Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DETERMINAREA ALCALINITĂŢII p ŞI m
1. Consideraţii teoretice
Alcalinitatea apei reprezintă conţinutul de ioni care imprimă apei un caracter
bazic. Aceşti ioni provin din dizolvarea în apă a hidroxizilor precum şi a sărurilor
provenite de la acizi slabi şi baze tari.
Alcalinitatea se determină faţă de doi indicatori:
- alcalinitatea p – faţă de fenolftaleină;
- alcalinitatea m – faţă de metiloranj
Ca unităţi de măsură, se folosesc:
- milival/ L (mval/L), sau miliechivalent – gram/L (a milioana parte dintr-un
echivalent – gram)
- părţi per milion (ppm) – sub formă de carbonat de calciu (CaCO3), ceea ce
reprezintă părţi carbonat de calciu care se gasesc intr-un milion de părţi de apă.
În cazul apelor naturale, alcalinitatea este dată doar de ionul bicarbonat (HCO3-)
provenit din bicarbonatul de calciu, Ca(HCO3)2 şi bicarbonatul de magneziu, Mg(HCO3)2
(ce reprezintă duritatea temporară, dtp), dar şi din bicarbonatul de sodiu, NaHCO3.
2. Aparatură şi reactivi
- biuretă;
- pâlnie;
- pahare Erlenmeyer
- cilindru gradat;
- pisetă;
- soluţie HCl 0,1N;
- indicator fenolftaleină;
- indicator metilorange.
3. Mod de lucru
- Se spală vasele de titrare şi se clătesc cu apă distilată;
- Se pregăteşte biureta cu soluţie de HCl 0,1N;
- Se măsoară cu cilindrul gradat 50mL apă de analizat şi se introduc în vasul de
titrare (dacă proba este tulbure, se filtrează în prealabil);
- Se adaugă 1 - 2 picături indicator fenolftaleină;
- Se titrează cu soluţie de HCl 0,1N (virajul culorii de la roşu la incolor);
- Se citeşte volumul de HCl 0,1N folosit la titrare în prezenţă de fenolftaleină, V1;
- Se adaugă peste aceeaşi probă 1 - 2 picături indicator metilorange;
- Se titrează cu soluţie de HCl 0,1N (viraj de la galben la portocaliu);
- Se citeşte pe biuretă volumul de HCl 0,1N folosit de la începutul titrării cu
fenolftaleină până la sfârşitul titrării în prezenţă de metiloranj, V.
4. Exprimarea rezultatelor
Alcalinităţile p şi m se calculează cu relaţiile:
p 2 V1 F mval L
în care: m 2 V F mval L
5. Tabel cu rezultate
Alcalinitatea p Alcalinitatea m
Nr. Vprobă V1 V
Produs FHCl ppm ppm
det. (mL) (mL) (mL) mval/L mval/L
CaCO3 CaCO3
Apă potabilă
1. 50
Apă tehnică
2. 50
Apă distilată
3. 50
2. Aparatură şi reactivi
- pipete;
- pahare Erlenmeyer;
- pisetă;
- cilindru gradat;
- plită electrică cu termostat pentru încălzirea probelor;
- soluţie EDTA 0,01N;
- soluţie tampon amoniacală NH3 – NH4Cl;
- indicator negru eriocrom T.
3. Mod de lucru:
- Se spală vasele de titrare şi se clătesc cu apă distilată;
- Se măsoară cu cilindrul gradat 10mL apă de analizat şi se introduc în vasul de
titrare (pahar Erlenmeyer);
- Se adaugă 2mL soluţie tampon NH3 – NH4Cl;
- In probă se adaugă aproximativ 0,1g pulbere (un vârf de spatulă);
- Se titrează cu soluţie de EDTA 0,01N până la virajul culorii de la roşu la
albastru net;
- Se citeşte pe biuretă volumul de EDTA 0,01N folosit la titrare.
4. Exprimarea rezultatelor
Duritatea totală pentru cele patru probe de apă se calculează conform relaţiei:
dT V F mval L
în care:
dT = duritatea totală, în mval/L;
V = volumul de EDTA 0,01N folosit la titrare, în mL;
F = factorul soluţiei de EDTA 0,01N (se consideră 1,0000)
5. Tabel cu rezultate
Nr. Vprobă VEDTA Duritatea totală (dT)
Produs FEDTA
det. (mL) (mL) mval/L o
g o
d o
e o
f o
a
1. Apă potabilă 10
2. Apă de mare 10
3. Apă distilată 10
1. Consideraţii teoretice
Pentru apa de căldare, conţinutul de cloruri sau salinitatea apei foloseşte la
verificarea gradului de concentrare al apei şi la stabilirea purjei. Conţinutul de ioni de
clor foloseşte şi la aprecierea contaminării diferitelor ape tehnice cu apă de mare.
Salinitatea apei reprezintă conţinutul total de săruri dizolvate dintr-un litru de apă.
