Tipuri de somaj

Cauzele care determină șomajul îl poate împărți în șomaj voluntar sau involuntar.
Oamenii care resping oferta salariului sau se află în postura de a nu-l putea accepta, se
încadrează în șomajul voluntar. Acesta expune o reducere a cererii de muncă stabilită de un grad
înalt al salariilor determinate prin negocieri în grup.
Indivizii ajunși șomeri care sunt în așteptarea unui loc de muncă mai bine plătit în
comparație cu cel anterior și indivizii care opresc munca pe un termen nelimitat în scopul de a
profita de ajutorul de șomaj, intră în alcătuirea șomajului voluntar.
Oamenii disponibili de a munci chiar și în condițiile unui salariu mai necostisitor față de
cel existent, așteaptă ca în momentul în care cererea de muncă se va majora, va evolua și gradul
de ocupare, aceștia intră în alcătuirea șomajul involuntar.
Se formează diferite forme de șomaj în economia pe piața concurențială: structural,
tehnologic, intermitent, sezonier, fricțional.
Șomajul structural este provocat de contradicția dintre sistemul forței de muncă sub
profilul calificărilor, poziționărilor geografice și sistemului cererii de forță de muncă.
Șomajul tehnologic este elaborat de actualizarea tehnologiilor anterioare și metode de
producție.
Șomajul intermitent a luat naștere prin nesiguranța afacerilor unor agenți economici, ceea
ce stabiliește folosirea contractelor de angajare pe o perioadă scurtă de timp.
Șomajul sezonier este stabilit de agenți naturali ce influențează acțiunile din unele diviziuni
economice precum turismul, constructiile, agricultură, etc.
Șomajul fricțional se mai numește de căutare și este specific oamenilor care succedă de la
un loc de muncă la altul sau care pășesc pentru prima dată în lumea forței de muncă, căutând
locuri de muncă.
Profilarea mai multor aspecte de șomaj este fundamentală pentru priceperea costului social
al șomajului. El reproduce silința totală pe care o îndură oamenii, grupele de oameni, economia
și asociația alterate de acest proces complicat.
Șomajul prezintă și rezultate pozitive, de exemplu:
- impulsul angajatilor către o mai bună perfecționare din punct de vedere profesional, care
să le ofere opurtunități mai multe și o valoare mai mare a acestora pe piața muncii.
 - Impulsul agilității și capacității de adaptare forței de muncă pentru a răspunde pozitiv
modificărilor economice și necesității de intensificare a eficienței economice.
Totalitatea rezultatelor pe care șomajul le deține în lumea economică l-au motivat pe
Arthur M. Okun (economist american) să elaboreze o lege care să-i poartă numele. Legea dată
are rolul de a reproduce relația reciprocă nefavorabilă dintre dinamica și nivelul somajului, și
totodată, volumul și evoluția în termeni reali ale Produsului National Brut.

Muncitorii din domeniile de silvicultură, agricultură și pescuit au fost de 17,6%. Procente importante din
totalul populației stăpâneau și muncitorii din sectoarele serviciilor (15,7%), muncitori calificați (15,8%) și
experți în alte domenii (15,5%).

Din numărul total de persoane ocupate, sectorul agricol cuprindea 20,5% din ei, serviciile aproximativ
49,8%, iar în construcții sau industrie 29,7%. Circa 6774 mii de oameni ocupau activitățile neagricole,
cele mai importante procentaje fiind stăpânite de acelea din activitatea comerțului (19,3%), construcții
(10,9%) și industria prelucrătoare (22,7%).

Acest tip de inflație - “inflația monetară” – este descris ca “ecuația schimbului” lui Fisher
M x V = P x T, unde:
M = masa monetară
V = viteza de circulație a monedei
P = nivelul general al prețurilor
T = volumul tranzacțiilor

este estimată a înregistra în continuare o contribuție în sensul atenuării gradului de stimulativitate a

condițiilor monetare reale în sens larg, pe seama aprecierii anticipate în termeni reali a monedei
naționale pe cvasitotalitatea intervalului de prognoză, sub impactul diferențialului de inflație față de
partenerii comerciali92.
Din punctul de vedere al consumatorilor, prin inflație se remarcă puterea de cumpărare a banilor,
bunurilor de valoare, economiilor și pensiilor. Acestea nu sunt compensate cu rata inflației și de
aceea sunt posibile astfel de situații. În principiu, în inflație, cei ce vor pierde mai mult sunt
seniorii, față de tineri, fapt datorat de posibilitatea unor mai multe active nominale care sunt mai
slabe în fața efectului inflationist, potrivit unor studii.

Ultima dată când efectul inflationist și-a făcut prezența în România a fost în 1990, în același timp
cu liberalizarea prețurilor. Acest fapt nu deduce neapărat faptul că până la acea perioadă,
România nu se mai confruntase cu procesul inflationist, însă economia a activat pe fundamentele
unei structuri centralizate, cu finanțări și investiții contradictorii ce nu se aflau în nicio relație
logică cu economia. În cele mai des întâlnite cazuri, prețurile erau mult mai mici față de costul
de producție, ele fiind decretate ținând cont de raportul cererea de pe piață-ofertă.

