Ingheţul şi bruma

RISCUL ÎNGHEŢULUI ŞI BRUMEI PE TERITORIUL REPUBLICII

MOLDOVA

Aspecte generale. În grupa fenomenelor meteorologice nefavorabile agriculturii,

îngheţurile şi bruma ocupă un loc important. Ele determină nu numai frânarea
dezvoltării plantelor şi încheierea prematură a ciclului de vegetaţie, ci chiar moartea
parţială sau totală a acestora. În pomicultură de exemplu, sunt deosebit de mari daunele
îngheţurilor de primăvară care surprind pomii în plină floare, distrugând uneori aproape
întreaga recoltă. Au de suferit îndeosebi caişii, piersicii, vişinii, cireşii, mărul şi nucul.
De asemenea sunt afectate şi plantaţiile viticole, îndeosebi soiurile timpurii.

Culturile de câmp, sunt afectate într-o proporţie mai mică de îngheţurile tardive de
primăvară şi timpurii de toamnă, având o sensibilitate mai redusă faţă de îngheţ, în aceste
perioade. În marea majoritate a cazurilor, momentele critice din ciclul vegetativ
(diferenţierea organelor de reproducere, înflorire, fructificare etc.) se produc în afara
perioadelor de îngheţ. Numai în cazurile rare, când îngheţurile apar foarte târziu, culturile
de câmp sunt afectate într-o proporţie însemnată

Îngheţul şi bruma sunt fenomene meteorologice legate de scăderea temperaturii sub 0°C
în aer şi la suprafaţa solului.

Prin îngheţ se înţelege coborârea temperaturii stratului de aer de lângă sol sub 0°C, în
perioada caldă a anului (perioada de vegetaţie a culturilor).

După cauzele care le determină, îngheţurile sunt de trei tipuri., îngheţuri advective,
îngheţuri de radiaţie şi îngheţuri mixte.

Îngheţurile advective sunt determinate de invaziile de aer rece polar, a cărui temperatură
este sub 1°C şi nu depăşeşte această limită nici în cursul zilei.

Ele cuprind de regulă teritorii mari şi sunt semnalate mai ales în prima jumătate a
primăverii, menţinându-se de la 1 până la 2-3 zile.

Îngheţurile de radiaţie(radiative) se formează în nopţile senine şi liniştite sau cu slabe

adieri ale aerului, determinate de pierderea intensă a căldurii de către suprafaţa solului
prin radiaţii.

Intensitatea şi durata acestor îngheţuri depinde în foarte mare măsură de forma reliefului,
de starea suprafeţei solului, de umiditatea solului, a aerului şi de alte condiţii locale. La
îngheţurile radiative diferenţa de temperatură de la suprafaţa solului şi până la 2 m în aer,
poate să atingă 10°C.
Îngheţurile de radiaţie se produc de regulă noaptea având maximum de intensitate înainte
de răsăritul Soarelui.

Îngheţurile mixte (advectiv-radiative) se formează în urma invaziilor maselor de aer rece

a căror temperatură continuă să scadă în cursul nopţii, prin efecte de radiaţii. În aceste
condiţii temperatura poate coborî noaptea până la -4°C şi chiar -6°C. În cursul zilei
temperatura poate ajunge la 10°C, 15°C sau 20°C.

Îngheţurile tardive de primăvară şi timpurii de toamnă, au în mod frecvent un caracter

mixt şi se produc în condiţiile unor temperaturi medii zilnice relativ ridicate. Numai
evoluţia normală a temperaturilor zilnice în aceste perioade nu poate declanşa răcirea
aerului până la 0°C; fenomenul este însă determinat de invazia aerului rece şi de răcirea
acestuia prin radiaţie, în nopţile senine.

Aceste îngheţuri afectează de regulă stratul din imediata apropiere a solului, sau a
covorului de iarbă, în perioada de vegetaţie a plantelor, când temperatura medie zilnică a
aerului se menţine pozitivă. În adăpostul meteorologic, temperatura în momentul
producerii brumei poate fi de peste 0°C (de la 1° la 3°C).

O mare importanţă asupra intensităţii şi repartiţiei în spaţiu a duratei îngheţurilor, o are

relieful. Îngheţurile cele mai frecvente şi cele mai accentuate se produc pe fundul văilor
şi depresiunilor şi într-o oarecare măsură în partea lor superioară. Această situaţie este
determinată atât de acumularea aerului mai rece şi mai dens, cât şi de influenţa exercitată
de vânt.

