Ionescu Elena-Corina

Anul-I- Management

PROTOCOL

MACROECONOMIE
 Politici economice care sa conduca la iesirea Romaniei / UE din criza COVID-19
si reluarea activitatii economico-sociale.

1.Analiză –/ Criza coronavirus – implicatii si solutii la nivel economic

Criza generata de coronavirus are implicatii majore cel putin pe doua paliere – unul al
sanatatii publice si unul economic. Evident ca intre cele doua paliere sunt
interconditionari reciproce.
Urgenta imediata si prioritatea zero este sanatatatea populatiei, adica salvarea cat mai
multor vieti, minimizarea numarului de decese. Pe acest subiect trebuie lasati specialistii in
acest domeniu sa se pronunte cu privire la strategiile de urmat.
O sa discut in continuare, fara a avea pretentia de a epuiza subiectul (foarte complex de
altfel), despre aspectele economice ale crizei generate de coronavirus. In primul rand, trebuie sa
intelegem foarte bine care este natura socului care afecteaza economia pentru a calibra corect
masurile de politici economice necesare.
Sănătate și  consum – producție – recesiune – recesiune globală
Pentru a nu depasi capacitatea sistemului medical de a trata pacientii si a produce o
catastrofa umanitara, este nevoie sa se aplatizeze curba imbolnavirilor (numarul de cazuri se
poate modela teoretic printr-o functie sigmoida – numarul de cazuri creste pana la un nivel
dupa care incepe sa scada) prin masuri de control al contagiunii, in esenta prin masuri de
distantare sociala. Evident ca aceste masuri, absolut necesare, au un impact economic negativ –

1
se inchid capacitati de productie, sunt intreruperi in lanturile de valoare, oamenii nu mai merg
la serviciu, se inchid restaurante, hoteluri, scoli, etc.
Deci, in prima faza discutam de o reducere masiva a ofertei. Desi se fac analogii cu
situatia economiei in timp de razboi, sunt si o serie de diferente. In razboi spre exemplu, oferta
este redusa de distrugerea infrastructurii si de pierderea de forta de munca. In cazul nostru de
acum, se reduce in mod deliberat oferta din economie prin masurile implementate de reducere a
extinderii virusului.
In a doua faza, apare si un efect de reducere a cererii ca urmare a reducerii veniturilor
populatiei (in cazul celor care si-au pierdut locul de munca sau le-au scazut veniturile ca urmare
a inchiderii de companii sau reducerii de activitate) si cresterii economisirii (in special din
motive de precautie in conditii de incertitudine majora, dar si din motive de lipsa de alternative
in situatie de izolare). Se intra astfel intr-un cerc vicios in care contractia initiala a ofertei duce
la contractia cererii, care la randul sau mai departe duce din nou la un soc de reducere a ofertei
si asa mai departe.
Prin urmare, avem socuri succesive negative de oferta si de cerere. Ceea ce guverneaza
atat cererea cat si oferta este teama, frica. Atat consumatorii cat si agentii economici sunt
marcati in actiunile lor de teama.
Astfel, o recesiune globala este inevitabila, fiind posibile contractii drastice ale
activitatii economice in trimestrele 1-3 ale acestui an (in functie de cat de lunga este perioada
de oprire a activitatii economice, aceasta fiind conditionata de modul in care autoritatile pot
controla raspandirea virusului).
Deci, intr-o prima etapa, guvernele iau masuri care sa limiteze/reduca raspandirea
virusului, ceea ce conduce la contractia masiva a ofertei si acererii si in final a activitatii
economice. In etapa a doua, dupa ce criza sanitara va fi trecut si restrictiile sunt ridicate,
guvernele vor trebui sa reporneasca motoarele economice. Astfel, este inutil sa stimulezi
activitatea economica in prima etapa pentru ca de fapt este nevoie de reducerea ei. Important
este ca masurile luate de limitare/reducere a raspandirii virusului din prima etapa  sa fie
eficiente si etapa 1 sa dureze cat mai putin. Cel mai mare risc este insa ca in etapa 1 multi
angajati sa isi piarda locul de munca, ceea ce va prelungi recesiunea economica si ulterior.
Astfel, masurile economice luate in etapa 1 trebuie sa fie concentrate pe pastrarea locurilor de
munca. Este evident insa ca nu toate companiile sunt afectate la fel. Unele chiar au cresterii de
cifra de afaceri (spre exemplu magazinele de produse alimentare sau farmaciile).
Statul, sprijinul său și discernământul în acordarea sprijinul său.
Este lesne de inteles ca in etapa 1 politica fiscal-bugetara este cea care trebuie folosita
preponderent pentru ca prioritatea este pastrarea locurilor de munca si limitarea
disponibilizarilor. Acest lucru se poate face spre exemplu prin ajutoare de stat, subventii,
2
garantii de stat, deduceri fiscale, amanari de taxe si impozite, sustinerea cu resurse publice a
somajului tehnic, etc. In etapa 1, reducerile de dobanzi nu functioneaza pentru ca cererea si
oferta ar fi stimulate degeaba pentru ca economia este oprita.
Politica monetara trebuie utilizata spre exemplu pentru a asigura fluidizarea platilor din
economie, asigurand lichiditatile necesare (a nu se confunda lichiditatea cu dobanda). In plus,
interventiile bancii centrale trebuie sa asigure functionarea cat de cat normala a pietelor
financiare, in special a pietei titlurilor de stat, pentru ca statul va avea nevoie ca de aer de
resurse cu care sa isi finanteze interventiile in economie. De asemenea, banca centrala trebuie
sa faca inlesnirile necesare pentru favorizarea amanarilor la plata creditelor pentru a reduce
presiunea pe umerii celor afectati de criza.
In etapa a doua, cand pericolul sanitar va fi trecut, economia trebuie repornita utilizand
toti stimulii avuti la dispozitie.
De asemenea, in calibrarea masurilor luate, trebuie tinut cont si de modul in care este
afectata cererea. O parte din cerere nu este afectata prea mult sau chiar creste. Spre exemplu,
cererea de alimente si bunuri de baza nu scade sau chiar creste, oamenii facand provizii.
Cererea de servicii de comunicatii, spre exemplu, creste. Nu este cazul ca aceste firme (si
angajatii lor) care nu au scaderi de cerere sa fie ajutate in vreun fel, poate doar la nivel logistic
pentru a fluidiza aprovizionarea. Aceeasi judecata trebuie pastrata si in ce priveste angajatii din
sectorul public, care foarte probabil nu vor fi afectati la venituri de inchiderea economiei.
(Citiți și: ”Cristian Grosu / Luciditatea cifrelor: de ce istoria nu iartă proștii, care susțin
în criză economia vecinilor”)
O alta parte a cererii este probabil doar amanata. Spre exemplu, achizitiile de mobila sau
de masini vor fi probabil doar amanate (isi vor reveni probabil insa cu intarzire chiar si dupa
repornirea economiei). Aceste firme au nevoie de credite pentru a-si asigura fluxurile de
numerar pe perioada inchiderii economiei pentru a supravietui, ele revenind la normal dupa ce
cererea lor revine.
O alta parte a cererii este insa pierduta pe durata opririi economiei si chiar si o buna
perioada dupa aceasta. Spre exemplu, serviciile de transport, restaurantele, hotelurile
inregistreaza o pierdere integrala de cerere pe perioada inchiderii economiei (si chiar si o
perioada dupa repornirea economiei, mai ales daca va exista un al doilea val al virusului in
sezonul rece). Aceste companii vor avea dificultati mari in a supravietui si ar putea fi ajutate cu
ajutoare de stat spre exemplu, care sa le permita supravietuirea la un nivel minim necesar pe
perioada de oprire a economiei.
Cu ”cifrele” României pe masă: cum și cu ce facem ce trebuie
O sa ma refer in continuare la contextul Romaniei. Este absolut clar ca si Romania va
inregistra o contractie a activitatii economice in 2020, una chiar foarte severa in trimestrul
3
2. Au aparut deja prognoze din partea analistilor care arata o contractie a PIB in 2020 de pana
la 6-7%. Parerea mea ca un singur lucru este cert acum, si anume ca economia va scadea anul
acesta, insa plaja potentiala de valori in care se va situa aceasta contractie este foarte larga.
Nu stim pe ce stam, ca sa ma exprim neacademic. Incertitudinea este foarte mare in ceea
ce priveste durata pandemiei si in functie de aceasta si contractia economica poate sa fie mai
moderata sau foarte mare, chiar catastrofica (in conditiile in care cei mai mari actori economici
au oprit productia). Ca impactul economic sa fie cat mai redus, perioada de criza sanitara ar
trebui sa dureze cat mai putin, iar autoritatile sa ofere un suport economic cat mai amplu. De
aceea este foarte important ca masurile de distantare sociala sa fie respectate temeinic.
Cum au raspuns autoritatile romane in sfera economica la provocarile generate de
pandemie? As spune ca masurile sunt similare cu masurile luate in alte state.
BNR a implementat rapid un pachet de masuri exceptionale. Astfel, BNR a decis
reducerea ratei dobânzii de politică monetară de la 2,5% la 2,0%, precum și îngustarea
coridorului simetric format de ratele dobânzilor facilităților permanente în jurul ratei dobânzii
de politică monetară la ±0,5 puncte procentuale de la ±1 punct procentual, implicând
menținerea ratei dobânzii pentru facilitatea de depozit la 1,5% (pentru a nu conduce la scaderea
remunerarii la depozite in sistemul bancar) și scăderea ratei dobânzii aferente facilității de
creditare (Lombard) la 2,5%, de la 3,5% (in fapt, reducerea de dobanda este mai degraba de 1%
si nu doar de 0,5%, in conditiile in care ROBOR are mai degraba ca reper dobanda lombard).
Totodată, BNR a hotărât efectuarea de operațiuni repo în vederea furnizării
de lichiditate instituțiilor de credit, precum și cumpărarea de titluri de stat în lei de pe piața
secundară (decizie fara precedent, intentionata sa ajute finantarea statului, echivalenta cu QE –
relaxare cantitativa implementata de marile banci centrale si in criza precedenta). In același
timp, BNR a anuntat ca este pregatita  să recurgă și la reducerea ratelor rezervelor minime
obligatorii pentru pasivele în lei, respectiv pentru cele în valută ale instituțiilor de credit. BNR a
decis de asemenea reconsiderarea reglementarilor prudentiale in materie de capitalizare si de
cerinte de lichiditate ale bancilor dupa modelul BCE, precum si in materie de tratament
prudential al portofoliilor de credite. Aceste masuri au fost luate astfel încât persoanele și
companiile cu credite să poată fi ajutate atât de bănci cât și de instituții financiare nebancare în
perioada următoare.
Spatiul de manevra al BNR in reducerea dobanzilor (BNR a putut reduce dobanda cu
0,5%, de fapt cu 1%, in conditiile in care celelate banci centrale din regiune au luat masuri
similare) este insa limitat de deficitele bugetare si de cont curent mari din Romania (deficitele
gemene), care se traduc intr-o prima de risc mai mare (care a crescut mult in ultimele
saptamani) si implicit necesita dobanzi mai inalte. Daca BNR ar reduce dobanda mai agresiv,
cursul de schimb al leului s-ar deprecia puternic.
4
 In ceea ce priveste Guvernul, acesta a actionat prin garantarea unor credite,
subvenționarea dobânzilor pentru aceste finanțări si facilități pentru societățile care întâmpină
dificultăți financiare, prorogarea termenelor de depunere a cererilor de restructurare a
obligațiilor bugetare și a termenelor de plată a impozitelor locale datorate de populație. Fiscul
suspenda popririle pentru populație, iar IMM-urile care obțin certificat de situație de urgență
vor putea amâna plata utilităților și a chiriilor. Conform evaluarii FMI, masurile pe partea de
taxe si impozite si pe cheltuieli bugetare anuntate deja sunt estimate la circa 2% din PIB –  este
vorba de cheltuieli suplimentare in sistemul sanitar, acoperirea partiala a salariilor parintilor
care stau acasa cat timp sunt scolile suspendate si masurile de sustinere a mediului de afaceri
incluzand si acoperirea partiala a salariilor pentru persoanele aflate in pericol de a fi concediate.
In plus, Guvernul acorda garantii de stat initiale de 10 mld RON, echivalentul a 1% din
PIB pentru garantii la credite si subventionarea dobanzilor pentru credite de capital de lucru si
de investitii. Alte masuri adoptate se refera la rambursarea mai rapida a TVA, suspendarea
executarilor silite, suspendarea controalelor fiscale, amanarea platii impozitului
pe proprietate cu 3 luni si altele.
Au aparut in spatiul public opinii ca masurile nu ar suficiente sau ca ele ar fi de mica
amploare fata de ce stimulente implementeaza alte state.
Cred ca atunci cand facem comparatii cu alte state trebuie in primul rand sa avem
aceeasi baza de comparatie (adica sa nu comparam dimensiunea pachetului in suma absoluta
spre exemplu pentru ca este irelevant, mai degraba sa comparam cifrele ca procent din PIB
pentru ca altfel nu are nici un sens comparatia). Chiar si daca avem aceeasi baza de comparatie
(% din PIB), trebuie sa contextualizam cifrele la particularitatile fiecarei economii, in special la
situatia specifica a bugetului fiecarei tari. Care este situatia bugetului de la care plecam in
Roamania?
Grafic 1 – Soldul bugetar estimat pentru 2020 (inainte de coronavirus) si modificarea
acestuia in perioada 2015-2020

