ANALIZA DESCRIPTIVĂ A

SERIILOR DE DATE UNIVARIATE

II.2. ANALIZA VARIABILITĂȚII

II.2. Analiza variabilității prin Indicatori ai variaţiei

 Indicatorii variaţiei au în vedere stabilirea gradului de

repartiţie a valorilor faţă de valoarea medie.
 Aplicabilitatea indicatorilor variaţiei vizează, în principal:
 caracterizarea independentă a fenomenelor

 estimarea erorilor de selecţie

 analiza corelaţiei statistice

 În funcţie de tipul analizei variaţiei se pot calcula două

tipuri de indicatori ai variaţiei:
2.1. - indicatori simpli ai variaţiei – caracterizează
variația prin compararea câtorva termeni ai unei serii
2.2. - indicatori sintetici ai variaţiei - caracterizează
variația prin compararea tuturor valorilor unei serii cu
una tipică (de regulă față de medie).
 Indicatori ai variaţiei
 Detalierea indicatorilor variaţiei:

2.1. - indicatori simpli ai variaţiei

a – amplitudinea absolută a variaţiei
b. – abatere/amplitudine interquartilică
c – abaterea absolută individuală

2.2 - indicatori sintetici ai variaţiei

a) – abaterea medie liniară
b) – dispersia
c) – abaterea standard (abaterea medie pătratică)
d) – coeficient de variaţie (de omogenitate)
 2.1. Indicatorii simpli ai variaţiei
a. Amplitudinea absolută a variației
 amplitudinea absolută a variaţiei : se calculează ca diferenţă
între nivelul maxim şi nivelul minim al caracteristicii şi ne indică
lungimea intervalului maxim de variaţie:

Ax  x max  x min

Caracteristici:
- are aceeași unitate de măsură ca și variabila;
- dacă valoarea maximă și minimă reprezintă valori aberante
atunci, amplitudinea este mai puțin semnificativă
 2.1. Indicatorii simpli ai variaţiei
b. Abaterea/amplitudinea intercuartilică (1)
 reprezintă diferența dintre quartila superioară ( Q3) și cea
inferioară ( Q1) - (InterQuartile Range)

IQR  Q3  Q1
Caracteristici:
- arată intervalul de valori în care se găsesc 50% din totalul
termenilor seriei, reprezentând lungimea dreptunghiului din
diagrama de reprezentare Box-Plot
- are aceeași unitate de măsură ca și variabila;
- nu este foarte mult afectată de valorile extreme ale seriei
 2.1. Indicatorii simpli ai variaţiei
b. Abaterea/amplitudinea intercuartilică (2)

Diagrama BOX-PLOT
 2.1. Indicatorii simpli ai variaţiei
b. Abaterea/amplitudinea intercuartilică (3)
 Cuantilele de ordin 4 =Quartile, notate Q1 , Q2 , Q3 , care împart
seria în patru părţi egale, delimitând câte 25% din observaţii, iar
Q2  M e
 2.1. Indicatorii simpli ai variaţiei
b. Abaterea/amplitudinea intercuartilică (4)
 valoarea minimă este: xmin  xi  Q1  1,5  IQR

 Quartila inferioară este Q1 și delimitează cele mai mici valori

reprezentând 25% din totalul termenilor, locul ei fiind:
 k 
LocQ1  0,25 n  1 sau LocQ1  0,25  ni 
 11 
 Mediana este Q2 și delimitează 50% din totalul termenilor
seriei, locul ei fiind:
 k 
LocM e  0,50 n  1 sau LocM e  0,50  ni 
 11 
 1. Indicatorii simpli ai variaţiei
1.2. Abaterea/amplitudinea intercuartilică (6)

