FENOMENE ATMOSFERICE DE RISC CU VITEZ DE APARI IE INTERMEDIAR Aceasta categorie apartine, n majoritate, perioadei reci si ea include fenomene, ca:

bruma, chiciura, poleiul, ceata, viscolul, nghetul. Pagubele directe si indirecte provocate de aceste fenomene n: agricultura, transporturi, constructii si alte domenii de activitate, se ridica la cheltuieli anuale, uneori foarte mari. Viteza de aparitie a fenomenelor atmosferice cuprinse n aceasta categorie este mai redusa dect n cazul ciclonilor tropicali, tornadelor sau trombelor si permite avertizarea meteorologica a populatiei ntr-o perioada de timp, relativ suficienta pentru a preveni eventualele pagube pe care le pot produce. 1. BRUMA Constituie o depunere de cristale de gheata fine, albicioase pe suprafata solului si pe obiectele de pe sol. Forma acestor cristale este diferita, prezentndu-se, ca ace, pene, solzi, evantaie etc. Bruma este caracteristica noptilor senine si clame din anotimpurile de toamna, iarna si primavara si se formeaza prin desublimatia vaporilor de apa din aer, pe obiectele cu temperatura sub 00C, care se racesc prin radiatie nocturna. Grosimea depozitului de gheata, format de bruma poate ajunge la 1-3 mm si chiar peste 5 mm. Bruma abundenta se produce cel mai frecvent la temperaturi de 20 - -30C si dispare, de regula, prin evaporatie si mai rar, prin topire. Bruma se depune n cantitati mai mari pe suprafetele superioare sau inferioare, plane sau putin nclinate (acoperisuri, scnduri, frunze etc) aflate lnga surse de umezeala (lacuri, mlastini etc). Bruma se depune si n jurul conductorilor aerieni, atunci cnd racirea radiativa este puternica, fiind mai groasa pe partile superioare, n comparatie cu cele inferioare. Bruma se formeaza foarte rar si, n cantitati mici, pe conductorii cu diametrul de 0,5 mm si nu depaseste

grosimea de 2-3 mm, pe conductorii cu diametrul de 5 mm. Bruma este un hidrometeor caracteristic starilor de vreme cu cer senin, acalmii sau vnturi slabe (de 0-2 m/s) si umezeala relativa ridicata (de peste 80%). Brumele sunt daunatoare primavara, cnd ncepe ciclul vegetativ si toamna, cnd sunt afectate culturile agricole, pomicole, viticole si legumicole, nerecoltate.
40

2. CHICIURA Este o depunere solida, care se prezinta sub 2 forme: cristalina sau pufoasa, numita chiciura moale sau granulara, numita chiciura tare. 2.1 Chiciura moale (cristalina) este alcatuita din cristale foarte fine de gheata, rezultate din desublimatia vaporilor de apa pe obiectele subtiri (ramuri de arbori, conductori aerieni, fibre). Starile de vreme caracteristice pentru formarea acestui hidrometeor sunt evidentiate prin acalmii sau vnturi slabe, asociate cu ceata sau aer cetos si temperaturi scazute (cele cu valoarea sub 150 sunt cele mai favorabile producerii acestui hidrometeor). La temperaturi sub 300C, chiciura se formeaza si n lipsa cetii sau a aerului cetos, iar la temperaturi mai mari de 80C se formeaza foarte rar si lipseste aproape n totalitate la temperaturi mai mari de 20C. Mansonul de chiciura moale (cristalina) este cu att mai gros, cu ct diametrul obiectului pe care s-a depus este mai mic. Pe ramurile si conductorii subtiri diametrul depunerii de chiciura moale poate ajunge la ctiva centimetri, mai ales daca aceasta dureaza mai multe zile. Chiciura moale se scutura usor la atingere sau atunci cnd viteza vntului este mai mare de 5 m/s.

POLEIUL Are o geneza mai complexa, fiind o depunere de gheata sub forma de strat omogen si transparent, rezultat din solidificarea picaturilor supraracite de burnita sau ploaie, pe sol, sau

suprafata obiectelor cu temperatura de 00C sau ceva mai ridicata. La temperaturi mai scazute, poleiul devine opac si mai putin dens, n prezenta unor picaturi mici de apa. n acest caz, poleiul prezinta trasaturile specifice stadiului de tranzitie catre chiciura granulara. La o temperatura obisnuita de formare (0,10 - -1,00C) poleiul are aspectul unui strat de gheata sticloasa, densa. Poleiul se formeaza rar la temperatura de 100C si, n mod exceptional, la temperatura de 160C. La ncalzirile pronuntate ale vremii, care urmeaza unor geruri puternice, pot cadea burnite sau ploi a caror picaturi ngheata rapid pe sol sau, pe obiectele de pe sol, deoarece acestea pastreaza, nca, valoarea temperaturilor negative foarte coborte. Pojghita de gheata rezultata are un aspect transparent sau mat, avnd grosimea de ctiva milimetri, fiind un polei de scurta durata, cu efecte neglijabile. Atunci cnd temperaturile de formare sunt optime (ntre 0,10 si 1,00C), poleiul ajunge la o grosime de mai multi centimetri, determinnd ruperea pomilor fructiferi si a conductorilor aerieni. Poleiul este cunoscut si prin dificultatile care le creaza circulatiei rutiere.
42