5
 Ce spațiu de manevră are guvernul 
Asa cum se vede in graficul de mai sus, Comisia Europeana estima inainte de aparitia
problemei coronavirus ca aproape jumatate din tarile UE ar fi fost pe surplus bugetar in 2020
(!!!) si niciuna, cu exceptia Romaniei, nu ar fi avut deficit de peste 3% din PIB.
Romania ar fi avut de departe cel mai mare deficit bugetar din UE, dupa ce incepand cu
2016 si-a deteriorat cel mai mult pozitia fiscala, in conditiile in care aproape toate tarile din UE
si-au redus masiv deficitele bugetare. Romania a fost astfel pe contrasens fata de celelalte tari
ale UE in materie de politica fiscal-bugetara in perioada 2015-2020.
Politica fiscal-bugetara prociclica (deficite irational de mari cand economia crestea
rapid) din aceasta perioada ne-a vulnerabilizat puternic pozitia fiscala si ne-a expus la o
deteriorare a conditiilor economice globale (si iata ca acest moment a venit mai repede decat ne
asteptam).
Cresterea foarte rapida a deficitului bugetar in perioada 2015-2020 a fost generata de o
combinatie de reduceri de taxe (in special reducerea agresiva de TVA de la o cota medie de
circa 22% cand cota standard era 24% – una dintre cele mai mari din UE la momentul respectiv
– la o cota medie de sub 13% astazi cand cota standard este 19% – una dintre cele mai mici din
UE) si o strategie de cresteri masive de salarii in sectorul public (factura de salarii in sectorul
public a crescut de la circa 7,8% din PIB in 2015 la 11,4% din PIB in 2019 – maxim istoric – vs
o medie UE de 10% din PIB – de mentionat ca veniturile din taxe si impozite in UE sunt 40%

6
din PIB si doar 27% din PIB in Romania). Asupra pericolelor generate de scaderile mult prea
agresive de TVA (reducerea TVA era necesara, dar nu atat de abrupt) si cresterii foarte rapide a
a salariilor in sectorul public am avertizat de nenumarate ori in ultimii ani, mai ales din pozitia
pe care am avut-o la Consiliul Fiscal in perioada 2010-2019.
Trebuie remarcat ca inclusiv tarile din Europa Centrala si de Est erau asteptate sa aiba
aproape echilibru bugetar sau sa fie chiar pe surplus  (Cehia, Polonia, Bulgaria) sau deficitul sa
fie foarte mic (Ungaria si Slovacia).
Cred ca in contextul descris mai sus trebuie sa ne fie foarte clar ca Guvernul Romaniei
nu poate implementa stimuli fiscali (reduceri de taxe/cresteri de cheltuieli) la scara larga pentru
ca nu are spatiu fiscal. Deficitul bugetar al Romaniei este deja foarte mare care urmare a
politicilor expansioniste irationale din ultimii 3 ani. Una este sa pornesti de la o situatie de
surplus bugetar sau deficit mic si sa stimulezi economia crescand deficitul (spre exemplu
Germania porneste de la surplus bugetar si are spatiu foarte mare de stimuli fiscali; la fel si
multe alte state din UE, inclusiv din Europa Centrala si de Est) si cu totul alta este situatia daca
ai deja deficit foarte mare ca Romania (cele mai mare din UE).
Recent Comisia Europeana a activat clauza derogatorie generala de la Pactul de
Stabilitate, adica s-au relaxat regulile bugetare la nivelul UE, prilej de exaltare si pentru unele
voci de pe la noi ca aceasta inseamna ca orice tara poate sa faca deficite nelimitate, inclusiv
Romania.
Spatiul de manevra tine insa de punctul de plecare (si am vazut ca noi avem deja deficite
foarte mari din anii anteriori) si de toleranta pietelor financiare, cele care finanteaza, la deficite
mari (si aici avem o problema). Daca deficitul bugetar ar creste sa zicem cu 5 pp din PIB, o tara
ca Germania sau Bulgaria s-ar duce probabil cu deficitul pe la 4% din PIB, in timp ce noi ne-
am duce pe la 10% din PIB. Chiar si daca pietele financiare ne-ar finanta un deficit atat de mare
(lucru probabil imposibil), avem oricum o sabie deasupra capului – rating-ului de tara. In cazul
unor deficite foarte mari, probabil ca agentiile de rating ne vor retrograda, ceea ce ne-ar duce in
categoria de jung, tara nerecomandata investitiilor, cu efecte devastatoare.
In consecinta, stimulii fiscali directi (care se vor reflecta in crestere de deficit bugetar),
atat cat putem implementa, trebuie foarte bine ganditi si tintiti in sectoarele cele mai afectate.
Unde avem spatiu de manevra mai mare, este in zona garantiilor de stat.
Câteva centre de atenție și soluții
Guvernul poate implementa o schema extinsa de garantii guvernamentale pentru
finantarea/refinantarea/rescadentarea companiilor/persoanelor fizice aflate in dificultate de
catre banci in conditii mai favorabile de costuri si cu perioade de gratie. In plus, cred ca si
plafoanele de garantii aferente programului Prima Casa si finantarea aferenta in Startup Nation
ar putea fi redirectionate catre companiile cu dificultati. Nu cred ca in vremurile pe care le
7
traim acum se gandesc prea multi la achizitii de case sau la deschideri de companii noi, ci mai
degraba la cum salvam companiile si locurile de munca existente.
De asemenea, un lucru pe care Guvernul trebuie sa il faca este sa isi plateasca datoriile
la timp – restantele la rambursari de TVA, la facturi, plati de concedii medicale, etc. Probabil ca
se va accentua blocajul financiar din economie si vor creste puternic arieratele, si in acest
context este foarte important ca macar statul sa isi respecte obligatiile pe care le are si sa nu fie
un factor de blocaj suplimentar.
Lucrul cel mai important insa este ca prioritare sunt cheltuielile urgente legate de
sanatatea populatiei, ceea ce face ca achizitiile medicale necesare luptei cu virusul sa fie tratate
cu celeritate. Orice cheltuieli care nu sunt obligatorii trebuie reconsiderate. In acest context,
cred ca trebuie anuntata cat mai repede amanarea/diluarea cresterii de pensii de 40% din
Septembrie 2020 si stoparea oricarei initiative populiste. Nu este nimic mai important acum
decat salvarea vietilor omenesti. Acest lucru trebuie sa il intelegem cu totii, este prioritatea
numarul 1.
Data fiind presiunea formidabila la care va fi supus bugetul, dar si societatea in
ansamblu, cred ca este o ocazie foarte buna de reconsiderare a privilegiilor de care beneficiaza
diverse categorii sociale (spre exemplu pensiile speciale).
Guvernul trebuie sa vina cu inlesniri la plata impozitelor si taxelor in sectoarele cele mai
afectate, dar nu in toate sectoarele. Poate fi extinsa sfera de cuprindere a acestor inlesniri si a
schemelor de garantii de stat la credite in mod gradual si in alte sectoare pe masura ce efectele
crizei se accentueaza. Dar, cred ca este absolut necesar ca infrastructurile critice ale statului, ale
economiei in general, sa continue sa functioneze.
Nu trebuie incurajat comportamentul de neplata din economie in general si de neplata a
taxelor si impozitelor in particular. Statul nu poate supravietui mai mult de cateva luni, oricate
rezerve de lichiditate ar avea, daca nu se mai platesc taxele si impozitele la scara larga. Cine
poate plati taxele si impozitele si datoriile in general (pentru ca nu au fost afectati deloc sau au
fost afectati mai putin de criza), trebuie sa o faca.
Prioritatea numarul 2 cred ca este salvarea cat mai multor locuri de munca si evitarea
unei implozii la nivel social. Guvernul trebuie sa gaseasca solutii pentru salariatii companiilor
care vor fi afectate de o reducerea totala/partiala a activitatii. Asta nu inseamna, asa cum isi
imagineaza probabil unii, ca toata povara trebuie aruncata in carca statului.
Cred ca este nevoie si de o solidaritate din partea angajatorilor, care trebuie sa isi asume
o mare parte din costuri, asa cum profiturile (nu mici) din anii anteriori si le-au asumat in
totalitate. De cresterea cererii generata de expansiunea fiscala din ultimii ani a beneficiat tot
mediul de afaceri si nu cred ca ar fi corect acum ca sub umbrela somajului tehnic sa aruncam

