Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 5
Particulele de apă lichidă ori solidă (cristalizată ori amorfă) care cad din nori (rar şi
din ceaŃă) atingând suprafaŃa terestră poartă numele de precipitaŃii atmosferice. Ele
constitue veriga prin care se încheie circuitul apei în natură şi unul din cele mai importante
elemente meteorologice.
Clasificarea precipitaŃiilor
PrecipitaŃiile sunt grupate pe diferite categorii distincte, subdivizate la randul lor, în
funcŃie de criteriul care stă la baza fiecărei clasificări în parte.
Virga - vara, când temperatura aerului este ridicată, iar picăturile în cădere au
dimensiuni mai reduse, ele vor cădea numai până la o anumită înălŃime, apoi, evaporându-
se, nu vor mai ajunge la suprafaŃa pământului. Acest fel de precipitaŃii care sunt vizibile sub
forma unor fâşii sau benzi la înălŃime se numesc virgă.
Ploaia - este o precipitaŃie lichidă cu diametrul picăturilor între 2-5 mm. Picăturile
cu diametrul de 3 mm cad cu o viteză de aproximativ 8 m/s. Norii care în mod frecvent
generează ploaia sunt cei de tip Nimbostratus, Cumulonimbus şi Altostratus. Uneori, ploile
care sunt formate din picături mari şi rare sunt produse de norii Stratocumulus şi
Altocumulus. Vara, în special, se poate remarca o mare intensitate a unei ploi, adică o mare
cantitate de apă rezultată în urma căderii precipitaŃiilor într-un timp relativ scurt. Asemenea
ploi sunt cunoscute şi sub numele de averse. Ele încep şi se termină brusc, având picăturile
de apă mai mari ca cele ale unei ploi obişnuite şi fiind deseori însoŃite de descărcări
electrice.
Popular, ploaia mai este denumită bură dacă picăturile sunt fine şi multe şi este
descrisă ca fiind torenŃială atunci când picăturile de apă sunt mari, multe şi cad cu
repeziciune.
Ploaia mai poate fi clasificată şi după volumul precipitaŃiilor astfel:
Ploaie foarte fină, când rata precipitaŃiilor este sub 0,25 mm / oră
Ploaie fină, când rata precipitaŃiilor este între 0,25 şi 1 mm / oră
Ploaie moderată, când rata precipitaŃiilor este între 1 şi 4 mm / oră
Ploaie deasă, când rata precipitaŃiilor este între 4 şi 16 mm / oră
Ploaie foarte deasă, când rata precipitaŃiilor este între 16 şi 50 mm / oră
Ploaie torenŃială, când rata precipitaŃiilor este mai mare de 50 mm / oră
În funcŃie de condiŃiile care au produs ploaia, aceasta poate fi:
ploaie orografică
ploaie convectivă
ploaie ciclonică
3
ploaie produsă artificial, prin intervenŃia omului
Grindina - precipitaŃie solidă, formată din globule sau din bucăŃi de gheaŃă, cu un
diametru de 5-50 mm, deseori şi cu dimensiuni mai mari. Elementele de gheaŃă sunt
constituite aproape în întregime din gheaŃă transparentă sau uneori alternând cu straturi de
gheaŃă opacă. Grindina este generată numai de norii Cumulonimbus şi de cele mai multe ori
însoŃeşte fenomenele orajoase (tunete şi fulgere) din anotimpul de vară. PorŃiunea "bătută"
de grindină poate măsura în lungime câŃiva zeci de km, uneori sute de km, iar în lăŃime, de
la câteva zeci de metri la 10-15 km. Bobul de grindină se formează în cadrul norului
Cumulonimbus, când particula de gheaŃă este prinsă de curenŃii ascendenŃi existenŃi în nor.
Pe suprafaŃa particulei se depun alte cristale care-i măresc diametrul şi, bineînŃeles,
greutatea, căpătând o mişcare descendentă. Atunci când reuşeşte să învingă forŃa
curentului ascensional, coboară spre pământ sub formă de grindină. Viteza de cădere a
particulelor creşte direct proporŃional cu greutatea lor. De exemplu, la un diametru de 12
mm, viteza de cădere este 25 m/s.