CEATA Aerul atmosferic este compus din aer uscat si vapori de apa sub forma de gaz invizibil. Uneori se gaseste n suspensie si apa n stare lichida sub forma de picaturi microscopice (micropicaturi). Daca aceste picaturi microscopice sunt suficient de numeroase, ele pot compune un nor sau, un strat de ceata. Umezeala si condensarea Cantitatea de vapori de apa sub forma gazoasa, nu poate fi superioara unui prag fizic numit tensiunea (presiunea) vaporilor saturanti. Peste acest prag se produce saturatia. Luam, ca exemplu, un volum de aer la temperatura de 200C, de la care se vor acumula,

progresiv, vaporii de apa, pna la condensare, n urmatoarele etape: - Prima etapa, cu umezeala realtiva redusa, de 30%: aerul contine vapori de apa putini si este apt pentru a contine o cantitate mai mare de vapori de apa. Puterea de uscare a acestui aer este importanta. - A doua etapa, cu umezeala relativa ridicata, de 90%: aerul contine cantitati mari de vapori de apa, a caror prag nu poate fi depasit prea mult. Puterea de uscare a acestui aer este slaba. - A treia etapa, cu umezeala relativa maxima, de 100% cnd aerul nu poate contine mai multi vapori de apa. Capacitatea de uscare a acestui aer este nula. Daca se adauga vapori de apa suplimentari ei se vor condensa. - A patra etapa, cu umezeala relativa maxima, de 100% si ceata, cnd exista un exces de apa. O parte din vaporii de apa nu pot fi n stare gazoasa si trec n stare lichida, sub forma de picaturi microscopice aflate n suspensie, n aer. Aceste picaturi reduc vizibilitatea, deoarece vaporii de apa din aer se prezinta ca un gaz perfect transparent. Daca picaturile sunt putin numeroase ele provoaca producerea aerului cetos sau a cetii slabe. n schimb, daca apa condensata depaseste cantitativ o anumita valoare, vizibilitatea scade sub 1 km, marcnd formarea cetii. Daca aceasta condensare se produce n altitudine atunci se formeaza norii.

Tipurile de ceata Exista mai multe tipuri de ceata. Dintre aceste tipuri sunt mai frecvente: 1) Ceata de radiatie Se produce prin racirea aerului, de regula la sfrsitul noptii, frecvent, pe cmpii si n formele negative de relief, atunci cnd umezeala este initial suficienta, vntul slab, norii absenti si presiunea ridicata. Conditiile respective sunt ndeplinite mai ales n situatiile anticiclonice din anotimpurile de

toamna si iarna. De obicei, acest tip de ceata se risipeste, influentnd insolatia. Toate cmpiile si vile sunt afectate de ceata de radiatie, care dureaza cel mai mult n regiunile continentale (chiar o saptamna, fara discontinuitate). Ceata de radiatie se produce mai usor atunci cnd temperatura nu este prea scazuta. La o temperatura de 150 este suficienta o racire suplimentara de 10C, la pragul de saturatie, pentru a se forma ceata. n schimb, la temperatura de 250C este necesara o scadere a temperaturii de 100C, pentru formarea cetii. Acest fenomen explica raritatea cetii n anticiclonii alimentati, iarna, de un aer continental foarte rece. 2) Ceata de advectie Se produce, n general, atunci cnd aerul maritim umed si relativ cald se deplaseaza si se condenseaza pe suprafata terestra rece. n aceasta situatie sinoptica se formeaza numeroasele ceturi costiere, atunci cnd vntul bate dinspre mare. Toate sectoarele litorale sunt afectate de acest fenomen, care poate lua aspectul unor nori inferiori de culoare cenusie, posomorti. Acest tip de ceata se poate extinde la distante mari fata de coasta. n anotimpul de toamna sau la nceputul anotimpului de iarna, marea este mult mai acalda dect suprafata terestra si, n cazul cnd masele de aer se deplaseaza dinspre ocean (vnt vestic), ceata de advectie acopera o mare parte a teritoriului Europei Occidentale. 3) Ceata de evaporatie Deasupra unei suprafete de apa, aerul este influentat de masa lichida. Acest aer are o temperatura apropiata de cea a apei, fiind ncarcat cu o cantitate mare de vapori de apa, care se condenseaza si formeaza ceata de evaporatie, daca vntul transporta aer rece peste suprafata apei. Ceata de evaporatie dureaza atta timp, ct aerul este mai rece dect apa, si se formeaza n special n regiunile polare, cnd aerul arctic se deplaseaza deasupra unei mari mai putin reci. Acest

44

hidrometeor se poate observa si n regiunile temperate n anotimpul de iarna, cnd o masa de aer foarte rece se deplaseaza deasupra unui lac sau ru. nsa el are o amploare relativ redusa, stratul de ceata format deasupra apei avnd, n general, o grosime redusa. Aceeasi origine o are si ,,fumegarea care se observa deasupra solului cald si umed. 4) Ceata produsa de nori Norii de plafon inferior pot intersecta partile nalte ale reliefului. n acest caz, vizibilitatea poate fi foarte redusa, similara cu vizibilitatea proprie cetii. Acest fenomen se produce nu numai n munti ci si pe colinele mici, cu altitudinea de 300-400 m.