8
 grija salariatilor in sarcina statului, mai ales ca toate companiile clamau pana acum, pe buna
dreptate, ca angajatii sunt cea mai pretioasa resursa.
Fiecare stat membru al UE va decide cum şi când va adopta măsurile propuse
În plus, conform Agerpres, Executivul UE va organiza la 4 mai o conferinţă de presă
online consacrată colectării de fonduri pentru dezvoltarea unui vaccin contra COVID-19.
Ursula von der Leyen a adăugat că bugetul va trebui să mobilizeze „investiţii imense” în
primii doi sau trei ani.
Orientările Comisiei Europene, care nu vor fi obligatorii pentru ţările membre, ar fi
trebuit să fie prezentate săptămâna trecută, dar unele state UE s-au temut că Bruxellesul ar fi
putut trimite astfel un semnal că restricţiile pot fi deja relaxate.
Fiecare stat membru va decide cum şi când va adopta măsurile respective. Unele ţări
membre, printre care Austria, Spania, Danemarca şi Cehia, au început deja să ridice unele
restricţi.

2.Trenduri globale, înainte și după COVID-19

Am încercat să identific direcțiile în care o va lua lumea după această pandemie. Momentul este
încă fierbinte, mai multe crize se suprapun, nu e limpede cât mai durează sau ce amplitudine
atinge. 

Trăim o multi-criză globală, criză de sănătate publică, criză economică și criză climatică – un bad-
timing perfect. Se pot prefigura însă o serie de trenduri generale. Doar și simplul fapt că toată
lumea prevestește schimbări mai mult sau mai puțin radicale reprezintă un indicator al faptului că
ceva se întâmplă. Isteria și panica inițială au creat în primul rând un boom de consum, înainte
de recesiunea globală. Acum s-a făcut liniște, mai puțin în Wuhan, centrul inițial al pandemiei,
care și-a reluat parțial activitățile. Și în restul lumii, activitatea pare a reîncepe, chiar dacă foarte
încet.

Prima observație ar fi că există un consens cum că situația de față va accelera schimbări oricum
prefigurate. Iar dintre cele mai importante trenduri amintesc ascensiunea regionalismului economic
(vezi Războiul Comercial SUA – China și Brexit), accelerarea noii revoluții industriale, telemunca
și abandonarea combustibililor fosili. Dar și altele. Să le luăm pe rând.

3.Comerț în vreme de pace vs comerț în criză

9
Asemenea crizei financiare din 2008, criza de sănătate de astăzi zdruncină fundamentalismul de
piață, vestește sfârșitul laissez-faire-ului, credința în mâna invizibilă care veghează mișcarea liberă
a piețelor. Criza actuală reconfirmă dependența piețelor internaționale de statele naționale, dar și a
economiei globale de sistemele sociale și medicale pe care aceasta se bazează. Oamenii redevin cea
mai importantă resursă, tocmai de aceea una dintre marile provocări ține acum de eficiența
alianțelor supranaționale.

Așa cum afirmă expertul în economie politică Cornel Ban, „rafturile cu somon pescuit în
Scandinavia, ambalat în Thailanda și vândut înapoi în Scandinavia nu au un mare viitor.” Conform
acestuia, încă înainte de catastrofa din Italia, elitele manageriale ale sistemului public și privat din
Scandinavia discutau despre scurtarea lanțurilor de producție, în ciuda costurilor economice pe
termen scurt mai mari. 

Sistemul global are nevoie de pace pentru ca economia să prospere, deci doar o creștere în
mișcarea bunurilor de larg consum ar putea să compenseze încetinirea mobilității globale și,
implicit, evitarea unei catastrofe economice, susține profesorul Muhammad Ali Nasi într-un articol
publicat pe blogul London School of Economics. În momentul de față, cea mai mare îngrijorare
ține de blocarea circulației mărfurilor și  prăbușirea exporturilor.

Criza economică afectează în primul rând industria de turism și HoReCa, primele sectoare ce au
solicitat și primit sprijin. Sectorul HoReCa din România avea, în 2018, cifra de piață de 3,37
miliarde de euro, aproape dublă față de 2013. În contextul actualei crize, unul dintre trendurile
viitoare ar putea fi ascensiunea turismului regional și local, la pachet cu consolidarea și
popularizarea transportului feroviar ca alternativă la transportul aerian. Trenduri care stăteau
oricum la pândă.

Criza înseamnă și o oportunitate pentru creșterea bugetelor sociale și medicale, dar și accelerarea
tranziției la sisteme economice verzi. În anul 2018, media din PIB a investițiilor din sănătate la
nivelul UE28 era de 9,6%, dar valoarea acestor bugete era considerabil inegală. În România,
bugetul din PIB alocat sănătății a fost de 4,84%, în 2019. Tocmai în acest context este foarte
probabil ca planul european de redresare să se adreseze în primul rând statelor vulnerabile. Să
urmeze un Green/Health New Deal?

Ar fi trebuit să fim pregătiți. Bill Gates semnala încă din 2015 faptul că nu suntem pregătiți în fața
unui scenariu pandemic. Costurile au fost evaluate de Banca Mondială la trei trilioane de dolari.
Cum ne puteam pregăti? Dezvoltând un sistem medical global și sprijinind sistemele medicale din
10
țările sărace, puncte nevralgice în caz de pandemie. De asemenea, după modelul sistemelor
militare, dezvoltând divizii medicale internaționale specializate pe operațiuni rapide și stări de
urgență. Nu în ultimul rând, zicea Gates, aveam nevoie de educație preventivă pe scară globală,
îmbunătățind sistemele noastre de răspuns prin exerciții de simulare a dezastrelor, pe
modelul Event 201. 

4.Viitorul muncii. Șomaj, robotizare și telemuncă. 

Conform etologului Desmond Morris, evoluția lui Homo Sapiens s-a produs datorită domesticirii
lumii înconjurătoare, dar și a fenomenului de sedentarizare. Ulterior, industrialismul a schimbat
iarăși lumea în jurul a trei piloni esențiali: tranziția de la o economie de subzistență la o economie
de schimb, cea de la locuirea în familii extinse la familia monogamă, dar și
dezvoltarea tehnologiilor de mobilitate care au condus la distanțarea muncii de casă. Astăzi asistăm
la o reîntoarcere acasă, fie că vorbim de freelancing, telemuncă și downshifting, dar mai ales de
șomaj tehnic, carantină și izolare.

Antropologul Alexandru Bălășescu, care a locuit în Hong Kong, spune că despre telemuncă se

vorbea mult și înainte de criză, dar criza a demonstrat pe bune că se poate. Într-un interviu recent
pentru ZF Live, Iulian Stanciu de la eMAG declara că a crescut productivitatea angajaților, ceea ce
ar putea duce la o reevaluare a modului în care muncesc oamenii din compania sa după pandemie.

Munca flexibilă își are originea într-un concept propus pentru prima dată în 1965 de economista
Christel Kammerer. Gleizeit, sau orarul flexibil, a apărut după cel de-al doilea Război Mondial,
pentru a combate șomajul și a atrage mai multe femei pe piața muncii. În 1977, acesta era deja
utilizat într-un sfert din companiile germane (5 milioane de angajați) și 22.000 dintre companiile
europene, iar datorită preluării modelului de către Nestle și Lufthansa, în 17% dintre companiile
americane (8 milioane de angajați). Pe lângă beneficiile directe legate de creșterea satisfacției la
locul de muncă și a stării de bine printre femei și bărbați, s-a constatat că utilizarea lui a condus și
la decongestionarea parcărilor. 

