Presiunea atmosferică

3. Presiunea atmosferică

OBIECTIVELE

Principalele obiective sunt:

 Familiarizarea cu noţiunea de „ presiune atmosferica la
un anumit nivel”
 Înţelegerea noţiunilor de „gradient baric”, „treapta
barica”, „relief baric”
 Cunoaşterea caracteristicilor formelor reliefului baric si a
tipurilor de vreme asociate acestora
 Sublinierea aspectelor practice legate de determinarea
valorilor de presiune in anumite situatii si de utilizare a
instrumentelor meteorologice specifice

3.1 Presiunea atmosferică

Presiunea – p - este forţa cu care învelişul gazos al Pământului apasă asupra unităţii
de suprafaţă.
În meteorologie se utilizează noţiunea de presiune atmosferică la un nivel oarecare
ceea ce reprezintă greutatea unei coloane de aer cu secţiunea de 1 cm2 şi înălţimea egală cu
distanţa dintre nivelul respectiv şi limita superioară a atmosferei.

Se consideră presiune atmosferică normală presiunea de 760 mm col Hg sau

de 1013,3 mb măsurată în condiţii de T= 0º C , la latitudinea de 45 º şi la nivelul
mării.
Ca unitate de măsură pentru presiunea atmosferică pot fi utilizate mm col Hg
sau mb.

Presiunea prezintă variaţii atât pe orizontală cât şi pe verticală.

Variaţia presiunii cu altitudinea nu este liniară ci exponenţială. Astfel, la creşterea
altitudinii în progresie aritmetică, presiunea scade în progresie geometrică.
Variaţia presiunii cu înălţimea se calculează cu ajutorul gradientului baric.
γb = dp/dh (mb/m)
1
Meteorologie si Hidrologie Marină – Curs si aplicatii
 Presiunea atmosferică

Relaţia inversă a gradientului baric vertical reprezintă treapta barică. Treapta

barică este definită ca distanţa pe verticală (în metri) pentru care se
înregistrează o creştere sau o descreştere a presiunii cu 1 mb.
h1 =- dh /dp

Staţiile meteorologice aflate la altitudine trebuie să transforme presiunea în funcţie de

valoarea treptei barice.

3.2 Variațiile periodice ale presiunii

Variaţiile zilnice prezintă amplitudini diferite în funcţie de latitudinea la care este

situată zona respectivă. Cele mai mari amplitudini zilnice ale presiunii se întâlnesc la
Ecuator. Valorile amplitudinii scad spre poli, loc unde ele devin aproape imperceptibile (doar
0,3 mb).
În timpul unei zile sunt puse în evidenţă două minime: unul mai slab la 4 dimineaţa şi
unul mai accentuat la ora 16 şi două maxime: unul principal la ora 10 şi altul secundar la ora
22.
Minimul de la ora 16 se datorează încălzirii aerului iar maximul orei 22 răcirii aerului.
Celălalt ciclu de extreme, secundar, (4-10), este pus de unii autori pe seama unei
cauze extraterestre reprezentată de atracţia gravitaţională a Lunii şi a Soarelui, care
generează aşa-numita “maree atmosferică”.
La latitudinea tropicelor, orice perturbare a acestui ritm sau a valorilor amplitudinii
indică apropierea unui ciclon tropical.

Variaţiile anuale sunt determinate de latitudine, de temperatura aerului şi de

natura suprafeţei active.
În zona ecuatorială, absenţa anotimpurilor face ca variaţia presiunii atmosferice să fie
slab exprimată. În celelalte zone latitudinale variaţiile de presiune sunt mai evidente şi mai
net diferenţiate în funcţie de caracterul suprafeţei active subiacente.