Bruma este fenomenul meteorologic care se caracterizează prin formarea unui strat
subţire de gheaţă lucioasă, cu aspect cristalin, deseori sub formă de solzi, ace de gheaţă,
pene, evantai, pe suprafaţa solului şi pe obiectele aflate în apropierea acestuia.

Pentru producerea brumei sunt necesare mai multe condiţii şi anume: temperaturi sub
0°C; timp senin şi liniştit, sau vânt slab sub 2 m/s; umezeala relativă a aerului mai mare
de 80%; condiţii locale avantajoase (văi umede, depresiuni, versanţi expuşi advecţiei
aerului rece).

Producerea brumei presupune întotdeauna prezenţa îngheţului, în timp ce producerea

îngheţului nu presupune întotdeauna brumă.

Cele mai favorabile condiţii de producere a brumei sânt cele anticiclonice, caracterizate
prin calm atmosferic, insolaţie mare ziua şi radiaţie efectivă mare noaptea care determină
coborârea temperaturii sub punctual de îngheţ şi sublimarea vaporilor de apă cuprinşi în
stratul de inversiune de la sol.

Aceste fenomene sunt posibile pe tot teritoriul Moldovei ca rezultat al circulaţiei maselor
de aer polar şi arctic care afectează ţara în sezonul rece al anului.
Pe teritoriul Moldovei îngheţurile se formează în anticicloane şi dorsalele lor formate în
masele de aer arctic, de asemenea în zonele de presiune înaltă cu gradienţi barici
neînsemnaţi, orientaţi de la vest la est. De asemenea, ele pot apărea în rezultatul advecţiei
aerului rece în spatele cicloanelor. Cel mai frecvent aceste îngheţuri sunt advectiv –
radiative.

Pentru a putea stabili intervalul critic de producere a îngheţurilor şi brumelor cu caracter

de fenomene climatice de risc, trebuie să se cunoască, mai întâi, caracteristicile unor
parametri ai acestora cum sunt: datele medii şi extreme de producere a îngheţurilor şi
brumelor de toamnă şi primăvară ca şi durata intervalului cu îngheţ şi brumă.

Primele îngheţuri în aer (datele medii) pe teritoriul Moldovei se înregistrează în raioanele

de nord în prima decadă, iar în cele de sud – la sfârşitul decadei a doua şi începutul
decadei a treia a lunii octombrie. În unii ani primele îngheţuri pot apărea cu mult mai
devreme, la 17 septembrie (a. 1952, Briceni, Bălţi, Tiraspol), sau cu mult mai târziu faţă
de termenii medii (în ultimele zile ale lunii noiembrie).

Potrivit datelor medii multianuale în a doua decadă a lunii octombrie are loc trecerea
stabilă a temperaturii medii zilnice a aerului prin 10°C în direcţia scăderii ei.

Toamna primele îngheţuri la suprafaţa solului se semnalează în medie în prima jumătate

a lunii octombrie. Însă, cele mai timpurii îngheţuri la suprafaţa solului s-au semnalat pe 8
septembrie 1953 (Camenca, Rîbniţa, Bravicea, Corneşti, Comrat cu intensitatea de -
1,6ºC).

Termenii de dispariţie a îngheţurilor şi durata intervalului fără îngheţ la nivel regional şi

local depind în mare măsură de interacţiunea proceselor dinamice cu caracteristicile
suprafeţei active.

Caracteristicile suprafeţei active pot influenţa apariţia unor arii mai restrânse de îngheţ şi
brume prin următoarele: fragmentarea reliefului care favorizează apariţia mai timpurie şi
dispariţia mai tardivă a îngheţului; formele de relief, în special cele depresionare
favorizează cu uşurinţă advecţiile de aer rece şi permit îngheţuri dintre cele mai timpurii
şi târzii; expoziţia versanţilor faţă de advecţia de aer şi faţă de radiaţia solară poate
favoriza o frecvenţă sporită a îngheţului; culmile şi vârfurile, ca forme de relief de
altitudine supuse permanent ventilaţiei atmosferei, suportă îngheţuri mai timpurii şi
persistă mai mult.