Peste 50% dintre locurile de muncă contemporane vor dispărea în următorii cinci de ani.

Chiar și înaintea pandemiei, șomajul în rândul tinerilor atingea pragul de aproximativ 15% la nivel
european și global. Există comentatori care susțin că peste 50% dintre locurile de muncă
contemporane vor dispărea în următorii cinci de ani. Se estimează că între 400 și 800 de milioane
de indivizi vor fi afectați de automatizare și vor fi nevoiți să își găsească de lucru până în 2030. În

11
contextul actualei crize, Goldman Sachs estimează la 30% șomajul pentru al doilea semestru din
2020, cu un efect de până la 50% din produsul intern brut al SUA. Automatizarea prevestește
șomajul tehnic, iar șomajul tehnic prevestește automatizarea. Criza actuală accelerează
implementarea automatizărilor pe scară largă, iar șomajul devine și va rămâne probabil ridicat. În
România contractele de muncă suspendate au atins pragul de un milion, iar piața de recrutare a
cunoscut o scădere cu 94% a ofertei locurilor de muncă, conform MAD Intelligence.

Datorită progreselor tehnologice, producția a devenit dependentă de consum. Însă puterea de

cumpărare a oamenilor tinde să scadă atunci când munca se automatizează, pentru că acest proces
crește șomajul și scade remunerațiile. Fără bani, piața de desfacere nu funcționează, iar în lipsa
consumului producția nu are sens. Tocmai din acest motiv se vorbește de câțiva ani despre noi
forme de redistribuție. În contextul actualei crize sanitare, Spania ia deja în calcul Venitul Minim
Universal.

Conform Paris Zig-Zag și Cadreemploi, opt din zece manageri parizieni sunt gata să părăsească
orașul. Sunt invocate motive ca poluarea, costurile ridicate ale vieții cotidiene, aglomerația
transportului public, piața imobiliară sau curățenia urbană. „Suprapopularea din marile aglomerări
urbane vine la pachet cu o serie de presiuni asupra infrastructurilor – fie că vorbim de piața muncii,
piața imobiliară, infrastructuri de transport, sanitare, educaționale sau de petrecere a timpului liber.
Retragerea, sau downshiftingul, este practicată și în România de câțiva ani mai ales din motive
economice. Iar în contextul pandemiei, merită să urmărim acest fenomen, mai ales acum când
marile orașele tind să fie mai vulnerabile și afectate. Pe de altă parte, este un moment bun să
reflectăm asupra modelului de dezvoltare regională din România și să privim spre orașele mici și
mijlocii ca niște poli cu potențial de dezvoltare economică și umană.

Pentru mulți pandemia este o oportunitate de a petrece mai mult timp cu familia, tocmai din acest
motiv unii se grăbesc să vorbească despre creșterea natalității. Pe de altă parte, izolarea contribuie
la creșterea violenței domestice, a ratei de divorț și a depresiei. Se vorbește chiar de o criză de
sănătate mentală. În acest context, au apărut o serie de inițiative din parte comunității psihologilor
din România pentru promovarea activităților de consiliere online.

Alte trenduri. Obiceiuri, stil de viață, consum.

Global Web Index indică creșteri de până la 45% a timpului petrecut pe rețelele social media în
rândul utilizatorilor de internet. În România, Digi și Orange raportează și ele creșteri de
consum. Majoritatea organizațiilor și-au mutat măcar parțial activitățile în mediul online. Este un
12
moment potrivit să discutăm despre alfabetism și educație digitală, dar și despre avantajele
digitalizării administrației publice. 

Perspectiva conservării și chiar creșterea puterii de piață a giganților tech în contextul actualei
crizei ar trebui să ne dea de gândit, atât față de viitorul internetului, cât și față de pericolele
monopolului comercial. Dar și legat de viitorul mass-mediei tradiționale.

Regimul stărilor de urgență și al ordonanțelor militare reprezintă printre altele și un soi de

experiment de obediență, un moment prielnic de a observa raportul de obediență al indivizilor față
de autoritate, în contextul în care încrederea în administrația publică și politică din România era
oricum scăzută. Acum că numărul contravențiilor a depășit 200.000, iar dezbaterea privind noile
măsuri de austeritate în sistemului public este la ordinea zilei, nu e clar în ce sens se vor modifica
percepția și încrederea. Dar cel mai probabil vom avea răspunsul la următoarele alegeri.

Apar modificări și în obiceiurile de consum. În vreme ce platformele online de retail caută să

angajeze personal pentru că nu mai fac față cererii, mallurile s-au închis, iar serviciile de food
delivery au avut scăderi în vânzări începând cu luna februarie 2020. Piața locală de food delivery
din România, dominată de Cluj-Napoca și București, era estimată la 400 de milioane de euro în
2018, cunoscând o creștere anuală de 10-12%, potrivit fostului director al FoodPanda, Radu
Bălăceanu. Apropo și de regionalismul economic menționat anterior, se poate observa un trend în
apariția și popularizarea în piețele online a producătorilor mici, coagulați în jurul diferitor
platforme de tip Food Hub, cum sunt Made in Cluj, Nod Verde, Roade și Merinde, Nord Natural
etc. 

Se discută mult în perioada asta și despre efectele pozitive ale actualei crizei asupra mediului
natural și locuit – scăderea poluării și a amprentei de carbon, decongestionarea rutieră etc. Pe
termen mediu și lung, ne putem aștepta la mai multă popularitate pentru soluții sustenabile, fie că
vorbim de consum sau producție, mâncare bio, locuințe accesibile, construcții verzi sau dezvoltare
urbană durabilă, dar toate acestea depind de câți stakeholderi își vor asuma rolul de agenți ai
schimbării și în ce direcție va avea loc aceasta.

În ultimul său discurs prezidențial, Emmanuel Macron făcea apel la nevoia de a redescoperi durata
lungă (longue durée) și vorbea despre unitate și egalitate, referindu-se în mod explicit la femeile și
bărbații pe care economia îi recunoaște și răsplătește prea puțin. În același spirit, acum câteva zile,
Papa Francis făcea apel la solidaritate economică internațională. Până la urmă, așa cum bine
subliniază antropologul Jared Diamond, cele mai mari provocări de astăzi nu se află dincolo de
13
puterea noastră de control. Din contră, noi am creat aceste probleme, doar noi le putem soluționa.
Rămâne de văzut cât de fezabil este să depășim mercantilismul și antropocentrismul în plină Eră
Antropocenă.

5,Pandemia COVID-19 şi riscurile la adresa Pieţei Comune europene

Reacţia guvernelor din Uniunea Europeană la criza provocată de pandemie a fost şi este diversă, de
la cele 350 de miliarde de euro prin care guvernul german doreşte să sprijine sectorul privat
naţional până la cele câteva miliarde injectate în economie de ţări precum România sau Bulgaria.
Această diversitate este normală până la un punct, existând diferenţe de mărime, de resurse
disponibile precum şi de voinţă politică. Cu toate acestea, ceea ce este poate manifest până în
prezent ţine de lipsa unor scheme comune la nivel european de reacţie la criza economică pe care
majoritatea analiştilor o prognozează pentru perioada imediat următoare. Din acest punct de
vedere, construcţia europeană nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor. foto: Hepta

Logica esenţială a Pieţei Comune este cea de a uniformiza şi coordona schemele de intervenţie a
statelor membre în economie pentru a evita obţinerea de firme a unui avantaj pe Piaţa Comună pe
bază de naţionalitate. Crizele nu trebuie să devină evenimente care au ca rezultat concentrarea
industrială şi apariţia de câştigători şi perdanţi decişi de adoptarea anumitor politici publice
intervenţioniste la nivel naţional. Aceasta nu ar mai fi o Piaţă Comună. Mai mult, odată cu
momentul în care toată lumea se gândeşte la reluarea activităţii după carantină, un al doilea eşec
major se profilează la orizont: lipsa de coordonare europeană pentru reintrarea în normalitate.
Lipsa sincronizării ritmului de repornire a afacerilor va determina probleme majore pentru firmele
din statele membre şi, până la urmă, pentru aceste economii. Este de subliniat că injectarea de sute
de miliarde de euro prin pieţele monetar-financiare în economiile statelor membre nu este nici el
cel mai oportun răspuns şi nici nu va menţine coerenţa Pieţei Comune dacă reacţiile statelor
membre nu sunt coordonate. Consecinţele nu vor fi doar de natură economică, ci şi socială,
inclusiv în planul încrederii oamenilor în discursul european cu privire la prosperitatea şi
bunăstarea comună.

Actuala pandemie este poate cel mai negru scenariu la care s-ar fi putut gândi vreodată părinţii
fondatori ai Uniunii Europene. După cum s-a demonstrat până acum, statele membre au intervenit
într-un mod independent (adică necoordonat) prin măsuri specifice la nivel naţional pentru a
încerca să facă faţă pe cont propriu actualei crize medicale dar mai ales economice şi sociale. Pe de
o parte, această lipsă de coordonare are o explicaţie logică: modul de propagare a pandemiei a făcut
ca nu toate ţările membre să fie lovite în acelaşi moment de valul de îmbolnăviri iar statele să se
împartă în cele din „prima linie” şi cele „din spatele frontului”. Guvernele au conştientizat în mod
14
diferit, poate, gravitatea crizei. Deşi unii analişti au argumentat că evoluţia dramatică din ţări
precum Italia sau Spania se datorează tocmai calităţii guvernanţei economice şi politice
(manifestată inclusiv la nivel sanitar), alţii au scos în evidenţă diferenţe culturale (manifestate în
modul de socializare, în mărimea şi apropierea familiilor etc.) care, până la urmă, nu pot fi invocate
ca eşec al politicilor publice. Pe de altă parte însă, şi poate şi mai relevant, este vorba de diferenţele
în abilitatea guvernelor de a mobiliza resurse, de a înţelege mediul de afaceri şi de a acţiona decisiv
din punct de vedere politic. Din această perspectivă, atât timp cât politicile publice vor fi în
continuare formulate şi dezbătute la nivel naţional, diferenţele vor exista întotdeauna între statele
membre. Şi, într-o spirală auto-întreţinută, ele vor eroda şi mai mult logica integrării, chemând la o
renaţionalizare a politicilor europene.

