Impactul pandemiei de Covid asupra economiei Romaniei

Pandemia provocată de Covid-19 reprezintă o criză unică în istoria recentă, având un impact
semnificativ, în primul rând asupra sănătății populației. Totodată, din cauza măsurilor de carantină și de
distanțare socială impuse de autorități, acest șoc epidemiologic generează simultan efecte de contracție de
magnitudini semnificative, atât la nivelul cererii, cât și la nivelul ofertei. Incertitudinile legate de evoluția
propagării virusului sau de viteza de redresare ulterioară a economiei sunt ridicate în acest moment.
Criza Covid-19 reprezintă, fără îndoială, una dintre cele mai mari amenințări cu care s-a confruntat
economia mondială în ultimul secol. Cele mai multe guverne din lume au impus închiderea temporară a unor
mari secţiuni din economie. Cu toate că deschiderea s-a reluat gradual în cele mai multe state din UE
începând cu sfârșitul lunii mai, decizia închiderii a generat simultan un șoc atât pe partea ofertei cât și pe
partea cererii, deoarece o mare parte a afacerilor a încetinit și obiceiurile de cheltuire a consumatorilor s-au
schimbat atât datorită mobilității restricționate cât și reducerii veniturilor. Dar aceste efecte au avut impact
asimetric atât asupra țărilor cât și asupra sectoarelor economice, fiind influențate de structura economică a
acestora și condițiile economice inițiale
Criza sanitară generată de pandemia de COVID-19 care s-a declanșat într-un timp relativ scurt în
majoritatea economiilor lumii a impus luarea unor măsuri care au avut ca efect închiderea în diferite grade a
activităților economice și restrângerea schimburilor internaționale.
Criza economică actuală este diferită de cele anterioare, pe de o parte, pentru că este auto provocată
de către guverne, ca răspuns la criza sanitară, iar, pe de altă parte, pentru că produce șocuri atât pe partea
ofertei cât și a cererii. Deși la prima vedere soluția ar părea simplă, totuși incertitudinea privind cererea și
impactul măsurilor de distanțare socială necesare pentru o mare parte a activităților economice fac dificilă
găsirea unor soluții, chiar în contextul în care multe din economiile majore ale lumii au trecut la injectarea
masivă de lichidități prin politici de Quantitative Easing, care induc efecte colaterale adverse asupra
randamentului economiilor gospodăriilor, fondurilor de investiții și sistemului financiar, depășindu-se astfel
competențele derivate din obiectivele politicilor monetare (Decizia Curții Constituționale Germane
referitoare la Programul de Cumpărare a activelor Sectorului public este o confirmare în acest sens).
Efectele pandemiei de COVID-19 se resimt nu numai la nivel național, ci și la nivel global, din cauza
interdependenței dintre economiile naționale, organismele de conducere ale statelor lumii încercând să
implementeze o serie de măsuri de salvare a firmelor grav afectate astfel încât să evite generarea unor crize
pe termen mediu și lung. Într-un timp foarte scurt de la declanșarea pandemiei, societăţile din România au
acuzat probleme majore legate de desfășurarea activității, dar și alegeri dificile în ceea ce privește păstrarea
angajaților în firmă, trimiterea acestora în șomaj tehnic sau concedierea lor. Desigur că există și companii
care au prosperat în această perioadă, dar, din păcate, studiile efectuate până în prezent arată că numărul
celor afectate în sens negativ este semnificativ mai mare. În această perioadă aflată sub incidența efectelor
pandemiei de COVID-19, Guvernul României a venit în sprijinul mediului de afaceri afectat de criză
instituind o serie de măsuri economice și fiscale. De asemenea, un rol important îl au profesioniştii contabili,
ei fiind nevoiți să se implice mai mult decât au făcut-o înainte, prin analizarea atentă a situației clienților lor
și oferirea de soluții viabile pentru continuarea activităţii, chiar dacă într-un alt ritm.
Societățile românești se află sub incidența efectelor pandemiei de COVID-19 și astfel sunt obligate să
găsească soluţii pentru a depăşi acest impas. Situaţia de criză din prezent a dezvăluit capacitatea de a înfrunta
efectele negative şi de a găsi soluţii inovative pentru continuarea activităţii, chiar dacă într-un alt ritm. Prin
urmare, managerii şi instituţiile guvernamentale trebuie să colaboreze pentru a reporni economiile, rolul
profesioniştilor contabili în raportarea schimbărilor şi ajustărilor intervenite în activitatea entităţilor fiind
unul însemnat (Calu & Nichita, 2020, p. 19).