Salinitatea apei este direct proporţională cu conţinutul de ioni de clor, [Cl-].
Metoda de determinarea a conţinutul de ioni clorură dintr-o probă de apă constă în
titrarea cu o soluţie de azotat de argint, AgNO3 cu factor cunoscut.
Determinarea Cl- se face prin metode titrimetrice. Conform metodei Mohr,
probele de apă sunt titrate cu soluţie de AgNO 3 în mediu neutru în prezenţa cromatului
de potasiu.
Reacţiile care au loc sunt:
Cl- + Ag+ AgCl (pp. alb)
CrO-24 + 2 Ag+ Ag2CrO4 (pp. brun – roşcat )
Punctul de echivalenţă se obţine la formarea precipitatului brun – roşcat; această
culoare apare datorită prezenţei cromatului.
2. Aparatură şi reactivi
- biuretă;
- pipetă;
- pâlnie;
- cilindru gradat;
- pahar Erlenmeyer;
- soluţie AgNO3 0,01N;
- indicator soluţie de cromat de potasiu.
3. Mod de lucru
- Se pregăteşte biureta cu soluţie de AgNO3 de concentraţie 0,01N;
- Se spală vasele de titrare şi se clătesc cu apă distilată;
- Se măsoară cu cilindrul gradat 10mL apă de analizat şi se introduc în vasul de
titrare;
- Se adaugă 2-3 picături soluţie cromat de potasiu;
- Se titrează cu soluţie de AgNO3 0,01N până la obţinerea unui precipitat de
culoare galben-brun;
- Se citeşte pe biureta volumul de AgNO3 0,01N in mL, folosit la titrare.
4. Exprimarea rezultatelor
Conţinutul de cloruri în mg/L se determină utilizând formula:
Cl
mg L V 35,5
în care:
V - volumul de de AgNO3 0,01N folosit la titrare;
35,5 - echivalentul-gram al clorului
Transformând valoarea [Cl-]mg/L în [Cl-]g/L se determină apoi salinitatea în g/L
utilizând relaţia empirică:
S g L
Cl g L 1,8 0,03
5. Tabel cu rezultate
1. Apă potabilă
2. Apă de mare
3. Apă distilată
Tabel cu rezultate:
P
Probă Sprobă (m2) m1 (g) m2 (g) ∆m (g) Timp (h) Vcor (g/m2·h)
(mm/an)
Al
5. DETERMINAREA CARACTERISTICILOR CINEMATICE ALE
PRODUSELOR PETROLIERE (DENSITATEA RELATIVĂ ŞI
VISCOZITATEA CINEMATICĂ)
A. DENSITATEA
1. Consideraţii teoretice
Produsele petroliere (combustibili şi uleiuri minerale lichide) sunt substanţe de
provenienţă organică, a căror compoziţie depinde de natura materiei prime şi de
tehnologia de obţinere. Componentele de bază ale combustibililor sunt hidrocarburile,
adică specii chimice organice care conţin in moleculă numai atomi de carbon şi hidrogen.
Densitatea absolută, ρt - reprezintă raportul dintre masa unui corp, în vid, m, şi
volumul său, V, la temperatura, t:
Formula de calcul pentru densitatea absoluta este:
m
t
V
2. Aparatură şi reactivi
Descrierea termodensimetrului
Datorită rapidităţii determinării şi preciziei suficient de bune
a metodei, se utilizează curent determinarea densităţii relative cu
areometrul sau densimetrul, aparat prezentat în figura alăturată.
Termodensimetrul este un tub de sticlă împărţit în trei
compartimente, astfel:
1. Partea inferioară conţine rezervorul cu mercur şi alice de
plumb impregnate cu o răşină specială. Acestea dau o anumită
greutate termodensimetrului şi fac posibilă pătrunderea acestuia în
interiorul produsului petrolier;
2. Partea de mijloc corespunde scalei gradate pentru citirea
temperaturii, in grade Celsius, temperatura avand o importanţă Termodensimetru
deosebită in determinarea densităţii relative a produsului de
analizat;
3. Partea superioară care corespunde scalei gradate unde se
citeşte densitatea relativă a produsului de analizat.
3. Aparatură şi reactivi
- densimetru sau termodensimetru;
- termometru 0 – 50oC;
- cilindru de sticlă sau de metal în cazul în care se fac determinări la temperaturi mai mari
de 40oC;
- produse petroliere de analizat (combustibil, uleiuri minerale);
solvenţi pentru curăţat densimetrul.
4. Mod de lucru
- Se omogenizează produsul petrolier prin amestecare pentru a se obţine aceeaşi
valoare a densităţii relative în fiecare punct din interiorul volumului de produs petrolier
de analizat;
- Produsele vâscoase sau cu puncte de congelare ridicate se încălzesc pe baie de
apă la 50 – 60oC;
- Se toarnă produsul în cilindrul de sticlă sau de metal, evitând pe cât posibil
spumarea, cilindrul fiind aşezat pe o suprafaţă plană;
- Dacă s-au format bule, acestea se sparg prin apropierea unei baghete încălzite
sau a unui băţ de chibrit stins, fără a atinge suprafaţa lichidului;
- Se curăţă areometrul cu solvenţi.