Ceea ce se poate remarca în reacţia instituţiilor europene şi a mecanismului esenţial de funcţionare

a Uniunii Europene în sfera economică, respectiv Piaţa Comună, este lipsa de colaborare în ceea ce
priveşte logica intervenţiei statelor membre în economiile lor naţionale în timpul acestei crize. Şi
aici nu vorbim de acordarea de către Comisia Europeană de fonduri sau alte forme de asistenţă sau
împărţirea de bani „de la centru”. Vorbim de „how-to”, respectiv disciplinarea şi coordonarea
modalităţilor de intervenţie a statelor membre în propriile economii. Din acest punct de vedere,
esenţa mecanismului Pieţei Unice, care este controlul ajutorului de stat, nu a funcţionat până acum.
Sau mai bine spus, a fost suspendat. A relaxa însă restricţiile impuse schemelor naţionale de ajutor
de stat şi înlăturarea barierelor în calea unor intervenţii aparent rapide şi eficiente ale statelor
membre în propriile economii nu pot fi considerate răspunsurile adecvate pentru soluţionarea
efectelor crizei. Acest tip de discurs trebuie evitat şi înlocuit cu altceva, dacă există o miză cu
privire la legitimitatea proiectului european în viitor.

Această discuţie ţine de esenţa economiei europene. Până la urmă, care este miza?

Să luăm două state: Germania şi Italia. În primul caz, se vorbeşte de circa 350 miliarde de euro
care vor fi injectate de guvern în sectorul privat şi la nivel social pentru a face faţă crizei. De
cealaltă parte, în Italia se vorbeşte de circa 25 miliarde de euro alocaţi de către guvernul de la
Roma, deci un raport de 14:1. Să nu uităm că economia germană era înainte de criză de aproape
3.500 miliarde de euro în timp ce economia italiană era de aproape 2.000 de miliarde, deci un
raport de circa 1,5:1. Astfel, dacă ai şansa să fii o firmă germană, vei primi din partea guvernului o
asistenţă care o depăşeşte pe cea pe care o va primi un concurent italian de pe Piaţa Comună.
Această diferenţiere va duce în mod inevitabil la modificarea dramatică a structurilor concurenţiale
şi a abilităţii de a face faţă presiunilor Pieţei Unice, în scenariul în care viaţa va reintra în normal în
perioada următoare. Impactul său pe termen scurt şi mediu va fi dramatic, modificând în mod
esenţial mecanismul economiei de piaţă.
15
Să nu uităm că pe perioada anterioarei crize economice din 2008, în Statele Unite ale Americii a
existat o dezbatere aprinsă asupra faptului că unele bănci intenţionau şi uneori reuşeau să cumpere
alte bănci cu banii pe care îi obţineau ca asistenţă. Dacă în acel moment, o asemenea mişcare de
consolidare în sectorul financiar american nu era indezirabilă, acum întrebarea care se naşte în
Europa este cum va evolua dinamica competitivă în sectoarele economiei reale din epoca post-
pandemie.

Din acest punct de vedere, Uniunea Europeană ar trebui să introducă un moratoriu pe piaţa
controlului corporatist care să împiedice companiile din ţările cu programe mai consistente de
asistenţă financiară să preia companii din ţări cu scheme mai puţin generoase, care vor trece în mod
evident printr-o perioadă de subevaluare mult mai puternică decât primele. Este exact ceea ce
Germania face cu privire la protejarea propriilor companii de preluările de către companii non-
comunitare.

Bineînţeles că, la nivel guvernamental, cei care „au” nu găsesc justificat să ofere celor care „nu au”
resurse pentru lupta împotriva efectelor pandemiei. În logica democraţiei, cei aleşi se justifică doar
în faţa celor care îi aleg. Refuzul politicos al Germaniei de a oferi Italiei instrumentul obligaţiunilor
corona (care nici măcar nu presupuneau realocări între bugetele statelor membre ci doar ale
riscului) este un exemplu în acest sens. Fără a fi spus-o explicit, mesajul german a fost de tipul:
„sunteţi unde sunteţi fiindcă aţi făcut propriile alegeri atunci când noi vă atenţionam să nu le
faceţi”.

Italia, cu un deficit bugetar anual în ultima perioadă aproape de limita admisă de 3%, cu o datorie
publică de circa 140% din Produsul Intern Brut nu se poate compara cu Germania, cu un surplus
consistent bugetar în ultimii ani care ajunsese la circa 15 miliarde euro în 2019 şi o datorie publică
de circa 60% din PIB. Diferenţele de prosperitate Nord-Sud au fost şi au rămas în interiorul
Europei şi riscă să se transforme într-o adevărată falie: Germania, Olanda, Austria, Danemarca,
Suedia, ţările baltice pe de o parte, Italia, Franţa, Grecia, Irlanda, Luxemburg, Malta şi Spania pe
de altă parte. În mod clar, Europa de Est nu este relevantă din punct de vedere economic, cu un PIB
agregat în jur de 10% din cel european, adică ceva peste PIB-ul Spaniei (iar dacă am scoate
Polonia, toată regiunea ar avea cam PIB-ul Olandei). Acolo unde un guvern nu creează condiţiile
locale pentru prosperitate, nimeni nu o poate aduce, în mod consistent şi pe termen lung, din altă
parte. Politici redistribuţioniste „surogat” de tip „coeziune” şi „dezvoltare regională” nu au reuşit
să schimbe această diferenţă.

Această realitate însă, indiferent de cât de bine argumentate sunt poziţiile ţărilor „nordice” din
Uniunea Europeană, nu şterge cu buretele pericolul real în care se află construcţia politică

16
europeană. Germania, sora muncitoare şi strângătoare, nu ştie ce să facă cu sora Italia, mai artistă şi
mai risipitoare. Ca să nu mai vorbim de verişoarele sărace venite din provincie, din Estul Europei.
Fiindcă actuala criză scoate la iveală o altă falie majoră care există între statele membre ale Uniunii
Europene, o falie care nu ţine în primul rând de câţi bani ai acum în buzunar, ci de calitatea
guvernanţei şi responsabilitatea politică.

După primul test al coerenţei Uniunii Europene, legat de apariţia şi răspândirea pandemiei, va urma
un al doilea mare test: acela al revenirii la normal. Fiindcă aici există o altă capcană a lipsei de
coordonare la nivel european: decizia fiecărui stat membru de a „reporni economia” pe cont
propriu. Dacă decizia de a deschide băcăniile din colţ sau grădiniţele de copii poate fi o decizie
locală, decizia cu privire la „marea industrie” ar trebui luată în comun. Fiindcă decidenţii politici
trebuie să îşi amintească încă o dată că economiile naţionale fac parte în prezent dintr-un mecanism
pe de o parte european iar pe de altă parte global. Este inutil să deschizi o fabrică din România
dacă această are furnizori din Italia sau Franţa care sunt în continuare închişi. Este inutil să produci
bunuri dacă acestea nu au unde merge, în măsura în care canalele de distribuţie sunt încă blocate.
Acum, în ceasul al doisprezecelea, Uniunea Europeană dar şi cooperarea economică internaţională
trebuie să se mobilizeze. Dacă nu va reuşi, costurile viitoare ale prezentei crize vor creşte în mod
dramatic. Şi vorbim în primul rând de costuri sociale şi politice.

6.Prevenirea și controlul epidemiilor coordonată cu dezvoltarea economică și socială

Întrebare: Acum, întreaga lume este concentrată asupra epidemiei de pneumonie COVID-19,
considerând că este o epidemie atât de severă încât ar avea un impact major asupra economiei
chineze, iar Fondul Monetar Internațional a redus prognozele de creștere economică globală pentru
anul 2020.
Răspuns: Răspândirea rapidă a epidemiei de pneumonie COVID-19, dificultatea prevenirii și
controlul acesteia reprezintă provocări majore pentru China și întreaga lume. În cadrul angajării
personale ale președintelui Xi Jinping, întregul popor chinez a stat umăr la umăr în luptă împotriva
noii epidemii de pneumonie a coronavirusului și a înregistrat progrese în etape, ceea ce a câștigat
admirația și sprijinul comunității internaționale. Prin munca asiduă, răspândirea virusului prezintă
tendinţa de încetinire şi ordinea în cotidiană şi în producţie se reia în mod accelerat.
Epidemia produce inevitabil afectarea sociale și economice, în special pentru sectoarele de consum
și servicii. În același timp, ar trebui să realizăm și faptul că „criza” și „oportunitatea” coexistă
întotdeauna, atât timp cât transformăm stresul în motivație și suntem buni pentru a transforma criza
în oportunitate, eliberând pe deplin potențialul și energia cinetică puternică a dezvoltării Chinei,