Pandemia creează probleme pentru societăţile românești, inclusiv în ceea ce privește raporturile de
muncă. Dimitriu şi Păun (2020) aduc în discuție opțiunile firmelor referitoare la gestionarea forței de muncă
în contextul actual al pandemiei. În cazul companiilor care își continuă activitatea, există posibilitatea
desfășurării activității la distanță, ce poate fi organizată sub forma muncii la domiciliu sau a telemuncii.
Legislația actuală instituită pe perioada pandemiei vine în sprijinul societăților care își întrerup sau își reduc
activitatea.
Vulpoi (2020a; 2020b) prezintă o serie de clarificări în ceea ce priveşte măsurile de protecție socială
adoptate pe perioada stării de urgență prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 pentru
modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul
protecției sociale în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-
CoV-2 și prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2020 privind unele măsuri fiscale şi modificarea
unor acte normative, legate de subvenționarea șomajului tehnic, plata indemnizației din bugetul asigurărilor
pentru șomaj pe baza declarației pe propria răspundere, cuantumul indemnizației și alte precizări.
Pentru angajatorii care caută modalităţi de a reduce costurile salariale pe perioada în care cererea şi
producţia stagnează, Păunescu (2020, p. 3) prezintă „câteva variante disponibile care iau în considerare
facilităţile fiscale introduse prin legislaţie, analizate în ceea ce priveşte costurile implicate, riscurile la care se
expun angajatorii, precum şi neclarităţile legislative existente la acest moment”. În accepțiunea sa,
„identificarea soluţiilor optime care să le permită supraviețuirea în această perioadă şi redresarea rapidă,
mizarea pe un parteneriat cu salariaţii, aflaţi în aceeaşi situaţie ca angajatorii lor, şi aplicarea cu bună-
credinţă a prevederilor legislative menite să îi ajute pe cei afectaţi de criza provocată de coronavirus trebuie
să fie răspunsul antreprenorilor la situaţia actuală, în așteptarea unei perioade în care viaţa, inclusiv cea
economică, va intra în normal” (p. 12). Potrivit lui Bâtcă-Dumitru şi Irimescu (2020, p. 12), „contabilitatea
are rolul ei vital în derularea acesteia, prin oferirea de informații actuale și esențiale în aprecierea
performanței și luarea de decizii, iar expertul contabil este consilierul principal al afacerii în momentele de
criză
Efectele pandemiei de COVID-19 se fac resimțite pretutindeni în lume, România nefăcând excepție,
din cauza interconectării economiilor la nivel mondial. Statele lumii au intervenit pentru salvarea
economiilor naționale, adoptând o serie de măsuri fiscale cu scopul de a diminua efectele crizei generate de
pandemie. Dar măsurile care au fost adoptate în scopul prevenirii răspândirii virusului SARS-CoV-2, cum ar
fi distanțarea socială, au condus la sistarea totală sau parțială a activității multor companii din întreaga lume.
Astfel, firmele de contabilitate se află în pericol de a-și diminua numărul de clienți, societăţile confruntându-
se cu probleme financiare pe care în acest context le gestionează cu dificultate.
Economia post Covid-19 probabil ca va avea o structură diferită a cererii/ofertei. La nivel UE, PVE,
de fapt noua strategie de creștere a UE, care își propune să transforme regiunea într-una carbon neutră până
în 2050, va fi plasat în centrul renașterii economice31. Ca atare, finanțarea revenirii post Covid-19 ar putea
vedea vedea fluxuri de capital către o “nouă economie” mai degrabă decât către structura economică veche.
Digitalizarea și tranziția către emisiuni de carbon mai reduse sunt cele două obiective cheie ale revenirii
stabilite de CE. În ambele domenii România este în urmă și are nevoie de investiții mari pentru dezvoltare.