2
Meteorologie si Hidrologie Marină – Curs si aplicatii
 Presiunea atmosferică

Deosebim patru tipuri de variaţie anuală a presiunii atmosferice:

1. Tipul continental : este caracterizat prin amplitudini de cca 20 mb. Minimul se

înregistrează vara iar maximul iarna.
2. Tipul oceanic : este caracterizat prin amplitudini de 10 mb. Minimul se înregistrează la
sfârşitul toamnei iar maximul vara. Mai apare un minim secundar primăvara şi un maxim
secundar iarna.
3. Tipul polar : se caracterizează prin prezenţa a două minime în lunile ianuarie şi iulie şi
două maxime în aprilie şi noiembrie. Amplitudinea variaţiilor presiunii atmosferice creşte
odată cu altitudinea.
4. Tipul montan : este invers tipului de variaţie continental. Troposfera se încălzeşte vara
pe grosimi mai mari şi se răceşte iarna pe grosimi mai mici rezultând gradienţi verticali mai
mici vara şi mai mari iarna. Din această cauză presiunea scade mai repede iarna şi mai încet
vara.

3.3 Variațiile neperiodice ale presiunii

Sunt datorate variaţiilor de temperatură şi schimbărilor înregistrate în circulaţia aerului.
Aceste variaţii sunt mai frecvente la latitudini medii şi mari.

În general presiunea înregistrează valori cuprinse între 950 şi 1050 mb. Cu totul
excepţional se pot întâlni valori spre 1080 mb în Siberia şi până la 875 mb în Oceanul
Pacific. Amplitudinile maxime deci pot ajunge până la 200 mb.
Variaţiile mai ample se produc o dată la mai mulţi ani. Variaţiile neperiodice de la o zi
la alta sunt de regulă între 1 şi 10 mb dar pot ajunge şi la 30-50 mb iarna şi 15-20 mb în
timpul verii.

3
Meteorologie si Hidrologie Marină – Curs si aplicatii
 Presiunea atmosferică

3.4 Harta reliefului baric

Materializarea pe hartă a diferitelor valori de presiune pe o suprafaţă mare se face cu

ajutorul izobarelor.
Acestea sunt linii curbe închise care unesc puncte cu aceleaşi valori de presiune . Ele
se trasează prin interpolare din 4 în 4 mb sau din 5 în 5 mb. Izobarele sunt linii curbe, adesea
sinuoase, care nu se întretaie şi care închid în interior suprafeţe. Ca şi curbele de nivel de pe
hărţile topografice, ele pun în evidenţă forme de relief, cunoscute sub denumirea de “forme
de relief baric”.
Valorile presiunii atmosferice de pe hărţi sunt reduse în prealabil la nivelul 0 m al
mării, 0 ºC şi 45 º latitudine.
Formele reliefului baric sunt:
- ciclonul ( depresiunea sau minimul baric);
- anticiclonul (maximul baric);
- talvegul depresionar;
- dorsala anticiclonică ;
- şaua barică ;
- mlaştina barometrică sau câmpul de presiune uniformă.

3.5. Principalele forme ale reliefului baric

CICLONUL

Reprezintă principala formă depresionară (negativă) a reliefului baric. Presiunea cea

mai scăzută se întâlneşte în partea sa centrală, unde se înregistrează valori cuprinse în
general între 970 şi 1000 mb. Rareori valorile pot ajunge până la 935 mb în depresiunile
extratropicale şi 875 mb în ciclonii tropicali.
Mişcarea aerului în ciclon este ascendentă în plan vertical şi convergentă în plan
orizontal. În emisfera nordică ea se realizează în sens invers acelor de ceasornic.
Izobarele sunt mai dese în centru şi mai rare spre periferie.

4
Meteorologie si Hidrologie Marină – Curs si aplicatii
 Presiunea atmosferică

Vectorul vântului se abate spre dreapta faţă de cel al gradientului baric ( care este
orientat spre centru, de la presiunea ridicată către presiunea coborâtă ), făcând un unghi de
30º cu izobarele în direcţia presiunii celei mai coborâte.
Viteza vântului în ciclon este de 15-20 m/s.
Deplasarea ciclonilor se realizează în general de la vest către est. Există însă şi
excepţii în care mişcarea se face de la N la S, de la S la N sau de la E către V ( ciclonii
retrograzi) .
Viteza de deplasare a ciclonilor este de cca 50 km/h iar durata lor de acţiune este
relativ mică ( 3 până la 7 zile).
Datorită mişcării ascendente a aerului cald, vaporii de apă vor condensa ceea ce va
duce la formarea de nori şi la apariţia precipitaţiilor.
Vremea în ciclon este închisă, cu precipitaţii , vânt moderat până la tare, uneori în
rafale.