Repartizarea precipitaŃiilor
PRESIUNEA ATMOSFERICĂ
VariaŃia pe verticală
Presiunea scade cu altitudinea. Scăderea nu este liniară ci exponenŃială – la
creşterea înălŃimii în progresie aritmetică, presiunea scade în progresie geometrică.
Savantul Laplace a stabilit legea variaŃiei presiunii cu altitudinea. Aceasta este o
funcŃie logaritmică complexă. Pentru a uşura calculele a fost introdusă treapta barică. Aceasta
reprezintă distanŃa pe verticală, în metri, pentru care se înregistrează o descreştere a
presiunii atmosferice cu 1 milibar.
Treapta barică – reprezintă valoarea înălŃimii cu care trebuie să ne ridicăm sau să
coborâm pentru ca presiunea să varieze cu 1mb.
6
8000
h= (1 + αt ) ,
p
unde : p = presiunea ;
α = coeficientul de dilatare al gazelor (0,04) ;
t = temperatura din momentul respectiv ;
8000 = constantă convenŃională
Spre exemplu, o situaŃie concretă:
p = 1020 mb, iar t = 50C, valoarea treptei barice este:
h = 8000/1020 x (1+ 0,004 x 5) = 8 m.
Treapta barică se calculează pe intervale pe care se poate aproxima o scădere liniară a
valorii presiunii după cum urmează:
- la nivelul mării scade cu 1mb pentru 8,4 m sau cu 1 mmHg pentru fiecare 11,2 m;
- la 5000 m presiunea scade cu 1 mb la fiecare 16 m;
- la 11000 m presiunea scade cu 1 mb la fiecare 32 m.
VariaŃiile periodice
VariaŃiile zilnice
Se caracterizează prin două minime şi două maxime. Pentru zona ecuatorială şi
tropicală, minimele se produc la ora 400 şi la 1600, iar maximele la 1000 şi la 2200.
Amplitudinea zilnică este de 3 mb.
Maree barometrică – tipul de variaŃie caracteristică zonelor tropicale. Este un
element foarte important în navigaŃie deoarece este un semn al apropierii unui ciclon
tropical, în momentul abaterii de la ora la care trebuie să se producă variaŃia.
La latitudini temperate şi polare producerea maximelor şi minimelor este dereglată
de condiŃiile locale şi schimbările neprevăzute de vreme (0,3 mb la latitudini polare şi 0,7mb
la latitudini temperate). De asemenea mai influenŃează şi anotimpurile: nu se mai păstrează
intervalul de 12 h.
VariaŃiile anuale
Se caracterizează printr-un maxim şi un minim în funcŃie (şi diferit de producere)
de caracteristica suprafeŃei terestre, uscat-ocean.
În zonele litorale mai poate apărea o maximă la sfârşitul toamnei atunci când apa
este încă rece, şi o minimă la sfârşitul primăverii.
vara iarna
uscat p. minimă p. maximă
ocean p. maximă p. minimă
Valorile
amplitudinii anuale
cele mai mari sunt în
zona subpolară (20
mb).
Topografia
barică
VariaŃia
presiunii la suprafaŃa
pământului se
materializează pe
hartă cu ajutorul
izobarelor. Aceste
izobare se trasează
prin interpolare din 4
în 4 mb, din 5 în 5
mb sau din 10 în 10
mb.
Izobarele sunt linii curbe închise care închid în interior un centru de maximă
presiune sau de minimă presiune.
7
Centrii de maximă presiune se numesc anticicloni (M, B, H) marcându-se pe hartă
cu albastru, iar centrii de minimă presiune se numesc depresiuni (D, H, L), ( ciclon – este o
denumire improprie).
