precedent, ajungând de la 2,88% la 3,33%. Cele mai
afectate județe fiind Arad, Argeș, Bihor, Iași, etc.

30
 Figura nr. 3.9
După nivelul de instruire, numărul șomerilor din 2020 se clasează astfel

Sursa: Agenţia Naţonală pentru Ocuparea Forţei de Muncă. / SOURCE: National Agency for Employment.
Figura nr. 3.10
Numărul șomerilor din 2021, după nivelul de instruire

31
Sursa: Agenţia Naţonală pentru Ocuparea Forţei de Muncă. / SOURCE: National Agency for Employment.

Din punct de vedere al nivelului de instruire, clasele șomerilor din ramurile cele mai
afectate sunt: profesional, gimnazial, primar fără studii și liceal.
Rata șomajului în 2020 pe categorii de vârstă, medii de proveniență și sexe: cel mai
înalt nivel atins al ratei șomajului în 2020 a fost cel ocupat de tineri (15-24 de ani) cu un
procentaj de 17,3%.

32
 Cea mai afectată ramură de șomaj a fost aceea ce include absolvenții învățământului
scăzut și median, rata șomajului fiind de 8,1% și respectiv 5,1%. Pentru persoanele cu studii
superioare, rata șomajului a fost mult mai puțin simțită, marcând un procentaj de 2,2%.
Incidența șomajului pe un termen mai lung (frecvența oamenilor situați în șomaj de un
an sau peste un an) a fost de 29,9%, în timp ce rata șomajului pentru un termen lung (minim
un an) era de 1,5%.
Incidența șomajului pe un termen mai lung pentru generația tânără (persoanele
încadrate în categoria 15-24 de ani) a fost de 47,2%, iar rata șomajului (minim șase luni în
cazul lor) a fost de 8,2%.
Absolvenții cu studii superioare au deținut cea mai înaltă treaptă a ratei de ocupare din
rândul persoanelor încadrate la muncă, 88,8% mai precis. Persoanele cu nivel scăzut de
educație au ocupat 43,4%, în timp ce persoanele cu nivel mediu au ocupat 68,1%.
Cu toate că numărul de salariați a scăzut cu 81.000 de persoane comparativ cu anul
trecut, aceștia au ocupat în continuare cea mai ridicată pondere (76,2%) din populația totală.
Lucrătorii pe cont propriu și cei familiali semnificau 22,6% din populație, în anul 2020.
Abaterea procentuală dintre cele două sexe a fost de 0,6 puncte, dintre care 5,3% reprezentau
bărbații și 4,7% femeile, iar locurile de proveniență de 1,4 puncte, dintre care 4,4%
reprezentau mediul urban și 5,8% mediul rural.

Figura nr. 3.11

Rata șomajului pe diferite grupe 2020

Sursă: Institutul Național de Statistică

33
 Rata șomajului în 2021 pe categorii de vârstă, medii de proveniență și sexe
Cel mai înalt nivel atins al ratei șomajului în 2020 a fost cel ocupat de tineri (15-24
de ani) cu un procentaj de 21%.
Cea mai afectată ramură de șomaj a fost aceea ce include absolvenții învățământului
scăzut și median, rata șomajului fiind de 13,6% și respectiv 5,1%. Pentru persoanele cu studii
superioare, rata șomajului a fost mult mai puțin simțită, marcând un procentaj de 2,1%.
Incidența șomajului pe un termen mai lung (frecvența oamenilor situați în șomaj de un an
sau peste un an) a fost de 36,6%, în timp ce rata șomajului pentru un termen lung (minim un
an) era de 2%.
Incidența șomajului pe un termen mai lung pentru generația tânără (persoanele
încadrate în categoria 15-24 de ani) a fost de 52,3%, iar rata șomajului (minim șase luni în
cazul lor) a fost de 11%.
Absolvenții cu studii superioare au deținut cea mai înaltă treaptă a ratei de ocupare
din rândul persoanelor încadrate la muncă, 80,1% mai precis. Persoanele cu nivel scăzut de
educație au ocupat 20,9%, în timp ce persoanele cu nivel mediu au ocupat 54,1%.
Numărul de salariați a crescut cu 89.000 de persoane comparativ cu anul trecut, aceștia au
ocupat în continuare cea mai ridicată pondere (84,9%) din populația totală.
Lucrătorii pe cont propriu și cei familiali semnificau 13,7% din populație, în anul
2021. Abaterea procentuală dintre cele două sexe a fost de 1 punct, dintre care 6%
reprezentau bărbații și 5% femeile, iar locurile de proveniență de 5,2 puncte, dintre care 3,4%
reprezentau mediul urban și 8,6% mediul rural.
Figura nr. 3.12
Rata șomajului pe diferite grupe 2021