Suprafaţa unui ciclon este de până la 2000 km 2.

După locul de formare, deosebim:
- Depresiuni extratropicale – se formează la latitudini medii şi mari, atât deasupra
uscatului cât şi deasupra oceanului.
- Depresiuni tropicale sau cicloni tropicali – se formează deasupra oceanelor, la
latitudini între 5 şi 15 º N şi S.
O excepţie o constituie Alanticul de Sud, unde NU se formează cicloni tropicali.

ANTICICLONUL

Este principala formă pozitivă a reliefului baric, reprezentată pe hărţi prin izobare
mai rare spre centru-unde se găseşte cea mai mare presiune şi mai dese spre periferie.
Ocupă suprafeţe foarte extinse, cuprinse între sute de mii şi milioane de km2.
Presiunea în centrul său este între 1020 şi 1030 mb; mai rar poate ajunge până la
1060 mb în zonele intertropicale şi 1080 mb în zonele extratropicale.
Mişcarea aerului este descendentă în plan vertical şi divergentă în plan orizontal.
În emisfera nordică vânturile formează un vârtej orientat în sensul acelor de
ceasornic, de la centru spre periferie. Gradientul baric orizontal este orientat de la presiunea
mare către presiunea mică, de la centru către periferie.

5
Meteorologie si Hidrologie Marină – Curs si aplicatii
 Presiunea atmosferică

Viteza vântului este redusă, ajungând până la calm absolut pe suprafeţe întinse din
centru şi poate ajunge la 20-30 m/s spre periferie.
Divergenţa vânturilor în apropierea suprafeţei terestre face ca fronturile atmosferice
să nu se poată forma decât la periferiile anticiclonului.
Temperatura aerului este distribuită neuniform. Partea estică, în care predomină
vânturile dinspre N, este mai rece iar partea vestică, în care predomină vânturi din direcţie
sudică, este mai caldă.
Deplasarea are loc mai ales de la NV la SE, cu viteze de 30-40 km /h. În general,
anticiclonii sunt mai puţin mobili decât ciclonii.
Vremea în anticiclon este predominant senină dar mai răcoroasă. Singurul fenomen
meteorologic mai deosebit este ceaţa de radiaţie care persistă uneori şi în timpul zilei dacă
temperaturile se menţin coborâte.

3.6. Formele secundare ale reliefului baric

Forme secundare ale reliefului baric sunt:

dorsala anticiclonică - este o prelungire a unui anticiclon , în care izobarele au

forma literei U. este o formă barică alungită rezultată din prelungirea unui
anticiclon situată între două zone cu presiune scăzută. Prezintă o axă de
simetrie în lungul căreia presiunea are valoarea cea mai ridicată.
şaua barică - este cuprinsă între două talveguri depresionare şi două dorsale
anticiclonice sau între doi cicloni sau doi anticicloni aşezaţi faţă în faţă. Din
centrul şeii presiunea scade spre cele două minime şi creşte către cele două
maxime. Gradientul său baric orizontal este mic, ceea ce determină vânturi
slabe şi cu direcţii schimbătoare.
talvegul depresionar - este o zonă de joasă presiune în care izobarele au în
general forma literei V. Pe hărti este o reprezentat ca o prelungire a unui ciclon,
cu izobare re deschise, situat între doi anticicloni. Prezintă o axă centrală de-a
lungul căreia presiunea atmosferică este cea mai scăzută.
culoarul depresionar este o regiune cu presiune scăzută, mult mai largă şi
mai lungă decât talvegul, ce leagă doi cicloni principali mărginiţi de o parte şi de
alta de valori ridicate de presiune.

6
Meteorologie si Hidrologie Marină – Curs si aplicatii
 Presiunea atmosferică

mareea barometrică este un câmp de presiune relativ uniform, cu valori

apropiate de presiunea normală, situaţie rar întâlnită în natură. Gradientul baric
are valori extrem de scăzute, tinzând către zero.