Trasarea şi marcarea centrilor barici pe o hartă meteorologică reprezintă relieful
baric al respectivei suprafeŃe, ale cărui forme principale sunt: ciclonul (depresiunea sau
minimul baric), anticiclonul (maximul baric), talvegul depresionar, culoarul depresionar,
dorsala anticiclonică, şaua barică, punctul hiperbolic şi câmpul de presiune uniformă
(mlaştina barometrică)
Anticiclonii
Anticiclonii reprezintă o zonă de presiune înaltă în care valorile izobarelor cresc de
la periferie spre centru, iar gradientul baric orizontal este orientat de la centru spre
periferie.
Prin gradient baric orizontal (γb) se înŃelege diferenŃa de presiune dintre două
puncte, fiind orientat întotdeauna perpendicular pe izobare de la presiunea mare la
presiunea mică.
γb
1040
1035 M
1030
1 ∆p
γb =− ⋅
ρ ∆n
Semnul (–) ne arată sensul scăderii.
ρ – densitatea aerului
∆p – diferenŃa de presiune dintre două puncte
∆n – distanŃa dintre cele două puncte.
Anticiclonii ocupă suprafeŃe de mii de km2, se deplasează cu viteză mică (max. 30
km/h), adică durata lor de acŃiune este foarte mare (poate dura până la 4 luni).
Vremea în anticiclon este o vreme frumoasă, mai răcoroasă vara şi rece iarna, fără
precipitaŃii, singurul fenomen întâlnit fiind ceaŃa. Mişcarea descendentă a aerului provoacă
această vreme frumoasă.
Cel mai puternic anticiclon este anticiclonul siberian – 1050 mb în interior. La
periferia anticiclonului, în partea anterioară sau posterioară, sub
efectul aerului mai cald din jur, pot să se formeze nori şi să cadă
precipitaŃii.
Depresiunile barice
Depresiunile barice sunt zone de minimă presiune,
valorile fiind cuprinse între 960÷1013 mb.
Valorile izobarelor scad de la periferie spre centru, iar
gradientul baric orizontal este orientat de la periferie spre centru.
Mişcarea aerului pe verticală este ascendentă, pe
orizontală este convergentă în sens invers acelor de ceasornic în
emisfera nordică. Izobarele sunt mai dese în cazul depresiunilor,
ceea ce duce la apariŃia vânturilor mai puternice.
Depresiunile ocupă suprafeŃe de aproximativ 1000 km2,
se pot deplasa cu viteze de până la 120 km/h, şi au o durată de acŃiune redusă – 3÷7 zile.
8
CondiŃiile de vreme sunt determinate de mişcarea ascendentă a aerului cald şi
umed; se formează nori şi cad precipitaŃii. În partea
anterioară a unei depresiuni sunt precipitaŃii obişnuite,
corespunzătoare frontului cald. În partea posterioară a
depresiunii cad averse corespunzătoare frontului rece.
Partea centrală a depresiunii este zona sectorului
cald în care cerul poate fi senin, sau la latitudini mai mici
pot apare nori ce dau burniŃă.
Depresiunile se împart în două grupe după locul
de formare:
extratropicale – de la latitudinea de 40˚ în sus
până la 60˚÷70˚ ;
tropicale – între latitudinile de 5˚÷30˚.
Depresiunile extratropicale pot fi
frontale şi nefrontale. Depresiunile frontale
prezintă fronturi atmosferice anterioare şi
posterioare.
Depresiunile nefrontale se formează prin
încălzirea bruscă a unei zone faŃă de zonele din
jur (de exemplu iarna pe Marea Neagră).
Cea mai ridicată valoare de presiune înregistrată pe glob este egală cu 1083,8 mb,
valoare înregistrată la Agata, la 15 km distanŃă de Oimeakon.
Cea mai scăzută valoare de presiune înregistrată este egală cu 912 mb, valoare
înregistrată la Murato (Japonia) în timpul unui taifun.
M
(+) (–)
Datorită fluidităŃii sale aerul poate avea mişcări orizontale, verticale sau înclinate.
Mişcarea orizontală a aerului se numeşte vânt.
Mişcările verticale şi înclinate se numesc curenŃi.