17
vom putea atinge obiectivele și sarcinile de dezvoltare economică și socială din acest an.
Increderea noastră poate fi rezumată la trei motive:
În primul rând este vorba de imensul dividend demografic și dimensiunea pieței. Cu o populație
totală de peste 1,4 miliarde de oameni, dintre care populația care are vârstă de muncă este de
aproape 900 de milioane și peste 8 milioane de absolvenți de facultate în fiecare an, China este cea
mai potențială piață de consum din lume cu un avantaj uriaș în forța de muncă. Aici se află
rezistența și potențialul economiei chineze. Anul trecut, vânzările totale de bunuri de consum din
China au fost de aproximativ 5,8 trilioane de dolari, iar cheltuielile consumatorului final au
contribuit cu 57,8% la creșterea economică, consumul intern continuând să sprijine creșterea
economică. Odată ce epidemia se va termina, cheltuielile consumatorilor vor fi dezlănțuite și
economia va reveni rapid.
În al doilea rând, rezistența puternică cuprinzătoare. În 2019, PIB-ul total al Chinei a ajuns la 14,4
trilioane de dolari, China fiind a doua cea mai mare economie din lume și cel mai mare comerciant
de mărfuri din lume. Contribuind cu mai mult de 30% la creșterea economică mondială, China a
devenit o forță motrice și locomotivă pentru creșterea economică globală. De mai bine de 70 de
ani, China a devenit singura țară din lume care a dezvoltat toate ramurile industriale înscrise în
catalogul ONU al clasificării industriale, puterea globală acumulată pe termen lung ne face capabili
să suportăm șocurile pe termen scurt și să obținem o creștere economică sustenabilă și constantă.
În al treilea rând, modernizare industrială. În ultimii ani, reformele structurale de aprovizionare au
fost sarcinile principale ale Chinei, aceasta a consolidat continuu impulsurile pentru inovare, a
continuat să optimizeze și să-și modernizeze structura industrială și și-a consolidat treptat
capacitățile de inovare științifică și tehnologică. În 2019, economia digitală a Chinei reprezenta
35,4% din PIB. Tehnologia smart-digitală este integrată cu toate categoriile industriale, iar focarul
epidemiei a determinat ca întreprinderile să accelereze conexiunea cu internetul mobil, inteligența
artificială, 5G și alte tehnologii avansate, ceea ce va impulsiona puternic economia spre o
dezvoltare de înaltă calitate.
De la izbucnirea epidemiei, guvernul chinez a coordonat și eforturi depuse la prevenirea și
controlul epidemiei, și la dezvoltarea economică și socială, a integrat ajustarea macro-politică și
vitalitatea microentităților prin a introduce șapte măsuri majore. În primul rând promovarea reluării
activității întreprinderilor de precizie care au fost clasificate pe arii, deschiderea fluxului de
persoane și logistică, eliminarea blocajului asupra logisticii de marfă și promovarea reluării
producției și colaborării în toate aspectele lanțului industrial. În al doilea rând, am intensificat
sprijinul financiar. Banca Centrală a Chinei a înființat un re-împrumut special de 300 de miliarde
de Yuani pentru prevenirea epidemiei și a crescut împrumuturi la rate de dobândă preferențiale. A
treia măsură reprezintă simplificarea procedurilor, instituțiile publice relevante au luat măsurile de
a reduce procesul de examinare și aprobare pentru certificare. A patra măsură, aprofundarea
18
reformei și îmbunătățirea serviciilor de ”Internet+”. Cinci, introducerea de politici de reducere și
scutire de taxă și impozite pentru a reduce costul energiei electrice și a gazelor în etape, în vederea
reducerii poverii întreprinderilor. Șase, acțiuni urgente. Stabilirea canalelor directe relevante pentru
întreprinderile care produc materiale de urgență, cum ar fi măști și uniforme de protecție. A șaptea
măsura este implementarea legii privind investițiile străine și acordarea ajutorului întreprinderilor
străine să-și rezolve dificultățile în reluarea activităților. Un exemplu elocvent este Shanghai, unde
la data de 4 martie, aproape 90% din întreprinderile investite de Fortune 500 s-au întors la muncă;
randamentul ritmului de lucru al sediului regional al corporațiilor multinaționale este de 93%; rata
de rentabilitate a centrelor de cercetare și dezvoltare finanțate din străinătate a atins 87%. China va
continua să consolideze monitorizarea evoluției economice, și rezerva de politici, să introducă și să
implementeze politicile relevante la un moment adecvat, să intensifice reajustarea macro-politicilor
și să mențină o dezvoltare economică și socială constantă și solidă.
În prezent, China este înalt integrată în economia mondială și contribuie considerabil la lanțul de
aprovizionare global. Prin măsurile luate în timp util și eficiente de autorității chineze, lanțul global
de aprovizionare nu va rămâne blocat în China, iar China va fi în continuare capabilă să joace un
rol stabil și să mențină funcțiile responsabile în sistemul global de lanțuri de aprovizionare. Mulți
demnitari străini, experți, savanți și specialiști din sectorul financiar au declarat că China este
capabilă să depășească provocările aduse de epidemie, că economia Chinei are o rezistență și un
potențial extraordinar și că fundamentele stabilității și optimizării pe termen lung nu s-au schimbat.
În fața epidemiei, toate țările din lume sunt întro comunitate cu destin comun. China va continua să
mențină conceptul de comunitatea umană cu destin comun, va continua să consolideze cooperarea
cu toate țările inclusiv România și va depune eforturi fără încetare pentru a promova securitatea
sănătății publice internaționale și dezvoltarea sustenabilă și stabilă a economiei mondiale.

7.Planul de salvare economica a Romaniei dupa COVID-19

Criza medicală va fi depăşită, căci se va inventa un vaccin, dar nu există un vaccin care să
19
repornească rapid economia. Guvernul ne ignoră şi cineva trebuie să vorbească pentru noi.

Societatea romaneasca are nevoie de urmatoarele:

1. Acordarea de către BNR, de linii de finanțare cu dobândă 0% pentru băncile din România, în
vederea susținerii atât a activității persoanelor juridice, inclusiv, după caz, a PFA-urilor,
întreprinderilor individuale și întreprinderilor familiale afectate de COVID-19 și conexe acestora,
cât și pentru realizarea de noi investiții productive de catre acestea

2.Acordarea de credite imediate (pentru capital de lucru, plăți furnizori, datorii la stat, activitate
curentă, investiții), persoanelor juridice (de ex., turism și domenii conexe etc.),inclusiv, după caz,
PFA-urilor, întreprinderilor individuale și întreprinderilor familiale afectate de COVID-19, fără a
se mai ține cont de gradul de îndatorare al acestora (până la 300% din cifra de afaceri) sau de
rulajul/încasările (în cazul agențiilor de turism) din anul 2019

3. Acordarea unor despăgubiri imediate, în cuantum de 100% din profitul declarat la sfârșitul
anului 2019, sub formă de subvenție unică și nerambursabilă (ajutor de stat), persoanelor juridice,
inclusiv, după caz, PFA-urilor, întreprinderilor individuale și întreprinderilor familiale afectate de
măsurile impuse pentru combaterea epidemiei cu COVID-19, care să asigure un flux de lichidități
acestora, pentru supraviețuirea în perioada imediat următoare;

4.Acordarea unui ajutor imediat, cuprins între 50.000 și 250.000 RON, pentru persoanele juridice,
inclusiv, după caz, pentru PFA-uri, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale afectate de
COVID- 19, sub forma de subvenție unică și nerambursabilă;

5. Suspendarea imediată a rambursării împrumuturilor, creditelor și inclusiv, după caz, pentru

PFA-uri, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale, precum și a altor forme de finanțare (de
ex., leasing), de către bănci/instituții financiare nebancare, până la 31 decembrie 2020, fără
costuri/garanții suplimentare pentru clienți (inclusiv fără dobânzi si fara comisioane);

6. Preluarea si plata dobanzilor aferente acestor credite de catre bugetul de stat pentru persoanele
juridice, inclusiv, dupa caz, pentru PFA-uri, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale
care activeaza in domeniile care intra sub incidenta Hotararii nr. 11/2020 a CNSSU, cat si in cazul
celor care au minimum 80% din clienti in aceste domenii;

7. Eliminarea obligativității obținerii certificatului de urgență, reglementat prin Decretul

nr.195/2020 pentru toate persoanele juridice inclusiv, după caz, pentru PFA-uri, întreprinderile
individuale și întreprinderile familiale a căror activitate a fost afectată de măsurile impuse pentru
combaterea epidemiei cu COVID–19, precum și instituirea calificării lor de drept ca fiind în
situație de urgență, întrucât eliberarea certificatului reprezintă o încărcare nejustificată a respectivei

20
unități administrative și se impune o procedură greoaie, prin depunerea mai multor documente, dar
și a unei taxe de timbru, în contextul în care activitatea solicitantului este legal suspendată;

8. Identificarea unor scheme de ajutor de stat, altele decât cele coordonate de Ministerul Finanțelor
Publice în prezent (807/2014 și 332/2014), incluzând și alte sectoare de activitate (cu alte coduri
CAEN), în special cele care intră sub incidența Hotărârii nr. 11/2020 a CNSSU, precum și
companiile din domenii conexe acestora;

9. Suspendarea pentru o perioadă de 6 luni, a plăților la utilități și chirii, precum și a taxelor

centrale/locale, atât pentru persoanele juridice, inclusiv, după caz, pentru PFA-uri, întreprinderi
individuale și întreprinderi familiale care activează în domeniile care intră sub incidența Hotărârii
nr. 11/2020 a CNSSU, cât și pentru companiile care au minimum 80% dintre clienți în aceste
domenii, precum și asigurarea plății acestora de la bugetul de stat;

10. Plata în regim de urgență, de către toate autoritățile contractante (până la 31 martie a.c.), a
tuturor restanțelor față de mediul privat (facturi depuse pentru serviciile și lucrările prestate,
concedii medicale, TVA etc.);