3.7. Repartiția presiunii la suprafața Globului

Repartiţia diferită a temperaturilor şi dinamica maselor de aer determină repartiţia
inegală a presiunii pe suprafaţa globului.
Datorită încălzirii excesive, de o parte şi de alta a Ecuatorului, aerul care se ridică
determină apariţia unui brâu de depresiuni.
La latitudini de 30-35 º atât în emisfera nordică cât şi în cea sudică este o zonă de
anticicloni.
La latitudini de 60-65º atât în emisfera nordică cât şi în cea sudică este o zonă de
depresiuni.
La Poli, datorită aerului foarte rece, se formează anticicloni.
Cea mai mare valoare de presiune înregistrată a fost de 1083,3 mb în localitatea
Agata din Siberia.
Cea mai scăzută presiune a fost de 912 mb şi a fost realizată în condiţiile trecerii unui
taifun în localitatea Murato din Japonia.
Centrii barici sunt repartizaţi diferit în cele două emisfere,din cauza ponderii diferite pe
care o prezintă apa şi uscatul.
Anticiclonul azoric reprezintă un centru de maximă presiune pe care îl regăsim în orice
anotimp al anului deasupra Atlanticului între 200 şi 400 latitudine nordică. Poartă acest nume
deoarece deseori este centrat peste Insulele Azore. Poziţia lui este mai sudică în sezonul
rece şi mai nordică vara când “urcă” la latitudini medii şi are o extindere teritorială mult mai
mare către vestul şi centrul Europei, resimţindu-se până în E. Presiunile înregistrate sunt de
1030-1035 mb. Regimul anticiclonic determină o vreme frumoasă, puţin răcoroasă.
Anticiclonul siberian apare iarna deasupra Eurasiei, la latitudini mari, din cauza răcirii
accentuate şi se extinde din Carpaţi şi până în Extremul Orient cu presiuni de 1040 - 1050
mb. Acţiunea sa asupra teritoriului Europei se resimte în intervalul septembrie-martie; extrem
de rar în afara acestuia.

7
Meteorologie si Hidrologie Marină – Curs si aplicatii
 Presiunea atmosferică

Depresiunea islandeză sau ciclonul islandez este un centru de minimă presiune

localizat în nordul Oceanului Atlantic. Este prezentă în tot timpul anului dar are o activitate
mai intensă şi mai extinsă în sezonul rece (când aria de acţiune a anticiclonului azoric este
mai restrânsă). Presiunea ei este între 990 şi 1005 mb şi determină o vreme închisă, cu
precipitaţii.
Depresiunea mediteraneană are un caracter semipermanent şi este specifică
anotimpului rece, deasupra bazinului central şi vestic al Mării Mediterane. Efectul acţiunii
acesteia se resimte mai ales în jumătatea sudică a României atunci când se produc
precipitaţii importante din punct de vedere cantitativ şi modificări semnificative ale
caracteristicilor vremii.
În Oceanul Pacific acţionează Depresiunea Aleutinelor iar deasupra uscatului
Anticiclonul nord-canadian.
Deasupra uscatului se formează un brâu de depresiuni din N Africii, continuând cu
Arabia şi până în India. Acestea determină o vreme foarte caldă, cu vizibilitatea redusă
datorită pulberilor.
În emisfera sudică centri îşi menţin poziţia tot timpul anului.
Deasupra oceanului se formează anticiclonii: Sud-Atlantic ( insula Sf.Elena), Sud
Indian ( insulele Mauritius) şi Sud Pacific ( Insula Paştelui). Valorile presiunii subt de 1020-
1025 mb.
Deasupra uscatului se formează două zone depresionare: depresiunea Sud africană şi
depresiunea Nord australiană cu valori de presiune mai ridicate decât în alte cazuri: cca 1000
mb.
Când deasupra Mării Mediterane se formează depresiuni iar dinspre Siberia vine
anticiclonul se produc: viscol, vreme foarte urâtă şi căderi masive de zăpadă.