Forma reliefului, caracterul suprafeţei active, prezenţa bazinelor de apă modifică esenţial
termenii şi intensitatea îngheţurilor. Versanţii de sud şi de vest, văile largi întotdeauna
sunt mai calde faţă de alte forme de relief.

După unele investigaţii aceste variaţii a datelor medii pot atinge 20-30 zile.
În interes practic, s-a stabilit intervalul de risc la îngheţ (brumă), când fenomenele
respective sunt cele mai periculoase, cu scopul de a se evita unele consecinţe grave ale
acestora.

Intervalul de risc reprezintă intervalul cuprins între data medie şi extremă de producere a
îngheţului (brumei). Acest interval de risc a fost stabilit pentru toamnă şi primăvară.

Intervalul de risc variază în funcţie de intensitatea factorilor genetici ai îngheţului şi

brumei, ca şi de condiţiile locale, atât ca timp de producere, cât şi ca loc de manifestare.

Aspecte de risc. Deşi sunt fenomene meteorologice obişnuite pentru clima temperat –
continentală, în anumite condiţii de timp, ele pot deveni riscuri climatice prin
consecinţele lor, imprevizibile de cele mai multe ori.

Printre aceste condiţii amintim: când se produc în extrasezon cu 2 – 3 săptămâni mai

devreme toamna, sau mai târziu primăvara comparativ cu datele medii; când aerul în
deplasare este deosebit de rece de origine arctică; când îngheţul are origine mixtă
(advectiv – radiativă); când îngheţul se consemnează atât pe sol, cât şi în aer; când
durata îngheţului depăşeşte 5-10 ore consecutiv etc.

Cele mai periculoase îngheţuri şi brume sunt acelea care se produc în afara sezonului lor,
în anotimpurile de tranziţie de la iarnă la vară şi invers, când are loc o alternanţă a
advecţiilor de aer rece dinspre nord cu cele de aer cald dinspre sud până când se
stabileşte tipul de circulaţie predominant pentru anotimpul respectiv. În aceste intervale,
ele pot căpăta aspect de risc climatic prin faptul că pot surprinde culturile, legumele şi
zarzavaturile, pomii fructiferi şi viţa de vie în primele faze de dezvoltare sau spre
sfârşitul acestora, provocând astfel degerături uneori destul de grave, ţinând seama de
rezistenţa lor la îngheţ care pot afecta întreaga recoltă.

Primăvara pentru culturile agricole un pericol mare îl prezintă îngheţurile, care se

semnalează după trecerea stabilă a temperaturii medii zilnice a aerului prin 10°C în
direcţia creşterii ei (16–23 aprilie). Îngheţurile în aer primăvara se menţin în medie pe
teritoriul Moldovei până la 6 – 21 aprilie, la suprafaţa solului până la 22 – 30 aprilie.
Însă, în unii ani îngheţurile se semnalează şi în luna mai.

Cea mai tardivă dată a îngheţurilor în aer în raioanele de nord şi centrale ale republicii s-a
semnalat pe 21 – 24 mai (a. 1980), iar în a. 1962 – la 30 martie, în sudul republicii la 1-
10 mai (a. 1990). La suprafaţa solului îngheţurile sunt posibile până la 22 – 28 mai (a.
1977). Îngheţurile în decada a treia a lunii mai se pot observa în medie o dată în 30 de
ani.

Îngheţurile provoacă daune considerabile recoltei culturilor pomicole în perioada

înfloririi. Probabilitatea vătămării de către îngheţuri a florilor şi fructelor la cais
constituie în medie 15 – 40%, la celelalte culturi pomicole – până la 15%.
Un pericol deosebit pentru viţa de vie prezintă îngheţurile tardive de primăvară după
desfacerea mugurilor. Probabilitatea acestor îngheţuri pe teritoriul republicii constituie
10 – 30% ani.

Asupra repartiţiei şi intensităţii îngheţurilor, un rol deosebit îl au condiţiile locale.

Îngheţurile tardive de primăvară sunt periculoase îndeosebi pentru culturile iubitoare de

căldură şi cele legumicole în fazele timpurii de dezvoltare a lor. Probabilitatea vătămării
de către îngheţuri a plantelor răsărite de porumb în dependenţă de termenii de semănat
constituie 5 – 10%. Probabilitatea vătămării plantelor de floarea soarelui şi sfeclei de
zahăr în timpul răsăririi lor nu este mare şi este posibilă doar în raioanele de nord ale
republicii.