11. Rambursarea imediată a TVA, cu control ulterior; astfel, se reintroduc în circuitul economic
sumele solicitate la rambursare de către agenții economici;

12. Deductibilitate integrală a donațiilor efectuate de către contribuabili, pentru prevenirea,

eradicarea și combaterea COVID-19 și respectiv, permiterea exercitării integrale a dreptului de
deducere a TVA pentru bunurile și serviciile acordate ca donații în acest scop;

13. Implementarea cotei reduse de TVA de 5%, pentru echipamente medicale și materiale auxiliare
necesare combaterii COVID-19;

14. Eliminarea obligativității plății TVA în vamă, pentru medicamente, echipamente medicale și
accesorii, până la sfârșitul anului 2020;

15. Deductibilitatea cheltuielilor pentru angajați (masă, cazare transport, etc.), la nivelul unui % din
cheltuielile salariale aferente lunii precedente;

16. Asigurarea de către bugetul de stat (100%), a tuturor intervențiilor medicale privind pandemia
COVID-19;

17. Asigurarea de către bugetul de stat (100%), a tuturor concediilor medicale din sectorul privat;

18. Echivalarea perioadei petrecută în izolare/carantină de către angajati, cu concediu medical;

19. Flexibilizarea prevederilor legale referitoare la activitățile “part-time” pentru companiile în

cadrul cărora cel puțin 10% din angajați sunt afectați de pierderea locurilor de muncă

21
 20. Deductibilitatea, în limita unui % din cheltuielile de personal, a cheltuielilor cu privire la
angajarea de personal străin în România (vize, autorizații, deplasare etc.)

21. Încurajarea companiilor la plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale, inclusiv

contribuția asiguratorie de muncă, prin acordarea unei bonificații de 5-10% pentru companiile care
nu intră sub incidența Hotărârii nr.11/2020 a CNSSU, până la data de 30 iunie 2020

22. Amânarea plății impozitului pe venit/profit și a contribuțiilor sociale, inclusiv a contribuției

asiguratorii de muncă, începând cu luna martie 2020, până la data de 31 decembrie 2020, pentru
persoanele juridice, inclusiv, după caz, pentru PFA-uri, întreprinderi individuale și întreprinderi
familiale, precum și pentru angajații acestora, care activează în domeniile care intră sub incidența
Hotărârii nr. 11/2020 a CNSSU, precum și pentru companiile care au minimum 80% dintre clienți
în aceste domenii, și respectiv, eșalonarea la plată a acestora, pe următoarele 12 luni;

23. Prelungirea termenului de valabilitate a voucherelor de vacanță emise în 2019, până la data de
30 iunie 2021;

24. Acordarea (suportarea) din bugetul de stat, de vouchere de vacanță (în cuantum de 1.450 lei),
tuturor angajaților din România (sector bugetar și sector privat);

25. Eliberarea/emiterea autorizațiilor de construire și a oricăror altor autorizații, licențe, avize

aferente autorizațiilor de construire sau avize pentru funcționare etc., pentru desfășurarea unei
activități pe teritoriul României, în regim de urgență și în procedură simplificată, pe bază de
declarație pe proprie răspundere a solicitantului (maximum 5 zile lucrătoare de la data depunerii);

26. Acordarea PFA-urilor, întreprinderilor individuale și întreprinderilor familiale, după caz, a

posibilității de a vinde produsele direct pensiunilor, restaurantelor, hotelurilor etc.;

27. Scutirea de la plata contribuțiilor sociale, inclusiv de la plata contribuției asiguratorie de

muncă, pentru angajatorii care angajează persoane aflate în șomaj, disponibilizate în cursul anului
2020, pentru o perioada de 12 luni de zile;

28. Scutirea de taxe și impozite a noilor activități economice, pentru o perioada de minimum 6 luni.

Coronavirus - Investitorii germani: România trebuie să se gândească acum ce va face cu economia

după starea de urgență 

Într-un sondaj făcut de Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană (AHK), 50% dintre firmele

cu capital german chestionate spun că măsurile luate de Guvernul României în sprijinul companiilor
sunt insuficiente.

27% dintre acestea afirmă că măsurile Executivului Orban nu sunt foarte utile. (Notă: sondajul
nu ia în considerare ultimele măsuri după data de 27 martie).
22
 Cea mai importantă cerere a mediului de afaceri german este introducerea soluției
anticriză denumită „Kurzarbeit” - program de muncă redus și flexibil.
Conform datelor din septembrie 2019, Germania este al treilea investitor străin din
România, după Olanda și Austria.
În 2018, existau peste 18.000 de companii cu acționariat german, dintre care 4.200 cu
capital direct majoritar german. Acestea aveau 202.000 de angajați și o cifră de afaceri de 25,4
miliarde euro. (Sursa: KeysFin cu date de la Ministerul Finanțelor).
„În România nu există decât șomaj tehnic sau concediere. Dar criza adevărată va
veni după starea de urgență”

Într-un interviu acordat Europei Libere, directorul general al AHK Sebastian Metz
afirmă că „noi plecăm de la premisa că starea de urgență va fi ridicată, la un moment dat, dar a
presupune că, după aceea, firmele vor putea să reia activitatea ca înainte de pandemie este
utopic”.
„În această perioadă, companiile înregistrează pierderi masive. Să spunem că au
oamenii în șomaj tehnic plătit de stat. Acesta nu va mai fi valabil după starea de urgență. Să ne
imaginăm o firmă care nu-și permite reluarea activității decât cu 50% din forța de muncă.
Atunci, restul de jumătate din angajați vor fi concediați, pentru că bani proprii pentru
menținerea șomajului tehnic nu există”, explică Metz.
Directorul general al AHK subliniază că „după starea de urgență va începe adevărata
criză economică, și în România și peste tot în lume. Fără instrumente flexibile de muncă,
România va avea probleme uriașe”.
Cum funcționează „Kurzarbeit”?
În criza financiară din 2008 - 2009, Germania a aplicat acest instrument de criză cu
mare succes. Și acum, în pandemia cauzată de noul coronavirus, guvernul federal de la Berlin a
apelat la aceeași metodă.
În Kurzarbeit, angajații au program de muncă redus sau sunt trimiși acasă, în funcție de
situația companiei. Dacă angajații ajung să muncească, atunci angajatorul plătește doar timpul
lucrat, iar Agenția Germană pentru Muncă suplimentează banii până la nivelul de 60% din
salariul net. (67% dacă în familie sunt copii).
În criza financiară din 2008, datele oficiale germane arată că peste un milion de locuri
de muncă au fost salvate prin acest instrument. „A funcționat atunci, va funcționa și acum”, a
declarat ministrul german al muncii.
Șeful Agenției Germane pentru Muncă estimează că, în actuala criză, peste 2 milioane
de oameni vor trece în Kurzarbeit. Instituția are rezerve bugetare de 26 de miliarde de euro, pe
care le consideră suficiente.
23
 Aplicabilitatea în România
„Trebuie să explic clar: Kurzarbeit nu este doar un instrument de criză în Germania, ci
unul de ajustare conjuncturală”, subliniază Sebastian Metz în interviul acordat Europei
Libere. „Anul trecut, de exemplu, conform datelor pe care le dețin, au fost înregistrate în medie
1.000 de cereri de Kurzarbeit în fiecare lună, în Germania. În luna martie 2020 au fost 80.000”.
Germania aplică modelul de muncă flexibilă chiar și în perioade de boom economic
pentru unele firme cu situații particulare mai dificile. Kurzarbeit este în vigoare mereu și este
unul dintre instrumentele esențiale în combaterea șomajului.
Mai mult, instrumentul este atât de flexibil în Republica Federală încât unele sectoare,
care își permit, negociază prin contractele colective procente mai mari decât cele oferite de stat.
De exemplu, în industria de prelucrare a metalului, banii obținuți de angajați în sistemul de
Kurzarbeit sunt de 80% din salariul net.
„Înainte de coronavirus, economia românească creștea susținut. Era sănătoasă și firmele
erau la fel de sănătoase, în general”. Metz descrie actuala criză în forma literei V: „După starea
de urgență nicio companie nu va putea funcționa ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Așa că
este esențial să ajutăm firmele să își revină și, în același timp, nu avem voie să sacrificăm
angajați pe parcurs”.
Metz descrie instrumentele cu care lucrează Guvernul român drept „clasicele soluții” -
reducerea dobânzii de referință, credite garantate de stat - și le consideră „corecte pentru acum.
Nu pot spune că cineva a dormit la Guvern, dar tot acum trebuie să începem să lucrăm pentru
ce va veni”.
Perspectiva sindicatelor: „A importa ceva fără context, duce la aberații”
„Da, se poate introduce un asemenea sistem în România”, afirmă într-un interviu
acordat Europei Libere Bogdan Hossu, președintele Cartel Alfa, „dar nu trebuie să fie rezultatul
unei decizii unilaterale”.
Hossu este de părere că angajatorii din România, în prezent, „sunt preocupați de
păstrarea profitului propriu, nu de protecția angajaților, iar ideea principală aplicată, de regulă,
în România, este cea de externalizare a pierderilor”.
„Dar dacă se împart riscurile între toți și dacă există o cogestiune a întreprinderii în care
și forța de muncă are un cuvânt de spus, atunci da, un sistem precum Kurzarbeit poate avea
rezultate bune în România”, explică liderul sindical.
Hossu subliniază că „diferența fundamentală între Germania și România este că acolo
există contracte colective de muncă, iar la noi acestea s-au pierdut aproape complet. În
Germania există comisii de cogestiune - formate din reprezentanți ai angajaților și ai companiei
- care decid împreună asupra perspectivelor unei firme și asupra măsurilor de luat în diverse
conjuncturi”.
24
 Așadar, conchide șeful Cartel Alfa, „da, poate funcționa și în România, dar doar atunci
când și riscurile și responsabilitățile sunt partajate între toți: salariați, firme și guvern, în acest
caz”.
8.Planurile Guvernului
Europa Liberă a adresat ministrului Muncii, doamna Violeta Alexandru, întrebări legate
despre ce planuri există pentru perioada de după ridicarea stării de urgență.
„În acest moment sunt studiate mai multe scenarii la Guvern, nu pot preciza în acest
moment o soluție definitivă. Dar pot spune că intenția noastră este a fi alături de companii și de
angajații lor o perioadă mai lungă pentru a contribui la relansarea economică”, a declarat
Violeta Alexandru.
9 Departamentul Politici Economice şi Sociale
Departamentul Politici Economice și Sociale întocmește analize, sinteze și prezintă argumente în
vederea fundamentării pozițiilor și deciziilor Președintelui României cu privire la politicile publice
din domeniul economic și social. De asemenea, Departamentul Politici Economice și Sociale
analizează evoluția mediului de afaceri, prin studii de specialitate și interacțiune directă cu
reprezentanții mediului de afaceri, în vederea cunoașterii și înțelegerii cât mai bune a evoluțiilor și
problemelor cu care întreprinzătorii se confruntă.
Prin activitatea desfășurată, Departamentul Politici Economice și Sociale asigură
informarea Președintelui României cu privire la evoluțiile economice naționale și
internaționale, prin realizarea de rapoarte, sinteze și analize complexe, care fundamentează
opinii, propuneri și puncte de vedere pe diferite subiecte economice și sociale. De asemenea, în
funcție de oportunitate, Departamentul reprezintă Președintele României la evenimente
specifice domeniului de activitate (dezbateri, forumuri, conferințe etc.) și organizează întâlniri
ale Președintelui României cu mediul de afaceri și cu instituțiile din domeniul economic.
În cadrul Departamentului, sunt elaborate și fundamentate anumite propuneri privind
poziția Președintelui României în legătură cu politicile publice, sau cu alte evenimente,
demersuri și subiecte cu impact asupra bunăstării economice și sociale.