Aceste situații au condus către o răbufnire a prețurilor, odată cu perindarea României la

economia de piață, în mod deosebit la bunurile de consum. Celelalte state au ajuns la economia
de piață, trecute anterior prin economia de tip centralizat, în timp ce România s-a confruntat cu o
intensitate și durată peste medie și din cauza motive ce țin de prevederile imparțiale de
funcționare a economiei.

Inflația s-a făcut cunoscută ca o transformare în origine prelungită, în circa 15 ani de tranziție,
având parte doar de mici discontinuități de majorări ale prețurilor, în general aceste scăderi se
situau ca termen de desfășurare sub trei luni. Singura perioadă care s-a resimțit semnificativ
pentru micșorarea inflației a fost anul 1994. Începând cu sfârșitul anului 1993, chiar daca nivelul
de creștere era încă scăzut (2,5%), a urmat o continuă reîncepere a creșterii economice.

       

În paralel, inflația prezintă consecințe împotriva mediului de afaceri din România, oferindu-i un
indice crescut de îndoială. Se va atenua orizontul pe o perioadă nedeterminată al hotărârilor
producătorilor de servicii și bunuri, în momentul în care majorarea prețurilor va fi de durată
lungă și consistentă. O transpunere a acestei idei scoate în evidență faptul că întreprinzătorii nu
sunt dispuși să participle la investiții și proiecte ample sau de durată, cu un risc mare de capital
sporit, preferate în aceste situații fiind investițiile cu orizont scăzut și risc mic. A fost împiedicat
procesul de economisire și investire, fapt datorat inflației generalizate și persistente din România,
schimbând un număr ridicat de întreprinderi, specializate în a cumpăra cu un produs mai mic și
de a le vinde peste o anumită perioadă la un preț mai ridicat. Acest lucru a făcut ca în prezent,
numărul de producători de la noi din țară să fie mult mai scăzut comparative cu cel al
operatorilor comerciali. În ultimii ani, procesul inflaționist este într-o continuă stare de
ascendență, fapte cauzate de pandemie, războiul din Ucraina, etc.

În capitolul al doilea se prezintă șomajul și efectele sale negative asupra oamenilor. Ca definiție,
șomajul reprezintă oferta forței de muncă în comparație cu cererea forței de muncă. Perioada cea
mai des întâlnită când aceasta se resimte este perioada unui final de criză sau ciclu economic.
Șomajul se poate determina prin raportul dintre numpărul șomerilor și populația active, înmulțit
cu 100. Șomajul se împarte în mai multe tipuri: șomaj structural, șomaj tehnologic, șomaj
intermitent, șomaj sezonier, șomaj fricțional.

În capitolul al treilea, am decis să abordez situația actuală în România, cea a fenomenului

inflaționist și de șomaj datorată epidemiei apărută din martie 2020. Pandemia a avut ca efect de
moment, o inflație descendentă în ceea ce privesțe anumite ramuri, cum ar fi carburanții care au
ajuns la un preț record de scăzut. A urmat o perioadă în care prețurile au crescut în lanț, în orice
domeniu. Datorită măsurilor impuse de autorități, mulți români au fost concediați de la locurile
de muncă, ajungând astfel șomeri. Rata șomajului s-a caracterizat pe categorii de vârsta, cea mai
afectată fiind de tineri: 17,3% în 2020 și 21% în 2021.

Cu toate acestea, este complicat pentru societăți să se păstreze pe aceeași linie de plutire cu
cererea alertă, deoarece în același timp, ele se mai ocupă și de transformarea reconstituirilor
șirurilor de procurare intens alterate de pandemie
Primul efect de după pandemie resimțit, care pune în evidență reluarea în mod rapid ale
economiei României, este cel bazat pe tema relevării restricților. Acesta a împins populația
inconștient către călătorii și restaurante, dorința lor fiind foarte profundă.
 Acest declin în favoarea inflației va dura o perioadă, timp în care ea se va restabiliza
succesiv, cu cât societățile respective fabrică mai mult.

Conform celor două perioade, s-a constat faptul că în anul 2021 s-a înregistrat o rată a
șomajului mai ridicată față de anul precedent, ajungând de la 2,88% la 3,33%. Cele mai afectate
județe fiind Arad, Argeș, Bihor, Iași, etc.