Speciile de plante au o rezistenţă diferită faţă de îngheţuri (tabelele 1, 2).

Plantele abia răsărite a culturilor cerealiere de primăvară sunt foarte rezistente la îngheţ şi
suportă scăderea temperaturii până la 7 - 9°C frig.

Culturile legumicole – ca tomatele, ardeii, vinetele şi altele sunt cele mai pretenţioase
faţă de căldură. Îngheţurile cu intensitatea de 0 – 1°C frig duc la pieirea lor. Tutunul este
foarte vulnerabil la îngheţ primăvara după răsădirea lui în sol. Îngheţurile cu intensitatea
0 - 1°C frig pot provoca pieirea totală a plantelor.

În tabelele 1 şi 2 sunt prezentate valorile temperaturilor(°C) înregistrate la nivelul de

aflare a plantelor, care produc vătămarea lor.

În ultimii ani mari pagube pentru sectorul agricol au fost pricinuite de îngheţurile din: 15
aprilie, 18 mai şi 18 octombrie 2001, 5-9 aprilie şi 15-17 aprilie 2003, precum şi cele din
15-17 aprilie şi 11 septembrie 2004.

Tabelul 1.

Pragurile termice critice (°C) ale culturilor în diferite faze de

vegetaţie, faţă de îngheţ (după Maximov).

Temperatura* aerului care provoacă vătămarea la

muguri
flori rod
florari desfăcuţi
Măr -4,0 -2,3 -1,1...-2,2
Păr -4,0 -2,3 -1,2
Vişin -2,0 -2,3 -1,2
 Cireş - -2,0 -1,0
Prun -4,0 -2,3 -1,2
Cais -4,0 -2,3 -0,7
Piersic -4,0 -2,9 -1,2
Viţă de vie -1,2 -0,2 -0,7

Tabelul 2.

Pragurile termice critice (°C) ale culturilor în diferite faze de vegetaţie, faţă de
îngheţ (după Maximov)

Răsărire Înflorire Coacere

Planta
1* 2** 1* 2** 1* 2**
Grâu de
-9 -10 -1 -2 -2 -4
primăvară
Ovăz -8 -9 -1 -2 -2 -4
Orz -7 -8 -1 -2 -2 -4
Mazăre -7 -8 -2 -3 -3 -4
Plante rezistente la îngheţ
Floarea
-5 -6 -2 -3 -2 -3
soarelui
In -5 -7 -2 -3 -2 -4
Cânepă -5 -7 -2 -3 -2 -4
Sfeclă de
-6 -7 - -3 - -
zahăr
Morcov -6 -7 - - - -
Varză -9 -10 - - - -
Plante cu rezistenţă medie la îngheţ
Soia -3 -4 -2 -2 -2 -3
Dughia -3 -4 -1 -2 -2 -3
Plante slab rezistente la îngheţ
Porumb -2 -3 -1 -2 -2 -3
Mei -2 -3 -1 -2 -2 -3
Cartof -2 -3 -1 -2 -1 -2
Plante nerezistente la îngheţ
Fasolea -1 -1,5 -0,5 -1 -2 -
Bostănoase -0,5 -1 -0,5 -1 -0,5 -1
 Castraveţi 0,0 -1 0,0 -1 0,0 -1
Tomate 0,0 -1 0,0 -1 0,0 -1
Tutun 0,0 -1 0,0 -1 0,0 -1

*) Limitele termice care provoacă începutul vătămării (°C);

**) Limitele termice care provoacă distrugerea parţială a plantelor (°C).

Măsurile de atenuare şi combatere a îngheţurilor şi brumelor. Posibilităţile actuale de

luptă împotriva îngheţurilor tardive de primăvară şi timpurii de toamnă, pot fi grupate,
din punct de vedere al principiului de combatere, în următoarele grupe:

· Măsuri practice înainte de plantare sau însămânţare (plantele sensibile la îngheţ sunt
cultivate pe pante cu expoziţia sudică sau sud-vestică, care asigură scurgerea cu uşurinţă
a aerului rece pe văi);

· Măsuri prin care se urmăreşte atenuarea radiaţiei nocturne (fumigaţiile, adăpostirea,

perdele vegetale de protecţie);

· Măsuri prin care se realizează creşterea temperaturii solului şi a aerului (încălzirea

suprafeţei solului prin irigare, încălzirea cu aer cald);

· Mijloace mecanice (ventilarea aerului) prin care se împiedică formarea inversiunilor

termice în stratul de aer din vecinătatea solului;

· Măsuri agrofitotehnice prin care se influenţează proprietăţile termice ale stratului

arabil şi procesele radiative la suprafaţa solului.