În cadrul bugetar european 2021-2027, 46 mld euro ar putea fi alocate României pentru investiții32. Ar
putea fi cea mai dinamică perioadă de convergență dacă e pregătită în mod corespunzător. Ulterior crizei
Covid-19, CE a propus un nou instrument de recuperare, FRE, care va fi legat de PVE și va canaliza resurse
către zone precum renovarea clădirilor și infrastructurii, proiecte de energie regenerabilă și transport și
logistică curate. FRE care va crește bugetul UE temporar cu 750 mld euro , din care 390 mld euro granturi și
restul credite33. România ar primi 33 mld euro (din care puțin peste jumătate reprezintă granturi și restul
credite) începând cu ianuarie 2021 dacă planul este aprobat de Parlamentul European. FRE va fi finanțat
printr-o serie de impozite adiționale: 0.1% impozite pe companiile mari ale căror cifră de afaceri depășește
750 mld euro, o taxă digitală, o taxă pe emisiile de carbon, o taxă pe plasticul nereciclat și dublarea taxelor
vamale) și împrumuturi de pe piețele internaționale. Măsurile fiscale discreționare comunicate până acum se
cifrează la 4% din PIB-ul zonei euro, iar aproape 20% din PIB-ul zonei euro este angajat pentru scheme de
garantare care reduc riscul creditelor bancare. Un alt instrument important pentru sprijinirea companiilor
post Covid-19 este reprezentat de garanțiile pentru creditele acordate IMM-urilor (vezi Anexa 3). În
România alocarea pentru garanțiile pentru creditele IMM-urilor se ridică la 20 mld lei (4.1 mld euro), în timp
ce garanțiile pentru companiile mari se intenționează a fi de circa 8 mld lei. Măsurile legislative ar putea fi
folosite de asemenea pentru a spijini revenirea dacă nu vor avea impact bugetar direct și ar genera venituri
publice viitoare. Acestea s-ar putea concentra pe măsuri fiscale care ar atrage sectorul privat spre investiții
precum permiterea unei deprecieri accelerate sau reduceri de taxe pe perioada investițiilor.
Măsurile de sprijinire a revenirii economice și a creșterii viitoare se întrepătrund și ar trebui să se
sprijine reciproc. Există câteva lucruri ce merită menţionate. În primul rând, spațiul fiscal al României pentru
a răspunde crizei Covid-19 este limitat. Măsurile fiscale adoptate de autorități pentru sprijinul economiei se
ridică la un echivalent de 3% din PIB, unul dintre cele mai reduse din UE. Cu toate că ele au fost eficiente
pentru a reduce primele efecte ale crizei, nu este clar cum va reacționa economia odată ce plățile pentru
ajutor de șomaj vor înceta sau plata obligațiilor companiilor către stat va intra în normalitate. De asemenea,
pe termen scurt și mediu, o parte a creditelor acordate companiilor cu garanții de stat ar putea deveni
neperformante crescând costurile bugetare. În al doilea rând, investițiile publice ar putea ajuta revenirea
economiei în acest an și ar putea limita dimensiunea contracției economice. Dar, strategia curentă a
autorităților de a urmări revitalizarea economică prin investiții considerabile de-a lungul următorului deceniu
ar putea fi constrânsă în viitorul apropiat de nivelul costurilor finanțării, pe măsură ce datoria publică în PIB
crește. Aici, disponibilitatea fondurilor europene s-ar putea dovedi crucială în furnizarea co-finanțării acestor
investiții. O mare parte a investițiilor propuse în planul de relansare economică al guvernului de 100 mld
euro se concentrează pe infrastructură, care este sprijinită de noul instrument pentru revenire a UE, Next
Generation EU. Totuși, este necesară elaborarea unor planuri mai detaliate pentru proiecte domestice legate
și de ceilalți piloni ai Pactului Verde European: proiecte de energie regenerabilă, incluzând energie eoliană,
solară, pe bază de hidrogen, transport și logistică mai curate și de mecanismul Tranziție Justă-care include
Fondul de tranziție justă, liniile de finanțare InvestEU, și creditele de la BEI sprijinit de bugetul UE. Statul
va juca în mod necesar un rol crescut și o atenție deosebită trebuie acordată perioadei de tranziție pentru a
evita costurile economice și sociale inutile.
În al treilea rând, dat fiind importanța industriei pentru creșterea economică, revenirea sa va ajuta
economia întreagă. Într-o anumită măsură aceasta va depinde de rapiditatea cu care industria europeană își
va reveni. Dar există și o altă oportunitate de extindere a capacității de producție industrială autohtonă.