CUPRINS

1. PROCESUL INFLAȚIONIST – DEZECHILIBRU MACROECONOMIC

1.1. PROCESUL INFLAȚIONIST – TERMENI ȘI DEFINIȚIE
1.2. TIPURI DE INFLAȚIE
1.3. CĂI DE ATENUARE A INFLAȚIEI
 1.4. MĂSURI DE PROTECȚIE ÎMPOTRIVA INFLAȚIEI
1.5. RELAȚIA RATA DOBÂNZII – INFLAȚIE
2. DEZECHILIBRU MACROECONOMIC
2.1. ȘOMAJUL – concept și clasificare
2.2. MĂSURAREA ȘOMAJULUI
2.3. TIPURI DE ȘOMAJ
3. INFLAȚIA ȘI ȘOMAJUL DIN ROMÂNIA
3.1. INFLAȚIA DIN ROMÂNIA ÎN CONTEXT PANDEMIC
3.2. ȘOMAJUL DIN ROMÂNIA ÎN CONTEXT PANDEMIC

 În România se măsoară două șiruri de date cu referire la rata șomajului. Institutul Național de
Statistică este administrația care se ocupă cu măsurarea Ratei Șomajului BIM, potrivit
principiului Biroului Internațional al Muncii. Rata aceasta a fost de 5,5% în martie 2021.

Rata șomajului înregistrat se măsoară ținând cont de numărul de șomeri înregistrați de date a
ANOFM. Această rată a fost în valoare de 3,3%, mai exact 291 de mii de șomeri înregistrați, în
luna martie 2021.

 Se cunoaște faptul că pe domeniul administrativ, România este împărțită pe 8 regiuni: Centru,
Nord-Est, Nord-Vest, Sud-Est, Sud-Muntenia, Bucureşti-Ilfov, Sud-Vest Oltenia și Vest. Ele au
la baza lor caracteristici diferite în cee ace privește alcătuirea lor din punct de vedere economic,
cee ace conduce anumite ramuri către un rol decisive spre dezvoltarea acestora.

 Cele mai valoroase regiuni din punct de vedere al ratei șomajului ridicate au fost Sud-Vest
(5,3%) și Nord-Est (4,9%), desfășurate la sfârșitul lunii martie 2021, iar regiunile cu cele mai
mici niveluri ale ratei șomajului au fost Vest (2,3%) și București (0,9%).

Pe piața muncii se întâlnesc următoarele principale tipuri de firme: Societăţi comerciale -

Societate cu răspundere limitată (SRL), Societate pe acţiuni (SA), Societate în nume colectiv
(SNC), Societate în comandită simplă (SCS), Societate în comandită pe acţiuni (SCA), persoane
fizice autorizate (PFA), întreprinderi individuale și întreprinderi familiale.

  Companiile multinaționale, cele de stat cu sau fără profit, private și ONG-uri sunt principalele
tipuri de angajatori. Potrivit Ziarului Financiar, în anul 2020, cele mai valoroase companii din
România erau: OMV Petrom SA, Dante International SA, Dedeman SRL, Hidroelectrica SA,
Banca Transilvania SA, UiPath, Kaufland România SRL, Romgaz SA, Banca Comercială
Română SA, Orange România.

Cele mai importante contracte de muncă și principale sunt contractele de muncă individuale care
pot fi încheiarte cu un program complet sau parțial de lucru, pe o perioadă de timp determinată
sau nedeterminată.

Cotațiile celor mai multe materii prime s-au poziționat pe o traiectorie pronunțat crescătoare, pe
fondul revenirii cererii, dar și al unor probleme pe latura ofertei

Au fost poziționate pe o traiectorie vizibil ascendentă, cotațiile celor mai multe materii prime, cu
scopul revenirii cererii, în paralel însă confruntând și unele probleme pe partea ofertei
Cu toate că evoluțiile activității comerciale din primele două luni ale anului 2020, alături de un nivel al încrederii
operatorilor din comerț și servicii superior celui înregistrat în trimestrul IV 2019, sugerau o traiectorie robustă a
cererii de consum, înregistrarea primelor cazuri de COVID-19 la finele lunii februarie în România, concomitent cu
extinderea alertă a epidemiei la nivel european, a generat modificări semnificative ale comportamentului de consum
al populației. Astfel, dacă într-o primă fază, derulată în luna martie, perspectiva intensificării măsurilor de distanțare
socială a condus la un salt alachizițiilor de bunuri de strictă necesitate (alimente, produse de igienă și curățenie,
medicamente etc.), ajustarea veniturilor salariale (ca urmare a deciziei luate de numeroase companii de a-și trimite
angajații în șomaj tehnic sau de a închide afacerea) a erodat cererea de consum și a alimentat înrăutățirea abruptă a
încrederii populației (Grafic 2.3).

Chiar dacă progresele activitățiilor comerciale în primele luni ale anului 2020 în concordanță cu un grad de
încredere al operatorilor din comerț, exprimau o pantă ascendentă a cererii de consum, însă consemnarea primelor
cazuri de COVID-19 la începutul lunii martie au dat oarecum calculele peste cap dat de comportamentul oamenilor
ale căror cerere de consum a scăzut. Așadar, chiar dacă în primă etapă a epidemiei oamenii au apelat strict la
achiziționarea bunurilor de necessitate cum ar fi alimentele, medicamentele și produsele de igienă, adaptarea
veniturilor salariale, au consumat cererea de consum și au încărcat populația cu o doză abruptă de neîncredere.