8
Meteorologie si Hidrologie Marină – Curs si aplicatii
 Presiunea atmosferică

3.8. Determinări asupra presiunii atmosferice. Instrumente și

observații

Studierea regimului şi repartiţiei presiunii atmosferice prezintă o importanţă teoretică

deosebită deoarece permite explicarea circulaţiei generale şi locale a atmosferei, precum şi a
unor procese meteorologice.
Forţa gravitaţională este aceea care menţine atmosfera în jurul Pământului şi tot ea îi
imprimă acestuia o anumită greutate. Valoarea sa într-un punct oarecare este egală cu
greutatea unei coloane de aer cuprinsă între acel punct şi limita superioară a atmosferei care
apasă pe o unitate de suprafaţă.
Astfel, se ştie că presiunea mijlocie a aerului, exercită pe 1cm 2 de pe suprafaţa
Pământului, în condiţiile normale de observaţie (latitudinea de 45°, temperatura aerului de
0°C şi la nivelul 0 al mării) este egală, conform experienţei lui Torricelli, cu presiunea
exercitată de o coloană de mercur înaltă de 760 mm şi cu secţiunea de 1cm 2 .
În practica meteorologică, unitatea de măsură pentru presiunea atmosferică este
milibarul (mb) sau hectopascalul şi milimetrul coloană de mercur(mmHg). În sistemul
internaţional de unităţi de măsură se utilizează pascalul (Pa) având ca multiplu hectopascalul
(hPa).
În condiţii normale, o coloană de mercur cu o înălţime de 760mm, exercită o presiune
de 1013,3 mb, deci :
1mb = 0,7501 mmHg ;
1mmHg = 1,3332 mb.
Pentru transformarea unei anumite valori din mmHg în mb se înmulţeşte valoarea
respectivă cu 4 /3 sau 1,333 (fracţia efectivă), iar pentru a transforma mb in mm coloana Hg
se înmulţeşte valoarea respectivă cu 3/4 sau 0,75.
Presiunea atmosferică se determină la staţiile meteorologice din România atât cu
instrumente cu citire directă (barometre cu mercur, barometre aneroide, altimetre), cât si cu
instrumente înregistratoare.

9
Meteorologie si Hidrologie Marină – Curs si aplicatii
 Presiunea atmosferică

Instrumente cu citire directă pentru determinarea presiunii atmosferice

Barometrul cu mercur îşi bazează funcţionarea pe principiul echilibrării presiunii

atmosferice de către greutatea coloanei de mercur din tubul barometrului.
Barometrul cu mercur este construit prin umplerea unui tub lung de aproximativ 1m (36
inch) cu mercur. Capătul tubului este parţial închis, răsturnat si introdus intr-un rezervor cu
mercur. Când tubul va fi deschis, se va vedea că nivelul de mercur va urca in tub. Spaţiul de
deasupra nivelului de mercur este cunoscut ca vacuum Torricellian (după Toricelli). Dacă o
bulă de aer intră în acest spaţiu, va depresuriza mercurul (deoarece nu va mai exista
vacuum) şi de aceea va rezulta o citire eronată.
Barometrele cu mercur se instalează în biroul staţiei meteorologice, în poziţie perfect
verticală, într-un loc ferit de variaţiile bruşte ale temperaturii aerului,departe de uşă sau de
ferestre.
De obicei, barometrul se instalează într-o cutie specială, fixată bine pe un perete, astfel
ca rezervorul să fie la o înălţime de 70-75 cm faţă de podea.

Barometrul aneroid este un barometru mult mai robust si compact decât barometrul
cu mercur. Se ţine închis în cutie şi se deschide numai pe timpul executării observaţiei.
Componenta principală este o cutie vidată (capsula Vidi) care este parţial golită de aer.
O creştere a presiunii atmosferice va presa această capsula făcând ca indicatorul să
înregistreze o presiune mai mare.
Cu cât suprafaţa cutiei vidate este mai mare, cu atât acurateţea instrumentului va fi mai
mare.
Pentru măsurarea presiunii aerului cu barometrul aneroid se procedează astfel: se
citeşte temperatura la termometrul alipit, apoi se loveşte uşor cu degetul pe geamul protector
şi se citeşte presiunea după poziţia acului pe scara barometrului.