Sursa: Institutul Național de Statistică

34
 CONCLUZII

Inflația simțită de către populație ca un fenomen negativ pentru economie (de altfel și
șomajul este privit ca având, exclusiv, efecte negative), dar acestea reprezintă, atât timp cât
se află în niște granițe fixe și perfect controlate, un impuls al creșterii economice. Atunci
când granițele nedorite atât asupra companiilor care acționează în economia națională cât și
pentru consumatorii finali, adică pentru populație.
Din punctul de vedere al consumatorilor, prin inflație se remarcă puterea de cumpărare
a banilor, bunurilor de valoare, economiilor și pensiilor. Acestea nu sunt compensate cu rata
inflației și de aceea sunt posibile astfel de situații. În principiu, în inflație, cei ce vor pierde
mai mult sunt seniorii, față de tineri, fapt datorat de posibilitatea unor mai multe active
nominale care sunt mai slabe în fața efectului inflationist, potrivit unor studii.
Inflația și-a făcut prezența în România pentru prima dată în anii 1990, în același timp
cu liberalizarea prețurilor. Acest fapt nu deduce neapărat faptul că până la acea perioadă,
România nu se mai confruntase cu procesul inflationist, însă economia a activat pe
fundamentele unei structuri centralizate, cu finanțări și investiții contradictorii ce nu se aflau
în nicio relație logică cu economia. În cele mai des întâlnite cazuri, prețurile erau mult mai
mici față de costul de producție, ele fiind decretate ținând cont de raportul cererea de pe
piață-ofertă.
Inflația prezintă consecințe împotriva mediului de afaceri din România, oferindu-i un
indice crescut de îndoială. Se va atenua orizontul pe o perioadă nedeterminată al hotărârilor
producătorilor de servicii și bunuri, în momentul în care majorarea prețurilor va fi de durată
lungă și consistentă. O transpunere a acestei idei scoate în evidență faptul că întreprinzătorii
nu sunt dispuși să participle la investiții și proiecte ample sau de durată, cu un risc mare de
capital sporit, preferate în aceste situații fiind investițiile cu orizont scăzut și risc mic. A fost
împiedicat procesul de economisire și investire, fapt datorat inflației generalizate și
persistente din România, schimbând un număr ridicat de întreprinderi, specializate în a
cumpăra cu un produs mai mic și de a le vinde peste o anumită perioadă la un preț mai ridicat.
Acest lucru a făcut ca în prezent, numărul de producători de la noi din țară să fie mult mai
scăzut comparative cu cel al operatorilor comerciali. În ultimii ani, procesul inflaționist este
într-o continuă stare de ascendență, fapte cauzate de pandemie, războiul din Ucraina, etc.
Șomajul în România s-a resimțit imediat cu apariția pandemiei, acesta a afectat
persoanele de toate categoriile de vârstă și sexe. Principalele domenii afectate au fost acelea

35
care implicau în mod direct relaționarea cu alte persoane, iar datorită măsurilor impuse de
autorități, acest lucru nu a mai fost posibil pe acea perioadă, majoritatea din ei apelând la
ajutorul de șomaj.
Soluția de bază care a repornit motoarele către cererea forței de muncă a fost dată de
revenirea la normalitate, salariații putând astfel să-și reia activitățile.