Vântul este provocat de diferenŃa de presiune (pe orizontală) de la loc la loc. Aceste
diferenŃe pe orizontală există atât la nivelul solului cât şi la înălŃime
Principala cauză a formării vânturilor este diferenŃa de temperatură şi presiune
dintre două zone, mai exact direcŃia şi mărimea gradientului baric orizontal (scăderea
presiunii pe unitatea de suprafaŃă fiind orientată perpendicular pe izobare de la presiunea
mare la presiunea mică).
1000
1005
D
5
Vw = 3γ γb = = 0,5
10
Fortele exterioare sunt acele forte care actioneaza asupra fiecarui element de masa sau de
volum, neluand in considerare particulele de aer invecinate. Aceste forte sunt:
- forta de atractie a Pamantului;
- fortele de inertie.
Fortele de frecare
Forta de frecare ce se manifesta pe timpul deplasarii pe orizontala a maselor de aer
depind de natura si de forma suprafetei terestre. Frecarea interioara in toata masa
atmosferei depinde de masa specifica a aerului fiind influentata de gradul de turbulenta al
acestora si scade odata cu inaltimea.
Forta centrifuga
Aceasta forta apare ca urmare a miscarii maselor de aer la suprafata Pamantului
de-a lungul unor traiectorii curbilinii.
Deoarece miscarea aerului in atmosfera reala este deosebit de complexa s-au
stabilit modele simplificate ale acesteia.
a) Modelul geostrofic
Acesta este un model simplu in care se considera ca miscarea aerului se face in
atmosfera libera, fara frecare exterioara, in linie dreapta si cu viteza constanta.
Vantul geostrofic depinde in mod direct de densitatea aerului, pentru aceeasi
latitudine si acelasi gradient baric.
In atmosfera libera, neglijand fortele de frecare, vantul geostrofic est deosebit de
apropiat de vantul real
Regula Buys-Ballot
In emisfera nordica vantul geostrofic este paralel cu izobarele, avand la dreapta
presiunea mai ridicata si invers in emisfera sudica
b) Modelul miscarii aerului in atmosfera libera
In cadrul acestui model se considera miscarea aerului fara frecare de-a lungul unor
traiectorii curbilinii sub actiunea fortei de gradient, fortei Coriolis si a fortei centrifuge C.
Se defineste astfel vantul de gradient analizat pentru depresiunea barica (D) si
maximul barometric (M). Intr-un ciclon (D) vantul de gradient sufla in sens invers acelor de
ceasornic de-a lungul izobarelor circulare si are viteza mai mica decat viteza vantului
geostrofic.
Regula Buys-Ballot. Intr-o depresiune barica sau talveg, pentru aceeasi latitudine si
acelasi gradient baric, viteza vantului de gradient este mai mica decat viteza vantului
geostrofic, sau intensitatea vantului de gradient creste proportional curaza de curbura si
atinge viteza vantului geostrofic atunci cand raza de curbura devine infinita (izobare
rectilinii).
Intr-un anticiclon sau dorsala anticiclonica viteza vantului de gradient este mai
mare decat a vantului geostrofic, sau viteza vantului de gradient descreste proportional
curaza de curbura si atinge viteza vantului geostrofic cand raza de curbura devine infinita.
Vânt laminar
Vânt turbulent
În zona asiatică şi Oceanul Indian se produc vânturi sezoniere numite musoni (de ex:
musonul indian) care se formeaza intre Oceanul Indian si Asia de Sud - Est , datorita
diferentelor sezoniere de presiune. Vara , masa continentala mai calda si cu presiune
coborata atrage aerul oceanic mai dens , cu presiune ridicata , a carui deplasare formeaza
musonul de vara , bogat in precipitatii. Iarna , situatia este inversa.
.
C. Vânturi locale;
Datorită configuraŃiei solului foarte diferită, care detemină încălziri diferite, iau
naştere vânturi locale, cum ar fi:
13
a. brizele marine, care sunt mişcări ale aerului pe orizontală determinate de
încălzirea diferită a uscatului faŃă de mare (vezi Fig. 8.15).
Aceste mişcări sunt ziua de la mare spre uscat (briza de mare) iar noaptea de la
uscat spre mare (briza de uscat).