- Areometrul curat şi uscat se ţine de partea superioară, se introduce în lichid cu
atenţie, astfel încât să nu atingă pereţii cilindrului sau partea inferioară pentru a nu se
sparge;
- Dacă densimetrul nu este prevăzut cu termometru, se introduce în produs şi un
termometru, se omogenizează produsul prin amestecare cu termodensimetrul şi se lasă în
produs timp de aproximativ 5 minute, pentru a ajunge la echilibru termic cu produsul;
- Când oscilaţiile densimetrului au încetat, se citeşte pe scala superioară a
densimetrului densitatea relativă, ţinând ochii la nivelul suprafeţei lichidului. Citirea se
face astfel:
- pentru produsele transparente se va citi reperul din dreptul meniscului
inferior;
- pentru produsele închise la culoare, opace se va citi reperul din dreptul
meniscului superior, dar la această valoare se va adăuga diferenţa de densitate ce
corespunde unui milimetru de scală a densimetrului, considerînd distanţa de la meniscul
superior la suprafaţa lichidului de un milimetru.
4. Exprimarea rezultatelor
Calculul densităţii, d415, când se cunoaşte d4t, se face utilizand relaţiile:
d 4 d 4 c t 15 d 4 1 d 4 2 c t2 t1
15 t t t
în care:
d4t = densitatea relativă a produsului la temperatura t;
t = temperatura la care se face determinarea, în oC;
c = coeficient de corecţie pentru dilatarea lichidului la o diferenţă de temperatură
de 1oC, conform tabelului de mai jos:
B. VISCOZITATEA
1. Consideraţii teoretice
Viscozitatea este proprietatea fluidelor datorită căreia în interiorul lor iau naştere
tensiuni tangenţiale ce se opun deplasării straturilor de molecule. Această proprietate se
datorează forţelor de frecare internă dintre molecule.
Viscozitatea dinamică, η, se defineşte ca fiind raportul dintre tensiunea de
forfecare, τ, dintre straturile interne de fluid şi gradientul de viteză, Δ.
η=
Unitatea de masură în Sistem Internaţional este N.s/m2.
Unitatea de masură utilizată în practică este Poise-ul (P) sau centi – Poise-ul (cP).
Viscozitatea cinematică, ν, reprezintă raportul dintre viscozitatea dinamică şi
densitatea absolută a produsului, ambele la aceeaşi temperatură, t.
t
t
t
în care:
ηt – viscozitatea dinamică a produsului, la temperatura t;
ρt - densitatea absolută a produsului la aceeaşi temperatură, t.
2. Aparatură şi reactivi
- baie ultratermostat (cu mediu de încălzire apă sau ulei);
- vâscozimetru Ubbelohde
- termometru cu diviziuni de 0,10C, 50 – 105oC;
- cronometru;
- produşi de analizat;
- solvenţi pentru curăţarea vâscozimetrului.
3. Mod de lucru
- Se curăţă viscozimetrul cu solvenţi şi se usucă prin suflare cu aer; la inceperea
determinării acesta trebuie să fie perfect curat şi uscat, fără impurităţi;
- Se introduce produsul în capilară, prin braţul 3 până la reperul M de pe
rezervorul inferior 5;
- Se aduce baia la temperatura de lucru (40- 45oC);
- Se aşează capilara în baia termostat;
- Se introduce termometrul în braţul 3;
- Când temperatura băii şi temperatura produsului au ajuns la valoarea de lucru şi
se menţin constante timp de 5 minute, se aspiră produsul printr-un tub de cauciuc montat
la capătul tubului 2, până când acesta depăşeşte reperul superior M 1 (tubul 1 se obturează
în timpul aspiraţiei) al balonului Ubbelohde de volum constant;
- Se lasă produsul să curgă (destupând tubul 1) şi se porneşte cronometrul în
momentul când meniscul inferior al lichidului atinge reperul M1;
- Se opreşte cronometrul când meniscul lichidului atinge reperul M 2 al balonului
Ubbelohde de volum constant şi se notează timpul în secunde, t.
4. Exprimarea rezultatelor
Viscozitatea cinematică se calculează cu formula:
k t cSt
în care:
ν = viscozitatea cinematică, în cSt;
t = timpul, în secunde;
k = constanta aparatului (k = 1 cSt/s)
5. Tabel cu rezultate
Viscozitatea determinată cu
Nr.
Produs petrolier viscozimetrul Ubbelohde
det.
temperatura (oC) timp (s) k (cSt/s) ν (cSt)
1.
2.
3.