Toate aceste metode determină reducerea răcirilor radiative, distrugerea stratului de

inversiune termică de la sol, omogenizarea temperaturii aerului în stratul microclimatic şi
în consecinţă, menţinerea temperaturii aerului şi pe suprafaţa solului mai mare de 0oC.

Aplicarea acestor măsuri se face în mod diferenţiat, în raport cu condiţiile meteorologice

şi locale (relief şi microrelief, soiuri de plante, condiţii tehnice), ca şi de costurile
materiale posibile.

Înghețurile târzii de primăvară pot interveni uneori până la mijlocul lui iunie. Arbuștii fructiferi
pot fi feriți de frig acoperindu-i cu paie, saci sau rogojinii, dar ce facem cu căpșunile și fructele
de grădină?
Cele mai vulnerabile sunt culturile cultivate pe terenuri mlăștinoase și de câmpie, în sol umed și
de turbă. Înghețul afectează îndeosebi plantele proaspăt sădite ce nu au dat rădăcini, dar cel mai
rău lovește în arbuștii și copacii fructiferi în floare. Este suficient ca temperatura aerului să se
mențină la un minim critic timp de patru ore ca organele generative ale plantei să fie parțial sau
total afectate.

Hai cu noi pe Viber! Suntem deja aproape 1.700 de membri în grupul Agrobiznes>>

Sunt posibile înghețuri pe timp de noapte dacă:

 la apus cerul este senin și termometrul arată 5-6°C;

 vremea este fără vânt și fără nori, iar după ora 21:00 temperatura scade sub 2°C;

 vântul e slab, cerul înnorat, presiunea atmosferică crește iar temperatura scade (0°C);

 presiunea atmosferică e ridicată, iar nebulozitate scăzută.

Cum prevenim înghețurile târzii de primăvară?

Plantați copacii și arbuștii fructiferi, îndeosebi sorturile timpurii, pe porțiunile mai înalte din
grădină. În caz contrar aerul rece, care se acumulează în zonele joase, reduce din productivitate
și provoacă degerarea lăstarilor tineri.

Optați pentru soiuri cu înflorire târzie deoarece spre deosebire de flori și ovare, mugurii sunt mai
rezistenți la îngheț. De asemenea puteți folosi soluții care întârzie înflorirea.

(P) Credite rapide pentru afaceri agricole. Până la 500.000 lei, fără gaj. Decizia în 2 zile. Termen - 60 luni.

O altă opțiune este udatul de aprovizionare primăvara și toamna, care face să crească umiditatea
aerului și respectiv și temperatura din jurul plantei.

Protejarea grădinii împotriva înghețurilor nocturne

Probabilitatea de îngheț este mai mare în anul cu primăvară timpurie. Lumina puternică a
soarelui și căldura năvalnică determină înflorirea și dezvoltarea prematură a copacilor și
arbuștilor. Ultimii sunt mult mai sensibili la îngheț deoarece temperatura la sol este mai scăzută
decât în aer.

Pentru a salva mugurii și florile, acoperiți arbuștii și copăceii cu peliculă din polietilenă, lutrasil
sau pânză de sac fixată la colțuri pe țăruși înfipți în pământ. Întăriți marginea de jos cu pietre sau
presărând pământ. Valabil și pentru răzorul de flori.
Pentru culturile iubitoare de căldură construiți din scânduri o cutie de mărimea potrivită. Umpleți
spațiul rămas liber între plantă și pereții cutiei cu frunze uscate, rumeguș sau paie. Pe deasupra
acoperiți cu peliculă, lutralis etc.

Metoda fumigației

O altă metodă de protecție a copacilor și podgoriilor contra înghețurilor nocturne este fumigația
care constă în crearea unui ecran de fum ce împiedică răcirea solului.