 Quartila superioară este Q3 și delimitează cele mai mari valori

reprezentând 25% din totalul termenilor, sau cele mai mici
valori reprezentând 75% din totalul termenilor, locul ei fiind:

 k 
LocQ3  0,75 n  1 sau LocQ3  0,75  ni 
 11 

 valoarea maximă este: xmax  xi  Q3  1,5  IQR

 2.1. Indicatorii simpli ai variaţiei
c. Abaterea absolută individuală

 abateri individuale absolute se obţin ca diferenţă între fiecare

variantă înregistrată şi media aritmetică a acestora, evidenţiind
cu cât se abate fiecare valoare de la valoarea medie:

d i  xi  x
Caracteristici:
- au aceeași unitate de măsură ca și variabila;
- măsoară împrăștierea fiecărei valori față de nivelul mediu;
- pot lua valori pozitive/negative:
- suma lor este egală cu zero (se compensează reciproc pe serie)
 2.2. Indicatorii sintetici ai variaţiei
a) Abaterea medie liniară
 este calculată ca o medie arimetică simplă/ponderată a
abaterilor individuale într-o serie de date negrupate/grupate:

n k

 xi  x  xi  x  ni
d  i 1
sau d  i 1
k
n
n
i 1
i

 arată cu cât se abat în medie termenii seriei, în plus sau

în minus, de la media lor
 2.2. Indicatorii sintetici ai variaţiei
b) Dispersia (1)
 este denumită şi moment centrat de ordinul doi,
 este un indicator abstract, care nu are forma concretă de
exprimare deoarece, arată modul în care valorile
caracteristicii gravitează în jurul mediei, măsurând variaţia
totală a acesteia datorită cauzelor esenţiale şi întâmplătoare

 se determină ca o medie aritmetică simplă/ponderată a

pătratelor abaterilor individuale în funcție de tipul seriei (cu
date negrupate sau grupate) și în raport cu nivelul la care se
determină (colectivitate sau eșantion)
 2.2. Indicatorii sintetici ai variaţiei
b) Dispersia (2)
 pentru colectivitate se numește parametru
 are în vedere:
media colectivității notată cu  k

volumul colectivității notat cu N   ni

i 1

k k

  xi    2
 
 xi   ni
2

2  i 1
sau 2  i 1
k
N
n
i 1
i
 2.2. Indicatorii sintetici ai variaţiei
b)Dispersia (3)
 pentru eșantion se numește estimator

Eșantion de volum mare ( n  30 ):

k
 
k

 x i  x
2
 ix  x
2
ni
s 
2 i 1 sau s2  i 1
k
n
n i 1
i

k
Eșantion de volum mic (n  30 ):  x  x  ni
2
i
k

 x  x s2 
2 i 1
i k

s2  i 1 sau n i 1
n 1 i 1
2.2. Indicatorii sintetici ai variaţiei
b)Dispersia variabilei alternative (4)
 2.2. Indicatorii sintetici ai variaţiei
c) Abaterea standard
 se calculează ca o medie pătratică din abaterile tuturor
variantelor seriei de la media lor aritmetică:
- Nivel de colectivitate:  2
- Nivel de eșantion: s s2
 are un grad ridicat de utilizare:
 în calcule de corelaţie
 estimarea erorilor de sondaj,
 la verificarea semnificaţiei anumitor indicatori statistici,
 la verificarea empirică a normalităţii repartiţiei fenomenului
analizat.
 2.2. Indicatorii sintetici ai variaţiei
d)Coeficientul de variaţie (1)
 Propus de Pearson, este denumit şi coeficient de omogenitate
 ne arată gradul de împrăştiere a valorilor faţă de valoarea medie
 se calculează fie ca raport dintre abatera medie liniară şi nivelul
mediu, fie între abaterea medie pătratică şi nivelul mediu:
- Nivel de colectivitate: v   100

s
- Nivel de eșantion: v  100
x

 se determină pentru a stabili câte unităţi din abaterea medie

liniară sau pătratică revin la 100 unităţi de medie
 2.2. Indicatorii sintetici ai variaţiei
d) Coeficientul de variaţie (2)
În funcţie de valoarea pe care o ia în intervalul [0 – 100 %], are
o arie destul de largă de aplicabilitate, fiind stabilit pentru:
 a preciza gradul de omogenitate a colectivităţii;

 a testa semnificaţia reprezentativităţii mediei;

 a preciza dacă gruparea este bine realizată.

Intervale de variaţie Interpretarea rezultatului

 0, 35%
seria este omogenă

media este reprezentativă

seria NU este omogenă

 35%, 100% media NU este reprezentativă
OBSERVAȚIE!!!

 Verificarea normalității distribuției

se realizază cu relația:

4
  d
5