10
Meteorologie si Hidrologie Marină – Curs si aplicatii
 Presiunea atmosferică

Acest instrument este folosit în dotarea navelor în detrimentul barometrului cu mercur .

Este uşor de transportat şi de citit în condiţiile în care nu există corecţia de
temperatură.
Corecţia de înălţime poate fi încorporată prin resetarea nivelului de referinţă (datum) a
instrumentului.

Instrumente înregistratoare (barografe)

Barografele sunt destinate pentru înregistrarea variaţiilor presiunii atmosferice, ele

funcţionând pe acelaşi principiu ca si barometrul aneroid. Deosebirea constă în faptul că
piesa sensibilă a acestora este alcătuită dintr-un sistem de mai multe capsule Vidi, iar
variaţiile presiunii sunt înregistrate în mod continuu pe o barogramă.

11
Meteorologie si Hidrologie Marină – Curs si aplicatii
 Presiunea atmosferică

Se folosesc mai multe tipuri de barografe, care diferă prin mici particularităţi de
construcţie a pieselor componente, însă indiferent de tipul de fabricaţie, se deosebesc trei
părţi componente:
a) partea receptoare ;
b) partea transmiţătoare ;
c) partea înregistratoare.

Partea receptoare este dată de o coloană formata din 4-12 capsule Vidi. Cu cât numărul
acestora este mai mare, cu atât creşte gradul de sensibilitate al înregistratorului.
Partea transmiţătoare este formată dintr-un sistem de pârghii metalice, ce transmit şi
amplifică deformările suferite de coloana de capsule Vidi, sub influenţa variaţiilor presiunii
atmosferice.
Partea înregistratoare este formată dintr-un cilindru metalic,in interiorul căruia se
găseşte un mecanism cu ceas, care la barografele zilnice face o rotaţie completă in 24 de
ore, sau o dată la 7 zile, dacă înregistratorul este de tip săptămânal. Pe cilindru se instalează
barograma, pe care sunt trasate linii verticale curbe, care indică timpul în minute, ore si zile şi
linii orizontale, care marchează valorile presiunii exprimate in milimetri sau milibari.
Instalarea barografului se face pe o poliţă fixată pe un perete, la 1,40-1,60 m deasupra
podelei.
Efectuarea observaţiilor cu ajutorul barometrului şi prelucrarea barogramelor urmăresc :
- aplicarea corecţiei de timp ;
- citirea şi înscrierea pe diagramă (oră de oră) a valorilor presiunii atmosferice, cu o
precizie de 0,1mb ;
- stabilirea corecţiei (redusă la 0°C) şi aplicarea ei la valorile înscrise pe barogramă ;
- notarea valorilor extreme.
Valorile neperiodice ale presiunii aerului se pot produce la intervale mici de timp, în
funcţie de schimbările termice şi de deplasarea şi dezvoltarea sistemelor barice (cicloni şi
anticicloni). Cauzele acestor variaţii neregulate sau aleatorii ale presiunii atmosferice pot fi de
natură termică sau dinamică. Incălzirile cauzează scăderea presiunii, iar erul rece, creşterea
ei. De asemenea, mişcările ascendente ale aerului duc la scăderea presiunii la sol, iar cele
descendente, la creşterea presiunii.

12
Meteorologie si Hidrologie Marină – Curs si aplicatii
 Presiunea atmosferică

În ţara noastră variaţiile presiunii atmosferice sunt analizate zilnic în serviciile de

prognoză, unde se realizează hărţi speciale cu tendinţa barometrică, pe care se delimitează
nuclee izalobarice. Apoi, în funcţie de mărimea acestora se pot face aprecieri privind
mişcarea maselor de aer diferite, estimându-se dacă vremea rămâne stabilă, dacă se
ameliorează (când tendinţa barică este în creştere) sau se înrăutăţeşte (când tendinţa barică
este în scădere).