Așezați în diferite puncte din grădină câteva grămezi de paie, fân sau crenguțe uscate peste care
puneți un strat bun de iarbă umedă, rumeguș, turbă. De aproximativ 1x1x1 m, grămezile trebuie
să ardă timp de două ore înainte de răsăritul soarelui, până când timp temperatura nu se va ridica
mai sus de zero grade.

Ceață artificială

La această metodă recurg multe gospodării țărănești ce dispun de echipament corespunzător.

Efectul de ceață poate fi creat pe o suprafață restrânsă cu ajutorul unui pulverizator obișnuit care
determină formarea unei cruste de gheață, sub care este va fi mai cald decât în afară. Datorită
evaporării apei temperatura în jurul plantei crește cu 3°C. Lucrările pentru crearea ceții artificiale
trebuie începute la răsărit, iar în depresiuni mai devreme cu câteva ore. Pulverizarea o veți face
în câteva etape, până când temperatura nu va trece bariera de 0°C.

Înghețurile de primăvară pot fi fatale pentru plantele de grădină. Dacă le veți proteja de la
suprarăcire veți fi scutiți de o mulțime de probleme si veți primi o recoltă pe măsură la sfârșit de
sezon.

https://agrobiznes.md/solutii-si-metode-de-protectie-impotriva-ingheturilor-tarzii-de-

http://www.meteo.md/index.php/ro/description_codes/hazards/3

https://observatorul.md/economie/2017/04/08/25957_ingheturile-timpurii-de-toamna-si-in
Îngheţurile reprezintă coborârea temperaturii aerului şi pe suprafaţa solului sub
0⁰C în condiţii atmosferice şi locale avantajoase. Se datorează în principiu
influenţei maselor de aer arctice. Pe Platoul Moldovei de Nord ultimele îngheţuri
de primăvară în mediu la suprafaţa solului se manifestă mai târziu de 5 mai, în aer
se manifestă în jurul datei de 20 aprilie; pe Podişul Nistrului pe cea mai mare
parte ultimele îngheţuri de primăvară la suprafaţa solului au loc între 30 aprilie —
5 mai, şi doar în partea de N-E a Podişului Nistrului au loc mai târziu de 5 mai.

Îngheţurile de la –10˚C…-16˚C se divid în slabe (-1˚C…-3˚C), putere medie (-4˚C…-

7˚C) şi puternice (-8˚C…-10˚C). Valorile mai mari reprezintă valuri de frig.
Îngheţuri până la –7˚C de obicei apar peste 15-20 octombrie, iar îngheţurile ce
au loc în primele zile ale lunii octombrie — o dată în 20-30 de ani. În toamna
anului 1977 îngheţurile au fost pe 25-29 septembrie, iar în unele depresiuni
temperatura a atins valori de la minus 8˚C…-11˚C. Îngheţul reprezintă
fenomenul meteorologic ce frânează dezvoltarea plantelor, determinând
încheierea ciclului lor de vegetaţie, iar uneori moartea totală sau parţială. După
cauzele care provoacă îngheţuri, se deosebesc în 3 feluri: advectiv, radiativ,
mixt.

Îngheţul advectiv reprezintă rezultatul invaziilor aerului rece de la latitudini

mari. Temperaturile negative ce sunt caracteristice aerului respectiv se menţin
şi în timpul zilei, fiind mai frecvente în prima jumătate a primăverii şi afectează
teritorii vaste, durând de obicei 1-3 zile. Îngheţul radiativ se datorează
pierderilor intense de căldură pe care le suferă suprafaţa solului ca urmare a
emisiilor radiative ce sunt caracteristice nopţilor senine şi calme sau cu vânt
slab. Cumularea pierderilor face ca intensitatea maximă a îngheţului radiativ să
se înregistreze către sfârşitul nopţii, cu puţin înainte de răsăritului soarelui.
Durata şi intensitatea îngheţului radiativ sunt puternic influenţate de umezeala
aerului, starea suprafeţei solului şi forma reliefului etc. Îngheţul mixt (advectiv-
radiativ) ia naştere datorită invaziilor aerului rece de la latitudinile superioare,
ce continuă să se răcească prin procesul răcirii radiative nocturne. În astfel de
situaţii sinoptice, temperatura poate să coboare noaptea până la -4˚C…-6˚C, cu
toate că ziua temperatura poate să urce la +20˚C…
Continuare în numărul viitor al ziarului.