10. Cum salvăm economia națională și pregătim terenul pentru o relansare post-criză

În aceste condiții, atenuarea efectelor Covid-19 asupra stării de sănătate și asupra economiei
naționale trebuie să fie prioritatea guvernării. Acțiuni decisive și la timp trebuie întreprinse de
Guvern, banca centrală, autorități de reglementare, dar și alți actori, pentru a minimiza efectele
crizei. De cealaltă parte, agenții economici și populația au rolul lor în a da dovadă de
responsabilitate și a face tot posibilul pentru atenuarea efectelor devastatoare. Prin urmare, această
scurtă analiză își propune să prezinte principalele elemente ale unui program de salvgardare a

25
economiei naționale recomandat spre implementare autorităților, în baza analizei propagării crizei
și ramificațiilor acesteia. Acțiunile incluse în planul respectiv urmează 2 scopuri majore: (i)
atenuarea repercusiunilor economice și sociale generate de criza Covid-19, și (ii) pregătirea
terenului pentru o relansare cât mai rapidă post criză.

Setul de măsuri nu pretinde a fi unui exhaustiv și vine să complementeze măsurile deja adoptate de
către Guvern. În acest sens, salutăm măsurile adoptate ce țin de subvenționarea agenților economici
a căror activitate a fost sistată și extinderea asistenței sociale pentru persoanele fără venituri,
conform proiectului de lege aprobat la 1 aprilie 2020 (o sinteză a acestor măsuri este prezentată în
anexa 1) pe care le consideram absolut necesare. Totuși, măsurile respective ar trebui completate
cu acțiuni mai cuprinzătoare și ferme în vederea susținerii economiei, populației și producătorilor
autohtoni. Astfel, planul anti-criză trebuie să cuprindă atât perioada situației de urgență, prin
atenuarea efectelor economice și sociale cauzate de restricțiile aplicate, dar și perioada imediat
următoare după eliminarea acestora deoarece repercusiunile economice vor dura o perioadă mult
mai lungă de timp.

Integrarea tuturor acțiunilor anti-criză într-un pachet integrat de măsuri pentru o perioadă mai
lungă de timp, cu detalierea celor care vor fi aplicate pentru fiecare etapă în parte va oferi un nivel
mai mare de previzibilitate și confidență mediului de afaceri și populației în general. Aceasta
solicită o implicare mai activă și plenară a statului în susținerea economiei pe întreaga durată a
efectelor pandemiei Covid-19 asupra economiei. Motivul ține de caracterul specific al prezentei
crize, care nu ține de o recesiune clasică indusă de ciclurile economice, ci de un fenomen de forță
majoră. În aceste condiții, obiectivele planului anti-criză trebuie să fie:

1. Asigurarea menținerii economiei la „respirație artificială” pe perioada restricțiilor aplicate de

autorități în contextul pandemiei Covid-19, prin susținerea financiară directă a populației și
firmelor. Accesul la lichidități și menținerea veniturilor populației este critic pentru atenuarea
următoarelor potențiale etape ale crizei care s-ar putea manifesta în creșterea ratei sărăciei,
falimentarea multor întreprinderi, scăderea bruscă a încasărilor la buget și „întoxicarea”
portofoliilor bancare.

2. Susținerea activă a producătorilor autohtoni, ca instrument de atenuare a șocului asupra balanței

de plăți, evitarea falimentelor și disponibilizărilor în masă și atenuarea recesiunii economice.

3. Comunicarea activă și transparentă cu populația și firmele pe marginea măsurilor întreprinse și

planificate de către autorități, în vederea atenuării impactului crizei asupra așteptărilor și
sentimentului economic al consumatorilor și firmelor.

26
11.Principalele recomandări şi măsuri propuse de Comisia Europeană pentru ridicarea
restricţiilor

Comisia Europeană recomandă, într-un draft care prezintă „strategia de exit” a Uniunii Europene,
paşii care trebuie parcurşi pentru a depăşi criza economică ce va fi provocată de actuala pandemie
de Covid-19.

În primul rând, Executivul comunitar recomandă respectarea a trei condiţii majore pentru a ridica
măsurile restrictive: îndeplinirea criteriilor epidemiologice, asigurarea capacităţii suficiente a
sistemului de sănătate şi supravegherea sub forma testării pe scară largă.

„Deşi revenirea la normalitate va fi foarte lungă, este de asemenea clar că măsurile de izolare
extraordinare nu pot dura pe termen nedeterminat”, indică strategia de ieşire din perioada de izolare
prezentată de Comisia Europeană.

Astfel, Comisia propune următoarele măsuri principale, cu scopul diminuării efectelor răspândirii
contagiunii:

- implementarea unui sistem robust de raportare a răspândirii virusului;

- crearea unui sistem de identificare a contacților prin aplicații digitale;
- extinderea și armonizarea metodologiei de testare;
- sporirea capacității și consolidarea sistemelor sanitare;
- sporirea rezervelor de echipament medical și de protecție a personalului medical;
- găsirea unui vaccin, dezvoltarea unei scheme de tratament

Alte recomandări propuse de către Comisia Europeană sunt:

- măsurile să fie introduse gradual;

- măsurile generale să fie înlocuite de măsuri specifice: - persoanele vulnerabile să fie protejate
pentru o perioadă mai lungă de timp; - persoanele diagnosticate sau cele cu simptome ușoare să fie
plasate în carantină; - alternativ,e sigure pentru măsurile restrictive actuale; - starea de urgență care
conferă puteri excepționale guvernelor să fie înlocuită treptat cu intervenții punctuale ale
autorităților;
- redeschiderea granițelor interne să se facă etapizat;
- reluarea activității economice să se facă treptat;
- adunările publice să fie permise progresiv;
- autoritățile să continue să comunice despre răspândirea Covid-19;
- măsurile implementate să fie permanent monitorizate
27
 Expert-Grup prezintă documentul de politici privind viziunea faţă de programul anti-
criză în contextul Covid-19.

Contextul

Pe lângă amenințările la adresa sănătății populației, criza Covid-19 aduce noi provocări la nivel
macroeconomic. Incertitudinea este prezentă chiar și pe termen scurt și bântuie economia
mondială, iar Moldova nu este o excepție. Instituțiile publice, firmele și gospodăriile casnice, toate
sunt afectate de încetinirea activității economice. Marea majoritate a sectoarelor se confruntă deja
cu o scădere drastică a vânzărilor și a veniturilor din cauza imposibilității de a desfășura activitatea
obișnuită. În plus, anumiți actori precum deținătorii de credite, chiriașii, emigranții care se întorc
acasă sau lucrătorii din economia informală nu au o protecție socială în situații de criză.

Chiar dacă este temporar, șocul măsurilor de izolare va avea repercusiuni considerabile asupra
activității economice. În mod particular, acestea se vor manifesta prin încetinirea activității de
producere din cauza perturbării lanțurilor de aprovizionare și reducerii cererii atât interne cât și
externe. Pe lângă acestea, creșterea incertitudinilor va exercita o influență nefastă asupra
programelor de cheltuieli prognozate de firme și alte investiții private. Având în vedere că nu se
cunoaște cât vor dura restricțiile și cum va evolua pandemia în perioadele imediat următoare, nu
putem cuantifica cu exactitate acceptabilă impactul economic al pandemiei, însă ne putem aștepta
la un șoc chiar mai puternic față de criza din 2009, iar PIB-ul ar putea scădea chiar și cu circa 10%

28
numai în 2020. Prin urmare, răspândirea Covid-19 adaugă o nouă sursă substanțială de riscuri în
adresa economiei naționale pentru anul 2020 și nu numai.

29