OBSERVAŢII ASUPRA PRESIUNII ATMOSFERICE

Variaţia presiunii se urmăreşte pe diagrama barografului şi se va ţine cont de :

- menţinerea presiunii la o valoare ridicată faţă de cea normală pentru regiunea şi
perioada respectivă, indică apropierea de o zonă anticiclonică, cu vânturi slabe şi
mare moderată;
- valori mai mari cu 4 milibari decât cele normale, indică stabilitatea vremii cel puţin 12
ore, iar valorile mai mari cu 6 milibari şi în creştere lentă indică stabilitatea vremii
peste 24 ore;
- creşterea rapidă a presiunii este indiciu de apropiere a unui front rece cu toate
manifestările caracteristice. Adesea fronturile reci sunt precedate de grenuri care se
manifestă cu 100 -200 Mm înainte de linia frontului;
- dacă presiunea are o valoare mai scăzută decât cea normală şi scade lent, nava se
apropie de o depresiune barică caracterizată prin vânturi puternice şi precipitaţii;
- dacă scăderea presiunii este foarte puternică, nava se apropie de un front cald sau
un ciclon tropical;
- creşterea şi scăderea alternativă a valorii presiunii indică o vreme nesigură.
Cele mai mari scăderi ale valori de presiune se produc la furtunile dinspre SE şi NE, iar
cele mai mari creşteri ale presiunii se produc la furtuni şi vânturi de NW şi SW.

13
Meteorologie si Hidrologie Marină – Curs si aplicatii
 Presiunea atmosferică

Test de autoevaluare 3
Ce este treapta barică ?
a)Treapta barica este distanta pe verticala, in metri sau in alta unitate de
lungime pentru care presiunea atmosferica înregistrează o creştere sau o
descreştere de 1 mbar.
b)Treapta barica este diferenţa de presiune dintre doua puncte situate pe
verticala la o diferenţa de nivel de 10 m sau 30 picioare
c)Treapta barica este viteza de scădere a presiunii atmosferice in cazul unei
mişcări ascendente a aerului atmosferic de la nivelul marii si până la înălţimea
de 100 m si se foloseşte pentru reducerea presiunii la nivelul marii.

Anticiclonii sunt caracterizaţi de obicei prin:

a) Vreme frumoasă, mai răcoroasă si uscată
b) Cer înnorat si vânturi puternice
c) Precipitaţii continue si rafale de vânt

În regimul anual al presiunii atmosferice se pot identifica:

a) Numeroase variaţii necuantificabile ale presiunii atmosferice
b) Tipurile de variaţie continental, oceanic, polar şi montan
c) Tipurile de variaţie ciclonic, anticiclonic şi staţionar

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 3

1. Ce este o izobară?

2. Care sunt cele două perioade din zi, la latitudini joase, când barometrul arată
cele mai scăzute presiuni ?

3. De ce presiunea atmosferică scade pe măsură creste altitudinea?

4. Care sunt formele reliefului baric?

5. Cum apar formele reliefului baric pe hartile meteorologice?

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele

de autoevaluare

14
Meteorologie si Hidrologie Marină – Curs si aplicatii
 Presiunea atmosferică

Recapitulare

Concluzii

Bibliografie
Bostină Alina – Note de curs- UMC 2004
Bostină Alina – Indrumar pentru lucrari practice de meteorologie, Ed . EX
PONTO, Constanta 2007
Ciulache , S.- Meteorologie şi Climatologie- ed. Universitară 2002
Kemp, J.F., Young, P.- Notes on meteorology- Stanford Maritime London
Neguţ , L. – Meteorologie maritimă – ed. Sport Turism 1983
Pop, Gh.. – Introducere în meteorologie şi climatologie – Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică 1988
Tişcovschi, A. A., Diaconu D.C. – Meteorologie şi Hidrologie. Lucrări practice,
Ed. Universitară 2004
Meteorology maritime – Service Hydrographique et Oceanographique de la
Marine, Meteo France 2003

15
Meteorologie si Hidrologie Marină – Curs si aplicatii