Acest lucru se datorează faptului că uscatul se încălzeşte mai repede ziua şi se
răceşte mai repede noaptea.
Brizele de mare se simt pe continent până la cca. 10-15 km distanŃă de apă şi au o
viteză de aproximativ 5 km/h.
t i b r i z a i b r i z a
a n a n t
a t
m a r
e
d e u s c
b r i z a d e b r i z a
Briza de mare
ic
t
a
b
a
t
c
t i
a
c
a t
a b v a
n
an
t
v an
Briza de munte
c. efectul de fohn se produce atunci când, din diferite cauze, pe doi versanŃi ai unui
munte avem diferenŃă de presiune (pe unul maxim şi pe altul minim), aerul mai dens urcă
pe munte şi coboară pe partea cealaltă a acestuia (vezi Fig. 8.17).
Aerul antrenat pe panta ascendentă se răceşte după adiabata uscată (se răceşte cu
1oC/100m), până la saturaŃie, când, prin condensare, eliberându-se căldura latentă, se va
răci după adiabata umedă (0,5oC/100m).
Pe creastă norul se precipită sau îşi urmează calea pe orizontală, iar un fileu de aer
uscat coboară cu panta. La coborâre, prin comprimare aerul se încălzeşte şi fiind uscat, se
va încălzi după adiabata uscată (1oC/100m).
Vântul cald şi uscat care coboară pe panta unui munte reprezintă efectul de fohn.
Efectul de fohn
14
Astfel, în urma acestui efect, la piciorul pantei, în partea de sub vânt aerul este mai
cald decât cel de la piciorul pantei din vânt.
La noi în Ńară există multe zone în care se resimte efectul de fohn cum ar fi: vântul
mare din Făgăraş (mâncătorul de zăpadă), în Podişul MehedinŃi, zona Caransebeş, etc.
d. undele orografice.
În timp ce la efectul de fohn aerul urcă şi apoi coboară pe celălalt versant, aici
coborârea este rareori laminară (urmărind profilul reliefului), frecvent însă devine
turbionară. Din acest motiv scurgerea este perturbată, perturbare ce se resimte până la de
3-4 ori înălŃimea obstacolului în funcŃie de următorii factori:
- vântul suflă dinspre munte dintr-o direcŃie de până la 30o faŃă de perpendiculara la
sistemul noros, direcŃie care se menŃine constantă până la creastă;
- existenŃa unui sistem noros cu înălŃimi apreciabile şi pante accidentate;
- intensitatea vântului la piciorul pantei este de peste 8m/s şi se măreşte spre creastă;
- existenŃa unei atmosfere cu stratificare termică stabilă (existenŃa unei zone de izotermie
sau inversiune);
- perturbarea atmosferei (deformarea curentului aerian) nu se limitează la straturile de aer
învecinate crestelor, ci se resimte până la distanŃe mari faŃă de crestele muntoase, în partea
de sub vânt.
Sub aceste mişcări ondulatorii ale maselor de aer deformate, apar deseori zone
turbionare pe axa orizontală faŃă de creste, turbioane numite rotori.
TurbulenŃa în cadrul acestor zone este deosebit de intensă, curenŃii verticali, în
vecinatatea rotorilor şi mai ales în interiorul lor poate depăşi 8 m/s (vezi Fig. 8.18.).
Undele orografice
La noi în Ńară din cauza influenŃelor climatice din Europa Centrală şi Bazinul
Mediteranei, întâlnim o gamă variată a vânturilor locale:
- CrivăŃul este vântul cel mai specific în Moldova, Dobrogea, sudul şi estul Munteniei şi suflă
în special iarna;
- Austrul suflă dinspre sud în zona Olteniei, Banatului, Crişanei, ajungând în Moldova ca un
vânt cald, uscat, aducând geruri mari;
- Nemirul suflă în depresiunile din estul Tansilvaniei şi a Braşovului fiind considerat ca o
prelungire a crivăŃului care se strecoară prin trecătorile CarpaŃilor Orientali.