36
 BIBLIOGRAFIE

1. CHIRIAC, Beatrice, Aspecte ale dezvoltarii economiei digitale in Romania.Teorie,

tehnici de măsurare, politici de dezvoltare și locuri de muncă, Universitară,
București, 2015
2. CHIRIȚESCU, Dorel Dumitru, INFLAȚIA ȘI ALTE DEZECHILIBRE din economia
și societatea românească, Institutul European, București, 2019
3. DAIANU, Daniel, Bancile centrale, criza si post-criza. Romania si Uniunea
Europeana incotro?, Polirom, București, 2018
4. DAIANU, Daniel, Economia si pandemia. Ce urmeaza?, Polirom, București, 2021
5. DASGUPTA, Partha, Oxford. Economie. O foarte scurta introducere, Litera,
Oxford, 2020
6. HUDEA, Simona, Scurtă Incursiune în Esența Macroeconomiei, Pro Universitaria,
București, 2020
7. STOLOJAN, Theodor, Decizii, controverse, mituri in economie si politica 1961-
2020, Academia Română, București, 2020
8. VASILESCU, Maria Denisa, Piața Forței de Muncă din România – Caracteristici și
Dezechilibre, Editura Universitară, București, 2015
9. Adevărul.ro, Inflaţia, războiul şi pandemia au schimbat comportamentul românilor.
Care este categoria de populaţie cea mai predispusă la emigrare,
https://adevarul.ro/economie/stiri-economice/inflatia-razboiul-pandemia-schimbat-
comportamentul-romanilor-categoria-populatie-cea-mai-predispusa-emigrare-
1_62b04d1d5163ec4271caa5a6/index.html
10. Bnr.ro, Construirea intervalului de incertitudine asociat proiecției privind inflația
din scenariul de bază, https://www.bnr.ro/Construirea-intervalului-de-incertitudine-
-3606.aspx
11. Bnr.ro, Raport asupra inflației 2020,
file:///C:/Users/User/Downloads/RaI202005%20(1).pdf
12. Bnr.ro, Proiecția inflației anuale a prețurilor IPC și intervalul de
incertitudine asociat, https://www.bnr.ro/Proiectii-BNR-22694-
mobile.aspx?fbclid=IwAR0vGuiOlsblMk1if5enZVVLneTZVKnM9Slh
uik1ECYyoAwvRLOQA-JFeaI

37
13. Digi24.ro, Rata anuală a inflației în luna ianuarie 2022 comparativ cu
luna ianuarie 2021, https://www.digi24.ro/stiri/economie/digi-
economic/inflatia-a-ajuns-la-84-anunta-ins-graficul-care-arata-cat-de-
mult-au-crescut-preturile-1836203
14. Ec.europa.eu, Scurtă prezentare a pieței muncii,
https://ec.europa.eu/eures/printLMIText.jsp?lmiLang=ro&regionId=RO
1&catId=9545&fbclid=IwAR1eJmRSaXRao9ZTh_KwWxzyRoC3VbF
KwQbuNOnmDDMRv-ziFz4DTBsS6r4
15. insse.ro, Ocuparea și șomajul 2020,
https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/somaj_2020r
.pdf
16. insse.ro, Ocuparea și șomajul 2021,
https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/somaj_2021r
.pdf
17. insse.ro, Inflația și evoluția prețurilor de consum 2022,
https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/ipc01r22.pdf
18. insse.ro, IPC - Serie de Date Anuală,
https://insse.ro/cms/ro/content/ipc%E2%80%93serie-de-date-anuala
19. Mediafax.ro, Rata anuală a inflației în luna martie,
https://www.mediafax.ro/economic/rata-anuala-a-inflatiei-in-luna-
martie-comparativ-cu-aceeasi-perioada-a-anului-trecut-este-10-2-
20737451?fbclid=IwAR33O_2LkbvlvPL-
9B6rNRC6Cx8GdqSrZxYM4TQrWHMRzknjDl4-utssNSg
20. Mmuncii.ro, Statistici Șomaj 2020,
http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/transparenta/34-
statistica/statistici/5812-statistici-somaj-2020
21. Mmuncii.ro, Statistici Șomaj 2021,
http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/transparenta/34-
statistica/statistici/6237-statistici-somaj-20212

38
22. Wikipedia.ro, Inflația, https://ro.wikipedia.org/wiki/Infla%C8%9Bie

39