Tensiunile geopolitice în creștere, în special cele dintre China și SUA ar putea deveni o sursă de noi șocuri
cu efecte negative asupra economiei globale. Ca o consecință, Europa însăși ar putea beneficia de
interiorizarea lanțurilor de ofertă. România se găsește pe o poziție bună pentru a beneficia de relocalizarea
afacerilor în Europa, deja câștigând o pondere crescută în aceste lanțuri de ofertă după criza din 2008. Pentru
ca aceasta să se întâmple, totuși, România va avea nevoie să investească mai mult în energie, ICT&
infrastructură fizică. La nivelul politicii interne, discuții avansate trebuiesc lansate în domenii precum
digitalizarea, inteligența artificială (AI) sau decarbonarea iar dezbaterea trebuie poziționată pe probleme
legate de transformarea structurală a economiei. De exemplu, un nou studiu35 arată că, în medie, în
România ponderea locurilor de muncă care pot fi îndeplinite prin telemuncă de 30% este una din cele mai
scăzute din Europa. Potențialul de muncă la distanță reprezintă o sursă de reziliență și reflectă nivelul
aptitudinilor forței de muncă. Investiții în aptitudinile forței de muncă, sprijinite de programele UE precum
Skills Agenda sau Digital Education Action Plan ar juca un rol important în obținerea creșterii viitoare.
Concentrarea pe termen scurt pe măsurile de revenire și pe planurile de creștere pe termen lung nu ar trebui
totuși să distragă atenția autorităților de la dezechilibrele macroeconomice existente. În mod special,
sustenabilitatea finanțelor publice a devenit cea mai presantă problemă. Nevoia de finanțare a guvernului în
2020 este deja considerabilă, cea mai mare din istoria recentă în termeni nominali, și, în funcție de contracția
PIB din acest an, ar putea deveni și mai mare. Politica actuală a guvernului de a favoriza împrumuturile
pentru finanțarea salariilor din sectorul public și a pensiilor nu este o strategie viabilă nici măcar pe termen
mediu. Aceasta este reflectată în prima de risc ridicată pe care România o plătește la obligațiunile suverane –
cea mai ridicată din UE. Riscul de țară al României, măsurat de riscul de credit al datoriei suverane a crescut
de la începutul anului. Și cu toate că este încă redus – cam o treime din cât a fost în 2010- trendul este
îngrijorător, România fiind singura țară din regiune care a înregistrat o creștere considerabilă a acestui risc
de la începutul crizei.
 Potențialul de creștere viitor al României rămâne ridicat, dar pentru a-l exploata în mod
corespunzător, este necesar ca setul de politici economice sa fie unul coerent, implementat de autorităţi
puternice și credibile în cadrul unor instituții întărite.
Bibliografie
1. Bâtcă-Dumitru, C.-G., Irimescu, A.-M. (2020), Raportarea financiară conform reglementărilor contabile
naţionale, în contextul crizei generate de coronavirus, CECCAR Business Review, nr. 5, http://dx.doi.
org/10.37945/cbr.2020.05.01.
2. Calu, D.A., Nichita, M. (2020), Raportarea nefinanciară şi raportarea pentru management în contextul
crizei generate de coronavirus, CECCAR Business Review, nr. 6, http://dx.doi.org/10.37945/cbr.2020.06.02.
3. Dimitriu, C., Păun, C. (2020), Potențialele provocări din cadrul departamentelor financiar-contabile în
contextul COVID-19,
https://www2.deloitte.com/ro/en/pages/business-continuity/articles/potentialeleprovocari-din-cadrul-
departamentelor-financiar-contabile-in-contextul-COVID-19.html.
4. Păunescu, M. (2020), Optimizarea costurilor salariale în contextul crizei generate de COVID-19,
CECCAR Business Review, nr. 6, http://dx.doi.org/10.37945/cbr.2020.06.01.
5. Popa, A.-F., Ciobanu, R. (2020), Măsurile fiscale adoptate în contextul crizei generate de coronavirus,
CECCAR Business Review, nr. 5, http://dx.doi.org/10.37945/cbr.2020.05.05.
6. Vulpoi, M. (2020a), OUG nr. 30/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale, publicată în Monitorul Oficial nr. 231 din 21
martie 2020, CECCAR Business Magazine, nr. 11-12, https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/oug-nr30-
2020-pentru-modificarea-şi-completarea-unor-acte-normative-precum-şi-pentru-stabilirea-unormăsuri-in-
domeniul-protectiei-sociale-publicata-in-monitorul-oficial-nr-231-din-21-martie-2020-a6110/.
7. Vulpoi, M. (2020b), Sinteza principalelor prevederi ale OUG nr. 33/2020 privind unele măsuri fiscale și
modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 260 din 30 martie 2020,
CECCAR Business Magazine, nr. 11-12, https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/sinteza-principalelor-
prevederiale-oug-nr-33-2020-privind-unele-masuri-fiscale-si-modificarea-unor-acte-normative-publicata-
inmonitorul-oficial-partea-i-nr-260-din-30-martie-2020-a6149/.