Sergiu Ardeleanu,
profesor de geografie la Colegiul de Arte din Soroca
În mod frecvent, îngheţurile timpurii de toamnă şi cele târzii de primăvară sunt
mixte şi iau naştere în condiţiile unor temperaturi medii zilnice ce sunt relativ
ridicate. Ele sunt resimţite în stratul de aer inferior (sub doi metri înălţime) la
începutul şi la sfârșitul perioadei de vegetaţie a plantelor, când mediile termice
diurne la 2 metri înălţime sunt pozitive.

Din această cauză, cunoaşterea exactă a fenomenului de îngheţ impune

măsurarea a temperaturii în adăposturile meteorologice şi pe suprafaţa solului,
în adâncimea solului, unde se dezvoltă plantele în fazele incipiente (când sunt
foarte vulnerabile) şi de unde se extrag substanţe nutritive.

Momentele apariţiei, frecvenţa şi perseverenţa îngheţurilor depind de înălţimea

Soarelui deasupra orizontului, de circulaţia generală a atmosferei, ci şi de
înălţimea, expoziţia şi forma reliefului, de vecinătatea bazinelor acvatice, de
natura solului etc.

Prezenţa apei în sol sau în vecinătatea lui reduce pericolul de îngheţ prin
creşterea căldurii specifice şi conductibilităţii calorice a solurilor ce determină o
răcire nocturnă cu mult mai lentă, ce este întârziată de fluxul de căldură, ce este
orientat dinspre straturile mai adânci spre suprafaţă, prin conductibilitate
calorică. Astfel se explică faptul că în luncile râurilor pericolul de îngheţ este mai
mic decât pe terase şi în câmp. Recoltele sunt mai bune nu doar pentru că
solurile au o rezervă constantă de apă pentru procesele vitale, ci şi pentru că
apa din râurile învecinate constituie o sursă de căldură iarna şi un
termoregulator primăvara şi toamna, când diminuează şi pericolul prezentat de
brume.

Prezicerea înghețurilor: o mare importanţă pentru atenuarea efectelor

îngheţurilor târzii de primăvară şi a celor timpurii de toamnă o are prezicerea
lor:
I metodă: constituie metoda ce permite determinarea “punctului de rouă” și
foloseşte un psihrometru format din două termometre: unul uscat şi altul umed.
Psihrometrul serveşte pentru aflarea punctului de rouă (temperatura la care
umezeala din atmosferă este într-un fel de echilibru, gata să formeze roua sau
să se evapore, după cum temperatura va creşte sau va scădea (după caz).
Cunoscând punctul de rouă se poate prevedea apropierea unui îngheţ ce poate
dăuna plantelor şi totodată putem lua măsurile necesare de protecţie ce se
cuvin.

Se procedează conform următorului procedeu: din temperatura arătată de

termometrul uscat se scade temperatura termometrului umed. Diferenţa
obţinută se înmulţeşte cu factorul ce corespunde temperaturii indicate de
termometrul uscat. Produsul ce se obţine se scade din temperatura arătată de
termometrul uscat şi se află punctul de rouă (dacă are valori negative atunci
este pericol de îngheţ).

Exemplu: termometrul uscat indică +10˚C, cel umed indică +5˚C, se socoate:
10˚C-5˚C=5˚C; 5˚C*2,1=10,5˚C; 10˚C-10,5˚C=-0,5˚C; deci pericol de îngheţ.

A II-a metodă: Se măsoară temperatura la ora 20 și dacă sunt +8˚C și mai puțin și
dacă vântul suflă din direcția de Nord, NE, Est, cerul este senin atunci este
probabilitate mare că înghețuri vor fi. Pentru protejarea culturilor agricole şi a
livezilor, viilor de efectele negative ale îngheţurilor de primăvară şi de toamnă
se pot utiliza următoarele metode: creşterea unor culturi cu rezistenţă relativă
la îngheţ, îngroparea butaşilor de viţă-de-vie în pământ, folosirea termenului
optim de plantare a plantelor în câmp, acoperirea serelor, răsadniţelor,
recoltarea roadei în termene optime, fumegaţia (are efect dacă temperatura
aerului nu este mai mare de minus 2˚C), împrăştierea aerului cu elicopterul etc.

Sergiu ARDELEANU,
profesor de geografie la Colegiul de Arte din Soroca